Goodreads România discussion

So You've Been Publicly Shamed
This topic is about So You've Been Publicly Shamed
30 views
Cartea lunii > Februarie 2017: Discuție: Capitolele 1-5 (SYBPS)

Comments Showing 1-4 of 4 (4 new)    post a comment »
dateDown arrow    newest »

message 1: by Sebastian (last edited Jan 19, 2017 06:54AM) (new) - rated it 4 stars

Sebastian Radu (magicsebi) | 28 comments Haideți să intrăm mai în detaliu în analiza cărții. Mai jos avem câteva puncte de pornire a discuției, dar orice alte opinii sunt binevenite, oricât de concise sau detaliate ar fi.

- Ce părere aveți despre interacțiunea lui Jon Ronson cu infomorph-ul de pe Twitter și creatorii acestuia?
- A fost justă publicarea articolului lui Michael Moynihan, știind că acest lucru îl va ruina pe Jonah Lehrer, sau ar fi trebuit procedat altfel?
- Au mers prea departe represaliile din mediul online față de Jonah Lehrer?
- Cine a greșit în cazul lui Justine Sacco? Ea însăși pentru acea glumă, persoana care a retweet-uit acea glumă jurnalistului Gawker, jurnalistul Gawker pentru că a scris acel articol sau publicul pentru reacție?
- Sunt astfel de umiliri publice reacții pozitive și eficiente, sau fac mai mult rău decât bine și dăunează per total comunităților online?
- Cum vedeți ideile prezentate în capitolul 5 - teoriile lui Gustave Le Bon, Experimentul Stanford, comportamentul mulțimilor - și cum s-ar putea lega acestea de acțiunile indivizilor pe internet sau, de ce nu, de alte evenimente curente?


message 2: by Kay (new) - added it

Kay (kaylovespurple) | 19 comments 1. Deja am scris ditamai rantul pe threadul celalalt despre cat de suparator mi s-a parut entitlement-ul autorului apropo de bietul experiment. Nu mai reiau, dar mi se pare c-a exagerat destul de mult.

2. Citeam ieri articolul asta:
https://www.theguardian.com/books/boo...
in caz ca-i plangea careva de mila lui Lehrer (bietul de el, in casa lui de doua milioane si ceva de dolari).
Mie mi se pare ca Moynihan a procedat corect.

3. Publicul pentru reactie. Imi amintesc cazul respectiv de cand s-a intamplat (a fost mare tam-tam la vremea aia) si inca de atunci n-am inteles gluma aia deloc. In continuare mi se pare neamuzanta total si o citesc mai degraba usor insultator (nu cum zice autorul, ca vai, majoritatea au vazut ce vrea sa zica dar au ales sa se faca ca nu inteleg), dar parca nimeni nu merita genul asta de backlash dupa un singur tweet (gen cum ziceau cei care lucrau la hoteluri ca fac greva daca merge ea sa stea acolo, pur si simplu incredibil. Incredibil si mai ales punching down*, adica n-am vazut pe nimeni sa ii faca genul asta de faze lui Trump de exemplu).

* Paragraful cu punching down cand e vorba de tanti mi s-a parut foarte pertinent si mi-a placut observatia. Pana la propozitia cu Lehrer cel putin.

4. Teoretic depinde de context (gen exemplele date la inceput de tot au avut rezultate bune), dar in practica mob rule nu prea e niciodata ceva bun. Mai ales ca nu sta nici naiba sa se informeze cu adevarat despre situatie, si majoritatea lovesc doar de dragul de a fi si ei parte a unui fenomen, nu pt. ca le-ar pasa cu adevarat de dreptate sau altele asemenea.

5. Ma mai gandesc :)


Sebastian Radu (magicsebi) | 28 comments 1. Sunt complet de acord cu autorul legat de contul de twitter. Avea numele și poza lui așa că în mod clar era un caz de falsă identitate. Înțeleg argumentele acelor tipi, că ambele conturi oferă impresii greșite în legătură cu adevărul, dar trebuiau să îl închidă în momentul în care Ronson le-a cerut asta pentru că i-au folosit identitatea fără să îi obțină acordul. Desigur, nici eu nu sunt sigur de contextul în care s-a produs acest lucru, pentru că nu le-am citit articolul din The Guardian în care discutau despre infomorphs.

2. Kay wrote: "bietul de el, in casa lui de doua milioane si ceva de dolari"
E cumva mai ok să fie atacat pentru că era deja înstărit? Mă rog, sunt de acord cu publicarea articolului, dar cred că efectele au fost mai puternice decât se așteptau amândoi, iar internetul poate să fie destul de neiertător și neuitător. "The Right to be Forgotten" nu este respectat pe internet. Din păcate nu există și un "Right to be Forgiven", deși Lehrer se pare că nu a învățat nimic din experiență.

3. De acord cu punching-down: always punch up! Dar problema pe care o văd eu cu astfel de atacuri și critici e că scot lucrurile din context. Se întâmplă adesea cu comici - un critic scoate o propoziție din contextul show-ului iar comediantul trebuie să justifice acea frază care, cel mai probabil, în show era potrivită. (Doug Stanhope - Jews, Stewart Lee - Top Gear).

În contextul Twitter problema este că ești forțat să distilezi glume și comentarii în 140 de caractere, astfel că e mult mai probabil să postezi ceva de calitate proastă pentru că se pierd multe lucruri la "editare". Iar când un astfel de "jurnalist" Gawker vede un tweet, îl va scoate din context foarte ușor. Contextul aici fiind, desigur, nu doar întregul cont de Twitter al persoanei dar și persoana în cauză. Un tweet de unul singur poate să fie doar un comentariu banal prost formulat (cum a fost în acest caz), dar acesta nu poate fi separat de persoana care l-a trimis, care putea avea cele mai bune intenții.

4-5. Una din problemele acestor umiliri publice este că fiecare contribuție individuală e doar o picătură într-un ocean de ură. "Niciun fulg de zăpadă nu se simte responsabil pentru avalanșă." Ușurința cu care se poate contribui, precum și detașarea și parțiala anonimitate pe care le oferă mediul online duc la această avalanșă de umilințe și ură care nu par să aibă efectul dorit, acela de a reforma acele persoane.
Îmi pare că, pe termen lung, acestea ori nu au niciun efect (cazul Lehrer), ori au un efect devastator care îi face pe oameni mai blânzi și mai supuși.
Exemplul judecătorului care oferă pedepse neobișnuite a fost foarte relevant tocmai pentru că se pare că acestea au dat rezultate. Ceea ce a fost diferit în acele cazuri au fost empatia și contactul direct cu alți oameni. Sancțiunile ar trebui să ajute oamenii nu doar să îi pedepsească.


message 4: by Kay (new) - added it

Kay (kaylovespurple) | 19 comments 1. Avea si poza lui? Daca avea poza lui atunci sunt de acord cu voi (cu tine si cu el adica). Dar retinusem ca avea numai numele.
My bad, am cautat acum in carte si propozitia a doua este "His photograph was a photograph of my face". Caz in care recunosc ca am gresit, si cam tot ce am zis legat de subiectul spambot/infomorph este pe langa.

2. Problema mea legata de casa este cat din ea a fost achizitionat cu banii capatati pe cartile/articolele in care a plagiat (pe altii sau pe el insusi) sau chiar a mintit. Bani cu care ramane (mi s-a parut amuzanta mai ales partea cu aia 20000 de dolari pe care God forbid sa ii doneze la charity, adica repentant and all, dar de bani are nevoie :) ), si care nu au fost acumulati prin metode oneste. Bani care il protejeaza indirect de oprobriul public (isi permite sa se izoleze, n-are nevoie sa depinda de bunavointa altora in a-si gasi un job, etc).

3. Problema cu tweet-urile (cum zici si tu de altfel) este ca nu mereu au context (adica nu mi se pare corect sa dai vina pe lipsa contextului cand vorbim de un mediu atat de... sa zicem limitat). Nu e ca la TV cand sa zicem ca unul vorbeste 35 de minute si cineva ii ia o propozitie de la mijloc si o critica separat de orice.
Also, Justine Sacco nu avea cele mai bune intentii. Scrie si in carte (si e si concluzia mea) ca era o persoana careia ii placea sa socheze si nu se obosea sa se gandeasca pe cine poate afecta cu "glumele" ei. Sigur, nu cred ca e rasista sau ce i-au mai pus cei de pe Twitter in carca, dar este macar inconsiderate, si asta este un pacat in sine (si tot un fel de punching down, daca stai sa te gandesti).
Din nou, nu vreau sa zic ca merita ce i s-a intamplat, a fost o exagerare incredibila, dar innocent bystander nu mi se pare c-a fost.

4-5. OMG ce tare mi-a placut judecatorul ala. Genial mi s-a parut, mai ales cand l-a pus pe cel cu drinking and driving (printre altele) sa mearga la autopsia unei victime a unui accident de masina. Absolut de acord cu sanctiunile care trebuie sa ajute oamenii nu sa pedepseasca (si putem vedea asta intr-o sectiune de mai incolo despre inchisoarea din America, unde prin anii '70 se omorau si omorau prizonierii intr-o fericire. Mi se pare ca ala era un efect al dezumanizarii totale, in contrast total cu umanizarea cauzata de pedepsele judecatorului -- facandu-si victimele sa apara as flawed humans, that is).


back to top