Pe lângă narațiunea mai degrabă simplistă și banală, dar oarecum antrenantă, nu pot să nu remarc traducerea dezastruoasă în limba română (aici includ Pe lângă narațiunea mai degrabă simplistă și banală, dar oarecum antrenantă, nu pot să nu remarc traducerea dezastruoasă în limba română (aici includ și corectura, dar și redactarea - dacă toate trei s-ar fi preocupat, probabil că ar fi făcut din „Minciuni mortale” o carte mult mai plăcută). Ca să dau doar câteva exemple dintr-un ocean: o mulțime de „în orice minut”, probabil traducerea literală a lui ”any minute” și care nu sună deloc natural în română; cum poate fi o „gură irascibilă”?; „este acea biată fată”, probabil tot traducerea nefericită a ceea ce voia să însemne că „e vorba despre acea biată fată”; multe pronume personale inutil și obsesiv repetate, când în română nu-i nevoie să zici din două în două vorbe „el” și „ea” și „ei” etc. În plus, de ce ar avea majusculă „Prosecco”? Restul de observații, cred că sute, le păstrez pentru mine, cred că am subliniat ideea. Tradusă potrivit, cred că i-aș fi dat trei stele sincere....more
„Cartea poveștilor, legendelor și miturilor greco-romane” nu trebuie să lipsească din casa nimănui, spun cu convingere după ce am citit-o flămând de l„Cartea poveștilor, legendelor și miturilor greco-romane” nu trebuie să lipsească din casa nimănui, spun cu convingere după ce am citit-o flămând de la un capăt la celălalt; dacă te pasionează nu doar miturile pe care poate ți le mai amintești din școală, ci și orice istorisire pe care ai auzit-o în cadru educațional sau la biserică, orice povață primită pe ton glumeț de la vreun bătrân din familie, atunci cartea de față este cea care oferă contextul perfect pentru a pricepe (o parte dintre) rădăcinile unor legende care au ajuns până-n zilele noastre ca atare sau care s-au transformat, influențate de istorie și de curgerea timpului.
Dincolo de povestea hipnotizantă, ”FOE” este un excelent prilej de chestionare a identității și a memoriei, precum și a individualității într-o lume aDincolo de povestea hipnotizantă, ”FOE” este un excelent prilej de chestionare a identității și a memoriei, precum și a individualității într-o lume aparținând vag unei anume categorii, cu dileme etice conturate deloc tezist, ci mai degrabă sugerate subtil în context. Orice v-aș spune eu (și e tare greu să nu stric numeroasele surprize din roman, rareori mi-e imposibil să evit un spoiler), nimic nu vă poate pregăti pentru cât de intens și provocator este romanul lui Iain Reid. O carte cum așteptam de ceva vreme, speram să existe, dar la care nu îndrăzneam să visez în totalitate! Ah, satisfying, satisfying read!
Autorul spune o poveste veche de când timpul, una greșită pe multiple planuri, dar inexistentă doar în lumile ideale, probabil: bărbatul care își pierAutorul spune o poveste veche de când timpul, una greșită pe multiple planuri, dar inexistentă doar în lumile ideale, probabil: bărbatul care își pierde consoarta și apoi își transformă fiica în înlocuitoare. Unul dintre planuri chiar cu asta se ocupă: unica supraviețuitoare a unui accident aviatic este o fetiță care va crește doar cu tatăl ei, abuzator ușor protejat de posibilitățile financiare cu care cumpără tăcere în jur; al doilea plan glisează către lumea antică după ce un tânăr încearcă să o salveze pe fiica abuzată (și aici găsim pirați și prințese, de exemplu), iar al treilea îi va bucura pe iubitorii lui Shakespeare (aici m-a prins romanul mai degrabă nepregătită, dar nu regret, Marele Bard nu-i pentru mine).
Despre scriitura lui Martell aș spune că este foarte curată, fără excese stilistice sau prea mare dărnicie a figurilor de stil, lucru care mi-a plăcutDespre scriitura lui Martell aș spune că este foarte curată, fără excese stilistice sau prea mare dărnicie a figurilor de stil, lucru care mi-a plăcut și care mi-a amplificat senzația aceea de pauză dintre două mari evenimente din viața unor personaje. Dacă miza a fost să redea exact senzația asta de nemișcare cadențată, de inerție în mijlocul unui vârtej care se tot apropie de personaj, care-i schimbă contextul lumii din jur și-l lasă pe el ca pe un spectator înghețat de neputință și lipsa voinței, atunci i-a reușit din plin și poate că merită chiar o recitire acum, că știu faptele din 1961 care au afectat trio-ul lui Bill Evans, astfel încât aș putea fi chiar mai atentă la tot ce a construit autorul în jurul detaliilor obiective.
Am dat întâmplător de ”Forgotten Women – The Writers”, iar titlul mi-a atras atenția din motive evidente: cu siguranță se înscrie precis în zona mea dAm dat întâmplător de ”Forgotten Women – The Writers”, iar titlul mi-a atras atenția din motive evidente: cu siguranță se înscrie precis în zona mea de interes, readucând la lumină creații ale unei categorii care a fost deseori nedreptățită. De cele mai multe ori, de-a lungul istoriei, femeile au fost un element secundar, dispensabil, iar vocile lor, deși poate puternice și relevante, au fost date deoparte de istoria „corectă”, cu accente patriarhale.
Loading...
