Goodreads România discussion

Bullshit Jobs: A Theory
This topic is about Bullshit Jobs
93 views
Citește cu mine/Buddy reads > Citește cu mine: Bullshit Jobs: A Theory, de David Graeber

Comments Showing 1-23 of 23 (23 new)    post a comment »
dateDown arrow    newest »

message 1: by Victor (new) - added it

Victor | 1333 comments Incepand cu 15 septembrie, eu si Alexandru vom citi Bullshit Jobs: A Theory, de David Graeber.

Ideea de a citi cartea, mi-a venit de la articolul asta: Remote Work Is Killing the Hidden Trillion-Dollar Office Economy (1) si de la parabola ferestrelor sparte.

(1)For a decade, Carlos Silva has been gluing, nailing, and re-zippering shoes and boots at Stern Shoe Repair, a usually well-trafficked shop just outside the Metro entrance at Union Station in Washington, D.C. On a typical day, he would arrive at 7 a.m. and stay until 8 p.m., serving the crowds of professionals shuttling by on their way to work. But since the near-shutdown of office work and train travel, he has been closing the shop at 4 p.m. “There is no traffic, my friend. The whole station is dead,” says Silva. “Now it’s only a part-time job.”

In the five months since the coronavirus forced a lockdown of U.S. businesses, economists have focused much attention on the devastation of mom-and-pop businesses, brick-and-mortar shops, bars and restaurants, and massive chains. But they have mostly overlooked a looming threat to a vastly larger and more consequential galaxy of businesses, one worth trillions of dollars a year in GDP and revolving around a single, much underappreciated economic actor — the white-collar office worker.



message 2: by Ioana (new)

Ioana Johansson | 67 comments Am inceput si eu. Sa vedem.


message 3: by Victor (new) - added it

Victor | 1333 comments Coincidenta face ca Graeber a murit fix in ziua in care am postat threadul.


message 4: by Ioana (new)

Ioana Johansson | 67 comments Am gasit articol in NYT. Ma gandisem ca de aceea l-ati ales:)


message 5: by Alexandru (last edited Sep 08, 2020 11:54PM) (new) - rated it 4 stars

Alexandru | 48 comments Serios? Nu era foarte batran. Trist.

Din cate imi dau seama cartea o sa imi placa mult. Singurul lucru care nu imi place la el este ca pare a fi din acea categorie de critici ai sistemului capitalist si neoliberal (pe buna dreptate) care sustin polul opus adica anarhismul si comunismul. Adica pare ca vrea sa inlocuiasca un rau cu un alt rau.

Vom vedea cum este cartea. Poate gresesc.

Voi aveti cartea in format electronic sau fizic? Cate pagini are? Eu mi-am luat-o in format electronic dar vad care doar vreo 320 de pagini in timp ce pe amazon scrie ca ebookul ar trebui sa aiba vreo 370 de pagini.

Am inceput-o si eu ieri fiindca mai citesc cateva carti in acelasi timp asa ca voi alterna si probabil imi va lua mai mult.


message 6: by Victor (new) - added it

Victor | 1333 comments Nu se stie de ce a murit, pe pagina lui de Wikipedia se suspecteaza o "hemoragie interna" dar ramane de elucidat la autopsie.

Nu am deschis cartea si chiar daca as deschide-o nu i-as sti numarul de pagini ca o am in format electronic.


Nu stiam ca tot el a scris Debt: The First 5,000 Years.


Alexandru | 48 comments Am ajuns pe la jumatea cartii si pana acum mi se pare foarte interesanta. Cred ca marea diferenta este intre bullshit joburi unde pur si simplu nu faci nimic si bullshit joburi in care ai o gramada de treaba dar acea treaba nu are nici un beneficiu pentru societate.

Avand in vedere ca am lucrat in contabilitate, eram absolut constient ca este un bullshit job si m-am regasit destul de mult in a doua categorie.

Ce nu a atins inca autorul in carte (si nu stiu daca va atinge) este ce se va intampla cu unele (bullshit) joburi o data cu automatizarea. Multe din aceste bullshit joburi sunt in domenii gen avocatura, contabilitate si finante care au inceput deja sa fie automatizate rapid in vest. In tari gen Australia de ani buni marile firme de contabilitate au inceput sa angajeze din ce in ce mai putini juniori fiindca mare parte din taskurile unui junior (verificat prin vrafuri de documente pentru audit) sunt acum automatizate. De exemplu, exista soft de contabilitate in cloud care inregistreaza automat orice tranzactie bancara si o aloca unu cont folosind algoritmi de machine learning, proprietarii de afaceri fac o poza la o chitanta, poza este incarcata direct in software care citeste textul si il aloca tranzactiei. Acum cativa ani era nevoie de 1-2 oameni pentru tot acest proces. Acum nu mai e nevoie aproape de nici unul.


message 8: by Victor (last edited Sep 20, 2020 01:53PM) (new) - added it

Victor | 1333 comments Nu cred ca autorul o sa ajunga explicit la o solutie, alta decat cea implicita: ce se poate automatiza ar trebui sa se automatizeze si ce se poate anula ar trebui anulat.

Imi place aspectul filozofic al cartii: te impinge sa tragi niste concluzii despre oameni destul de pozitive ceea ce pe mine, mandru detinator al unei slujbe aproape inutile, ma face sa ma simt bine cu mine insumi, ca si cum nu as "fura curent" 7 ore din 8 pe zi.

Anyways, cartea imi aminteste de unul din serialele mele preferate: Corporate. Am si pus un video pe grup ca sa vedeti la ce ma refer.


Alexandru | 48 comments La sfarsitul cartii este propusa o solutie, dar te las sa termini intai si putem discuta dupa aceea.

Nu am auzit de serialul Corporate, am cautat acum pe youtube si am ras mult. Este incredibil cat de realista poate fi o comedie.

Cred ca ar fi interesant daca s-ar putea face mai multe studii statistice pe acest subiect. Cartea are foarte multe anecdote si povesti personale care sunt relevante dar din punct de vedere statistic nu prea putem sa ne dam seama cam cat din joburi sunt bullshit (probabil ca multe din corporatie sunt). Dar nu prea ar avea nimeni din sistem interesul sa faca aceste studii.


message 10: by Victor (last edited Sep 23, 2020 10:59PM) (new) - added it

Victor | 1333 comments Am o problema totusi cu slujbele care nu presupun sa faci ceva anume. Ma refer in principal la exemplul acela de la inceput cu tipul care a terminat istoria si s-a angajat la o firma de design ca sa aiba grija de softul de comunicare. Nu pot sa inteleg cum, dupa trei mariri succesive de salariu si doi ani (?) la munca, nu a ajuns sa faca ceva - orice, cu timpul liber pe care-l avea la dispozitie.

Ar fi putut sa invete acel soft, ar fi putut sa studieze istoria sau chiar sa-si ia un job pe care sa-l faca in timpul acelui job...ca in mema cu Xzibit: am pus un job in jobul tau ca sa muncesti in timp ce muncesti.


Alexandru | 48 comments Cred ca depinde de locul de munca. Fiindca in unele locuri de munca chiar daca nu ai ce sa faci vei fi supravegheat si nu ti se permite sa faci altceva.

Am avut loc de munca unde daca nu aveam ce face trebuia sa ma prefac sau sa imi gasesc ceva de munca pur si simplu fiindca asta cereau supraveghetorii. Ziceau clar stim ca nu aveti ce face dar nu ne intereseaza, gasiti ceva.

Dar am avut si loc de munca unde nu aveam ce face si bagam la greu tot felul de cursuri si tutoriale ca sa ma dezvolt. Am facut asta la vreo 3 locuri de munca atunci cand aveam timp liber.


message 12: by Ioana (new)

Ioana Johansson | 67 comments Update-ul meu este ca am inceput cartea, dar nu am simtit nevoia sa citesc mai departe de articolul de la care porneste ideea cartii. Mi s-a parut suficient pentru a intelege despre ce este vorba. Nu stiu daca voi continua.


message 13: by Casselya (new)

Casselya  (casselyaashver) | 10 comments Scuzați-mă , sunt nouă pe grup și nu prea înțeleg...Sau ales cărțile ?


Alexandru | 48 comments Ioana wrote: "Update-ul meu este ca am inceput cartea, dar nu am simtit nevoia sa citesc mai departe de articolul de la care porneste ideea cartii. Mi s-a parut suficient pentru a intelege despre ce este vorba. ..."

Cartea nu aduce neaparat nimic nou fata de articol. Doar adauga mai multe detalii, studii si anecdote pentru a intari ideile din articol. De asemenea este propusa si o solutie (oarecum utopica) la sfarsit.


Alexandru | 48 comments Casselya wrote: "Scuzați-mă , sunt nouă pe grup și nu prea înțeleg...Sau ales cărțile ?"

Aceste este un buddy read pentru septembrie. Cartile pentru octombrie sunt in celelalt thread.


message 16: by Casselya (new)

Casselya  (casselyaashver) | 10 comments Și de obicei se alege un anumit gen de cărți ?


message 17: by Victor (new) - added it

Victor | 1333 comments Casselya wrote: "Și de obicei se alege un anumit gen de cărți ?"

Da si nu. Clar unii useri, mai activi, au anumite preferinte pentru diverse genuri dar cred ca sunt destul de variate genurile. Adica atat de variate incat sa ii nemultumeasca pe fiecare in parte la un moment dat.


message 18: by Victor (last edited Oct 10, 2020 09:31AM) (new) - added it

Victor | 1333 comments Imi place partea de testimoniale a cartii dar orice altceva ce scrie Graeber ma plictiseste teribil de asta nu prea cred c-o sa ajung la finalul cartii prea curand. Cred ca domeniul antropologiei/sociologiei nu e de mine.

Insa testimonialele sunt delicioase. Uite unul care nu e din carte dar pe care l-am gasit pe reddit despre "Excel Olympics" din cultura corporatista japoneza:

To really understand it, you have to understand some interesting nuances about Japanese culture:

Lifetime employment. People get hired by a company for life. They are expected to devote their whole life to their job, and they do not get fired for any reason other than gross misconduct.

There is an unhealthy obsession with perfectionism. Deliverables must have an uncanny attention to detail to convey the creator’s commitment to the task he or she has completed.

It is expected that Japanese kaishain (generic term for “company man”) work long hours. Normally this means staying later than your boss. It’s not the quality or even quantity of work that counts, but the optics of appearing to be busy by being physically present at the workplace.

Innovation is often frowned upon. Again, because of lifetime employment, the only way to fail is to screw up badly. If nothing changes, then nothing gets screwed up. The nail that sticks out gets the hammer. As a result, there is extreme technological conservatism exhibited throughout almost every industry, from automotive to finance.

Now let’s put all this together and imagine a situation where an office assistant is asked to make a floor plan for new hires in an office. In Japan the fiscal year starts on April 1, so every April there is a huge reshuffling of seating arrangements in the office as a new pecking order is established.

In a normal company you might just tell the new hires where they would sit. In a large corporation with some more rules and processes, a simple diagram showing where the new desks are, perhaps with a company logo on it, and circulated as an internal memo would be more than sufficient.

But in Japan, the office assistant has to show that she put an incredible amount of effort to create this seating arrangement, because this was The Task, and anything less than the utmost attention to detail is a great shame for her. She is also working from 8am to 9pm because her boss stays until 8pm doing nothing because he hates his wife. She also knows that she has unlimited time to make this floor plan because there are no real restrictions on how much time she wastes on such a menial task, again because she is regularly working 12 hour days, and because nobody questions the actual value of the work that she’s doing as she is a lifetime employee that can’t be fired. Finally, she’s been using Excel for the past ten years. She can use a different program that is more appropriate for designing schematics and floor plans, and will get the job done ten times as fast, but she doesn’t want to stand out. She knows how to make tables in Excel and she knows how to resize cells and change their colors and add and remove borders. So she will continue to use Excel for the eleventh year because it’s been used for the past ten years and she knows how do it. The concepts of efficiency or common sense are foreign to her.

So she does the unthinkable. She makes the most elaborate, exquisitely detailed, architectural to-scale schematic of the entire office floor using just Excel. Nothing is left to the imagination. Doors and windows are obviously done. Emergency exits are clearly marked. Desks and chairs are meticulously carved out. Even the multiple monitor arrangement on each person’s desk is clearly drawn up, including each monitor’s serial number, so that there is absolutely no ambiguity and every monitor aligns perfectly with the company inventory. Trash cans too. This person is now plugged into the matrix. In the event that even the most obscure question should arise regarding this floor plan, she is able to answer it immediately and with clear reference to a label in her Excel spreadsheet floor plan. The document is then locked and password protected (the password is “password”), and circulated around the company by April 1. It takes her six weeks to produce nothing short of a work of art. And by the end of it she leaves work at 11pm on the last Friday in March, gets absolutely plastered drunk and ponders why she hates her life and wishes she was dead. But she has fulfilled her duty, and she will not be scolded by anyone. She will return to work and forget all about it as she embarks on The Next Task. Everyone will know where their new desks are on April 1, and nobody will ever look at this document again.

Nobody that is, except for the foreigner who saved a copy and looks at it from time to time in fascination, wondering how anything ever gets done in this country. But at least it explains why the trains run on time.

This anecdote is 100% a true story from my previous job in Tokyo.


Edit: Legat de povestea de mai sus, Excelul cred ca a devenit ceva cultural cam ca ceremonia ceaiului: https://www.thisiscolossal.com/2017/1...


message 19: by Alexandru (last edited Oct 12, 2020 11:45PM) (new) - rated it 4 stars

Alexandru | 48 comments Foarte amuzanta anecdota despre companiile japoneze. Si eu am lucrat timp de 6 luni la companie japoneza si era foarte similar. Ca orice sucursala de companie japoneza ei isi trimisesera un director japonez care sa supravegheze ce fac non-japonezii si fiecare departament avea cate un sef japonez.

Din prima zi de la angajare mi-a zis seful direct (non japonez) sa nu ma iau dupa japonezi si sa plec la ora normala fiindca japonezii asteapta sa plece directorul intai. Bineinteles ca directorul pleca seara asa ca japonezii stateau si se jucau pe calculator dupa ce terminau munca asteptandu-l pe director sa plece.

Mai povesteau ca in Japonia cand ajungi la varsta la care nu prea mai esti folositor companiei din respect nu te dau afara ci te pun la un loc langa geam ca sa nu incurci pe nimeni si sa te poti uita pe geam.

E interesant ca totusi cu toate astea Japonia este o tara foarte competitiva in domeniul tehnologiei si al inovatiei.


message 20: by Alex (new) - rated it 2 stars

Alex (biseptol69) | 831 comments Am incercat si eu sa o citesc. Poate o voi continua la un moment dat, poate nu.
Tema cartii este extrem de interesanta, extrem de actuala. Cartea insa este extrem de prost scrisa din punctul meu de vedere.
Dupa primele 2 sau 3 capitole in care sunt scrise comentarii dupa comentarii ale celor care s-au plans in mailuri adresate lui, era gata gata sa renunt. Dupa aproape 60% din carte nu mai am puterea sa merg mai departe.
Poate imi lipsesc mie notiuni economice de baza, dar cartea este o adunatura de paragrafe si nu reusesc sa descopar structura logica de curgere a acestora. Cand citesc titlurile mari ale fiecarui capitol, totul pare clar si abia astept sa ma cufund in lectura sa aflu mai multe. Si apoi urmeaza o dezamagire totala.
Sunt o gramada de chestii misto in carte, o gramada de puncte de vedere interesante sau teme care te pun pe ganduri. Insa totul se putea probabil rezuma la maxim 50 de pagini. Dar repet, nu ma pricep la toate notiunile alea economice si poate d-aia mi se pare cartea atat de complicat de citit.


message 21: by Alex (new) - rated it 2 stars

Alex (biseptol69) | 831 comments Cred ca problema trebuie poate pusa intr-un context mai larg - avem bullshit jobs, bullshit food, bullshit news, bullshit values in general.
Subiectul "valorii" mi se pare extrem de interesant, dar cumva subcapitolul dedicat acestui subiect ma lasa nerezolvat, ca de altfel intreaga carte - nu e rotunda.
Felicitari celor care au terminat-o.


Alexandru | 48 comments Da, sunt foarte multe anecodate. De asta ma plangeam si eu, cartea este in mare construita pe baza unor experiente personale. Nu exista un studiu sau ceva statistic care sa se fi fost facut ca sa arate cu adevarat cate joburi sunt 'bullshit jobs'.


message 23: by Victor (new) - added it

Victor | 1333 comments Perfect de acord cu tine, Alex. Si eu tot pe la 60% m-am oprit cu speranta ca o sa am stamina ca s-o duc pana la sfarsit dar bine-nteles ca e o iluzie, is carti mult mai bune care abia asteapta sa fie citite decat una care ar putea fi un articol. Nu cred ca trebuie sa ai notiuni economice, ci doar sa fi trait intr-un mediu urban civilizat (banuiesc ca nu exista bullshit jobs in Caracas) ca sa intelegi incredibila risipa de resurse dedicata imaginii (de la statut social pana la eticheta).

Pana la urma tot serialul Corporate o spune mai bine.


back to top