What do you think?
Rate this book
Actuelles: Écrits politiques
Book by Camus, Albert
224 pages, Mass Market Paperback
First published January 1, 1953
7 people are currently reading
59 people want to read
About the author
Albert Camus
1,034 books36.6k followersWorks, such as the novels
The Stranger
(1942) and
The Plague
(1947), of Algerian-born French writer and philosopher Albert Camus concern the absurdity of the human condition; he won the Nobel Prize of 1957 for literature.
Origin and his experiences of this representative of non-metropolitan literature in the 1930s dominated influences in his thought and work.
He also adapted plays of Pedro Calderón de la Barca, Lope de Vega, Dino Buzzati, and Requiem for a Nun of William Faulkner. One may trace his enjoyment of the theater back to his membership in l'Equipe, an Algerian group, whose "collective creation" Révolte dans les Asturies (1934) was banned for political reasons.
Of semi-proletarian parents, early attached to intellectual circles of strongly revolutionary tendencies, with a deep interest, he came at the age of 25 years in 1938; only chance prevented him from pursuing a university career in that field. The man and the times met: Camus joined the resistance movement during the occupation and after the liberation served as a columnist for the newspaper Combat.
The essay Le Mythe de Sisyphe (The Myth of Sisyphus), 1942, expounds notion of acceptance of the absurd of Camus with "the total absence of hope, which has nothing to do with despair, a continual refusal, which must not be confused with renouncement - and a conscious dissatisfaction."
Meursault, central character of L'Étranger (The Stranger), 1942, illustrates much of this essay: man as the nauseated victim of the absurd orthodoxy of habit, later - when the young killer faces execution - tempted by despair, hope, and salvation.
Besides his fiction and essays, Camus very actively produced plays in the theater (e.g., Caligula, 1944).
The time demanded his response, chiefly in his activities, but in 1947, Camus retired from political journalism.
Doctor Rieux of La Peste (The Plague), 1947, who tirelessly attends the plague-stricken citizens of Oran, enacts the revolt against a world of the absurd and of injustice, and confirms words: "We refuse to despair of mankind. Without having the unreasonable ambition to save men, we still want to serve them."
People also well know La Chute (The Fall), work of Camus in 1956.
Camus authored L'Exil et le royaume (Exile and the Kingdom) in 1957. His austere search for moral order found its aesthetic correlative in the classicism of his art. He styled of great purity, intense concentration, and rationality.
Camus died at the age of 46 years in a car accident near Sens in le Grand Fossard in the small town of Villeblevin.
Chinese 阿尔贝·加缪
Origin and his experiences of this representative of non-metropolitan literature in the 1930s dominated influences in his thought and work.
He also adapted plays of Pedro Calderón de la Barca, Lope de Vega, Dino Buzzati, and Requiem for a Nun of William Faulkner. One may trace his enjoyment of the theater back to his membership in l'Equipe, an Algerian group, whose "collective creation" Révolte dans les Asturies (1934) was banned for political reasons.
Of semi-proletarian parents, early attached to intellectual circles of strongly revolutionary tendencies, with a deep interest, he came at the age of 25 years in 1938; only chance prevented him from pursuing a university career in that field. The man and the times met: Camus joined the resistance movement during the occupation and after the liberation served as a columnist for the newspaper Combat.
The essay Le Mythe de Sisyphe (The Myth of Sisyphus), 1942, expounds notion of acceptance of the absurd of Camus with "the total absence of hope, which has nothing to do with despair, a continual refusal, which must not be confused with renouncement - and a conscious dissatisfaction."
Meursault, central character of L'Étranger (The Stranger), 1942, illustrates much of this essay: man as the nauseated victim of the absurd orthodoxy of habit, later - when the young killer faces execution - tempted by despair, hope, and salvation.
Besides his fiction and essays, Camus very actively produced plays in the theater (e.g., Caligula, 1944).
The time demanded his response, chiefly in his activities, but in 1947, Camus retired from political journalism.
Doctor Rieux of La Peste (The Plague), 1947, who tirelessly attends the plague-stricken citizens of Oran, enacts the revolt against a world of the absurd and of injustice, and confirms words: "We refuse to despair of mankind. Without having the unreasonable ambition to save men, we still want to serve them."
People also well know La Chute (The Fall), work of Camus in 1956.
Camus authored L'Exil et le royaume (Exile and the Kingdom) in 1957. His austere search for moral order found its aesthetic correlative in the classicism of his art. He styled of great purity, intense concentration, and rationality.
Camus died at the age of 46 years in a car accident near Sens in le Grand Fossard in the small town of Villeblevin.
Chinese 阿尔贝·加缪
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
November 22, 2020
Actuale este un volum care adună articole și texte scrise de Albert Camus în perioada 1944-1958.
Aceste texte nu sunt simple relatări ale evenimentelor vremurilor de atunci, ci cuprind în ele însăși lupta lui Camus pentru valorile care susțin umanitatea și supraviețuirea ei. Pentru autor o lume fără dreptate și libertate generează o istorie a crimei, o "anarhie birocratizată", o distrugere a spiritului. Cu fiecare text refuză adeziunea la vreo ideologie la modă, refuză încălcarea drepturilor omului,
superficialitatea, incompetența politică, generalizarea, naționalismul care nu ține cont de suferința celorlalți, legitimarea crimei și a violenței, și se declară fără echivoc de partea adevărului.
Textele lui Camus vor fi întotdeauna necesare. Interiorizarea profundă a valorilor pentru care a luptat transformă o istorie care distruge omul într-una care îi redă demnitatea. Evenimentele recente ne învață că ideile și lupta lui Camus sunt încă Actuale (vezi Belarus, vezi Polonia, vezi SUA, vezi fiecare țară în care s-a încercat asasinarea adevărului, dreptății și libertății).
"Suntem cu toți de acord în privința scopurilor, ne deosebim în privința mijloacelor."
"Atunci poate că, într-o națiune liberă și pasionată de adevăr, omul își va recăpăta gustul pentru om, fără de care lumea nu va fi niciodată decât o imensă singurătate."
"Cele câteva valori fără de care o lume, chiar și transformată, nu merită a fi trăită, fără de care un om, chiar si nou, nu merită să fie respectat."
"Se poate face un partid al celor care nu sunt siguri că au dreptate? Ar fi partidul meu."
Aceste texte nu sunt simple relatări ale evenimentelor vremurilor de atunci, ci cuprind în ele însăși lupta lui Camus pentru valorile care susțin umanitatea și supraviețuirea ei. Pentru autor o lume fără dreptate și libertate generează o istorie a crimei, o "anarhie birocratizată", o distrugere a spiritului. Cu fiecare text refuză adeziunea la vreo ideologie la modă, refuză încălcarea drepturilor omului,
superficialitatea, incompetența politică, generalizarea, naționalismul care nu ține cont de suferința celorlalți, legitimarea crimei și a violenței, și se declară fără echivoc de partea adevărului.
Textele lui Camus vor fi întotdeauna necesare. Interiorizarea profundă a valorilor pentru care a luptat transformă o istorie care distruge omul într-una care îi redă demnitatea. Evenimentele recente ne învață că ideile și lupta lui Camus sunt încă Actuale (vezi Belarus, vezi Polonia, vezi SUA, vezi fiecare țară în care s-a încercat asasinarea adevărului, dreptății și libertății).
"Suntem cu toți de acord în privința scopurilor, ne deosebim în privința mijloacelor."
"Atunci poate că, într-o națiune liberă și pasionată de adevăr, omul își va recăpăta gustul pentru om, fără de care lumea nu va fi niciodată decât o imensă singurătate."
"Cele câteva valori fără de care o lume, chiar și transformată, nu merită a fi trăită, fără de care un om, chiar si nou, nu merită să fie respectat."
"Se poate face un partid al celor care nu sunt siguri că au dreptate? Ar fi partidul meu."
May 3, 2025
Quelle chance nous avons eu, que cet écrivain engagé proposait sa vision et son art lors des moments charnières du siècle dernier, les moments les plus conséquents pour nous jusqu'ici. Il s'agit d'une collection d'écrits politiques toujours pleins de probité, d'humanité et d'humilité : voilà un écrivain qui ne se perdait jamais dans les sophismes de l'époque, qui ne plaçait jamais l'abstraction des idéologies au-dessus de la vie concrète des hommes.
Les thèmes dont l'analyse j'ai particulièrement appréciée :
- Réflexion de Camus sur le nucléaire, au lendemain de Hiroshima et Nagasaki.
- Réflexion sur la révolution et le marxisme lors de l'avènement de nouvelles technologies. Camus a remarqué, avec exactitude à mon avis, que la révolution communiste qu'avait conçue Marx n'était plus possible dans notre monde industrialisé, modernisé et mondialisé, et que toute révolution devrait donc être internationale (c'est à dire une guerre internationale), ce qui pose donc la question morale, la vraie, si nos idéologies valent le meurtre pour les accomplir (la réponse camusienne est, et je suis d'accord, non).
- Réflexion sur le rôle que joue le droit international. Un écrivain français en 1948 qui reconnaît ce que certains Français aujourd'hui (mais pas que) ont encore du mal à reconnaître : que la France n'est plus un grand pouvoir, que le monde est interdépendant, que la voie qui nous mène au futur doit être multilatérale.
- Réflexion sur l'art et la politique : l'artiste et son art peuvent-il être exclusivement au service de la propagande politique ? Pour Camus, la réponse est non. Je ne suis pas sûre d'être d'accord, mais Camus a semé un doute auquel je continuerai de réfléchir.
Les thèmes dont l'analyse j'ai particulièrement appréciée :
- Réflexion de Camus sur le nucléaire, au lendemain de Hiroshima et Nagasaki.
- Réflexion sur la révolution et le marxisme lors de l'avènement de nouvelles technologies. Camus a remarqué, avec exactitude à mon avis, que la révolution communiste qu'avait conçue Marx n'était plus possible dans notre monde industrialisé, modernisé et mondialisé, et que toute révolution devrait donc être internationale (c'est à dire une guerre internationale), ce qui pose donc la question morale, la vraie, si nos idéologies valent le meurtre pour les accomplir (la réponse camusienne est, et je suis d'accord, non).
- Réflexion sur le rôle que joue le droit international. Un écrivain français en 1948 qui reconnaît ce que certains Français aujourd'hui (mais pas que) ont encore du mal à reconnaître : que la France n'est plus un grand pouvoir, que le monde est interdépendant, que la voie qui nous mène au futur doit être multilatérale.
- Réflexion sur l'art et la politique : l'artiste et son art peuvent-il être exclusivement au service de la propagande politique ? Pour Camus, la réponse est non. Je ne suis pas sûre d'être d'accord, mais Camus a semé un doute auquel je continuerai de réfléchir.
July 15, 2021
O carte de actualitate! Paragrafe și capitole întregi sunt perfect aplicabile României (si nu numai!) în 2021!
Mare Scriitor! Mare Om!
(Mă gândeam… contemporanii lui Camus, Exupery, Rougemont au fost nae ionescu, Eliade, Cioran…)
Mare Scriitor! Mare Om!
(Mă gândeam… contemporanii lui Camus, Exupery, Rougemont au fost nae ionescu, Eliade, Cioran…)
December 18, 2021
"Il pensiero di Camus parte da questi articoli di giornale ed altre riflessioni nei primi anni del secondo dopoguerra... Un must read per gli appassionati di questo autore"
June 18, 2019
I would have left a 4-stars rating but it was badly translated...
Displaying 1 - 5 of 5 reviews