Princepele

by Eugen Barbu

„Prozatorul stie cum sa indulceasca ciocnirea permanenta intre istorie si traire. Prima ramane dura, a doua devine, cand si cand, tolerabila. Si asta in masura in care intervine mai de fiecare data genul de senzualitate, de palpit al simturilor in stare sa traga din cercul de foc al istoriei efemerul trairii, bucuria trecatoarelor clipe, inainte sa cunoasca mari, amarnice incercari.

Roman al neomeniei, disimularii, exasperarii, Princepele inchide in sine scrutarea unui tip al dezagregarii. Recomanda opera prozatorului superior, propune stralucit unul dintre punctele lui de reper.“ - Henri Zalis

Genres: Romanian Literature

410 pages, Hardcover

First published January 1, 1969

About the author

Romanian modern novelist, short story writer, journalist, and correspondent member of the Romanian Academy.

His most famous writings are the novels Groapa (1957) and Principele (1969). Barbu's prose, in which the influence of neorealism has been noted, drew comparison to the works of Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, and Curzio Malaparte.

It was however, considered unequal by several critics, who took into measure Barbu's preference for archaisms, as well as his fluctuating narrative style.

Barbu also wrote several film scripts,some of which were for films starring his wife, the actress Marga Barbu (Florin Piersic's Mărgelatu series).

Reviews

[Andrei Bădică · Rating 4 out of 5]

Poate dacă autorul ar fi insistat mai mult asupra sporirii acțiunii (în locul descrierilor extrem de lungi), mi-ar fi atras atenția pe tot parcursul desfășurării acesteia.

"- (...). Poate ai nevoie de lingușitori, cum au toți puternicii zilei, dar nu de lingușitori trebue să se bucure Stăpînii pămîntului, ci de cei ce-i ceartă și le arată cît de greu atîrnă păcatul lor ce nu seamănă cu al tuturor..."

"Singur, în odăile sale, el privea spre viața-i. Cînd trecuseră atîtea zile, cu întrebările și faptele lor? Cînd îi sunase lui ceasul cel bun? Unde era vechiul oraș al Fecioarei cu moscheile lui, cu marea cea verde de sub portaluri, cu cipri nemișcați în bătaia soarelui de dimineață?"

[Mihai Vartejaru · Rating 5 out of 5]

O carte deosebit de captivantă pentru tema aleasă (domnia unui principe fanariot din Valahia), deosebit de bine scrisă pentru scandalul legat de plagiat în care a fost publicată (Barbu este notoriu pentru colaje de text neatribuite) și deosebit de citibilă pentru cantitatea de arhaisme, grecisme și turcisme în care scaldă textul.
Posibil să am o slăbiciune pentru perioada fanariotă sau pentru personajele misterioase precum alchimistul bisexual Ottaviano, care-l seduce sau nu-l seduce pe Domnitor, pentru picanteriile vieții bucureștene de acum trei veacuri sau pur și simplu pentru istorie.

un review video, aici:

https://www.youtube.com/watch?v=Klghp...

[Andrei Faur · Rating 2 out of 5]

- Puternică introspecție în condiția neamului românesc. Multe dintre comportamentele princepelui și a boierilor din carte le putem vedea și în politica de astăzi.
- Ciclitatea romanului oferă un soi de fatalism cărții, ca neam ne este imposibil să ieșim din tiparul nostru corupt și fățarnic
- Prima relație homosexuală întâlnită de mine într-un roman românesc
- Pentru a da impresia de veridicitate autorul s-a folosit de numeroase documente istorice din perioada respectivă. Din păcate, de multe ori elemente luate din aceste documente sunt enumerate în pasaje lungi, aproape imposibil de urmărit. Mi-a dat impresia că sunt doar 'vărsate' acolo și oferă o oarecare artificialitate cărții. Nu am avut răbdarea să citesc aceste pasaje.
- Limbajul greu de urmărit uneori dar care contribuie la caracteristica de basm a cărții

[Stefania Mihai · Rating 4 out of 5]

„Princepele” este un Domn fanariot care se străduiește să supraviețuiască în Bucureștii secolului al XVIII-lea, între intrigile boierilor care vor să-i ia locul și dările tot mai mari pe care trebuie să i le trimită Sultanului. Când în viața lui apare „messerul”, italian rătăcitor alchimisto-machiavelic, care ar vrea să transforme curtea valahă într-o curte europeană modernă, între cei doi bărbați se naște o pasiune interzisă ce riscă să îi ducă pe amândoi la pierzanie. O poveste cu multe ecouri către prezent, scrisă într-un limbaj arhaic delicios.

[Andrei · Rating 3 out of 5]

Being criticised for plagiarism in this work, I cautiously approached this work, way different that the others I've read from him. It is darker and more cruel and the humour does not find his place. However, it is a good, although fictional, description of the so called "fanariot" period in romanian history. I found it worth to spend the time.

[Raluca Colac · Rating 3 out of 5]

Mai așteaptă

[carpe diem · Rating 4 out of 5]

Principele e un personaj complicat… Are un nivel cultural ridicat, rivalizând cu cel al cărturarilor cu care interacţionează, are aceeaşi sete nemărginită şi lipsită de scrupurle de putere şi acaparare de bunuri ca a antecedentenţilor săi. Dar, odată acestea dobandite, intelectul său sofisticat detectează un nou gol existenţial: ce urmează acum ca are tot ce şi-a dorit (până în punctul ăla)? Intriga cărţii se desfaşoară în directia încearcării personajului principal de a descoperi cu ce sa umple acest gol – lovindu-se, în process, de bariere insurmontabile în aflarea sensului vieţii. Toată acea acumulare culturală nu reuşeşte să îi descătuşeze obtuzitatea morală şi incapacitatea afectivă, lăsându-l, astfel, prizonierul unui destin meschin.


[pag 357 - colectia "Biblioteca pentru toti"]
<Dar cine era liber in aceasta inchisoare a carnii?
Nu spuneau vechii heretici ca respectul pentru Dumnezeu ar fi trebuit sa fie atat de mare incat in unele imprejurari era necesar sa-ti fie teama sa rostesti adevarul despre El?
Dar unde si care era acel adevar? Poate nu tuturor oamenilor le era dat acest adevar e a nu fi multumiti nici de viata, nici de moarte, nici de ideea de Dumnezeu. A trai in acest dezgust, in aceasta nepasare, indiferent in fata puterii si a trecaoarelor podoabe, a intelege cat este de zadarnic sa te nasti, indiferent ca esti sarac sau puternic? A intra in miezul aparentei numit viata, ce este numai o suita gandita inca de mult e altii, cuprinzand gesturi invatate inca din pantecele mamei, si acea memorie unanima a tuturor in care exista dorinta de a supravietui intai si pe urma de a distruge pe ceilalti. Poate vechea aspiratie de a sti, ce este mai putin decat a afla, merita pretul vietii. Ce suntem? Niste numere? Spirit? Materie? Omul e masura Universului sau cuvatul acesta inseamna numai o vorba aleasa a filosofilor? >>

[Mihai Marinescu · Rating 2 out of 5]

Prea multă descriere, prea puțină substanță.