Dan Puric despre carte: Lumea o citeste dintr-o necesitate de a se lamuri, cred ca romanul nu renunta la gena lui de roman. Lumea s-a prins ca asta, Puric, spune niste chestii autentice. Daca baba de la bloc e vraci si te face bine, te duci la ea, nu te duci la doctorul profesor universitar. Asta sunt eu, o baba care ii pune la loc unui copil oasele frante. Lumea de azi este intr-un proces continuu de uratire. In noul imperiu al uratului, frumosul este doar o amintire care abia mai palpaie sub marsul triumfal al unei lumi schilodite aflata in plina ofensiva. Omul frumos este ultimul strigat de salvare, este ultima reduta a umanitatii in lupta cu oceanul de neomenesc ce vine. Omul frumos este ultimul suspin Hristic pentru o lume aflata in cadere definitiva Dan Puric "Dupa atat amar de bascalie si deznadejde, de autoflagelare, a sosit ceasul sa spuna cineva, patrunzator si adecvat, ca nu este chiar o nenorocire sa fii roman. Dimpotriva. Dan Puric are o alcatuire orfica - aceasta fiind opusul retoricii. Flautul sau fermecat vine din adancurile natiei si are afinitati organice cu interogatiile pe care si le-au pus in acelasi sens intelectualii interbelici. Numai ca nu foloseste semnul intrebarii in interventiile sale publice. Spre deosebire de intelectualii nostri, Dan Puric aduce cu sine afirmatia, lasand dubiile si aporiile pe seama belferilor. Leaga natia de Dumneze cat se poate de strans si nu vede in romani indivizi, ci persoane (...). Dan Puric n-a aparut intamplator acum. Cu o vorba a lui Iorga: vremea l-a scos in cale." (Dan Ciachir)
Dan Puric is a Romanian actor, director, and pantomime artist. He is also known as a Christian Orthodox apologist.
He graduated in 1978 from the fine arts high school Nicolae Tonitza in Bucharest, and in 1985 from the Institute of Theatrical and Cinematographic Arts, Bucharest. Between 1985 and 1988, he was an actor at the Botoşani Theater. Nowadays, he is an actor at the National Theatre Bucharest. His shows - Toujours l'amour, Made in Romania, Costumele (The Costumes), Don Quijote - have been played in many countries. He played the main role in Broken Youth. He also played in films for the public television in Lausanne, Switzerland.
In 2000, Dan Puric received the Order of the Star of Romania with the Knight rank, for "exceptional services in culture".
Am tot auzit de Dan Puric și de cărțile lui, dar a fost nevoie să ajung întâmplător fața în față cu una din ele ca să ajung s-o răsfoiesc (mi-a împrumutat cineva „Despre Omul Frumos” și mi-am zis să văd și eu cu ce se mănâncă). Are vreo 170 de pagini și am parcurs-o în jumătate de zi, apoi am închis-o, am pus-o pe noptieră și m-am culcat. Era cam miezul nopții. M-am trezit într-un vis ciudat, dar plăcut. Se făcea că mă plimbam de colo-colo printr-o Românie futuristă și - culmea! - toți oamenii pe care-i întâlneam erau zâmbitori, politicoși... Strada nu era presărată cu semințe de floarea soarelui, n-am văzut chiștoace, nici ambalaje de plastic. Coșuri de gunoi existau la tot pasul. Și bănci. Câinii maidanezi dispăruseră cu desăvârșire. Fuseseră trimiși „la culcare”. Cerșetorii din fața supermarketurilor erau o specie dispărută. La fel și manelele! Trenurile ajungeau în gară exact la ora la care trebuiau să ajungă. Autostrăzile nu aveau gropi. Șoferii nu mergeau cu 120 de kilometri la oră prin localitate. Casele nu aveau garduri pentru că nimeni nu fura de la nimeni (se părea că poliția urma să fie desființată). Nemții și americanii primeau burse de studii la noi (cică România avea cel mai performant sistem de învățământ de pe glob). Austriecii și israelienii venea să se opereze în spitalele din România (cele mai curate spitale, cu personal politicos și uman, dotate cu tehnică de vârf și păstorite de doctori care iubeau oamenii). Tocmai mă îndreptam spre Parlament ca să văd ce minuni se petrecuseră pe-acolo, când mi-a tras nevastă-mea un cot în gură și... m-am trezit. Păcat! Mai erau multe de văzut. Îi dau cinci stele lui Dan Puric pentru că mă face să visez mai frumos decât pelinul negru. Și mă face să nădăjduiesc. Și... să zâmbesc!
Yes, I gave it five stars - because it came to me when I needed it, because the message resounded with me and because, apart from the cruel realities, Dan Puric managed to show the more spiritual side of what it means to be Romanian. I am far from being religious and I am constantly wondering if I consider myself pertaining to christianity at all, but in the midsts of my self-innoculated semi-atheism, I miss having a purpose and I miss feeling that life has a higher meaning. And althoug I am talking about a profoundly Romanian book, I have written the review in English because I would like to reccomend this book to everybody. Not everybody might love it, but I think it's extremely insightful and touching.
,,Se spune că Frumosul s-a născut într-o peşteră, atunci când, la lumina focului, doi îndrăgostiți se priveau indelung, în tăcere, căci trebuia să se despartă. Şi-atunci el, de disperare, ca să n-o piardă, a pus mâna pe o bucată de cărbune şi a desenat conturul umbrei ei, pe care flacăra o proiecta pe zid. Si de atunci, Frumosul a rămas, pesemne, ca un strigăt mut de îndrăgostit în peştera vieții."
Nu mai imi amintesc cum l-am descoperit pe Dan Puric, cred ca am inceput sa-l ascult cu luare aminte si sa-l cintaresc cind dadeam de el din intimplare la diferite emisiuni TV. Apoi a inceput cautarea pe internet si urmarirea unei dati de aparitie live cit mai aproape de mine posibil. Mi-au fost cadorisite doua oportunitati si din ambele dati am plecat cu minte-muchie, cu suflet-pasare. L-am auzit vorbind “Despre omul frumos” la Cluj-Napoca, in Iunie 2009, dar cartea nu am reusit sa o achizitionez atunci. Ca un facut am primit-o cadou opt luni dupa aceea. Inviere si regenerare. Asa ca, da, sa purcedem intr-acolo.
Am copilărit la ţară, la Nehoiu. Munţii înconjurau casele ţărăneşti şi-ţi aminteau zilnic, prin frumuseţea lor, că Dumnezeu există. Ne jucam fotbal pe uliţă, între noi, puştii. Tata venea de la spital cu servieta lui de piele, în care-şi ţinea tensiometrul. Venea domnul doctor. Copiii, în semn de respect, se opreau. Domnul doctor lua mingea şi, nedespărţit de servietă, ne trăgea şuturi la poartă. Copiii uitau că a venit domnul doctor şi se jucau fantastic cu noul prieten. Aşa am descoperit copilul frumos – tatăl meu. Apoi, când jocul se încingea, tatăl meu se retrăgea discret şi urca pe uliţă, în sus. La capăt, soarele asfinţea. Aşa, privit din spate, umbră de neşters, tatăl meu părea că se duce să mai facă un consult. Să consulte soarele. Undeva, pe marginea râului de munte, stătea o băbuţă care avea casa şi gardul parcă crescute din râu. De fapt, râul îi făcuse gardul, căci timpul adunase acolo tot: copaci desfrunziţi, buşteni, bolovani. Avea o gospodărie modestă băbuţa: o curte cu două găini chioare şi un câine şchiop. Găinile, fiecare cu câte un ochi, se ajutau reciproc să vadă cât mai mult din viaţă. Era tare slabă băbuţa. Arăta ca dintr-o frescă din biserică, coborâtă puţin pe lumea aceasta să facă treabă. Pescuiam prin jurul casei ei, iar ea, dincolo de gard, mă iubea cu ochi blânzi şi mă chema din când în când să-mi dea prune uscate. Mâinile ei, la fel de uscate ca şi prunele, mă avertizau că nu peşti am să prind, ci amintiri.
Cartea a fost chiar interesanta la inceput si mi-a placut mult ideea asta cu romanul, e ok sa fii roman, nu te raporta la originea ta doar prin prisma prezentului in care traiesti si care nu-ti ofera ceea ce-ti doresti. Tu esti si istoria celor care au luptat mai demult pentru tara, care s-au jertfit pentru adevar si cinste. Esti mai mult decat altii vor sa stie/inteleaga ca esti. Ideea asta mi-a placut mult. Au fost si cateva intamplari relatate chiar mi-au starnit rasul. Apoi pe masura ce inaintezi, ai impresia ca mergi printr-o jungla: ba vezi omul frumos, ba nu-l mai vezi, ba e atarnat de vreo liana si-l vezi in fuga. De aici incolo, cel putin pentru mine, cartea a devenit o lectura destul de greoaie. Structura cartii e compusa dintr-o cumulare de declaratii din emisiuni, un discurs care sa transforma rapid intr-o prelegere crestina prea exaltata, dupa parererea mea si spre final sunt incluse si citate. Un amalgam care nu este deloc pe gustul meu.
Impresionant. N-am sa uit niciodata puternica imagine a baiatului petrecandu-si timp cu iedul alb, impbratisandu-l, dormind cu el. Un Peter Pan mioritic
📖✍️ Este o carte de mică întindere, ce cuprinde gânduri, amintiri, rememorări, transpuse în scris de domnul Dan Puric sub forma unor eseuri, precum și fragmente din câteva interviuri acordate de domnia sa unor diverse personalități media de la noi din țară. Scriitura este simplă, profundă și elegantă deopotrivă, captând atenția și răscolind emoțional cu fiecare filă citită. 📌📌 Cine este Dan Puric dincolo de latura sa artistică? Este un om care nu a uitat de unde a plecat, care cinstește memoria părinților săi, de la tată învățând ce este respectul, mărinimia sufletească și cum să asculte inima unei femei, de la mamă moștenind simțul umorului și frumusețea în ansamblul ei; este omul care nu se trădează pe el însuși, trăind frumos într-o lume aflată într-o continuă urâțire sufletească și care nu se sfiește să taie în carne vie în ceea ce privește societatea românească, deși o face într-o manieră plină de esență, invitând la reflecție, asumare, memorie, înțelegere, pietate. 📌📌 Românii de azi trăiesc fără speranțe, și-au pierdut memoria, nu mai știu cine sunt; identitatea românului își are rădăcina tocmai în trecutul ei, de aceea domnia sa îi amintește pe bătrânii poporului, cei care nu uită de frumusețea poporului însuși. Ei sunt ,, 𝘣𝘢𝘵𝘳𝘢𝘯𝘪𝘪 𝘧𝘳𝘶𝘮𝘰𝘴𝘪 𝘢𝘪 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘶𝘪 𝘯𝘦𝘢𝘮, 𝘳𝘦𝘥𝘶𝘴𝘪 𝘥𝘦 𝘪𝘴𝘵𝘰𝘳𝘪𝘢 𝘤𝘰𝘯𝘵𝘦𝘮𝘱𝘰𝘳𝘢𝘯𝘢 𝘭𝘢 𝘵𝘪𝘵𝘭𝘶𝘭 𝘥𝘦 <<𝘧𝘰𝘴𝘵𝘪 𝘥𝘦𝘵𝘪𝘯𝘶𝘵𝘪 𝘱𝘰𝘭𝘪𝘵𝘪𝘤𝘪 >>, << 𝘧𝘰𝘴𝘵𝘪 𝘥𝘦𝘵𝘪𝘯𝘶𝘵𝘪 𝘥𝘪𝘯 𝘱𝘶𝘴𝘤𝘢𝘳𝘪𝘪𝘭𝘦 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘵𝘦>>, << 𝘧𝘰𝘴𝘵𝘪𝘪 𝘥𝘶𝘴𝘮𝘢𝘯𝘪 𝘢𝘪 𝘱𝘰𝘱𝘰𝘳𝘶𝘭𝘶𝘪 (𝘱𝘢𝘳𝘵𝘪𝘻𝘢𝘯𝘪)>>." Ei sunt cei care vorbesc frumos despre neamul românesc, deși viețile le-au fost ucise. Astfel, ne reamintește de perioada neagră din istoria poporului român, comunismul, care și-a dorit și a reușit să facă o selecție artificială, denigrând si distrugând tot ce era mai bun, mai frumos, dintre intelectuali, preoți, ofițeri, țărani, etc; tot ce era mai prost, mai urât, trebuia scos însă la suprafață și păstrat la loc de cinste. Moștenirea lăsată de comunism, ,,𝘭𝘦𝘱𝘳𝘢 𝘴𝘢𝘵𝘶𝘭𝘶𝘪" cum o numește domnia sa, constă în lașitate, oportunism, frică. 📌📌 Privind în jurul nostru, realitatea este prea copleșitoare și nu în sensul bun. Lumea se află pe un drum de urâțire continuă. Frumosul este o palidă amintire, urâtul este purtat pe brate, prostul gust este la loc de cinste. Lumea se concentrează pe omul căzut la pământ, pe urâtul ca formă de existență, și nu pe bunătate, construcție, evoluție, credință. 𝘖𝘮𝘶𝘭 𝘍𝘳𝘶𝘮𝘰𝘴 este ascuns, invizibil, din când în când cu mici răbufniri, cerându-și dureros eliberarea.
Am fost provocat de către cineva să citesc această carte, pornind de la un aforism de-al lui Nichita: „Nu îndrăzni să-l spui pe „nu” până ce nu l-ai cunoscut pe „da”!”.
Înainte să îi citesc cartea, aveam o părere bine stabilită despre el: un actor bun, dar cu viziuni politice îndoielnice și de un fundamentalism extrem.
Citindu-l, mi-am dat seama că nu m-am înșelat cu nimic, ba chiar mi s-au mai adăugat niște adjective la personajul lui: carismatic, cu vorbe bine alese, dacopat și protocronist (după logica lui, dacii erau creștini înainte să existe Creștinism și Zalmoxe îl contrazicea pe Socrate înainte ca Socrate să se fi născut), populist, conspiraționist și mesianic (așteaptă un „salvator al poporului român” cum a fost Iisus așteptat, ba chiar mai mult, se complace în situația de a fi numit de către alții salvator).
Are totuși un merit: deși nu sunt de acord cu multe lucruri pe care le spune, are un stil rafinat și călduros de a povesti, indiferent de subiect: copilăria lui, puterea de convingerea a mamei sale când era în armată, picnicul soldaților și al soțiilor, elucubrații dacopate, Omul frumos, basmele folclorului nostru, teorii ale conspirației, anecdote ale bătrânilor care părăsesc RSS cu o piatră înfășurată într-un ziar, ca să-i aducă aminte de țara pe care o părăsește și așa mai departe. Aproape că m-a convins! Aproape...
Un om exceptional, un roman adevarat. N-ar strica sa ne intoarcem cu totii privirea putin mai mult catre patrie si valorile autohtone, catre divinitate si ceea ce promoveaza spiritul crestin autentic. Domnul Dan Puric promoveaza patriotismul, in contextul in care cautam insetati sa inlocuim toate valorile proprii. Si el este pro-european, Romania era pe un fagas bun al europenizarii dinainte de cele doua razboaie mondiale. Venirea comunismului ne-a dereglat complet, incat tanarul de astazi a ajuns "sa se inchine la idoli falsi", sa accepte schimbarea doar de dragul schimbarii, fara o directie precisa si interiorizata. Poate ca daca am renunta la a ne plange ca toate merg rau in tara asta si am lua atitudine, am descoperi aurul purtat in inimile noastre; acolo e adevarata bogatie pe care am uitat s-o cultivam. O lectura foarte buna, recomand cu caldura!
I finished it and I feel like I crossed a mountain on my hands and knees. His ideology is pretty interesting (to say the least). (spoiler alert) "Despre omul frumos" bored me a lot, it feels like it was written just because he was offered another book deal. It's like he took a hundred different ideas and threw them together. The first chapters infuriated me. Not much about him. His warped ideas about women annoyed me actually. The book is about God, communism, "real Romanians" and how they died (yep). And GOD. I laughed once towards the end, I admit, he told like one joke, but I was probably only relieved because I was about to finish it. I'm glad it's over.
Nu îi voi face cine știe ce recenzie, dar vă pot spune pe scurt impresia mea. Cartea clar nu este genul meu, dar sincer, primele 50 de pagini mi-au plăcut destul de mult. Apoi, până în jur de 120 am citit pentru că nu îmi place să abandonez cărți. Cum am spus, după primele pagini interesante, aceasta a luat o total altă întorsătură care pe mine personal, nu m-a impresionat. La fel ca și primele, ultimele pagini au fost reușite. Cumva, am dedus că Dan Puric este o persoană narcisistă. (referindu-mă STRICT la carte, excluzând părerile din afară, care poate se aseamănă, poate nu, ale persoanelor ce îl apreciază). 2/5⭐
O carte interesanta. O colectie de povestiri si interviuri cu diversi jurnalisti. Citate:"Asta n-au inteles comunistii, ca sufletul pe cruce recastiga adevarata liberate, ca toate metodele lor de torture, toate metodele de reeducare psihica au facut mai multi sfinti decat robi, au sfintita pamantul tarii cu sange de mucenici. (Iustin Parvu). "moartea este strabatuta de o u dita a Dumnezeirii, si gustand din grupul lipsit de pacat si facator de viata, este distrust si da indarat pe toti aceia pe care altadata I-a inghitit, Caci, dupa cum intunericul dispare cand vine lumina tot astfel si stricaciunea este alungata de apropie rea mortii.-La ordin
Cartea a inceput placut si eram convinsă ca va fi o descriere realista despre România si despre ce inseamna sa fi roman, cu frumusețea si durerea caracteristica. Am fost dezamagita insa pentru ca s-a transformat rapid intr-o prelegere creștina si mărturisesc ca am facut eforturi mari ca sa o finalizez.
Criticism,narcisim,I was thinking is realy about the Romanian soul but it's about the individual, he's talking about himself well it's alright for a fast read...
Am început să citesc această carte având mari așteptări; deși nu citisem recenzii despre ea, nu auzisem nici de bine nici de rău, pur și simplu îmi doream foarte mult să o citesc simțind că ceva bun mă așteaptă. Și, din fericire, așteptările mele au fost răsplătite. Mi-a plăcut foarte mult pentru că e prima mea carte în care m-am întânit cu o altă viziune despre poporul român, despre ce înseamnă un popor și cum poți face parte din el. Această carte mi-a deschis apetitul pentru a descoperii mai multe despre neamul meu, despre țara mea și istoria ei.
This is a great book! It made me feel so close to the Beautiful Human, and at the same time so distant. I find it hard to describe the Beautiful Human, mainly because I have seldom met one, but the author has met quite a few and this book is about these encounters with the Beautiful Human. Some of these encounters are real, whereas others are only stories. Still, even in the stories, the Beautiful Human is portrayed so well that the reader is made to believe he really existed. All in all, it is a beautiful collection of stories about faith, hope, pain, more faith, and salvation.
"Se obişnuieşte să se vorbească despre delirul dragostei, acel „ceva” ce te orbeşte şi te face să nu mai vezi realitatea. Dar nimeni nu vorbeşte despte delirul mediocrităţii, acea „beţie a lucrurilor meschine”( marunte), care-şi cer dreptul la suveranitatea fiinţei tale, doar prin majoritatea lor covârşitoare, sabotând în permanenţă visul de a fi om, şi a cărui urmare este urâţirea continuă a vieţii."
O carte de care aveam nevoie, fara sa stiu ca am nevoie! Plina de umor, tristete, bucurie simple si un sincer dor de propriul popor romanesc asa cum fiecare dintre noi simtim ca este sau ca poate fi, aceasta carte iti aduce aminte cat de frumos e sa fii!