La Machine à faire des Dieux

by Serge Moscovici

Il est un dogme aujourd'hui largement partagé par les sciences de l'homme: les mouvements, les crises et les phénomènes qui se produisent dans la société doivent être expliqués par des causes sociales et aucunement psychiques. Or, ce dogme est un idéal d'autrefois, figé en préjugé.

Assurément les causes psychiques se distinguent des causes sociales. Mais tous les phénomènes sociaux sont le fait des hommes. Ce sont leurs passions qui stimulent leurs grandes créations politiques, religieuses et culturelles; qui, plus encore qu'un amalgame d'intérêts et de pensées, définissent les liens qui président d'abord à l'être et à l'agir ensemble. Pourquoi cette passion sociale _ quelle qu'en soit la forme: charisme, sacrifice, effervescence, communauté ou révolution _ surgit-elle et comment transforme-t-elle, par sa dynamique, un amas d'individus en une collectivité authentique?

A ces questions, Serge Moscovici répond en faisant leur juste part aux explications d'ordre psychique. Chemin faisant, il éclaire d'un jour nouveau les oeuvres de Durkheim, Mauss, Weber et Simmel. Seule la fécondation réciproque de la psychologie et de la sociologie empêchera celle-ci d'être une connaissance mutilée.

Serge Moscovici est directeur d'études à l'Ecole des Hautes Etudes en Sciences sociales.

Genres: Political Science

490 pages, Paperback

First published January 20, 1988

About the author

Serge Moscovici (born 14 June 1925 as Srul Herş Moscovici) is a Romanian-born French social psychologist, currently the director of the Laboratoire Européen de Psychologie Sociale ("European Laboratory of Social Psychology"), which he co-founded in 1974 at the Maison des sciences de l'homme in Paris. He is a member of the European Academy of Sciences and Arts and Officer of the Légion d'honneur, as well as a member of the Russian Academy of Sciences and honorary member of the Hungarian Academy of Sciences.

Reviews

[Socrate]

Dacă am putea spune fără nici o ezitare: există individul și există societatea, lucrurile ar fi simple. Spus nu o dată, ci de o mie de ori, probabil veți înțelege, chiar veți vedea fără îndoială, ce anume indică aceste cuvinte.
Cu toții acceptăm, ca fiind de la sine înțeles, ca termenii să fie separați și ca fiecare dintre ei să fie autonom și să posede o realitate proprie. Ceea ce înseamnă că îl putem cunoaște pe unul, fără celălalt, ca pe două lumi străine una de alta. Sînt incontestabile atît forța acestei viziuni, cît și decupajul pe care ea îl întreține: individul redus la organismul său iar societatea pietrificată în instituțiile și mecanismele sale.