Într-adevăr, Iancu Gore este asemănător, atât prin personalitatea mediocră, cât și prin rolul de inițiat, lui Gavrilescu, din La Țigănci. De asemenea, Eugen Simion îl considera un cal răpciugos în care "se ascunde sufletul nobil al sacrului” (Wikipedia). M-am regăsit mereu în nevoia ieșirii din timp, a facerii de aluzii simbolice și a bazării pe numere pare ale autorului. Insuportabil și adictiv poate fi statul cu sufletul la gură când îl citesc pe Eliade.
Citate:
"(...) ascultând sunetul care se întorcea parcă de foarte departe, revenindu-i solitar și foarte sinistru din casa pustie."
"Cerul era de un albastru spălăcit, cu câțiva nori aburii alunecând la întâmplare, ca și cum nu s-ar fi hotărât încotro s-o apuce."
"(...) și, clipind neîncetat, ochii păreau că-i înoată în lacrimi."