Este primul roman al autoarei, publicat in 2008 si a devenit bestseller international imediat dupa lansare.
In prolog ne aflam in anul 1600, ziua Sf. Gheorghe, unde un grup de oameni sunt adunati in jurul unei mese si vorbesc despre arderea pe rug a lui Signor Bruno, care nu a dorit sa se lepede de convingerile sale "eretice" cum ca Pamantul nu e centrul lumii, ca mai exista alti sori si planete sau ca divinitatea nu trebuie socotita literalmente adevarata.
Ne intoarcem apoi in secolul nostru si il cunoastem pe Will, un fotoreporter independent foarte simpatic, cu aerul sau boem, cu motocicleta sa Ducati si cu buclele sale ciufulite, care porneste la drum prin Italia pentru a descoperi un mister in legatura cu o cheie si un manuscris pe care le-a primit de la mama sa decedata.
Calatorim inapoi in 1609 la Londra unde astrologul reginei Elisabeta, inteleptul John Dee trage sa moara, insa ii incredinteaza inainte lui Patrick Saunders, mana sa dreapta, un secret: 3 cutii si o scrisoare. Curand 3 oameni misteriosi vin si scot inima mortului si o aseaza in prima cutie. Celelalte 2 cutii raman la Saunders.
Mergem apoi la Londra in anul 2003 si o cunoastem pe Lucy, o tanara producatoare de televiziune, care fiind foarte bolnava se pregateste de o operatie pe cord deschis, avand nevoie disperata de un transplant de inima.
Il cunoastem intr-un final si pe Alex, fratele mai mare al lui Will, un medic specializat in transplant ce va avea sarcina sa duca la bun sfarsit cautarile fratelui sau mort alaturi de Lucy, cea care primeste inima acestuia.
Ce legatura exista intre acesti oameni si aceste intamplari ramane sa aflati citind romanul (asta daca veti reusi sa deslusiti ceva din tot talmes-balmes-ul spiritual, mistic, Shakesperian de care cartea abunda).
Romanul porneste ambitios si cu o poveste destul de incitanta, asa cum va puteti da seama din micul rezumat de mai sus, insa, pe parcurs, devine foarte vag, incalcit, tulbure. Desi are foarte multe elemente mistice si erudite, cititorului ii este foarte greu sa faca conexiunile dintre enigme si cu atat mai greu sa le desluseasca. De foarte multe ori nu o sa inteleaga indiciile, unde duc acestea si nici macar cand misterele sunt rezolvate nu o sa fie sigur ca le-a priceput.
Cartii ii lipseste ceva ce un Hercule Poirot de exemplu ar fi considerat vital: metoda, ordine, disciplina. Are prea multe subiecte din prea multe arii, foarte multa confuzie, fara sa existe o linie directoare. Cred ca acesta este si motivul pentru care are atat de putine stele, in ciuda povestii deloc neinteresante.
Cartea abordeaza un subiect ce constituie inca o controversa stiintifica si anume memoria celulara. In urma transplantului de cord Lucy a preluat anumite obiceiuri, amintiri si ganduri ale lui Will iar controversa planeaza asupra acestui fapt: este inima un simplu organ, un motor al organismului sau are o 'memorie' a ei?
Am retinut totusi un anunt care mi s-a parut amuzant si care suna cam asa:
"Cavaler modern cu C.V. corespunzator si conceptii de moda veche, cauta domnita pentru a o salva de orgoliul ei suferind."
Ca o concluzie romanul nu este in sine rau, la inceput mi s-a parut interesant si chiar l-am gasit pe Will simpatic, insa dupa moartea acestuia, cand prim-planul trece la Alex si la povestea lui de iubire destul de dezumflata cu Lucy, romanul incepe sa fie din ce in ce mai incalcit in simboluri, ghicitori sau enigme si pana la urma cititorul simte ca nu ajunge nicaieri.