What do you think?
Rate this book
Suflete moarte
Intr-un oras obisnuit isi face aparitia un om onorabil, "de conditie buna", dornic sa cucereasca inimile noilor sai concetateni. Scopurile lui sint, in aparenta, celebritatea si bogatia. Putini stiu insa ca personajul cu pricina, Cicikov, are o pasiune el nu umbla prin lume pentru a tezauriza bunuri lumesti, ci o marfa aparte – "suflete moarte“.
414 pages
Published November 2, 2012
2 people are currently reading
49 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
February 23, 2025
Într-un colț prăfuit al Rusiei țariste, un om misterios numit Cicikov sosește într-un oraș de provincie cu un plan ingenios: să cumpere „suflete moarte” – iobagi decedați, dar încă înregistrați în acte, pe care îi va folosi ca garanție pentru un împrumut, obținând astfel o avere pe hârtie. Elegant, manierat și alunecos ca un șarpe, Cicikov își croiește drum printr-o galerie de personaje bizare, fiecare reprezentând un tip aparte al societății ruse.
Mai întâi îl întâlnește pe Manilov, un moșier visător, politicos până la sufocare, dar complet inutil. Acesta îi cedează „sufletele” cu o plăcere exagerată, visând la o prietenie nobilă. În contrast, bătrâna Korobocika este suspicioasă și neîncrezătoare, temându-se că vinde prea ieftin o marfă al cărei preț nici nu-l înțelege. Nozdriov, un mincinos patologic și bețiv gălăgios, încearcă să-l înșele la jocuri de noroc. Sobakevici, pragmatic și lacom, își vinde iobagii morți ca și cum ar fi vite de rasă. Fiecare întâlnire este un tablou grotesc al unei Rusii corupte, plină de lăcomie, prostie și autoamăgire.
În timp ce afacerea lui Cicikov ia amploare, zvonurile se răspândesc. Cine este acest om? Un escroc? Un spion? Un geniu al finanțelor? Panica cuprinde orașul, iar Cicikov, prins în mijlocul bârfei și suspiciunii, este nevoit să fugă.
Gogol construiește prin "Suflete Moarte" o satiră nemiloasă la adresa societății ruse, dezvăluind corupția și absurditatea birocrației. Umorul negru, personajele pitorești și stilul său inconfundabil fac din roman o operă fascinantă, deopotrivă comică și tragică. Totuși, finalul rămâne neterminat, căci Gogol a ars manuscrisul celui de-al doilea volum, lăsându-ne doar acest portret al unei lumi moarte, dar ciudat de vie.
Mai întâi îl întâlnește pe Manilov, un moșier visător, politicos până la sufocare, dar complet inutil. Acesta îi cedează „sufletele” cu o plăcere exagerată, visând la o prietenie nobilă. În contrast, bătrâna Korobocika este suspicioasă și neîncrezătoare, temându-se că vinde prea ieftin o marfă al cărei preț nici nu-l înțelege. Nozdriov, un mincinos patologic și bețiv gălăgios, încearcă să-l înșele la jocuri de noroc. Sobakevici, pragmatic și lacom, își vinde iobagii morți ca și cum ar fi vite de rasă. Fiecare întâlnire este un tablou grotesc al unei Rusii corupte, plină de lăcomie, prostie și autoamăgire.
În timp ce afacerea lui Cicikov ia amploare, zvonurile se răspândesc. Cine este acest om? Un escroc? Un spion? Un geniu al finanțelor? Panica cuprinde orașul, iar Cicikov, prins în mijlocul bârfei și suspiciunii, este nevoit să fugă.
Gogol construiește prin "Suflete Moarte" o satiră nemiloasă la adresa societății ruse, dezvăluind corupția și absurditatea birocrației. Umorul negru, personajele pitorești și stilul său inconfundabil fac din roman o operă fascinantă, deopotrivă comică și tragică. Totuși, finalul rămâne neterminat, căci Gogol a ars manuscrisul celui de-al doilea volum, lăsându-ne doar acest portret al unei lumi moarte, dar ciudat de vie.
June 29, 2025
,,Banii ca banii, dar important e că toate astea le-ai făcut cu miinile tale, întrucît vezi că tu ești cauza si creatorul tuturor acestor lucruri și că de la tine, ca de la un mag, se răspîndesc peste tot belşugul şi bogăţia. Unde mai găsești o desfătare ca asta?"
,, - Afanasi Vasilievici, spuse el cu hotărîre, dacă, punind o vorbă bună pentru mine, izbutiți să mă scoateți din necaz şi să flu lăsat să plec de aici cu o avere cît de mică, vă dau cuvîntul meu că voi începe o viață nouă: cumpăr un satuc, mă fac gospodar, voi stringe bani, dar nu pentru mine, ci ca să-i ajut pe alţii, voi face numai bine atit cît mă vor ţine puterile. Voi uita şi de mine si de toate sindrofiile și chefurile din oras, vol duce o viață simplă, fără băutură."
Cicikov dă mită să fie eliberat, iar după:
,, Începu să aibă speranțe foarte mari și să i se năzărească din nou felurite atracţii: o seară la teatru, o dansatoare după care i se aprinseseră călcitele. Satul şi liniştea prinseră să i se pară mai palide, oraşul şi larma iarăşt mai strălucitoare şi mai vii. O, viață! "
,, - Afanasi Vasilievici, spuse el cu hotărîre, dacă, punind o vorbă bună pentru mine, izbutiți să mă scoateți din necaz şi să flu lăsat să plec de aici cu o avere cît de mică, vă dau cuvîntul meu că voi începe o viață nouă: cumpăr un satuc, mă fac gospodar, voi stringe bani, dar nu pentru mine, ci ca să-i ajut pe alţii, voi face numai bine atit cît mă vor ţine puterile. Voi uita şi de mine si de toate sindrofiile și chefurile din oras, vol duce o viață simplă, fără băutură."
Cicikov dă mită să fie eliberat, iar după:
,, Începu să aibă speranțe foarte mari și să i se năzărească din nou felurite atracţii: o seară la teatru, o dansatoare după care i se aprinseseră călcitele. Satul şi liniştea prinseră să i se pară mai palide, oraşul şi larma iarăşt mai strălucitoare şi mai vii. O, viață! "
July 22, 2025
Suflete moarte, a 19-a din 2025 si PRIMA de la Nikolai Vasilievici Gogol, geniu.
Personajul principal este un barbat nu foarte chipes, nici foarte urat, nici prea gras, nici prea slab, nu batran, dar nici foarte tanar.
Numele lui era Pavel Ivanovici Cicikov, boier, care venise acolo in interese personale: sa urce in rang si in societate purtandu-se extraordinar de bine cu cei mai mari din NN.
Avea un talent innascut in a sti sa se faca remarcat in cercurile inalte, laudand pe fiecare om influent din oras foarte natural.
Are o idee cu totul inedita: vrea sa cumpere de la mosieri (cei care aveau oameni, suflete in stapanire) sufletele moarte, cei care figureaza in hartii ca fiind vii si sa le amaneteze.
Face acest pas important si cumpara de la mai multi mosieri suflete moarte, toata lumea il venereaza, se aud numai zvonuri frumoase despre el si cateva zile este cel mai iubit om al orasului.
Reversul medaliei isi face aparitia si, in curand, la fel de repede apar si aluziile dezastruoase despre Cicikov, ca ar fi spion, falsificator de bani, ca ar vrea sa o fure pe fata guvernatorului si toti incep sa il evite si sa fie speriati de prezenta lui.
Cicikov pleaca din oras.
Apoi ni se prezinta portretul lui, copilaria, cum a urmat cu sfintenie sfaturile tatalui lui si a crezut in copeica (bani) fara a fi controlat vreun pic de ea si in a avansa in societate, cata ambitie a avut.
Nu este un personaj neaparat demn de urmat, moral, dar cu siguranta ar reusi sa fie departe si in ziua de azi, ar reusi sa cucereasca superiorii, sa se poarte bine cu ei pentru a avansa in rang social.
Volumul doi incepe cu omul de buna credinta, ati ghicit, Cicikov!!
Cicikov intalneste doi oameni remarcabili: Kostanjoglo si Murazov, amandoi extraordinar de practici.
Bineinteles ca ajunge sa fie condamnat si sa scape folosindu-se de sarmul lui remarcabil: mita!
Da, recomand aceasta carte tuturor, foarte practica si astazi, nu s-a schimbat nimic din 1842.
Personajul principal este un barbat nu foarte chipes, nici foarte urat, nici prea gras, nici prea slab, nu batran, dar nici foarte tanar.
Numele lui era Pavel Ivanovici Cicikov, boier, care venise acolo in interese personale: sa urce in rang si in societate purtandu-se extraordinar de bine cu cei mai mari din NN.
Avea un talent innascut in a sti sa se faca remarcat in cercurile inalte, laudand pe fiecare om influent din oras foarte natural.
Are o idee cu totul inedita: vrea sa cumpere de la mosieri (cei care aveau oameni, suflete in stapanire) sufletele moarte, cei care figureaza in hartii ca fiind vii si sa le amaneteze.
Face acest pas important si cumpara de la mai multi mosieri suflete moarte, toata lumea il venereaza, se aud numai zvonuri frumoase despre el si cateva zile este cel mai iubit om al orasului.
Reversul medaliei isi face aparitia si, in curand, la fel de repede apar si aluziile dezastruoase despre Cicikov, ca ar fi spion, falsificator de bani, ca ar vrea sa o fure pe fata guvernatorului si toti incep sa il evite si sa fie speriati de prezenta lui.
Cicikov pleaca din oras.
Apoi ni se prezinta portretul lui, copilaria, cum a urmat cu sfintenie sfaturile tatalui lui si a crezut in copeica (bani) fara a fi controlat vreun pic de ea si in a avansa in societate, cata ambitie a avut.
Nu este un personaj neaparat demn de urmat, moral, dar cu siguranta ar reusi sa fie departe si in ziua de azi, ar reusi sa cucereasca superiorii, sa se poarte bine cu ei pentru a avansa in rang social.
Volumul doi incepe cu omul de buna credinta, ati ghicit, Cicikov!!
Cicikov intalneste doi oameni remarcabili: Kostanjoglo si Murazov, amandoi extraordinar de practici.
Bineinteles ca ajunge sa fie condamnat si sa scape folosindu-se de sarmul lui remarcabil: mita!
Da, recomand aceasta carte tuturor, foarte practica si astazi, nu s-a schimbat nimic din 1842.
July 14, 2024
Pavel Ivanovici Cicikov e un ingenios fără noroc. Trece din funcție în funcție, ajunge în vîrf datorită abilităților, dar de îndată ce ajunge în vîrf, se prăbușește. Poate spune cu oarece temei că e un individ lipsit de noroc. Are lipici la oameni și, îndeosebi, la femei. Ochișorii lui le emoționează și obrăjorii lui le aduc în pragul leșinului. E drept că tot femeile (începînd cu sinistra Korobocika) îi pregătesc căderea.
M-aș opri la titlu, puțini pot să-l explice corect. Subtitlul (Poem) e menit, firește, să trezească rîsul. În definitiv, de ce se tocmește și de ce cumpără Cicikov sufletele moarte. Îndeletnicirea lui trezește întrebări legitime. La ce-i folosește o listă de oameni care au murit? Simplu. Ideea lui e să ridice niște sate fictive, în Herson, unde pămîntul e mai ieftin, și să le populeze cu aceste ființe inexistente. Un proprietar atît de bogat inspiră încredere și ar putea lua un credit consistent de la așa-numitul Consiliu de Tutelă. Sufletele moarte (sau Nimicul) ar fi garanția împrumutului.
Romanul e scris cu o vervă ieșită din comun. Tonul e negreșit ironic. Gogol își cere iertare că a prezentat un personaj rău, diabolic (deși publicul vrea personaje pozitive). În definitiv, Cicikov nu e chiar un personaj rău, nu și-a propus să omoare pe nimeni, ci doar să jongleze cu morții. Nozdriov mi se pare mult mai abject decît el. Simpatia pe care o inspiră tuturor notabilităților din orașul capitală de gubernie NN nu e fără justificare. Ar fi un simplu găinar, dacă n-ar acționa în numele unui ideal grandios: să facă trafic de suflete.
În fond, „sufletele acestea au pierit de mult, n-a mai rămas din ele decît un sunet imperceptibil” (p.120). Suma acestor suflete nu e nulă și în acest adevăr stă poezia romanului...
M-aș opri la titlu, puțini pot să-l explice corect. Subtitlul (Poem) e menit, firește, să trezească rîsul. În definitiv, de ce se tocmește și de ce cumpără Cicikov sufletele moarte. Îndeletnicirea lui trezește întrebări legitime. La ce-i folosește o listă de oameni care au murit? Simplu. Ideea lui e să ridice niște sate fictive, în Herson, unde pămîntul e mai ieftin, și să le populeze cu aceste ființe inexistente. Un proprietar atît de bogat inspiră încredere și ar putea lua un credit consistent de la așa-numitul Consiliu de Tutelă. Sufletele moarte (sau Nimicul) ar fi garanția împrumutului.
Romanul e scris cu o vervă ieșită din comun. Tonul e negreșit ironic. Gogol își cere iertare că a prezentat un personaj rău, diabolic (deși publicul vrea personaje pozitive). În definitiv, Cicikov nu e chiar un personaj rău, nu și-a propus să omoare pe nimeni, ci doar să jongleze cu morții. Nozdriov mi se pare mult mai abject decît el. Simpatia pe care o inspiră tuturor notabilităților din orașul capitală de gubernie NN nu e fără justificare. Ar fi un simplu găinar, dacă n-ar acționa în numele unui ideal grandios: să facă trafic de suflete.
În fond, „sufletele acestea au pierit de mult, n-a mai rămas din ele decît un sunet imperceptibil” (p.120). Suma acestor suflete nu e nulă și în acest adevăr stă poezia romanului...
Displaying 1 - 4 of 4 reviews