Romania discussion

Jocul cu mărgele de sticlă
This topic is about Jocul cu mărgele de sticlă
80 views
Cărțile lunilor apuse > Iunie 2017: Jocul cu mărgele de sticlă de Hermann Hesse - discutii cu spoilere

Comments Showing 1-16 of 16 (16 new)    post a comment »
dateDown arrow    newest »

Victor Thread pentru discutiile care includ spoilere din carte.


message 2: by Victor (last edited Jun 01, 2017 01:53PM) (new) - rated it 4 stars

Victor Când şi când, deosebit de bine primite erau interviurile luate unor personalităţi cunoscute asupra unor chestiuni la ordinea zilei, interviuri cărora Zienghalβ le dedică un capitol special şi cu prilejul cărora, de exemplu, mari chimişti sau virtuoşi ai pianului îşi dădeau părerea asupra politicii, îndrăgiţi actori, dansatori, sportivi, aviatori şi chiar poeţi se pronunţau asupra foloaselor şi dezavantajelor celibatului, asupra presupuselor cauze ale crizelor financiare şi aşa mai departe.

A trebuit sa verific din nou cand a fost scrisa cartea dar chiar si 70 de ani mai tarziu arsura tot ustura.


message 3: by Iana (new) - added it

Iana Slobodeaniuc (iana_s) | 17 comments Da, mi-am pus si eu intrebarea "la care ani se refera?" In unele momente pare deosebit de actuala decsrierea, mi-am inchipuit naiv ca doar noi trecem prin perioade de "apus cultural" ca sa-i dau o denumire.


Victor Ah nu, cred ca fiecare epoca deplangea epoca de dinaintea sa si ridica in slavi epocile de pana la antepenultima ca fiind cu adevarat iluminate. Din punct de vedere stiintific astazi traim o crestere exponentiala dar nu cred ca e acelasi lucru si din punct de vedere artistic dar domeniul e in mare parte subiectiv asa ca parerea mea de ne-istoric al artelor nu conteaza.

Mi-am propus de mult sa termin Republica lui Platon dar de data asta chiar am s-o fac fiindca observ, cel putin pana unde ma aflu acum, in primul sfert, dorinta lui Hesse de a acoperi cu un usor fir epic, un polis, o utopie care pune la punct o versiune idealizata a mediului academic de unde sa se nasca cei cu o adevarata chemare spre a conduce.

Am mai gasit si alte teme, cum ar fi lupta dintre arta si stiinte pe care Hesse incearca sa le impace:

Câteodată existau chiar şi în Castalia tendinţe categorice în direcţia cultivării unei specializări ştiinţifice pure, sobre, iar campionii acestor tendinţe nu numai că luau o atitudine critică şi batjocoritoare faţă de „fantezişti", adică faţă de cei cu înclinaţii muzicale şi artistice, ci şi renegau şi prohibeau uneori de-a dreptul în cercurile lor orice fel de preocupare artistică, îndeosebi jocul cu mărgele de sticlă.

sau cea dintre spiritualitate si arta reprezentata prin Fratele cel Mare si interesul pentru The I Ching or Book of Changes sau pentru meditatie.


Ionut Cretan (ionutcretan) | 37 comments Doar ce am terminat primul capitol.
Oricum mi se pare ca in acest grup cineva vorbea de o asemănare între aceasta carte și "Republica" lui Platon și într-adevăr am observat-o și eu.
Ex. Cei di Castalia nu pot avea bunuri materiale ca și filosofii/guvernanții lui Platon.
Ideea e ca mi se pare foarte interesantă încercarea asta de a crea o societate ideală, în care lucrurile funcționează cum trebuie. Dar totuși nu mi se pare ca ar funcționa, cel puțin in aceasta carte, pentru faptul că oricum între cei di Castalia și cei "normali" exista invidie și răutate.


message 6: by Victor (last edited Jun 07, 2017 10:09PM) (new) - rated it 4 stars

Victor Ionut wrote: "Dar totuși nu mi se pare ca ar funcționa, cel puțin in aceasta carte, pentru faptul că oricum între cei di Castalia și cei "normali" exista invidie și răutate. "

Sunt de acord cu tine ca nu pare a functiona dar nu pentru ca ar fi sentimente negative la mijloc - lumea lui Hess pare sa fi depasit pasiunile negative in mare parte, iesind purificata(?) dintr-un razboi mentionat in treacat dar care pluteste deasupra peisajului - ci fiindca cei din Castalia se retrag intr-un regim monahal total contraproductiv dupa parerea mea. Plinio si Knecht dezbat problema ad nauseam dar fara nici un rezultat. Cei-i drept Hesse nu transeaza problema intr-un sens sau altul (inca) parand sa fie multumit cu o utopie de uz personal.


Ionut Cretan (ionutcretan) | 37 comments Exact, mi se pare totuși o diferența fundamentala faptul ca cei di Castalia se retrag din societate, unde ei cred ca sunt cu adevărat "liberi". Chestia asta se asemăna mai mult cu filosofia elenistică in care filosofi nu mai participau la viața politica, in schimb in Platon mi se pare fundamentala legătura între filosofie-politica. Sper ca totuși Hesse sa aprofundeze argumentul și mai bine, sunt totuși la începutul cărții.


message 8: by Iana (new) - added it

Iana Slobodeaniuc (iana_s) | 17 comments eu sunt la 22% merge incetisor, dar bine. Deci eu asa inteleg noi nu v-om sti ce fel de joc e asta cu mergelele...cartea e biografia lui Josef Knecht. O scoala speciala, apoi alta, apoi libera sa profesiune..un fel de filosofie pusa un pic pe roate de roman, dar totusi simt mai mult filozofie decit roman/actiune...ma enerveaza in unele puncte fiindca ma pierd in ea, celelalte carti a lui Hess se citesc mult mai repede si usor.


Victor Sunt fix la jumatatea cartii si tonul a inceput usor sa se schimbe. Idealismul lui devine mai pragmatic si cred ca e prima data, dupa descrierea erei "foiletoniste" din Prolog in care apar cuvinte negative. Desi nu l-am citit pe Nietzsche si am citit ceva din Cioran, cred ca Hesse livreaza aici o critica viziunii pesimiste asupra vietii a acestora, personificate de Tegularius:

(view spoiler)

si a propriei sale constructii:

(view spoiler)


message 10: by Diana (new)

Diana Încep şi eu să cred e că nu aflăm exact ce e cu jocul ăsta, dar îmi doresc din ce în ce mai puţin să aflu. Momentan imaginaţia mea ia aripi şi plasează jocul dincolo de puterea mea de înţelegere, un fel de graal obscur şi nepalpabil, idealul idealurilor. Descifrarea tainei mi s-ar părea nemulţumitoare sigur.
Am citit abia primul capitol şi nu vreau să mă grăbesc. Deocamdată cartea îmi depăşeşte aşteptările.

Am un chef nebun de muzică clasică citind paginile cărţii. Mai are cineva senzaţia asta? :)))


Victor Diana wrote: "Am un chef nebun de muzică clasică citind paginile cărţii. Mai are cineva senzaţia asta?"

Pentru ca de pe kindle pot sa selectez si sa dau share la diferite citate, pentru Jocul ar fi meritat sa selectez si sa pun intr-un mesaj nou numele autorilor si a pieselor mentionate in carte. Am s-o fac de acum inainte fiindca da, muzica i se potriveste de minune cartii. Imi aminteste de un citat aproximativ din Simpatizantul: "Vodka merge cu Dostoievski si cognacul cu Proust", ei bine, Bach merge cu Hesse.


message 12: by Diana (new)

Diana Victor wrote: "Diana wrote: "Am un chef nebun de muzică clasică citind paginile cărţii. Mai are cineva senzaţia asta?"

Pentru ca de pe kindle pot sa selectez si sa dau share la diferite citate, pentru Jocul ar f..."


Excelentă idee! Eu citesc hardcopy, pot face o listă separat și când termin de citit o adaug aici.


message 13: by Cristina-Monica (last edited Jun 14, 2017 12:49PM) (new) - rated it 4 stars

Cristina-Monica Moldoveanu | 20 comments Bună seara. După mai mult timp am reînceput să citesc cartea de unde rămăsesem. Deocamdată încă bîjbîi printre diferite înțelesuri. Mi-a plăcut într-un fel satira socială amară asupra lumii ”libere” unde sînt explicate valențele mercantile ale profesiilor din afara Castaliei și rolul banilor și căsătoriilor aranjate în procurarea diferitelor poziții sociale. Mă interesează definirea mai clară a unor metafore din carte, cum ar fi de ce se alege drept denumire jocul cu mărgele de STICLĂ - adică gablonzuri sau materiale ieftine și transparente, de ce numele personajului principal este Knecht, ceea ce înseamnă slugă și cum se leagă între ele toate dihotomiile simbolice din carte - cum ar fi aceea între lumea închisă, săracă a Castalienilor, care erau aleși și protejați din familii mai puțin influente financiar dacă nu mă înșeală memoria asupra primelor pagini citite mai demult (voi căuta din nou) și viața luxoasă cu măriri sau căderi a celor din afară, etc. Voi reveni cu precizări mai clare, abia am citit cîteva pagini în continuare. Acum (după ce am găndit eu, ca de obicei) am găsit în wikipedia că Knecht este legat etimologic de cuvîntul knight în engleză - desigur o precizare superfluă în articolul din wikipedia. Sper să găsesc ceva nou și mai important decît ce scriu ei despre carte acolo. ;) La muzica clasică nu am ajuns din nou - datorită unor împrejurări nefaste în viața personală - îmi trebuie o stare de meditație cam ca în Castalia pentru audiție normală și folositoare. Cred că voi începe din nou cu Handel mai încolo fiindcă îmi este mai simplu să ascult Handel ca introducere a sufletului pe cărări muzicale. Sincer, mie îmi place cartea, mi se pare foarte ușor de citit, în ciuda redundanței semantice - adică parcă bate apa în piuă asupra relației dintre suflet și spirit pe care o adîncește sau altor intelectualizări asupra vieții într-o școală și societate masculină închisă. Fără să vreau îmi amintesc de Numele trandafirului și afirm că îmi place mai mult cartea lui Hesse deocamdată.


message 14: by Diana (new)

Diana Vai nu ştiu, mie numa uşor de citit nu mi se pare :)) Mie mi se pare foarte abstractă şi personajele sunt abur, nu pot nicicum să le prind.
m
Mersi de recomandare, sau de menţionarea numelui lui Handel, am să încerc şi eu.
Tocmai am citit capitolul cu anii de studiu, unde se menţionează cum Josef caută înţelesul adânc al Jocului. Absolut de citit de mai multe ori.


Victor Fiindca ieri am inceput sa citesc putin din 1Q84 din nerabdare si fiindca eram curios de stilul lui Murakami si m-am trezit la pagina 13, am zis sa incep sa citesc serios romanul lui Hesse, chiar daca e greoi si acelasi ton sec si monoton devine obositor pe la mijlocul cartii, cand vrei sa vezi mai multe despre Tegularius sau Plinio si esti dispus sa-i ierti ca sunt atat de palizi (bine spus, "sunt abur"), sau o frantura de dialog mai "de lume" numai sa mai iesim putin din Castalia. Din fericire lucrurile, chiar daca nu se schimba dramatic si nu e nici un "plot twist", capata culoare chiar daca e una pastelata.

Insa, ce imi place, e argumentatia lui Hesse, felul in care reuseste sa te convinga de fiecare argument si foloseste contra-argumentele.

Cristina-Monica wrote: "Mi-a plăcut într-un fel satira socială amară asupra lumii ”libere” unde sînt explicate valențele mercantile ale profesiilor din afara Castaliei și rolul banilor și căsătoriilor aranjate în procurarea diferitelor poziții sociale"

Cred ca mie mi-a scapat tonul sau satiric. Pana si cand vorbea de epoca foiletonistica, pe la inceput, a reusit s-o faca cu un ton uscat si oarecum melodramatic, mai mult amar decat satiric.

Cat despre sticla cred ca termenul face mai mult referinta la fragilitatea jocului pe care o dezvaluie si o argumenteaza mai tarziu si, prin joc, mai departe, la lumea spiritului.

Prin Knecht, autorul traseaza rolul intelectualitatii fata de lume si, in paginile in care face asta, chiar trimite la Republica lui Platon pe care o discutam mai devreme in thread, punandu-se fix in opozitie cu ea:

(view spoiler)

Deasemenea, in aceleasi pagini spune de ce intelectualitatea nu poate sa conduca, intr-un citat pe care l-am luat incomplet din pacate, fiindca e excelent:

(view spoiler)

Dar, nici retragerea nu e o optiune:

(view spoiler)

Asa ca singura ei optiune e sa serveasca, iluminand minti.

M-am gandit si eu la paralela dintre Numele Trandafirului si Jocul dar e una ca dintre intuneric si lumina. In timp ce in Nume avem personaje grotesti care colcaie in intuneric, pe sub scene si la marginea naratiunii si trebuiesc tarate in lumina, aici totul e solar, intunericul e alungat la marginea naratiunii, chiar dincolo de ea, si iti trebuie multa rabdare sa deslusesti vreo umbra si chiar si aia poate fi dezbatuta (de ce nu ar avea dreptate Designori in argumentatiile sale in favoarea lumii sau Tegularius in individualitatea sa).

Mai sunt paralele care se pot face si unele care chiar apropie cele doua opere, de exemplu, fratele William si Knecht, chiar daca nu se indentifica (William era mai analitic) se aseamana in verticalitate si in iubirea lor pentru stiinte si iluminare si rolul focului de a trasa o concluzie pesimista ca si cea a Circularei, dar deja am perorat mult pe subiect asa ca va las cu o andanta de Scarlatti, mentionata pe la 60% din carte si o sonata de Purcell care apare pe la 55% din carte si cu o mentiune a unor stiluri muzicale disparute:

Jocul cu mărgele de sticlă va dispărea la fel ca anumite practici extrem de cultivate în istoria muzicii, cum au fost corurile formate din cântăreţi profesionişti de pe la 1600 sau compoziţiile duminicale de muzică figurală din bisericile de pe la 1700.


message 16: by Victor (last edited Jul 03, 2017 02:15AM) (new) - rated it 4 stars

Victor Am reusit sa termin Jocul pe 1 cu o zi inainte sa devorez 200 de pagini din Murakami. Diferenta de stil si de mesaj e diametral opusa si, daca Jocul te intrebuinteaza serios, 1Q84 curge de la sine prin fata ochilor. Murakami nu face abuz de epitete iar Hesse nu face economie de ele, lui 1Q84 ii place sa se joace cu realitatea dar Jocului, nu. Pentru Jocul, lumea trebuie pusa la dospit si abia de acolo extrase esentele ca niste margele.

Din pacate, procesul asta de distilare a lumii dureaza de doua ori mai mult decat ar trebui, chiar daca se termina, din punctul meu de vedere, perfect, distilatorul fiind ucis de aburii euforici ai propriei sale activitati: Knecht moare abrupt, in plin extaz, auto-eliberat de constrangeri.

Ultimele trei biografii, Aducatorul de ploaie, Duhovnicul si Povestea indiana insa mi-au placut foarte mult si prezinta un fel de sfanta treime a Cautarii: Natura, Dumnezeu si Spiritul. Povestile sunt pline de inteles, concise de data asta si pastreaza tema retragerii. Ar fi loc de mai multe dar vreau sa ajung la un punct care m-a deranjat la Hesse: atitudinea fata de femei.

Nu sunt un SJW sau un adept al PC-ului, nici macar unul al feminismului Occidental si nu stiu cum isi trateaza Hesse personajele feminine in alte opere dar in Jocul, personajele feminine sunt variatii ale sotiei lui Lot din Biblie. Mi s-au parut fara exceptie legate si legand de lume. Lui Plinio mariajul reuseste sa-i stinga sclipirea din ochi, cum remarca Knecht cand reinnoada amicitia cu el, Sotia aducatorului de ploaie este un fel de administrator al trebilor sale lumesti la care el revine cand e in toane rele iar Pravati, ei bine, ea e Maya, cea care, la inceputul nuvelei, are rolul de a reintroduce in "circuitul plasmuirilor". Cat despre duhovnic, Hesse nu are nici macar delicatetea de a o aseza pe Eva langa Adam d'apai sa dea femeii sansa la spovedanie, mantuire si alte activitati din astea...masculine. Dealtfel e si destul de greu atat timp cat Duhovnicul fuge la vederea unei femei.

Excluderea arhetipului feminin din constructia lui Hesse mi se pare o greseala esentiala care aproape ii caricaturizeaza opera.

Si, in incheiere, apropo de asta, mi-am amintit de o superba poveste Zen:

Doi calugari, Tanzan si Ekido, tocmai vroiau sa traverseze un rau care iesise din matca. Langa ei, o tanara fata singura si neputincioasa ii ruga sa o ajute sa traverseze apa impreuna cu ei. Tanzan fara sa stea prea mult pe ganduri, o lua in brate si o duse in cealalta parte a apei. Ekido, stapanindu-si mirarea nu spuse nimic pana nu ajunsera la templul unde urmau sa isi petreaca acea noapte. Nereusind sa se mai abtina isi mustra tovarasul de drum:
-Stii bine ca nu-i voie sa ne atingem de nici o femeie. Cum ai putut sa o iei in brate pe femeia aceea?
Acesta raspunse:
-Asa este, am luat-o in brate, dar am lasat-o jos pe malul apei, tu in schimb de atunci o tot porti pe umeri.



back to top