What do you think?
Rate this book
Romanul adolescentului miop/ Gaudeamus
"Mircea Eliade scrie prima sa carte, Romanul adolescentului miop, la 17 ani (in 1924), prezentand-o insa nu ca un roman, ci ca povestirea unei incercari ratate de a scrie un roman, desi se intituleaza... roman. Ultima lui fraza este totodata si prima: "Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop". Acest fapt confera textului deja parcurs de cititor o structura circulara si paradoxala, romanul fiind simultan finit si in curs de finalizare, organizat si haotic. [...]
Scris in 1928, la 21 de ani, Gaudeamus (Sa ne bucuram) continua Romanul adolescentului miop (1924-1925) si este la fel de strans legat de toate textele scrise de Mircea Eliade in aceeasi epoca, precum precedentul. Biograficul intersecteaza deci in continuare literatura, ca si eseurile frecvente din presa, cateva in fiecare saptamana si scrise mereu cu bogata informatie si fervoare spirituala. De-aceea citim azi Gaudeamus, un roman autobiografic, nu numai ca o continuare la primul sau roman, ci si in contextul eseurilor din ziarul Cuvantul, unde Eliade era acum invitat sa colaboreze de catre profesorul lui de la Universitate, filosoful Nae Ionescu. Sa nu uitam apoi ca Eliade isi scria in acelasi timp si Jurnalul, din pacate pierdut intre timp, dar si ca respectivul context autobiografic din opera sa se va largi treptat nu numai cu viitoarele sale Memorii, publicate mai intai in franceza, cum am mai spus, sau corespondenta, ci si cu multe alte romane despre sine, precum Maitreyi, dar si, mai tarziu, din nou despre generatia sa, Intoarcerea din rai (1934) si Huliganii (1935), scrise cu aceeasi obsesie de-a o portretiza documentat ca deosebita in istoria culturii romanesti."
Sorin Alexandrescu
Scris in 1928, la 21 de ani, Gaudeamus (Sa ne bucuram) continua Romanul adolescentului miop (1924-1925) si este la fel de strans legat de toate textele scrise de Mircea Eliade in aceeasi epoca, precum precedentul. Biograficul intersecteaza deci in continuare literatura, ca si eseurile frecvente din presa, cateva in fiecare saptamana si scrise mereu cu bogata informatie si fervoare spirituala. De-aceea citim azi Gaudeamus, un roman autobiografic, nu numai ca o continuare la primul sau roman, ci si in contextul eseurilor din ziarul Cuvantul, unde Eliade era acum invitat sa colaboreze de catre profesorul lui de la Universitate, filosoful Nae Ionescu. Sa nu uitam apoi ca Eliade isi scria in acelasi timp si Jurnalul, din pacate pierdut intre timp, dar si ca respectivul context autobiografic din opera sa se va largi treptat nu numai cu viitoarele sale Memorii, publicate mai intai in franceza, cum am mai spus, sau corespondenta, ci si cu multe alte romane despre sine, precum Maitreyi, dar si, mai tarziu, din nou despre generatia sa, Intoarcerea din rai (1934) si Huliganii (1935), scrise cu aceeasi obsesie de-a o portretiza documentat ca deosebita in istoria culturii romanesti."
Sorin Alexandrescu
503 pages, Paperback
First published January 1, 1989
28 people are currently reading
101 people want to read
About the author
Mircea Eliade
557 books2,692 followersRomanian-born historian of religion, fiction writer, philosopher, professor at the University of Chicago, and one of the pre-eminent interpreters of world religion in the last century. Eliade was an intensely prolific author of fiction and non-fiction alike, publishing over 1,300 pieces over 60 years. He earned international fame with LE MYTHE DE L'ÉTERNAL RETOUR (1949, The Myth of the Eternal Return), an interpretation of religious symbols and imagery. Eliade was much interested in the world of the unconscious. The central theme in his novels was erotic love.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 20 of 20 reviews
September 28, 2022
Nooo in opinia mea asta a fost cea mai nasoala carte pe care am citit o vreodata. Nu o recomand asta e clar dar desigur exista opinii diferite. Nu stiu ce a avut Eliade cand a scris asta dar clar nu era prea ok. Doar zic. Parerea mea. 😽
July 10, 2022
3.5 astfel:
3 - Romanul adolescentului miop
4 - Gaudeamus
3 - Romanul adolescentului miop
4 - Gaudeamus
August 30, 2022
În opinia mea, ,, Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade este una dintre cele mai bune cărți de citit pentru adolescenți. Această operă literară având multe pasaje din care pot învăța până și persoanele ce au trecut de perioada adolescenței.
Este un roman deosebit, ce își merită pe deplin cele 5 stele din 5. Aș reciti cu drag această carte, simțindu-mă într-o conversație mai lungă alături de o persoană ,, apropiată”.
Este un roman deosebit, ce își merită pe deplin cele 5 stele din 5. Aș reciti cu drag această carte, simțindu-mă într-o conversație mai lungă alături de o persoană ,, apropiată”.
July 28, 2023
,,Romanul adolescentului miop":
● ,,Ceea ce mă face să nu-mi găsesc liniștea e tocmai faptul acesta, că poftesc în același timp și cu aceeași furie cărţile și vagabondajul."
● ,,...Dar de unde am plecat? De la sufletul mansardei, poate. Ce fericit mă simt că uit tristețea. Și ce fericit sunt că voi scrie despre sufletul mansardei mele. Cum să nu-l recunosc și să nu-l îndrăgesc, când am lăcrimat în atâtea amurguri aproape de el? Mi se descoperă numai mie. Îl ghicesc în fiecare carte, în fiecare cadru, în fiecare amintire. E întipărit pe ziduri, pe rafturi."
● ,, Eu nu sunt un adolescent ca toți ceilalți, naiv, visător, bolnăvicios, nătâng, sentimental, caraghios." (dar exact așa era) ,,Sufletul meu e aspru. Voința mea e absurdă, dar e o voința trainică, formidabilă, care apasă și înăbușă totul în calea sa. Eu trebuie să fiu același în toate timpurile și toate locurile. Hotărât ca o stâncă, încruntat, cu ochii încleștați de țintă, cu buzele strivite de furie, cu pumnii strânși gata de a se prăvăli și a-mi îndura carnea. Așa trebuie să fiu eu. Pentru că așa vreau eu."
● ,,De câte ori încercam să mă analizez, mă trezeam într-un întuneric desăvârșit. De unde sa încep să mă caut? Unde aș putea fi eu însumi?"
,,Gaudeamus":
● ,,Niciodată nu voi izbuti să mă cunosc așa cum îmi cunosc biblioteca."
● ,,Toți suntem datori să ajungem eroi."
● ,,Îl admiram, sincer, larg, fără invidie. Mă gândeam ce interesant ar fi de studiat memoria lui, vizuală și auditivă, și procesul de asociație."
● ,,Tu îmi mărturisești că eu îți sunt fericirea concretă și autentică. Pentru mine... De ce să nu rămânem tovarăși, toată viața? Nu ne vom mai întâlni altă dată. Nu vom găsi, niciunul, care să ne înlocuiască. Tu m-ai creat, m-ai creat, așadar, pentru chemările sufletului tău. De ce nu mă iei?"
● ,,Ceea ce mă face să nu-mi găsesc liniștea e tocmai faptul acesta, că poftesc în același timp și cu aceeași furie cărţile și vagabondajul."
● ,,...Dar de unde am plecat? De la sufletul mansardei, poate. Ce fericit mă simt că uit tristețea. Și ce fericit sunt că voi scrie despre sufletul mansardei mele. Cum să nu-l recunosc și să nu-l îndrăgesc, când am lăcrimat în atâtea amurguri aproape de el? Mi se descoperă numai mie. Îl ghicesc în fiecare carte, în fiecare cadru, în fiecare amintire. E întipărit pe ziduri, pe rafturi."
● ,, Eu nu sunt un adolescent ca toți ceilalți, naiv, visător, bolnăvicios, nătâng, sentimental, caraghios." (dar exact așa era) ,,Sufletul meu e aspru. Voința mea e absurdă, dar e o voința trainică, formidabilă, care apasă și înăbușă totul în calea sa. Eu trebuie să fiu același în toate timpurile și toate locurile. Hotărât ca o stâncă, încruntat, cu ochii încleștați de țintă, cu buzele strivite de furie, cu pumnii strânși gata de a se prăvăli și a-mi îndura carnea. Așa trebuie să fiu eu. Pentru că așa vreau eu."
● ,,De câte ori încercam să mă analizez, mă trezeam într-un întuneric desăvârșit. De unde sa încep să mă caut? Unde aș putea fi eu însumi?"
,,Gaudeamus":
● ,,Niciodată nu voi izbuti să mă cunosc așa cum îmi cunosc biblioteca."
● ,,Toți suntem datori să ajungem eroi."
● ,,Îl admiram, sincer, larg, fără invidie. Mă gândeam ce interesant ar fi de studiat memoria lui, vizuală și auditivă, și procesul de asociație."
● ,,Tu îmi mărturisești că eu îți sunt fericirea concretă și autentică. Pentru mine... De ce să nu rămânem tovarăși, toată viața? Nu ne vom mai întâlni altă dată. Nu vom găsi, niciunul, care să ne înlocuiască. Tu m-ai creat, m-ai creat, așadar, pentru chemările sufletului tău. De ce nu mă iei?"
December 31, 2024
"De abia aștept să desfac sălbatic pulpele celor mai frumoase femei"
"În loc sa povestesc întâlniri intre îndrăgostiți, eu scriam laude virginității cărților"
Iar eu de abia aștept să pun cartea asta pe un grătar și să fac jar din ea.
"În loc sa povestesc întâlniri intre îndrăgostiți, eu scriam laude virginității cărților"
Iar eu de abia aștept să pun cartea asta pe un grătar și să fac jar din ea.
December 25, 2022
just don t. nu recomand
October 9, 2024
romanul adolescentului miop: chiar mi a placut pana la partea a treia cand omu meu o inceput sa bată câmpii(overall a mers destul de greu)
August 7, 2023
Fiind un adolescent, nu stiu cum pot să-mi formulez opinia față de acest roman, sunt confundat de toate emoțiile redate în roman care se înăbușesc unele pe altele.
Referitor la al doilea volum (Gaudeamus), m-am găsit destul de frustrat referitor la modul de scriere și formulare a ideilor complexe. Mircea Eliade mi s-a părut relativ extremist, într-un mod mai ușor a cuvântului. De la momentele cand ignora total conceptul fericirii, timpurile când se contrazicea singur pe sine (Spre exemplu, la sfârșitul cărții se lasă dus de ispitele sale relaționând intim cu Nonora fără remușcări de conștiință știind că este logodnica altui om), atitudinea sa ademenitoare și, în opinia mea, uneori egoistă cu Nișka...
Cu toate acestea, presupun că e normal să fie așa lucruri într-un roman despre adolescență, autorul încercând să-și găseasca menirea sa spirituală în viață. În general, cred că a fost o carte interesantă de a citi, am aflat lucruri noi și am fost, cu adevărat, copleșit câteodată de emoții.
Referitor la al doilea volum (Gaudeamus), m-am găsit destul de frustrat referitor la modul de scriere și formulare a ideilor complexe. Mircea Eliade mi s-a părut relativ extremist, într-un mod mai ușor a cuvântului. De la momentele cand ignora total conceptul fericirii, timpurile când se contrazicea singur pe sine (Spre exemplu, la sfârșitul cărții se lasă dus de ispitele sale relaționând intim cu Nonora fără remușcări de conștiință știind că este logodnica altui om), atitudinea sa ademenitoare și, în opinia mea, uneori egoistă cu Nișka...
Cu toate acestea, presupun că e normal să fie așa lucruri într-un roman despre adolescență, autorul încercând să-și găseasca menirea sa spirituală în viață. În general, cred că a fost o carte interesantă de a citi, am aflat lucruri noi și am fost, cu adevărat, copleșit câteodată de emoții.
This entire review has been hidden because of spoilers.
August 9, 2024
M-a impresionat profund acest roman care nu doar descrie în amănunt viața zbuciumată a adolescenților,dar reprezintă o adevărată capodoperă a literaturii române. M-am regăsit întocmai în majoritatea situațiilor prezentate și am găsit,oarecum,o alinare în rândurile citite,pentru că,brusc,nu mă mai simțeam singură. Am citit cu patos toate trăirile,întâmplările și zbuciumurile tinereții,profitând de fiecare filă întoarsă. Are un farmec aparte și ceea ce o face specială este însăși simplitatea sa,cuvintele oneste și profunde,presărate cu îndemânare și suflet.
Recomand cu drag acest roman care,dacă este citit de o minte avansată,va dăinui în memoria cititorului.
Recomand cu drag acest roman care,dacă este citit de o minte avansată,va dăinui în memoria cititorului.
August 29, 2024
Romanul adolescentului miop, a 39-a din 2024, a 4-a de la Mircea Eliade.
Romanul incepe cu perioada 1924-1925, practic cand naratorul avea 17-18 ani si “TREBUIA” sa scrie un roman.
Ii mergea rau cu scoala, urma sa ramana corigent. Romanul era salvarea.
Suferea din pricina miopiei si a urateniei sale. Ar suferi mai mult daca ar fi respins.
El vrea sa invinga intotdeauna.
Spera la un timp in care munca il va inalta destul ca sa atraga privirile si suferintele lui DE PANA ATUNCI sa nu le stie nimeni!
Credea in gandirea libera:
Ii lua mereu apararea unui prieten care era catalogat de toti colegii si profesorii prost pentru ca nu stia sa spuna lectiile la tabla, dar citea extraordinar de mult, chiar si in ore (“explicatiile lor sunt vatamatoare unui creier sanatos”):
“Nu stie sa le spuna pentru ca dispretuieste scoala si profesorii.
Cand nu este SILIT sa isi spuna lectia, vorbeste foarte frumos si ORIGINAL.”
Era incantat de oamenii interesanti, nu de cei impusi de societate, precum premiantii.
Pentru premianti avea ura, pe cand, intr-o vacanta de vara s-a imprietenit cu un vagabond care fusese in toata lumea, cu care a vorbit 4 ore intr-o dupa amiaza, pe o banca la Sosea.
Citea…
Citea mult…
Cam 200 de carti pe an.
Ati crede ca e o carte plictisitoare daca personajul principal citeste 200 de carti, nu?
Nici nu aveti idee cat este de captivanta si de cate ori o sa va regasiti in nenumarate trairi si aventuri.
Partea a doua este din 1928, la 21 de ani.
Autorul munceste intens in a-si atinge scopul de a fi erou, fara lauri, fara gratie, fara recunoastere, ci launtric.
Invata 16 ore pe zi, incearca sa stea departe de ispitele varstei de cele mai multe ori si vrea sa se dezvolte, sa invete tot.
Cu cat citeste mai mult, cu atat isi da seama ca mai este mult de invatat.
Alteori, cauta ispitele cu ardoare (paradox) vrea sa fie cat mai aproape de ele, pentru a le rezista farmecelor.
Ce scrisori trimite pentru dragostea vietii lui si ce scrisori primeste! Numai pentru aceste scrisori si ar fi meritat cartea cumparata, citita si pusa in suflet de 17 ori!
Este erou!
Daca nu ati citit, va recomand din suflet!
Romanul incepe cu perioada 1924-1925, practic cand naratorul avea 17-18 ani si “TREBUIA” sa scrie un roman.
Ii mergea rau cu scoala, urma sa ramana corigent. Romanul era salvarea.
Suferea din pricina miopiei si a urateniei sale. Ar suferi mai mult daca ar fi respins.
El vrea sa invinga intotdeauna.
Spera la un timp in care munca il va inalta destul ca sa atraga privirile si suferintele lui DE PANA ATUNCI sa nu le stie nimeni!
Credea in gandirea libera:
Ii lua mereu apararea unui prieten care era catalogat de toti colegii si profesorii prost pentru ca nu stia sa spuna lectiile la tabla, dar citea extraordinar de mult, chiar si in ore (“explicatiile lor sunt vatamatoare unui creier sanatos”):
“Nu stie sa le spuna pentru ca dispretuieste scoala si profesorii.
Cand nu este SILIT sa isi spuna lectia, vorbeste foarte frumos si ORIGINAL.”
Era incantat de oamenii interesanti, nu de cei impusi de societate, precum premiantii.
Pentru premianti avea ura, pe cand, intr-o vacanta de vara s-a imprietenit cu un vagabond care fusese in toata lumea, cu care a vorbit 4 ore intr-o dupa amiaza, pe o banca la Sosea.
Citea…
Citea mult…
Cam 200 de carti pe an.
Ati crede ca e o carte plictisitoare daca personajul principal citeste 200 de carti, nu?
Nici nu aveti idee cat este de captivanta si de cate ori o sa va regasiti in nenumarate trairi si aventuri.
Partea a doua este din 1928, la 21 de ani.
Autorul munceste intens in a-si atinge scopul de a fi erou, fara lauri, fara gratie, fara recunoastere, ci launtric.
Invata 16 ore pe zi, incearca sa stea departe de ispitele varstei de cele mai multe ori si vrea sa se dezvolte, sa invete tot.
Cu cat citeste mai mult, cu atat isi da seama ca mai este mult de invatat.
Alteori, cauta ispitele cu ardoare (paradox) vrea sa fie cat mai aproape de ele, pentru a le rezista farmecelor.
Ce scrisori trimite pentru dragostea vietii lui si ce scrisori primeste! Numai pentru aceste scrisori si ar fi meritat cartea cumparata, citita si pusa in suflet de 17 ori!
Este erou!
Daca nu ati citit, va recomand din suflet!
May 29, 2023
Această ediție conține două tiluri care sunt de fapt într-o serie. Prima parte, "Romanul adolescentului miop" prezintă viața de liceu a lui Mircea Eliade ca o încercare eșuată de a scrie un roman, cu toate acestea romanul a fost publicat în forma pe care o știm cu toții. Sunt abordate teme comune printre adolescenți, descrierile sunt bune, pe alocuri destul de plictisitoare, personaje din belșug care au un impact mai mare sau mai mic asupra firului narativ. Sunt unele momente de monolog și contemplare pe care o să le cataloghez ciudate ca să nu intru în detalii. Cât despre o vârstă potrivită a audienței, aș încadra-o la 14+ nu neapărat prin prisma conținutului său care e pe alocuri explicit ci din cauza firului narativ și a tehnicii folosite în construirea acestuia care poate fi greu de înțeles la o vârstă mai mică. Per total: 4.5/5
A doua parte, "Gaudeamus" este continuarea primului jurnal dacă l-aș putea numi așa, este povestită perioada facultății, nu are nici pe departe vreo legătură cu prima parte, majoritatea personajelor se schimbă, naratorul are o viziune diferită asupra lumii iar firul narativ devine mai sombru. Am întâlnit și câteva pasaje care au fost de-a dreptul enervante din cauza descrierilor kilometrice care nu ieșeau din tiparele obișnuite. De asemenea, este mai puțin captivantă decât romanul adolescentului miop. Pur și simplu n-a fost pe stilul meu dar îi voi oferi un 3.5/5.
Făcând media ne iese fix 4/5.
A doua parte, "Gaudeamus" este continuarea primului jurnal dacă l-aș putea numi așa, este povestită perioada facultății, nu are nici pe departe vreo legătură cu prima parte, majoritatea personajelor se schimbă, naratorul are o viziune diferită asupra lumii iar firul narativ devine mai sombru. Am întâlnit și câteva pasaje care au fost de-a dreptul enervante din cauza descrierilor kilometrice care nu ieșeau din tiparele obișnuite. De asemenea, este mai puțin captivantă decât romanul adolescentului miop. Pur și simplu n-a fost pe stilul meu dar îi voi oferi un 3.5/5.
Făcând media ne iese fix 4/5.
November 22, 2025
📖Este o carte în care te regăsești. Cred că toți am avut la școală un profesor cu care nu ne-am înțeles, o materie pe care nu reușeam să o învățăm. Am legat prietenii, am încercat să ne facem văzuți, am iubit. Sunt etape prin care am trecut, care ne-au format și care au influențat modul în care ne raportăm la lumea din jur.
💜Ce mi-a plăcut:
- capitole scurte;
- relevanța activităților culturale, artistice în construirea identității;
- felul în care au fost prezentate temele romanului: direct, natural, fără să fie ‘șlefuite’. Te fac să spui: eu am trecut prin asta, am reacționat la fel, mi-am dorit mai mult;
- „Gaudeamus”, volumul II, e mai închegat, cu mai multă acțiune, interacțiune între personaje și cu mai multe mesaje de impact;
- atmosfera autentică, realistă, cu accent pe detalii, imagini vizuale;
- unele capitole se simt ca momente de respiro, unde mai și râzi.
💜Ce nu mi-a plăcut:
- uneori este o lectură lejeră, potrivită pentru orice adolescent, alteori devine prea complexă, fără dialog, cu accent pe partea psihologică și meditații, ceea ce poate fi plictisitor și obositor;
- prea mult negativism (nu e totul lapte și miere, dar nici chiar să cădem latura cealaltă, unde nimic nu e bun și fără speranță);
- multe personaje episodice (m-am pierdut în ele).
👓Am citit-o cu un gust de melancolie și, chiar dacă nu am fost de acord cu anumite aspecte, recomand să o puneți pe listă atunci când sunteți adulți. O veți vedea cu alți ochi.
💜Ce mi-a plăcut:
- capitole scurte;
- relevanța activităților culturale, artistice în construirea identității;
- felul în care au fost prezentate temele romanului: direct, natural, fără să fie ‘șlefuite’. Te fac să spui: eu am trecut prin asta, am reacționat la fel, mi-am dorit mai mult;
- „Gaudeamus”, volumul II, e mai închegat, cu mai multă acțiune, interacțiune între personaje și cu mai multe mesaje de impact;
- atmosfera autentică, realistă, cu accent pe detalii, imagini vizuale;
- unele capitole se simt ca momente de respiro, unde mai și râzi.
💜Ce nu mi-a plăcut:
- uneori este o lectură lejeră, potrivită pentru orice adolescent, alteori devine prea complexă, fără dialog, cu accent pe partea psihologică și meditații, ceea ce poate fi plictisitor și obositor;
- prea mult negativism (nu e totul lapte și miere, dar nici chiar să cădem latura cealaltă, unde nimic nu e bun și fără speranță);
- multe personaje episodice (m-am pierdut în ele).
👓Am citit-o cu un gust de melancolie și, chiar dacă nu am fost de acord cu anumite aspecte, recomand să o puneți pe listă atunci când sunteți adulți. O veți vedea cu alți ochi.
December 1, 2024
Foarte frumoasa carte. Felul in care scrie Eliade este mai greu de inteles imo si deaia a durat putin mai mult sa o citesc. Romanul adolescentului miop este 10/10, nu am ce zice iar Gaudeamus este o continuare putin mai intunecata a sa as zice. Mi a placut pana la partea a treia de la Gaudeamus, de acolo incolo nu stiu ce se intampla cu cartea.
February 3, 2022
mehhhh....
July 27, 2022
Prima parte adoptat cea mai buna, dar totuși nu a fost bună ci o carte "bine".
July 3, 2024
romanul adolescentului miop — 4.5 ⭐️
gaudeamus — 3.75 ⭐️
4 ⭐️ overall
robert and his words about women removed some stars
gaudeamus — 3.75 ⭐️
4 ⭐️ overall
robert and his words about women removed some stars
January 12, 2025
Mai bine rămânea jurnal.
10/10 𝒇𝒓𝒆𝒂𝒌𝒚 & 𝒔𝒖𝒊𝒄𝒊𝒅𝒂𝒍
10/10 𝒇𝒓𝒆𝒂𝒌𝒚 & 𝒔𝒖𝒊𝒄𝒊𝒅𝒂𝒍
January 29, 2025
Era ok phd
July 2, 2025
0 stars
I would pay my old self NOT to read this. Unfortunately i have to read it for school (the only reason i got this far is because im reading it out of spite and for my exam next year). Immediately no. The only context in which i would advise someone to buy this book would be if they were doing it with the purpose of starting a hate club for it or burning it (STILL not worth your money or time tho). I actually didnt buy this book, my brother got it as a gift from a friend of his who said it was his fav, so now im considering signing his friend up for intensive therapy. The book is even worse if youre a woman. Ew.
I would pay my old self NOT to read this. Unfortunately i have to read it for school (the only reason i got this far is because im reading it out of spite and for my exam next year). Immediately no. The only context in which i would advise someone to buy this book would be if they were doing it with the purpose of starting a hate club for it or burning it (STILL not worth your money or time tho). I actually didnt buy this book, my brother got it as a gift from a friend of his who said it was his fav, so now im considering signing his friend up for intensive therapy. The book is even worse if youre a woman. Ew.
Displaying 1 - 20 of 20 reviews