What do you think?
Rate this book
Anotimpuri
Anotimpuri" este acel gen de roman care te face să vibrezi. Şi să visezi. Este o poveste de iubire fascinantă. Profundă… şi complicată. "Cumva, Anotimpurile seamănă cu Anatomia lui Grey. Ştiţi serialul. Numai că aici nu întâlnim chirurgi de elită, ci aviatori de primă mână. Şi ei experimentează până la limită frenezia unei profesii în care erorile se plătesc scump. (Cu atât mai mult cu cât acţiunea se desfăşoară în anii când, la noi şi aiurea, zborul era abia la începuturi.) Şi ei văd moartea cu ochii zi de zi. Şi ei iubesc, temându-se totodată să iubească prea pătimaş. Protagonista romanului, Manuela, e un fel de Meredith. Îi are la picioare pe cei mai buni dintre cei buni. Dar asta nu-i ocroteşte destinul. Dramatic, în fond.
382 pages, Paperback
First published January 1, 1971
9 people are currently reading
208 people want to read
About the author
Radu Tudoran
42 books73 followersHe was born in Blejoi, Prahova County, Romania, at 8 March 1910, his real name Nicolae Bogza, being the brother of Geo Bogza. His manifested strong nostalgia for traveling on the seas, he probably inherited from his father, Alexandru Bogza, clerk of the commercial marine.
After he finishes the Military High school from Manastirea Dealu in 1930 and, than, the Military School from Sibiu in 1932, he works for 6 years (1932-1938), as an Officer of Romanian Army.
He gives up to his military career in 1938, year in which he makes his debut with a story in the “Lumea Româ
neasca” (“Romanian World”) magazine, led by Zaharia Stancu. There is an obvious connection between his resignation from army and his first literary successes. In the same year, he changes his name from Nicolae Bogza to Radu Tudoran, to not suggest any connection to his brother Geo Bogza (famous Romanian writer).
In 1940 he publishes his first book, volume of short stories “Orasul cu fete sarace” (“The city with poor girls”). In the following year, 1941, he publishes the novel “Un port la rasarit” (“The port from the east”), novel that was noted by the critics with a big delay and, than, from politic reasons, was passed in a shadow corner of oblivion.
While his brother Geo Bogza managed to survive in the turbulent years 1945-1947, being a left side militant, Radu Tudoran more honest and less skilful, wrote articles in which he criticized, on equal sides, the right extremism, but also the politics of Soviet Union.
In the same cloudy period for Romania, 1945-1947, he continued to write and publish, he raised money, established in Braila, and he built a ship that he planned to travel the world.
Suddenly, at the end of the year 1947, when the control of soviets over Romania became totally, Radu Tudoran, was passed quickly in anonymity .
Still, he wasn’t undergone neither to persecutions and neither The Security raids or jail. Being in this cone of shadow of disgrace, he chooses translations, especially from Russian and Soviets authors, as a way of maintaining his contact with literature and as a way of living.
He comes back on the literature scene with a harmless novel for young people “Toate panzele sus!” (“All sails up!”) in 1945, which becomes instantly a big success for all age’s audiences, lighting the imagination of millions of young Romanian people for a couple of generations. The novel, written with a huge amount of narrative and descriptive talent, is strong influenced by author’s passion for adventure. He describes the journey that Radu Tudoran wasn’t able to do in 1948, although his ship, his own schooner “Speranta” (“Hope”), was built and was waiting for him to leave in the port area of Braila. His model was the navigator Joshua Slocum, whom he wanted to leave around the world.
Radu Tudoran always lived withdrawn, until the end of his life, but he published every time only best-sellers. In 1977, the total number of copies of his books – each was almost re-edited many times – exceeded 1 500 000 of edited copies. With the money from his novels, the writer built a new shipment for trips, smaller than his first ship, because this one was destined for less bold trips.
His most ambitious project was the 7 novels cycle “Sfarsit de mileniu” (“End of Milenium”), a complex fresco of the Romanian society of the 20th Century. In his last year of living, he was working on the 7th novel “Sub zero grade” (“Under zero degrees”), in which he talked about the Soviet occupation from 1944 until 1953.
He died in the morning of 18 November 1992, at Fundeni hospital, from an artery disease. His brother Geo Bogza, died a year later.
After he finishes the Military High school from Manastirea Dealu in 1930 and, than, the Military School from Sibiu in 1932, he works for 6 years (1932-1938), as an Officer of Romanian Army.
He gives up to his military career in 1938, year in which he makes his debut with a story in the “Lumea Româ
neasca” (“Romanian World”) magazine, led by Zaharia Stancu. There is an obvious connection between his resignation from army and his first literary successes. In the same year, he changes his name from Nicolae Bogza to Radu Tudoran, to not suggest any connection to his brother Geo Bogza (famous Romanian writer).
In 1940 he publishes his first book, volume of short stories “Orasul cu fete sarace” (“The city with poor girls”). In the following year, 1941, he publishes the novel “Un port la rasarit” (“The port from the east”), novel that was noted by the critics with a big delay and, than, from politic reasons, was passed in a shadow corner of oblivion.
While his brother Geo Bogza managed to survive in the turbulent years 1945-1947, being a left side militant, Radu Tudoran more honest and less skilful, wrote articles in which he criticized, on equal sides, the right extremism, but also the politics of Soviet Union.
In the same cloudy period for Romania, 1945-1947, he continued to write and publish, he raised money, established in Braila, and he built a ship that he planned to travel the world.
Suddenly, at the end of the year 1947, when the control of soviets over Romania became totally, Radu Tudoran, was passed quickly in anonymity .
Still, he wasn’t undergone neither to persecutions and neither The Security raids or jail. Being in this cone of shadow of disgrace, he chooses translations, especially from Russian and Soviets authors, as a way of maintaining his contact with literature and as a way of living.
He comes back on the literature scene with a harmless novel for young people “Toate panzele sus!” (“All sails up!”) in 1945, which becomes instantly a big success for all age’s audiences, lighting the imagination of millions of young Romanian people for a couple of generations. The novel, written with a huge amount of narrative and descriptive talent, is strong influenced by author’s passion for adventure. He describes the journey that Radu Tudoran wasn’t able to do in 1948, although his ship, his own schooner “Speranta” (“Hope”), was built and was waiting for him to leave in the port area of Braila. His model was the navigator Joshua Slocum, whom he wanted to leave around the world.
Radu Tudoran always lived withdrawn, until the end of his life, but he published every time only best-sellers. In 1977, the total number of copies of his books – each was almost re-edited many times – exceeded 1 500 000 of edited copies. With the money from his novels, the writer built a new shipment for trips, smaller than his first ship, because this one was destined for less bold trips.
His most ambitious project was the 7 novels cycle “Sfarsit de mileniu” (“End of Milenium”), a complex fresco of the Romanian society of the 20th Century. In his last year of living, he was working on the 7th novel “Sub zero grade” (“Under zero degrees”), in which he talked about the Soviet occupation from 1944 until 1953.
He died in the morning of 18 November 1992, at Fundeni hospital, from an artery disease. His brother Geo Bogza, died a year later.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 20 of 20 reviews
July 31, 2022
Radu Tudoran, Te Iubesc!
"N-am avut cu adevărat senzația că mă dezlipesc de pământ, decât în clipa când am renunțat la zbor. Atunci am înțeles că oamenii pot să zboare în o mulțime de chipuri!"
p.s.: mulțumesc din suflet, F!<3
"N-am avut cu adevărat senzația că mă dezlipesc de pământ, decât în clipa când am renunțat la zbor. Atunci am înțeles că oamenii pot să zboare în o mulțime de chipuri!"
p.s.: mulțumesc din suflet, F!<3
Read
June 7, 2022O carte frumoasă,interesantă,cu mult epic,ceea ce oferă un dinamism aparte. Profund impresionată am fost de descrierea Bucureștiului ,care plasează cititorul in zgomotul tramvaielor, al mulțimii ,dar și idilicul parcurilor și străduțelor.Scriitorul conturează într-o manieră aparte sentimentele și trăirile personajelor sale,ce determină să pătrunzi și mai mult in lectură,să remarci umanizarea deosebită a personajelor.In această carte se remarcă diferite tipologii umane,relații dintre familie,cunoștințe și cele pe plan sentimental,cu dragoste, confuzie,neîmplinire,precum și ideea de trecere ireversibilă a timpului,ce poate schimba radical cursul vieții,fără a-ți mai oferi vreo clipă din trecut.
“Avea să se împace și-avea să-i fie bine odată;până atunci ii venea să jelească viața ei falsificată și anotimpurile irosite,acele anotimpuri care nu seamănă deloc unele cu altele și nu se întorc niciodată.”
Recomand cu drag!
“Avea să se împace și-avea să-i fie bine odată;până atunci ii venea să jelească viața ei falsificată și anotimpurile irosite,acele anotimpuri care nu seamănă deloc unele cu altele și nu se întorc niciodată.”
Recomand cu drag!
July 10, 2016
Este o carte frumoasa, sensibila, caracteristica stilului lui Radu Tudoran.
Povestea si firul narativ in sine nu sunt foarte complexe si nici unele uimitoare. Este o carte usor de citit, care atrage tocmai pentru ca dezvolta subiecte simple, dar care nu se vor epuiza niciodata: viata si iubirea.
Imi plac toate cartile lui Tudoran pentru ca pot reda in cuvinte putine un peisaj intreg sau surprinde complexitatea emotionala a personajelor in pasaje relativ scurte, care nu plictisesc, dar care mentin vie pana la sfarsit atentia si curiozitatea cititorului, acest autor stiind cum sa-si invaluie operele intr-o unda misterioasa.
Ceea ce mi se pare interesant, poate chiar curios la acest autor, este capacitatea lui extraordinara de a surprinde atat de bine trairile interioare ale eroinelor sale, in ciuda prejudecatii universale ca "barbatii nu inteleg femeile".
Povestea si firul narativ in sine nu sunt foarte complexe si nici unele uimitoare. Este o carte usor de citit, care atrage tocmai pentru ca dezvolta subiecte simple, dar care nu se vor epuiza niciodata: viata si iubirea.
Imi plac toate cartile lui Tudoran pentru ca pot reda in cuvinte putine un peisaj intreg sau surprinde complexitatea emotionala a personajelor in pasaje relativ scurte, care nu plictisesc, dar care mentin vie pana la sfarsit atentia si curiozitatea cititorului, acest autor stiind cum sa-si invaluie operele intr-o unda misterioasa.
Ceea ce mi se pare interesant, poate chiar curios la acest autor, este capacitatea lui extraordinara de a surprinde atat de bine trairile interioare ale eroinelor sale, in ciuda prejudecatii universale ca "barbatii nu inteleg femeile".
September 8, 2015
Inca o carte, dupa parerea mea exceptionala, semnata Radu Tudoran. Pe langa subiectul destul de nou pentru perioada cand a fost scris, romanul are personaje briante, o tehnica narativa fara cusur, o poveste de dragoste care inca se situeaza mult deasupra "marilor romancieri romantici contemporani". Am descoperit atat de multe pasaje minunat lucrate incat imi este imposibil sa ma opresc la unul singur. Este o carte care se citeste pe indelete, se savureaza si se reciteste iar si iar pentru nostalgii.
December 11, 2023
"N-am avut cu adevărat senzația că mă dezlipesc de pământ, decât în clipa când am renunțat la zbor. Atunci am înțeles că oamenii pot să zboare în o mulțime de chipuri!"
M-a bucurat foarte mult această lectură. E prima carte de Radu Tudoran pe care o citesc și nu m-am așteptat să mă țină în priză aproape până la final.
Povestea Manuelei este cea a unei tinere provinciale care vine în București la studii în perioada interbelică, împreună cu mama ei. Dispun de ceva resurse materiale și își cumpără un apartament pe Brătianu, chiar în perioada în care în capitală începe construcția primelor blockhaus-uri. Deci se mută în buricul târgului și de aici, la vârsta de 19 ani, începe aventura vieții ei, o viață care ne poartă în inima unui oraș tânăr, care începe să se dezvolte, prezentat cu mult entuziasm și cu multe detalii despre locurile pe care oamenii le frecventau la acea vreme, cofetăria Capșa, Teatrul Național, Calea Victoriei, Bulevardul Kiseleff pe care te puteai plimba până în satul Herăstrău, zona Colentina, aerodromul din Băneasa, birtul "Stai Neică" etc. Mereu am avut o îndoială legată de modul în care contemporanii noștri idealizează o perioadă din trecut, despre perioada interbelică mi se pare că există, în general, prea multă exaltare și exagerare, însă în autorul acesta am mai multă încredere, fiind o relatare de la fața locului. :)
Personajul central al cărții, Manuela, este construit complex, are frământări, neliniști, se îndrăgostește, se dezîndrăgostește și apoi o ia de la capăt, face alegeri, se retrage, este în culmea fericirii, suferă, este frivolă, ridicol de superficială uneori, dar și capabilă de a renaște. Ceea ce simte pe măsură ce i se întâmplă lucruri este redat foarte detaliat și surprinzător de realist, făcându-te să intelegi personajul, fie că ești sau nu de acord cu el. Având în vedere că autorul este bărbat, surprinde extrem de bine psihologia feminină și cartea are și puțină tema feministă, din punctul meu de vedere. Manuela renunță la facultate și începe cursuri de pilotaj, într-o grupă de viitori piloți în care mai erau înscrise încă trei fete. Deși inițial este o alegere ghidată de sentimente (se îndrăgostește de un profesor, Vladimir), ulterior aceasta experiență a zborului devine una aproape inițiatică, controlul aparatului de zbor devine parte a identității ei, îmbunătățind-se pe măsură ce personajul se maturizează, iar una dintre scenele de zbor finale este absolut superbă, însă nu intru în amănunte pentru a nu strica plăcerea celui care dorește să citească romanul. Cartea abundă oricum în scene care redau ce simt piloții (putem spune cu adevărat temerari ai văzduhului, având în vedere frecvența accidentelor din acea perioada de pionierat, lipsa tehnicii de astăzi și a măsurilor de siguranță), încât cred că Radu Tudoran ori a fost pilot, ori a fost fascinat de ideea de a deveni unul. Poți spune că una dintre teme este și un mit al lui Icar modern, reinventat.
Narațiunea este dinamică, stârnește interesul, se citește ușor. De ce am spus că doar până aproape de final m-a ținut în priză? E un punct de la care autorul schimbă brusc direcția evenimentelor, forțează un pic nota încercând să le schimbe total destinul. Firește, e dreptul lui de creator și chiar se poate întâmpla asta, dar prea mult și prea cu toate personajele.
M-a bucurat foarte mult această lectură. E prima carte de Radu Tudoran pe care o citesc și nu m-am așteptat să mă țină în priză aproape până la final.
Povestea Manuelei este cea a unei tinere provinciale care vine în București la studii în perioada interbelică, împreună cu mama ei. Dispun de ceva resurse materiale și își cumpără un apartament pe Brătianu, chiar în perioada în care în capitală începe construcția primelor blockhaus-uri. Deci se mută în buricul târgului și de aici, la vârsta de 19 ani, începe aventura vieții ei, o viață care ne poartă în inima unui oraș tânăr, care începe să se dezvolte, prezentat cu mult entuziasm și cu multe detalii despre locurile pe care oamenii le frecventau la acea vreme, cofetăria Capșa, Teatrul Național, Calea Victoriei, Bulevardul Kiseleff pe care te puteai plimba până în satul Herăstrău, zona Colentina, aerodromul din Băneasa, birtul "Stai Neică" etc. Mereu am avut o îndoială legată de modul în care contemporanii noștri idealizează o perioadă din trecut, despre perioada interbelică mi se pare că există, în general, prea multă exaltare și exagerare, însă în autorul acesta am mai multă încredere, fiind o relatare de la fața locului. :)
Personajul central al cărții, Manuela, este construit complex, are frământări, neliniști, se îndrăgostește, se dezîndrăgostește și apoi o ia de la capăt, face alegeri, se retrage, este în culmea fericirii, suferă, este frivolă, ridicol de superficială uneori, dar și capabilă de a renaște. Ceea ce simte pe măsură ce i se întâmplă lucruri este redat foarte detaliat și surprinzător de realist, făcându-te să intelegi personajul, fie că ești sau nu de acord cu el. Având în vedere că autorul este bărbat, surprinde extrem de bine psihologia feminină și cartea are și puțină tema feministă, din punctul meu de vedere. Manuela renunță la facultate și începe cursuri de pilotaj, într-o grupă de viitori piloți în care mai erau înscrise încă trei fete. Deși inițial este o alegere ghidată de sentimente (se îndrăgostește de un profesor, Vladimir), ulterior aceasta experiență a zborului devine una aproape inițiatică, controlul aparatului de zbor devine parte a identității ei, îmbunătățind-se pe măsură ce personajul se maturizează, iar una dintre scenele de zbor finale este absolut superbă, însă nu intru în amănunte pentru a nu strica plăcerea celui care dorește să citească romanul. Cartea abundă oricum în scene care redau ce simt piloții (putem spune cu adevărat temerari ai văzduhului, având în vedere frecvența accidentelor din acea perioada de pionierat, lipsa tehnicii de astăzi și a măsurilor de siguranță), încât cred că Radu Tudoran ori a fost pilot, ori a fost fascinat de ideea de a deveni unul. Poți spune că una dintre teme este și un mit al lui Icar modern, reinventat.
Narațiunea este dinamică, stârnește interesul, se citește ușor. De ce am spus că doar până aproape de final m-a ținut în priză? E un punct de la care autorul schimbă brusc direcția evenimentelor, forțează un pic nota încercând să le schimbe total destinul. Firește, e dreptul lui de creator și chiar se poate întâmpla asta, dar prea mult și prea cu toate personajele.
December 1, 2020
Viata in capitala pt o tanara din provincie este invaluita de mirajul aviatiei. Ea decide sa urmeze o cariera alaturi de aviatorul de care se si indragosteste, dar la final viata orasului ii rapeste persoanele cele mai dragi, printr-un sfarsit tragic.
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 7, 2015
Radu Tudoran nu inceteaza sa ma suprinda. Un roman scris intr-o maniera simpla care iti ofera adrenalina si te face sa respiri o data cu personajele sale.
May 7, 2012
It's a book you will remember forever. It talkes about love, but the innocent and real love between two people.
July 8, 2013
O plimbare frumoasa prin Bucureștiul inceputului de secol XX
July 7, 2011
Singurul mijloc de a gasi fericirea este s-o cauti in orice intamplare.
February 26, 2023
📖”Pe lângă o poveste de dragoste proiectată în anotimpuri – anotimpuri cu sensul de trepte în viață; ”acele anotimpuri care nu se mai întorc niciodată” – cartea aceasta încearcă să susțină străvechea aspirație omenească din legenda lui Icar, modernizată.
🌱În ”Anotimpuri”, care cuprinde o incursiune în istoria primelor zboruri și în viața Bucureștilor din al patrulea deceniu, dragostea este suprapusă ideii zborului, transformat aici într-un simbol al depășirii, al ridicării peste propriile noastre limite umane.”
🌼Urmărim povestea de dragoste platonică dintre Vladimir și Manuela, în care el este câteodată sever, câteodată copilăros și tandru, iar ea se simte pe de o parte liniștită, jignită pe de alta.
🌾Doar că în timp ce Vladimir își păstrează poziția față de relația lor, Manuela tânjește după atenție, deși nu cunoaște și este nedumerită de partea trupească a iubirii, pe care o descoperă împreună cu un alt aviator.
❄️Mutată împreună cu mama sa la București în vederea urmării cursurilor, fata este îmbătată de viața plină de forfotă a orașului, de modă, de baruri, de privirile pe care le atrage asupra sa. În acest timp, bătrâna este înnebunită de zgomot și de lipsa de conexiune cu pământul. Familia lor, rămasă de ceva timp fără îndrumarea și protecția unui bărbat, începe să se destrame treptat. Bunica închide ochii în singurătate, iar mama fetei se topește încet în apartamentul de la etaj.
🦋Figura cea mai interesantă mi se pare cea a lui Amedeu, unchiul Manuelei. El ajunge să trăiască zborul calm și serios, după ce trece de entuziasmul maniacal și pofta de succes. ”Zborul, cu toată explicația lui mecanică, e un miracol. E un miracol nu prin faptul că o greutate oarecare se ridică de la pământ, ci prin acela că, odată ridicat, omul își păstrează caracterul lui de viețuitoare terestră, că se poate întoarce și umbla, firesc, în mediul lui de la început."
🛩️Zborul, ca ascensiune, poate fi urmat de o cădere brutală. Depășirea limitelor fizice ale personajelor este suprapusă evoluției lor sentimentale. Manuela participă și lipsește de la cursurile de pilotaj în funcție de starea sa afectivă. La final, ea îi mărturisește lui Vladimir că s-a împăcat cu sine însăși și că ”oamenii pot să zboare în o mulțime de chipuri”, ridicându-se astfel din cenușa eșecului.
📖Cartea a apărut în anul 1971 și are 400 de pagini care prezintă nașterea și moartea pasiunilor odată cu schimbarea anotimpurilor.
#book #books #read #reading #carte #carti #citit #citesc #readingtime #readingchallenge #bookstagram #readersofinstagram #romanianauthor #romanianbook #romania #constanta #bookshelf #booklover #readersgonnaread #bookphotography
🌱În ”Anotimpuri”, care cuprinde o incursiune în istoria primelor zboruri și în viața Bucureștilor din al patrulea deceniu, dragostea este suprapusă ideii zborului, transformat aici într-un simbol al depășirii, al ridicării peste propriile noastre limite umane.”
🌼Urmărim povestea de dragoste platonică dintre Vladimir și Manuela, în care el este câteodată sever, câteodată copilăros și tandru, iar ea se simte pe de o parte liniștită, jignită pe de alta.
🌾Doar că în timp ce Vladimir își păstrează poziția față de relația lor, Manuela tânjește după atenție, deși nu cunoaște și este nedumerită de partea trupească a iubirii, pe care o descoperă împreună cu un alt aviator.
❄️Mutată împreună cu mama sa la București în vederea urmării cursurilor, fata este îmbătată de viața plină de forfotă a orașului, de modă, de baruri, de privirile pe care le atrage asupra sa. În acest timp, bătrâna este înnebunită de zgomot și de lipsa de conexiune cu pământul. Familia lor, rămasă de ceva timp fără îndrumarea și protecția unui bărbat, începe să se destrame treptat. Bunica închide ochii în singurătate, iar mama fetei se topește încet în apartamentul de la etaj.
🦋Figura cea mai interesantă mi se pare cea a lui Amedeu, unchiul Manuelei. El ajunge să trăiască zborul calm și serios, după ce trece de entuziasmul maniacal și pofta de succes. ”Zborul, cu toată explicația lui mecanică, e un miracol. E un miracol nu prin faptul că o greutate oarecare se ridică de la pământ, ci prin acela că, odată ridicat, omul își păstrează caracterul lui de viețuitoare terestră, că se poate întoarce și umbla, firesc, în mediul lui de la început."
🛩️Zborul, ca ascensiune, poate fi urmat de o cădere brutală. Depășirea limitelor fizice ale personajelor este suprapusă evoluției lor sentimentale. Manuela participă și lipsește de la cursurile de pilotaj în funcție de starea sa afectivă. La final, ea îi mărturisește lui Vladimir că s-a împăcat cu sine însăși și că ”oamenii pot să zboare în o mulțime de chipuri”, ridicându-se astfel din cenușa eșecului.
📖Cartea a apărut în anul 1971 și are 400 de pagini care prezintă nașterea și moartea pasiunilor odată cu schimbarea anotimpurilor.
#book #books #read #reading #carte #carti #citit #citesc #readingtime #readingchallenge #bookstagram #readersofinstagram #romanianauthor #romanianbook #romania #constanta #bookshelf #booklover #readersgonnaread #bookphotography
January 2, 2024
Despre locuri și oameni
Cred că ce îmi place cel mai mult la Tudoran este felul în care descrie locuri și oameni. Anotimpurile aici sunt la fel de mult ale personajului principal, cât ale Bucureștiului: sub un metru de zăpadă sau sub arșița din iulie, pe Calea Victoriei sau prin mahalale sau pe aerodrom la marginea orașului. A fost interesant sa încerc să pun pe harta de azi locurile din orașul de atunci (1927-29), care era intrat deja in cursa lui de transformări rapide. Din punctul asta de vedere, cartea e aproape un document istoric.
Personajele secundare ale lui Tudoran sunt la fel de vii ca celelalte, chiar dacă se plimbă prin fața noastră doar câteva pagini. Toți cei care trec prin carte lasă câte o impresie pregnanta, indiferent cât de mult rămân, sau cât de mult împrumută din clișee. E o lume vie, de care la final m am despărțit cu regret. Chiar dacă, de exemplu, personajul principal mi s a părut inițial neinteresant din cauza frivolitatii evidente.
Aparent este o carte despre aviatori și despre zbor, dar de fapt ăsta a fost doar un fundal interesant. Totul se învârte în jurul avioanelor care fac și desfac relațiile dintre personaje, dar pana la urmă doar un personaj cumva secundar își are parcursul afectat profund si iremediabil de revelația zborului.
Povestea așezată peste toate astea e subtirica și deznodământul se vede de departe. Dar călătoria e mai importantă decât destinația.
Cred că ce îmi place cel mai mult la Tudoran este felul în care descrie locuri și oameni. Anotimpurile aici sunt la fel de mult ale personajului principal, cât ale Bucureștiului: sub un metru de zăpadă sau sub arșița din iulie, pe Calea Victoriei sau prin mahalale sau pe aerodrom la marginea orașului. A fost interesant sa încerc să pun pe harta de azi locurile din orașul de atunci (1927-29), care era intrat deja in cursa lui de transformări rapide. Din punctul asta de vedere, cartea e aproape un document istoric.
Personajele secundare ale lui Tudoran sunt la fel de vii ca celelalte, chiar dacă se plimbă prin fața noastră doar câteva pagini. Toți cei care trec prin carte lasă câte o impresie pregnanta, indiferent cât de mult rămân, sau cât de mult împrumută din clișee. E o lume vie, de care la final m am despărțit cu regret. Chiar dacă, de exemplu, personajul principal mi s a părut inițial neinteresant din cauza frivolitatii evidente.
Aparent este o carte despre aviatori și despre zbor, dar de fapt ăsta a fost doar un fundal interesant. Totul se învârte în jurul avioanelor care fac și desfac relațiile dintre personaje, dar pana la urmă doar un personaj cumva secundar își are parcursul afectat profund si iremediabil de revelația zborului.
Povestea așezată peste toate astea e subtirica și deznodământul se vede de departe. Dar călătoria e mai importantă decât destinația.
Read
April 13, 2024Radu Tudoran este un romancier deosebit.
Deasemeni cartile de calatorie ( Acea fata frumoasa, Frumoasa adormita ), pe care le-am citit in perioada cand eram foarte tanar au un farmec deosebit.
Fiind galatean, as fi dorit sa citesc " Regiunea Galati, București: Editura Meridiane, 1967 ", dar nu am reusit sa o gasesc.
Cat despre " Anotimpuri ", un roman placut care m-a uimit prin faptul ca un autor ( barbat ) a putut sa " intre " asa de bine in pielea unei femei ( Manuela ), sa gandeasca, sa se poarte , sa-si aleaga garderoba,...
Ma rog, eu sunt barbat si mi-e greu sa gandesc ca o femeie. Este parerea mea ca Radu Tudoran a intruchipat caracterul unei femei foarte bine.
Poate cititoarele noastre nu sunt de acord, poate dumnealor gasesc ca delicatetea, sensibilitatea feminina este mult mai " adanca " decat a incercat autorul sa o reprezinte.
Deasemeni cartile de calatorie ( Acea fata frumoasa, Frumoasa adormita ), pe care le-am citit in perioada cand eram foarte tanar au un farmec deosebit.
Fiind galatean, as fi dorit sa citesc " Regiunea Galati, București: Editura Meridiane, 1967 ", dar nu am reusit sa o gasesc.
Cat despre " Anotimpuri ", un roman placut care m-a uimit prin faptul ca un autor ( barbat ) a putut sa " intre " asa de bine in pielea unei femei ( Manuela ), sa gandeasca, sa se poarte , sa-si aleaga garderoba,...
Ma rog, eu sunt barbat si mi-e greu sa gandesc ca o femeie. Este parerea mea ca Radu Tudoran a intruchipat caracterul unei femei foarte bine.
Poate cititoarele noastre nu sunt de acord, poate dumnealor gasesc ca delicatetea, sensibilitatea feminina este mult mai " adanca " decat a incercat autorul sa o reprezinte.
August 17, 2021
A complicated lovestory somehow still up to date despite being written almost a century ago. A very pleasant reading
January 19, 2024
“Se simțea mult prea mică pe lângă el,într-o disproporție care însă nu o umilea;era fericită să fie atât de firavă…”
August 12, 2024
O altă carte splendidă scrisă de Tudoran.
September 10, 2016
preferata mea :)
Currently reading
September 17, 2015...
October 16, 2012
Romantica, puțin dramatică, bună și pentru adolescenți, dar și pentru „oameni mari”.
Read
June 3, 2013:)
Displaying 1 - 20 of 20 reviews