Ochii jupâniței

Andronic #3

by Rodica Ojog-Braşoveanu

Inca o calatorie inapoi in timp, in care cititorul se intalneste din nou cu logofatul Radu Andronic. O femeie misterioasa, cu o privire ce rapeste sufletele domnilor, sta in inima unei fictiuni din istoria indepartata. intre arme si saruturi, povestea de dragoste isi traieste spectaculos viata.

368 pages, Paperback

First published January 1, 2008

About the author

Rodica Ojog-Brasoveanu was a Romanian writer of mystery novels. She published 35 novels, most of them mystery, some of them also romantic and historic novels. She is believed to be the "Lady of the Romanian policier".
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters:
- Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu
- Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu

Romanian version:
Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”).
A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura.
In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul și scriitorul Cosma Braşoveanu , si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului.
Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.

Reviews

[Carmen M]

Mi-a placut foarte mult povestea, detaliile. Mi-a facut pielea de gaina pe alocuri, m-a emotionat ambitia oamenilor. Am dat totusi 4stele acestei carti deoarece mi s-a parut foarte grea de citit datorita limbajului plin de regionalisme, arhaisme. Recunosc nu sunt eu obisnuita cu acest stil, motiv pentru care mi-a fost pentru prima data greu sa citesc o carte. Am fost mereu cu Dex ul langa mine, ceea ce nu e rau.
Rodica Ojog-Brasoveanu ramane pentru mine pana in prezent autoarea mea preferata la sectiunea “autori romani”.

[Alexia Scîntei]

O viziune unica asupra lumii politice din secolul al XVII-lea, unde armele cele mai de preț într-o lovitura de stat sunt femeile de o frumusețe dar si inteligenta rară, “diavolițele”. Este o lectura greoaie, încărcată de arhaisme, pasaje descriptive foarte lungi si nume noi la tot pasul. Chiar si așa, merita citita pentru maniera in care prezintă personalități reale din istorie intr-un cadru fictiv.

[Cristina]

Probabil ca cel mai important la o carte este sentimentul pe care il ai cand o citesti sau cu ce ramai la urma.

Daca as fi critica as spune ca e slab construita, ca e clar propaganda avand in vedere ca a fost scrisa si publicata in anii 80. Iar lista ar putea cotinua in acest fel.

Cu toate acestea, aleg sa ignor si sa ma concentrez asupra glumelor si vorbelor de duh, asupra modului natural in care construieste personajele din lucruri marunte, asupra tehnicii incredibile cu care femeia asta reuseste sa redea atmosfera de la 1700 reusind sa te faca sa intorci totusi paginile desi nu e cel mai facil vocabular avand in vedere ca 80% e format din arhaisme.

[justina coliban]

Minunăție! Din toate punctele de vedere ( și nevedere), chiar și a limbii pe care cu greu o stăpânești și pe care nici dracu’ n-o mai vorbește azi! Dar ce profunzime, câtă înțelepciune, ce măiestrie, câtă putere a scriiturii! Și cât patriotism răzbate din fiecare frază! Chapeau veșnic pentru geniul Rodicăi, nu se va mai naște una ca ea.

[Mihaela Abrudan]

O poveste emoționantă despre ce înseamnă dragostea de țară pentru toți români indferent unde se află. Când un tânăr turc renunță la credința și devine ortodox pentru că s-a îndrăgostit de o frumoasă valahă sultanul hotărăște transformarea Valahiei în pașalâc.Autoarea "aduce" la luptă toata suflarea românească de la domnitor până la viețașii din pușcării, iar drumul lor către Dunare este o superbă și emoționantă poveste de istorie autentic româneasca.

[Socrate]

Diminicioara, ascunsă după cula dealurilor supuse răsăritului, cerceta valea cu inima purice. Pe malul Valahiei, cuminte, lipsit de repeguşuri, răsărise peste noapte o pădure de arme. Topoare, şi securi, şi coase, şi seceri noi, născocite de meşteşugarii aninaţi de poalele Bucureştioarei sau ale Bahluiului, sau în fierăriile Braşovului, şi scule îmbătrânite în păruiala cu nohaii zvârleau căutături iuţi după pilda fulgerului, dinţii furcilor făurite din fier prost scrâşneau întunecaţi, cuţitele măcelarilor uitaseră gustul sângelui de dobitoc şi pofteau să deschidă cale slobodă celui păgânesc. Şase mii de baci, mulgători şi ucenici stăpâneau baltagul cu o mână şi câinele cu cealaltă, după cum tot de amândouă mâinile se slujeau călugării de la Hurezi, Mănăstirea Domniţei, cei din obcinile Bucovinei, sau de la Cozia, ţinând sfânta cruce în stânga şi spade vechi, tătăreşti, în cea deprinsă cu închinăciunea. Steagurile de români din Ţara Oaşului trăseseră din tureatcă cuţitoaie lungi, fără podoabă, dar învăţate să reteze grumajii veneticilor poftalnici, lotrii pământului din Zarand frământau în palmele asudate cosoare aprinse la mânie, oierii Vrancei, credincioşi bâtei haiduceşti, îşi meşteriseră scule noi, din frasin năpădit de noduri. Calfele poştăvăriei înălţate la porunca lui Vodă Şerban Cantacuzino, deprinse cu daracele pentru lâna îndărăpnică, de Bugeac, mânuiau ţepuşe cu vârful petrecut prin venin de paing litvan, tejghetarii lui Manu, şi Panait, şi Anastasie şi Luca Fărâmiţă, şi Proca, şi Dumitru Nona ot Braşov, neguţători vestiţi la acea vreme în întreaga Valahie, meşteri în cetluirea cu laţul a terfegoşilor lipsiţi de cinste, răsuceau între degete curmeie de sfoară înnodată cu anume ştiinţă. Cetele de ţigani zlătari şi spoitori îngăduiţi să-şi desfacă meşteşugurile în mahalaua Broşteni ţineau cu credinţă în mâini cleşti muşcători, fierarii vasluieni, rânduiţi lângă cei de pe malurile Dâmboviţei, se sprijineau în baroase trupeşe.

Sculele meşteşugarilor feluriţi stârneau uimirea oştenilor căci nu prepuiai ce stricăciuni pot aduce. Cu asemenea arme pofteau să-şi arate bărbăţia săpunarii, lumânărarii, jimblarii, cavafii subţiri, sortiţi să robotească pentru boierii muchelefi, şi ciubotarii de trebuinţă sătenilor, neguţătorii, pietrarii starostelui Vucaşin şi zugravii lui Pârvu Mutu, trocarii din Schei şi Blumăna, harabagiii din Podul Iloaei, işlicarii, pânzarii şi ciumgiii, pădurarii din codrii Grozăveştilor, ai Cotrocenilor, Văcăreştilor şi Sărindarului care încingeau cu verdeaţă şi spaime cetatea de scaun a valahilor. Catifelurile de Ypres şi de Louvain şi postavul frâncesc, cuvenite celor cu osânză la pungă, şedeau fără supărare lângă postavul cenuşiu bobou şi pânza săsească deprinsă cu pielea gospodarilor mărunţi, camhaua şi tebenca ce împodobeau bidiviii căftăniţilor făceau casă bună cu blana de oaie azvârlită pe spinarea cailor mocăneşti si ai curuţilor Transilvaniei. Năvoadele pescarilor dunăreni, înălţate pe pari, fremătau de nerăbdare gata să pogoare capcană peste fesurile ienicerilor.

[Cornel Diaconu]

Deja am inceput sa ma obisnuiesc cu arhaismul din limbaj; tot obositor este, dar torentul de astfel de cuvinte te face sa incepi sa le accepti. Si, nah, deja am invatat temeinic ce este prepuit.
Felul in care se aduna cam tot poporul de limba romana vorbitor (deci nu numai munteni, ci si moldoveni, si chiar niscai ardeleni) poate parea mai degraba naiv, dar culmea e ca pare sa aiba o doza de plauzibil.
Si totusi intoarcerea armatei otomane nu se face in urma unei batalii pierdute, ci dupa ce a iesit de sub un coviltir acea femeie tare sucitoare de minti barbatesti... scena e cam sumar descrisa - si asta o face cam neverosimila.

[Laura Gaina]

De obicei devorez cărțile Rodicăi Ojog-Brasoveanu, dar "Ochii jupanitei" a mers foarte greu. Intriga e frumos construita, insa de la cuprins pierde cititorul introducând atat de multe personaje încât devine confuz - nu mai știi cine și de unde era. Nici finalul nu m-a mulțumit. Logofatul Radu Andronic își duce la îndeplinire misiunea, dar cum anume, rămâne un mister pentru cititor.

[Alex]

Sincer cea mai slaba din cele 5 carti cu logofatul Andronic. Buna, dar parca prea mult a durat asdunarea romanilor din toate zonele la Dunare.

[Mihai Marinescu]

Acord două stele și nu una singură, cum ar fi trebuit, pentru că sunt convins că pe undeva prin noianul de cuvinte se ascunde o carte. Este însă temeinic sufocată într-o mare de descrieri ale descrierilor descrise descriptiv și de enumerări înlănțuite la nesfârșit. Andronic, chipurile eroul seriei, e un biet figurant în fundal, fiind chiar mai puțin prezent decât gânsacul Tilică.

[Mariana Dumitrascu]

O carte cu un limbaj greoi, cu multe arhaisme si regionalisme, dar cu multe pilde si zicatori vechi, interesante.
Actiunea se petrece in timpul carturarului Dimitrie Cantemir si domnitorului Constantin Brancoveanu, cand , din pricina "ochilor jupanitei Raluca" Valahia urma sa fie transformata de otomani in "pasalac"

[Mirela Vasile (Dinny)]

Vulgara scriere. Jumătate pornografie, jumătate descriere - chiar apologie - a tuturor mizeriilor omenești. Bleah.

[Cristina Pana]

Cumva aceasta carte apartine cel mai putin seriei Andronic. Logofatul apare destul de putin si majoritatea intamplarilor relatate au legatura cu multe alte personaje.
M-a impresionat in mod special baietelul de 11 ani si prietenul lui, gascanul.

[Rianna Dumitrescu]

🧑🏻‍💼👩‍❤️‍👨👒👗🪭🪢🎖️🃏🪁🀄🖼️🌫️🌁🌉🏞️🌅🎆🌆🌃🗾🗺️🎐🪻🌷🌹🌸💮🦋🏕️🎡🏡🚪🛏️🛋️🪞🧮🧸🕰️🔮📒📔📗📘📕📖✉️💌📑🧧🔖⬛🎩⬜🧵🪡🖇️🧤💍💎🟦⬜🎉🎊🎀🎁🟨