Goodreads România discussion
This topic is about
Version Control
Citește cu mine/Buddy reads
>
Citeste cu mine: Version Control, de Dexter Palmer (3.33⭐ din 3✔)
date
newest »
newest »
Îmi place mult cum începe cartea, rar dai într-un roman SF de personaje construite credibil, cu talent, spirit de observație și umor. Până acum accentul e pus mai mult pe relațiile dintre personaje și pe povestea lor personală decât pe partea SF, sunt doar câteva elemente de decor care ar putea veni dintr-un viitor nu foarte îndepărtat, presărate și ele cu multă naturalețe în povestire. Cartea poate fi citită ca ficțiune literară de cea mai bună calitate.Atmosfera din primele capitole mă duce pe mine cu gândul la cea din unele romane și povestiri ale lui Philip K Dick: începe cu un cuplu american aparent normal, cu o relație cu plusuri și minusuri, dar în realitatea povestitorului apar distorsiuni, inițial minore, apoi din ce în ce mai pronunțate, nimic nu este exact ce pare...
Îmi place mult cum începe cartea, rar dai într-un roman SF de personaje construite credibil, cu talent, spirit de observație și umor. Până acum accentul e pus mai mult pe relațiile dintre personaje și pe povestea lor personală decât pe partea SF, sunt doar câteva elemente de decor care ar putea veni dintr-un viitor nu foarte îndepărtat, presărate și ele cu multă naturalețe în povestire. Cartea poate fi citită ca ficțiune literară de cea mai bună calitate.Perfect de acord cu tine, de asta si mi s-a parut o nedreptate ca e intai SF (acum, mai avansat fiind in poveste inteleg mai bine de ce) si mai apoi "Fiction" si cred ca intr-un sens scorul ei e de inteles, desi nedrept. Cred ca multi au fost surprinsi de faptul ca nu e atat de incarcata de actiune pe cat promite genul SF desi in sens literar are multa substanta. Mi-am pus Timpul Dezarticulat la to-read, apropo.
Nu ma pricep la romanul contemporan dar crezi ca abordarea SF a romanului e un instrument modern/post-modern de abordare diferita a literaturii, un roman experimental sau is eu prea entuziasmat de poveste? (a avut loc si deznodamantul intre timp, la sfarsitul primei parti, si Palmer tot nu scapa hățurile).
Mai am cred un sfert din ea si numarul de teme continua sa creasca in partea a doua. E un melanj intre idei SF actuale (educatie, algoritmi, masini autonome) si teme sociale contemporane (feminism, rasism/positive action, critica sociala), scrise foarte bine si care inca nu imi dau seama incotro duc.
Eu nu sunt decât pe la 40% din carte, dar lucrurile au evoluat un pic altfel decât mă așteptam: în loc de un roman SF cu "personaje construite credibil", partea SF a rămas o pistă falsă, un artificiu de construcție, iar în locul ei se instalează vocea autorului (prost mascată) oferind un fel de comentariu critic al Zeitgeist-ul american contemporan. De la algoritmii din spatele site-urilor de dating la relația dintre millennials și telefoanele mobile, de la rasismul subconștient sau involuntar la minunile gastronomiei molelculare, o mie și unu de subiecte tratate decent, chiar inteligent, dar fără zvâc și mai ales fără nici o legătură cu acțiunea cărții. Nici nu mai știu dacă citesc o carte sau răsfoiesc o revistă.
Păcat, Dexter Palmer nu scrie chiar prost, se vede că Literele te învață ceva și despre tehnica narativă, dar pentru mine romanul începe să eșueze într-un exercițiu eseistic.
Vreau sa ma apuc de luni de ea... Nu ma descuraja!
Nu e chiar asa cum spune Gabriel, partea SF isi recastiga rolul central pana la final dar cartea studiaza intr-adevar starea de fapt a Americii.Finalul e eery, ok, putin cam confuz, dar vorbeste despre smaltul dentar si despre atomii care se inlocuiesc constant in corpul uman. Ditamai coincidenta...
Am terminat cartea dar fiindca nu vrem sa dam spoilere o sa incercam sa mentinem informatia cat mai vaga si tot ce e relevant intre tagurile de spoilere deci dati click pe riscul vostru sau daca nu vreti sa cititi cartea; desi ati pierde o carte buna, in opinia mea. Unde Gabriel ii spune "fara zvac" eu o numesc "echilibrata", mai rar sa vezi un autor ca trateaza deschis un subiect social, cu argumente pro si contra chiar daca pe unele le reduce la absurd ca sa transmita mai usor subiectul.(view spoiler)
De fapt avem de-a face cu o variantă de grădiniță a unei teme care a fost abordată în fel și-n chip în SF: cea a călătoriei în trecut, folosind o mașină a timpului.Tema e atractivă tocmai din cauza paradoxurilor pe care le generează, iar autorii SF în general s-au întrecut în a imagina fie scenarii născute din aceste paradoxuri, fie soluții care să rezolve paradoxurile, fie ambele. Din acest punct de vedere Dexter Palmer e pur și simplu rudimentar: în loc să inventeze scenarii, ne dă o enumerare a paradoxurilor, în loc să își imagineze soluții, ne oferă o cutie neagră în care bagă porumbei și din care scoate iepurași. Nu prea ai ce analiza, toate explicațiile sale pot fi rezumate ca... Hocus Pocus.
Pe scurt:
(view spoiler)
Tu i-ai dat mai putine scuze decat i-am dat eu si cam la fel cum ii dau eu lui Murakami, de asta am spus ca banuiesc ca "he pulled a Murakami on us" dar totusi tema ma entuziasmeaza fiindca orice calatorie in timp e versiunea moderna a paradoxurilor lui Zeno, e fascinant sa stii ca sunt gresite si sa descoperi cum sa dovedesti asta, la Murakami e doar realism magic, nu trebuie explicat nimic. Aici, daca te nemultumeste logica, poti sa ridici din umeri si sa-i spui "realism magic" si asta e. Eu as fi dezamagit, ca mi-a placut de Palmer.(view spoiler)
Azi m-am apucat si eu de ea... Asta inseamna sa ai timing :D
Bun, fiindca incercand sa ma explic mai bine lui Gabriel, tocmai am dat peste o explicatie satisfacatoare a cartii, pe care un programator ar intelege-o mai bine.(view spoiler)
Victor wrote: "Bun, fiindca incercand sa ma explic mai bine lui Gabriel, tocmai am dat peste o explicatie satisfacatoare a cartii, pe care un programator ar intelege-o mai bine."Sincer să fiu îmi place mai mult varianta ta, e mai elegantă decât mașina timpului așa cum e descrisă în carte. Păcat că nu i-a venit și autorului ideea... :)
(view spoiler)
Cred ca m-ai inteles gresit cand am spus am dat peste, nu am citit-o nicaieri. Voiam sa zic am realizat ca e o explicatie mai buna fiindca explica totul in opinia mea si cred ca se gasesc destule lucruri in carte care sa indice ca si autorul se gandea la asta, la evadarea din "spatiu-timp".(view spoiler)
Filozofic vorbind, romanul e un argument pentru determinism.
Fac o paranteza, am vazut un film: https://www.youtube.com/watch?v=Tk4Ms...Nu e expus usor, dar cu putina rabdare (mai ales cu inceputul), ajungi sa il intelegi. Ideea e urmatoarea si e foarte simpla: starea realitatii e o probabilitate si doar observarea ei ii da caracterul "exact". Sub o anumita dimensiune, totul e "cam" pe acolo si pe masura ce te indepartezi lucrurile devin mai concrete fiindca se intra in rezolutia la care vede observatorul. Daca esti microb vezi exact lucrurile incepand cu rezolutia 10^(-6)m si daca esti om, vezi exact lucrurile incepand cu rezolutia de 10^(-3)m. Daca esti microscop electronic, vezi incepand cu 10^(-9) m.
Si Palmer are acest citat pe care l-am gasit intr-o recenzie: “But in real life, connecting two naturally non-contiguous points in space-time such that a corporeal object can move from one to the other is extremely difficult! And it’s not really moving through time that’s the problem: moving through space is the problem.”
Ca sa ai privilegiul de a observa (si a anula prin observatia ta) probabilitatea realitatii din trecut, problema nu e calatoria in timp ci cea prin spatiu, transportarea particulelor care te alcatuiesc, intr-un spatiu in care acele particule exista deja si asta spune Palmer in citat. Efectiv anulezi locul fizic ocupat de multimea particulelor numite (obiect) si il refaci pe alte coordonate.
Unde vreau sa ajung: probabil o constiinta care se trezeste ca ocupa un loc fizic alcatuit din alte particule decat inainte, are o stare de "irealitate inexplicabila", si asta e punctul de plecare al cartii.
Un lucru pe care l-am apreciat la carte este că încearcă să prezinte cât mai realist viața oamenilor de știință, de la influența pe care o poate avea un profesor sau îndrumător de doctorat asupra unui tânăr cercetător, la competiția pentru finanțare, publicare, număr de citări ale lucrărilor tale în alte lucrări, ani întregi de experimente eșuate, balanța fragilă între a avea încredere în ceea ce intuiești sau crezi și a te desprinde la timp de o direcție de cercetare care duce spre o fundătură.(view spoiler)
Da, enorm de mult esec pentru putina glorie. Din fericire nu e chiar asa hit-or-miss in lumea reala, nu toti cercetatorii revolutioneaza stiintele, multi rafineaza cercetari anterioare pentru un doctorat (facut serios, nu o gluma de parlamentar roman), altii pentru R&D in cadrul companiilor si mai cred ca echipele de genul celor din carte, ori se organizeaza in conglomerate mai mari (probabil de genul CERN sau NASA) ori sunt finantati de stat si au un mod de raportare a rezultatelor foarte riguros. Aici mi-au lasat impresia ca-s cam lasati de capul lor, dar nu viata academica e scopul cartii. De fapt nici nu prea stiu care e scopul cartii, o dezbatere asupra unor aspecte contemporane sau o poveste SF de time-travel. Nu pare sa fie nici una sau sunt amandoua, oricum, daca nu e evident, eu m-am fixat pe time-travel fiindca mi-a placut ce ai observat si tu mai sus: incercarea de a se baza pe o fizica riguroasa si cred ca bucati separate din teoriile personajelor au sens confruntate cu naratiunea cartii.Am cautat si in reviewurile altora o posibila explicatie dar am vazut ca nimeni altcineva nu s-a incumetat, multi/toti i-au spus realism magic si au lasat-o asa. Am gasit insa o idee interesanta pe care am descris-o mai jos. Eu mestec in continuare la ideea asta si observatiile tale ma ajuta, dar daca te plictisesti nu-i problema :)
(view spoiler)
Gabriel wrote: "Cum ziceam, ce zici tu nu mai are nici o legătură cu ce e în carte, și din cauza asta mi-e greu să te urmăresc, pentru că nu înțeleg unde te mai referi la scenariul cărții și unde nu."Tu ai o perspectiva clasica asupra calatoriei in timp: omul care intra, trebuie sa si iasa pe acolo pe unde a intrat dar fiindca e clar ca povestea are gauri daca e privita in sensul asta, incerc sa reinterpretez cuvintele autorului sau sa adaug presupuneri atunci unde acesta nu interzice ceva in mod explicit; conform citatul lui Algernon din alt thread: "I have found, Mr. Noir, that if you make a story with gaps in it, people just step in to fill them up, they can't help themselves."
De acord, am înțeles asta, dar nu îmi e clar la ce renunți și ce adaugi, de asta îmi e greu să îți judec ideile.
Renunt la intoarcerea calatorului "activ" pe calea scurta. Fiindca nicaieri in carte autorul nu adreseaza coexistenta pe aceeasi axa a timpului a doi indivizi identici. (view spoiler)
Rebecca Wright has reclaimed her life, finding her way out of her grief and depression following a personal tragedy years ago. She spends her days working in customer support for the internet dating site where she first met her husband. But she has a strange, persistent sense that everything around her is somewhat off-kilter: she constantly feels as if she has walked into a room and forgotten what she intended to do there; on TV, the President seems to be the wrong person in the wrong place; her dreams are full of disquiet. Meanwhile, her husband's decade-long dedication to his invention, the causality violation device (which he would greatly prefer you not call a “time machine”) has effectively stalled his career and made him a laughingstock in the physics community. But he may be closer to success than either of them knows or can possibly imagine.
Version Control is about a possible near future, but it’s also about the way we live now. It’s about smart phones and self-driving cars and what we believe about the people we meet on the Internet. It’s about a couple, Rebecca and Philip, who have experienced a tragedy, and about how they help — and fail to help — each other through it.