Viseptol

by George Vasilievici

„La scurt timp dupa publicarea primului roman (YoYo, Editura Tomis, 2008), George Vasilievici a inceput sa lucreze la un alt roman, care avea deja un nume, Viseptol, si care a fost publicat pe fragmente in revista Tomis. Incercand sa treaca peste aventura primului roman, George vorbea despre Viseptol ca despre un roman in care-si punea multe sperante. Deseori, in redactia revistei Tomis, se adancea in scriere si realitatea disparea brusc, nici nu mai auzea daca il striga cineva. Intrase intr-o febrilitate pe care el insusi o analiza cu fascinatie, era un munte de bucurie cand vorbea despre extazul scrisului. Ii sfatuia pe toti sa se apuce sa scrie proza. Cand iesea din patima scrisului, devenea foarte preocupat de parerea celor care ii citeau fragmentele romanului, pareri pe care le cerea de la toti, mai ales de la cei care nu scriau, voia sa stie cum se vad lucrurile din postura Cititorului.

Spre sfarsitul anului 2009 romanul era gata si a inceput sa circule prin lumea literara. George l-a trimis la cateva edituri, dar nu a primit raspuns, lucru care l-a descumpanit si l-a facut sa creada ca Viseptolul va avea aceeasi soarta ca si romanul de debut, YoYo, primit cu circumspectie de mai toti editorii. Osciland intre diferite posibilitati de publicare, chiar dorind la un moment dat sa faca el o editura, George isi pierduse entuziasmul, dar n-a incetat niciodata sa creada in soarta unei carti, a Cartii. In cele din urma, Viseptolul „a aparut“ la inceputul lui martie 2010 la o editura fictiva, editura TA, intr-un numar de treisprezece exemplare, o idee nastrusnica, prin care parca voia sa scape de povara romanului si sa se apuce de altceva. Sa traiasca. Sau sa devina taximetrist in rai, cum a spus la un moment dat. Ceea ce s-a si intamplat, in cele din urma. Si sunt convins ca pasagerii din raiul lui George sunt mult mai atenti decat am fost noi, cei care am calatorit o vreme in masina lui de scris.“ - Dan Mihut

218 pages, Paperback

First published January 1, 2011

Reviews

[Matei · Rating 5 out of 5]

Prăbușindu-se, la fel ca și John Kennedy Toole, la 31 de ani, dezamăgit de refuzul editurilor de a-i publica creația, George Vasilievici a lăsăt literaturii autohtone drept moștenire o operă care s-ar putea compara destul de lejer, pe alocuri, cu scrierile lui Blecher sau chiar și cu Zenobia lui Naum. Dincolo de accentele poetice ("O stradă lungă, simplă și goală. La capătul ei, oceanul. Mă voi ascunde acolo pentru o vreme.") și dialogurile teatrale, demne de spectacolul absurdului, Viseptol surprinde mai ales prin caracterul premonitoriu al situației mondiale actuale, în pofida faptului că romanul a fost scris cu zece ani în urmă: "Din cauza halului în care se găseau victimele, nu s‑a gândit nimeni că la mijloc ar fi vorba de un ucigaș. În fiecare zi aceeași poveste, specialiștii căutau virusul și eu căsăpeam în draci. Apoi a devenit plictisitor și m‑am hotărât să risc. Am început să atac grupuri de chinezi."

[Andrei · Rating 5 out of 5]

A nice book, it can make you laugh many times it has some colorful language but if you don't mind that and the other crazy stuff in this book, you can give it a go and enjoy this book at least I did. And if it isn't funny for you then, it is clear that you don't seem to find unthinkable crazy things humorous.

[Raluca · Rating 5 out of 5]

madness. and not necessarily in a good way.