Hesperus

by Ioan Petru Culianu

Hyperboreea este un tinut paradiziac din viitor, in care se incearca eliminarea dorintelor, temerilor si mortii. Proiectul se dovedeste insa utopic si, dintr-un posibil paradis, continentul devine pentru multi dintre locuitorii sai un adevarat infern. Pentru a evita dezastrul, este lansat proiectul spatial Hesperus, care are ca scop salvarea Hyperboreei si obtinerea nemuririi.

189 pages

First published January 1, 1992

About the author

Ioan Petru Culianu was a Romanian historian of religion, culture, and ideas, a philosopher and political essayist, and a short story writer. He served as professor of the history of religions at the University of Chicago from 1988 to his death, and had previously taught the history of Romanian culture at the University of Groningen.

An expert in gnosticism and Renaissance magic, he was encouraged and befriended by Mircea Eliade, though he gradually distanced himself from his mentor. Culianu published seminal work on the interrelation of the occult, Eros, magic, physics, and history.

Culianu was murdered in 1991. It has been much speculated his murder was in consequence of his critical view of Romanian national politics. Some factions of the Romanian political right openly celebrated his murder. The Romanian Securitate, which he once lambasted as a force "of epochal stupidity", has also been suspected of involvement and of using puppet fronts on the right as cover.

Reviews

[Alex]

Pentru mine cartea asta a fost o harababura totala. Avem pe de o parte lumea Hesperus unde oamenii traiesc in libertatea fara efort. Avem apoi lumea subterana a Hyperboreei unde traiesc oamenii adevarati. Avem apoi un maestru care stapaneste Arta Transformarii (nu va spun care acesta). Spioni care trec dintr-o lume in alta. Apoi avem diferiti primitivi care populeaza planeta. Mai apare si o Stapana. Cu toate ca au trecut 6000 de ani, totusi apar momente in care lucrurile sunt parca rupte din "Antichitate". Oamenii nu mai imbatranesc dar totusi exista batrani. Nu mai exista decat exact 1 miliard de locuitori, dar exista producere de noi specimene si nu exista moarte. Deci cum ramanem totusi la 1 miliard. Poate e ceva care mi-a scapat.

Ultima parte am cam fuserait-o caci incepuse sa ma calce pe nervi aparitia necontenita de noi personaje si situatii, fara ca personajele si situatiile precedate anterior sa capete o consistenta mai puternica.

Cred ca IPC ar fi scris o carte mai buna daca ar fi renuntat la toata actiunea SF si si-ar fi imaginat doar un om din viitor care stapaneste Arta Transformarii si mediteaza apoi la una si la alta si astfel ar fi iesit astfel o carte de filozofie. Incercarea de a intelege actiunea cartii duce la scaderea intensitatii ideilor (bune de altfel care se propaga prin carte).

Trebuie sa va revelez un mister: nu exista alta realitate decat inteligenta umana. Lumea a venit la fiinta datorita acesteia si nu invers. Multi dintre voi cred altfel, dar asta nu are importanta...poate ca, de fapt, lumea insasi nu e decat visul unei astfel de inteligente

si noi si el numim aceasta capacitate ultima a omului - Arta Transformarii...In principiu este vorba de utilizarea completa a posibilitatilor latente ale creierului uman, ceea ce ingaduie anularea tuturor fictiunilor cu care suntem obisnuiti: spatiul, timpul, cauzalitatea naturala, compozitia fizico-chimica a universului, structura atomului etc etc. Toate acestea sunt pure modele euristice care explodeaza de indata ce sunt puse fata in fata cu o forta capabila sa transforme in actiune ideea relativitatii si a simultaneitatii lumilor.

[Ady ZYN · Rating 5 out of 5]

Recommended.

[Claudiu Nemes · Rating 4 out of 5]

O scriere narativa stiintifico-fantastica despre un univers post-apocaliptic al Pamantului situat undeva in sec. al XXIV-lea. Romanul este impanzit de personaje interesante care traiesc mii de ani, iar copii nu mai sunt nascuti pe cale uterina si sunt crescuti de automatul septic, nu se mai utilizeaza contacte corporale, etc. O lume a continetului Hyperboreea, o lume a proiectului spatial numit Hesperus se impletesc intr-o calatorie paralela fantastica.

[Lau Stanciu · Rating 5 out of 5]

a woderful story about the birth of a new world

[Silvia Matei · Rating 3 out of 5]

O carte haotică, cu teme anticomuniste și transhumaniste. Foarte slabă față de alte scrieri de-ale lui.

[cypher · Rating 5 out of 5]

Philosophical sci-fi with niche religious themes, one of the best there is. Too bad it is not available in other languages.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Deşi regulamentele de bord, foarte minuţioase în orice privinţă, uitaseră să dea instrucţiuni precise asupra acestui punct, tuturor li se păru normal ca inima expediţiei, Jordan Craig, şi creierul ei, Dennis Horton, care răspundeau funcţiunilor oficiale de şef şi de organizator, să nu se supună congelării laolaltă cu cei­lalţi membri ai echipajului. E drept, mai tîrziu fiecăruia urma să-i vină rîndul la veghe, după un program pe care computerul avea să-l execute infailibil. Craig şi Horton fuseseră primii.
Despre aceasta nu a mai fost ulterior timp să se discute -cine se mai ocupă de chestiuni futile atunci cînd întreg Pămîntul arde, în înţelesul cel mai propriu al cuvîntului? -, dar veghea celor doi se prelungise neaşteptat de mult, împotriva hotărîrii iniţiale pe care toţi o aprobaseră naiv. De la 14 martie 2382 pînă la 12 ianuarie 2384, cei doi nu-şi cedaseră nimănui locul, iar după aceea evenimentele şterseseră din conştiinţa tuturor amintirea acestui abuz straniu, de netolerat în condiţii de normală rutină cosmică. La urma urmei, computerul putea fi deprogramat cu uşurinţă, dacă şeful nu lua hotărîrea de a-i transmite, printr-un cod ştiut numai de doi oameni - sub­înţeles : creierul şi inima expediţiei - că e vorba despre o misiune irevocabilă.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Deşi regulamentele de bord, foarte minuţioase în orice privinţă, uitaseră să dea instrucţiuni precise asupra acestui punct, tuturor li se păru normal ca inima expediţiei, Jordan Craig, şi creierul ei, Dennis Horton, care răspundeau funcţiunilor oficiale de şef şi de organizator, să nu se supună congelării laolaltă cu ceilalţi membri ai echipajului. E drept, mai târziu fiecăruia urma să-i vină rândul la veghe, după un program pe care computerul avea să-l execute infailibil. Craig şi Horton fuseseră primii.
Despre aceasta nu a mai fost ulterior timp să se discute - cine se mai ocupă de chestiuni futile atunci când întreg Pământul arde, în înţelesul cel mai propriu al cuvântului? -, dar veghea celor doi se prelungise neaşteptat de mult, împotriva hotărârii iniţiale pe care toţi o aprobaseră naiv. De la 14 martie 2382 până la 12 ianuarie 2384, cei doi nu-şi cedaseră nimănui locul, iar după aceea evenimentele şterseseră din conştiinţa tuturor amintirea acestui abuz straniu, de netolerat în condiţii de normală rutină cosmică.

[Alex.Rosetti · Rating 2 out of 5]

Deși începutul m-a dus cu gândul la o altă "Minunată lume nouă"... continuarea a fost pe măsura unui film de categorie "B". Păcat de prefața lui Eliade!