„Nimeni nu trăieşte cu adevărat dacă nu cade sub o formă sau alta de seducţie. De fapt, oamenii rămân cel mai adesea acolo unde specia îi aşază: (în «bancul de heringi», de care vorbea un filozof danez), acolo unde se trăieşte după regula tuturor. Acolo ne instalăm cu toţii din clipa în care venim pe lume şi tot acolo rămânem, cei mai mulţi dintre noi, până la sfârşit. Cel mai adesea nimeni nu vine să ne se-ducă, să ne ia de mână, să ne scoată pe drumul mare al vieţii şi «să ne ducă de o parte», de acea parte în care ni se dă şansa să ne regăsim cu viaţa noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont propriu. Prima concluzie a acestei cărţi este: Vai de cei care nu au apucat niciodată să fie seduşi! Iar dacă este aşa, apare imediat întrebarea: Unde ne sunt seducătorii?“
Gabriel Liiceanu este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș.
După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune (Altfel, la Realitatea TV și 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu la TVR1). În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.
Iată, desigur, un subiect seducător. Seducția pe care o exercită asupra noastră tema seducției se explică poate prin faptul că viața însăși ne confruntă la tot pasul cu seducția. Nu năzuim oare cu toții ca, într-un fel sau altul, să ne insinuăm în celălalt și, dacă se poate, să ajungem să-l locuim, să-i invadăm ființa? Sau, invers, nu ni se întâmplă oare să simțim că am căzut sub farmecul cuiva, că „am căzut pradă“ lui și că putem fi purtați în direcția deschisă de el? Cu toții ne-am aflat în viață în situația de a seduce și de a fi seduși. S-ar părea că suntem atunci cu toții pregătiți pentru a răspunde la întrebarea „ce este seducția?“.
Nu mi-a plăcut suficient de mult pentru un rating mai bun, dar mi-a plăcut suficient de mult stilul de scriere încât sa mai încerc și alte cărți de același autor.