Lavinia Betea este favorita mea atunci când vine vorba de istoria contemporană a României.
Din mai multe motive, principalul fiind că e una din puținele autoare care chiar au făcut și fac cercetări de arhivă, interviuri exhaustive - adică ceea ce definește meseria de "istoric" propriu-zis. Confundată prea adesea cu scrierea de eseuri teziste cu tentă istorică de majoritatea celor din branșă. ;)
Nu e de mirare așadar că am achiziționat și parcurs cu mare interes această carte pe care, cu unele rezerve pe care le voi prezenta și explica mai departe, o recomand mai departe "tutulor" celor interesați de personalitatea fostului dictator al României și a epocii sale - cum bine zice titlul.
Ce mi-a plăcut la carte?
În primul rând partea despre ascensiunea la putere a lui Nicolae Ceaușescu de la mijlocul anilor '50 până la Congresul al IX-lea al PCR. Bogăția de informații, detalii și analize agere ale autoarei dezvăluie aspecte surprinzătoare din culisele puterii acelor ani.
Fără exagerare - aș zice că e aproape ceva ce ar trebui să devină "studiu de caz" în disciplinele de studiu al organizațiilor modul în care "umilul" șef cu Organizatoricul, poziție aparent modestă în cadrul conducerii Partidului Comunist, ajunge să se dovedească de neoprit în cursa lui spre prima poziție. Și de neînlăturat atâta vreme odată ce a ajuns acolo.
De departe e cea mai impresionantă parte a cărții - urmată ca și calitate de secțiunea precedentă, care urmărește perioadele de "agitație politică" și inevitabilele treceri prin pușcărie ale tânărului activist al PCR. Cum oameni suntem, m-au amuzat inclusiv strecurarea de elemente pitorești-picante precum modul ingenios în care "tovul Ceaușescu și-a făcut autocritica de partid pentru că a mituit un gardian pentru a se întâlni cu o tovă într-un cadru intim" (nu e greu de ghicit cine era respectiva tovă ;))
Ce mi-a mai plăcut de asemenea e modul în care autoarea își selectează cu grijă și supune unui examen critic sursele din care citează. Dar aceasta e deja unul din punctele forte așa încât nu pot zice că a fost o surpriză.
===========================================================================
Cum am spus deja însă, există aspecte din carte față de care am rezerve - motiv pentru care am dat doar 4 steluțe din 5 - pe care le voi prezenta mai jos.
Ce nu mi-a plăcut la carte?
În primul rând ceva ce ține de "aspectul metodologic" - și aici e un pic mai complicat așa încât voi încercat să fiu mai detaliat: Lavinia Betea folosește cu dexteritate atât documente și dovezi de ordin "obiectiv" - cifre statistice, indicatori economici, comerciali și demografici - cât și de ordin "subiectiv" - fragmente din interviuri sau memorii ale demnitarilor epocii, reproduceri de bancuri sau manifestări artistice ș.a.m.d.
Nu am absolut nimic împotriva folosirii celei de-a doua categorii - chiar din contră! La modul cel mai sincer consider că doar așa istoria devine Istorie cu I mare și poate fi cu adevărat înțeleasă. Nu e neapărat un punct de vedere lipsit de controverse (recent am avut contre pe teme istorice cu o persoană pe care o credeam cât se poate de normală la cap dar s-a dovedit un purist fanatic tocmai pe folosirea de astfel de "informații subiective") dar, cum e și titlul unei alte cărți a autoarei, trebuie să cunoaștem și "partea lor de adevăr" pentru o imagine completă.
Însă, din păcate, spiritul pătrunzător și mai ales rigoarea pe care autoarea le are în folosirea acestui al doilea tip de surse și/de informații scade atunci când e vorba de oferirea de cifre și date "seci". Sau prezentate astfel încât să nu mai fie/pară așa de seci și fără înțeles.
Poate e deformație profesională de la Excel-urile de la lucru dar admit că am rămas dezamăgit de absența cvasi-totală a unor tabele care să redea, de exemplu, adâncirea problemelor financiare/valutare spre sfârșitul anilor '70. E ceva ce caut de ani buni dar în ciuda parcurgerii cu atenție a mai multor cărți și studii despre România din vremea lui Ceaușescu nu am reușit să găsesc nimic comprehensiv.
Editare ulterioară: Bun, probabil ce enunțam mai sus e mult prea mult și ar fi necesară o carte separată pentru așa ceva, redactată eventual de un colectiv de istorici însă măcar niște tabele referitoare la evoluția cursului de schimb și la puterea de cumpărare reală a românilor ar fi fost utilă. Culmea e că frânturi interesante de informație există în carte - însă nu sunt sistematizate unitar. Păcat.
Știu, cartea se cheamă "Ceaușescu și epoca lui" și nu "Politicile economice și investițiile hazardate ale României Socialiste" - dar câtă vreme Ceaușescu a fost cel care le-a decis aproape în totalitate, de ce nu ar fi locul lor aici? Finalmente Nicolae Ceaușescu nu a fost înlăturat printr-un puci ci de o Revoluție pornită din cauza degradării infernale a nivelului de trai.
Iar dacă am ajuns la Revoluție aici e a doua mea dezamăgire din cartea de față: capitolele despre Revoluție sunt scrise parcă undeva la începutul anilor 2000, la informațiile și "tezismele" care era pe atunci și... nerevizuite decât foarte superficial. Inclusiv teza aiuristică a "turiștilor sovietici atletici" încă își mai găsește reverberații pe ici pe colo deși, din fericire, autoarea nu (mai?) merge în direcția lui Stoenescu.
Asta deși de atunci există multe informații ajunse publice care au adus lumina necesară asupra celor petrecute atunci - și nu mă refer aici la cele generate de dezbaterile din studiourile OTV (deși multe discuții de acolo au fost extrem de instructive ca piste pentru istorici ;) ) ci la informații cât se poate de oficiale, precum documentele din procesul Stănculescu-Chițac - încheiat cu o binemeritată condamnare. Cu și mai mari rezerve, recomand ca lectura respectivelor capitole să fie dublată din cât în când cu consultarea unui blog precum cel al lui Marius Mioc (știu - nomine odiosa acum, cu pandemia dar exaltările sale "lebertariene" actuale nu reduc meritele reproducerii de informații extrem de precise referitoare la perioada 1988-1990).
==================================================================
Trăgând linie însă cartea rămâne o recomandare personală pentru anul 2022 pentru cei pasionați de istorie. Și nu numai. :)