“Trebuie să ne întoarcem la creștinismul nou-testamentar, nu numai în crez, ci și în modul de viață. Separarea, supunerea, umilința, simplitatea, seriozitatea, stăpânirea de sine, modestia, purtarea crucii, toate acestea trebuie să fie făcute din nou parte vie a noțiunii de creștin și să fie transpuse în comportarea de fiecare zi.”
“Când apostolul strigă: “Ca să-L cunosc pe El”, el folosește cuvântul a cunoaște nu în sensul lui intelectual, ci în cel experimental, bazat pe experiență. Noi trebuie să-i căutăm semnificația - nu pentru minte, ci pentru inimă. Cunoașterea teologică este cunoaștere despre Dumnezeu. Cu toate că lucrul acesta e indispensabil, el nu este suficient. El are aceeași relație cu nevoia spirituală a omului ca și o fântână cu nevoia corpului său fizic. Nu după puțul săpat în stâncă tânjește călătorul însetat, ci după apa dulce și rece care curge din el. Nu o cunoaștere intelectuală despre Dumnezeu e cea care stinge străvechea sete a inimii omenești, ci însăși Persoana și prezența lui Dumnezeu.”
“A vorbi despre “viață mai profundă” nu înseamnă a vorbi despre ceva mai profund decât simpla credință nou-testamentară.”