What do you think?
Rate this book
Profesorul Charles Baker #1
Biblia pierdută
El más oculto de los secretos está a punto de ver la luz y la conspiración que lo protege desde hace quinientos años va a ser finalmente desenmascarada.
El profesor Charles Baker viaja a Sighisoara, en Rumanía , la ciudad donde nació el mítico conde Drácula, para asistir a una conferencia de los más famosos historiadores del mundo. Sin embargo, su verdadero propósito es otro: Baker se ha aventurado hasta el corazón de Transilvania para investigar el paradero de su abuelo, un coleccionista de antiguas y preciadas reliquias, misteriosamente desaparecido mientras buscaba una valiosa espada.
Pero cuando tres cadáveres que parecen haber sido vampirizados son hallados con la tarjeta de Charles Baker a modo de aviso, sus planes sufren un giro radical. Baker se verá envuelto en una conspiración a escala mundial, cuyos orígenes se remontan al año 1455 alrededor de un secreto que el mismo conde Vlad III ocultó en el primer libro impreso de la Historia, la Biblia de Gutenberg.
El profesor Charles Baker viaja a Sighisoara, en Rumanía , la ciudad donde nació el mítico conde Drácula, para asistir a una conferencia de los más famosos historiadores del mundo. Sin embargo, su verdadero propósito es otro: Baker se ha aventurado hasta el corazón de Transilvania para investigar el paradero de su abuelo, un coleccionista de antiguas y preciadas reliquias, misteriosamente desaparecido mientras buscaba una valiosa espada.
Pero cuando tres cadáveres que parecen haber sido vampirizados son hallados con la tarjeta de Charles Baker a modo de aviso, sus planes sufren un giro radical. Baker se verá envuelto en una conspiración a escala mundial, cuyos orígenes se remontan al año 1455 alrededor de un secreto que el mismo conde Vlad III ocultó en el primer libro impreso de la Historia, la Biblia de Gutenberg.
718 pages, Paperback
First published October 1, 2015
159 people are currently reading
1391 people want to read
About the author
Igor Bergler
14 books240 followersIgor Bergler a studiat, în perioada 1991 - 1995, regie de film la Universitatea Ecologică Bucureşti, iar, între 1993 - 1997, comunicaţii audiovizuale, la Academia de Teatru şi Film Bucureşti. Are în palmares şapte scurtmetraje, două mediumetraje şi două lungmetraje, în calitate de regizor şi scenarist. A fost, de asemenea, redactor şi realizator de emisiuni.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 186 reviews
February 22, 2019
Este libro es lo que sucede cuando intentas imitar a Dan Brown... y te sale fatal. Ugh.
October 12, 2016
Voiam să-mi placă, chiar voiam. Am început-o cu entuziasm și n-am dat decât de idei clișeice. Ce era bun pe acolo, era imediat astupat de avalanșa de detalii care se voiau a fi inteligente. Nu m-a mai luat de mult timp somnul la o carte. (să știți că e bună de somnifer, vorba unei doamne) Capitole inimaginabil de scurte. Un capitol chiar este dedicat descrierii cămășilor pe care le poartă Charles Baker, iar un altul cureririlor sale prin hoteluri. Nu mi-a plăcut. Deloc. Am trecut de jumătate și acțiunea nu începe! E tortură. Mi-e milă de toți copacii care au fost tăiați pentru chestia asta.
December 4, 2015
Dacă doreşti să citeşti o carte cu o cantitate aproape comică de cuvinte scrise greşit, personaje care nu sunt simpatice deloc, absenţa oricărei structuri originale scrisă de un autor, probabil licean fără lecturi care la maturitate şi-a descoperit vocaţia de scriitor după o dublă citire a romanelor lui Dan Brown, care ucide gramatica limbii române... Ei bine,cartea aceasta este pentru tine. Eu, personal, am abandonat-o regretând cei 55.55 RON cheltuiţi pe "capodopera" lăudată la unison prin toate marile trusturi de presa din România. Nu am nici o ezitare să-mi afirm profunda antipatie faţă de acest fenomen găunos şi agresiv de marketing produs de editura Rao pentru aceasta manea literară.
January 28, 2016
Mi-a placut Biblia pierduta , asa cum mi-au placut si cartile lui Dan Brown. I-am dat cinci stele lui Bergler pentru ca e de-al nostru si merita incurajatata orice initiativa romaneasca. Scriitorii romani de succes aspira la premiul Nobel pentru literatura si uita ca marea masa a cititorilor nu-si doreste, in mod special, sa citeasca filozofie redundanta, ci literatura de consum. Asa ca-i multumesc domnului Bergler pentru aceasta coca-cola literara. Merge bine cand esti insetat. Nimeni n-o recomanda, insa toata lumea o consuma.
October 31, 2015
I'm not a big fan of Dan Brown, mostly because of the dumb dialogues and the poor command of language, but also because his novels are always following the same pattern, they give a paint by number feeling. Here comes Igor Bergler, who's using Dan Brown's recipe, he's got the same ingredients on the table, cooking the same meal, but somehow Bergler's stew tastes much better. It could have done with some more memorable characters - Charles Baker reads too much like Robert Langdon -, and the conspiracy in itself is not a very original or over-impressive one. But aside from that, the book was a sheer pleasure to read. The pacing was flawless, the reader is firmly gripped and given the exact amount of fact and action. The book is packed with information, lots of very interesting historical detail - I don't know if any reader would like this, but I loved it. I loved also how every clue was so attentively and meticulously placed and none of the intricate narrative threads are left hanging. The hints and references felt playful and enriched the reading experience. The very ending was a bit baffling,I don't know yet how I feel about it.
November 29, 2015
Dupa toata valva iscata de desemnarea Bibliei pierdute ca fiind cea mai ravnita carte a targului Gaudeamus, m-am apucat sa rasfoiesc romanul din nou. Ii dadusem cinci stele cu mai bine de o luna in urma, remarcand, pe langa o campanie de marketing foarte inspirata, o maniera inedita a scriiturii. Primele pagini ale cartii nu m-au impresionat peste masura, insa, ajungand la momentul Kafka, am inteles ca nu suspanul - de altfel foarte domolit de autor, care nu-si tine cititorul in tensiune mai mult decat e necesar - ci autoironia , la limita intre a te lua in serios si a te ridiculiza , face lecturarea placuta. O data patruns ritmul subsidiar al romanului actiunea cade intr-un plan secundar si se desfasoara ca pretext pentru urmatoarea autoironizare. De aici incolo episoade precum cabinetul de curiozitati al comisarului Ledvina, sau critica la adresa producatorilor de la Hollywood , devin pilonii cartii. Locul comun al romanelor de suspans ramane doar pretextul pentru lectiile pe care ni le tine Charles Baker. Citind celelalte comentarii la adresa cartii am inteles de ce acestea se situeaza la extrem, daca esti in cautarea romanului politist vei fi dezamagit de devoalarea precoce a indiciilor, daca esti, insa, suficient de inspirat la momentul lecturarii, poti avea o surpriza mai mult decat placuta. N-am inteles comentariul lui Iulian Babalau - se pare ca domnia sa n-a auzit expresia "De gustibus non est disputandum" - care tinde sa atribuie cartea unui grup de scriitori (nu voi ceda vreunei tendinte schizofrenice si voi ramane la ideea ca romanul are un singur autor) dar, trecand peste diatriba lansata de domnia sa, am fost mirat sa vad pe goodreads comentarii jignitoare la adresa autorului, alminteri necunoscut domnului Babalau. Intr-un final, vazandu-i poza de profil, mi-am dat seama de ce asemenea reactie. Caciula trebuie sa fie de vina. Asa se explica lipsa decentei, cine n-ar turba de nervi daca ar fi nevoit sa se ascunda in spatele unei cusme cat e ziua de lunga. Ce sa mai vorbim de momentul la care intra musca in actiune si-si face cuib taman pe caciula! O fi simtit momentul domnul Babalau? Tind sa cred ca nu. In fine, sarind peste acest episod neplacut, Biblia pierduta merita regasita in biblioteca proprie, mai ales de cand cu reducerea de pret (eu am precomandat cartea, asa ca am platit pretul intreg si-am mai si asteptat o saptamana pana sa o primesc).
September 7, 2018
e tot atata literatura in cartea asta cat in eticheta unui borcan de mustar. personajele n-au niciun pic de viata in ele, schematice si cliseistice pana la insuportabil. dialogurile...si mai si. actiunea te tine, dar cam in stilul candy crush, inca o tura sa vedem ce-o mai pica. autorul stie multe, ti le spune si tie aliindu-se cu wikipedia, sa nu cumva sa ai dubii. carte cu reteta de la a la marketing,dar la care apreciez combinatiile fantasmagorice pe care le propune. in rest, cred ca si-a atins scopul: vinde de rupe.
June 28, 2016
Ce risipa de bani si de timp! Dupa 150 de pagini, am renuntat....
Dan Brown? Serios? Cum sa nu....
Dan Brown? Serios? Cum sa nu....
May 22, 2016
Ceea ce m-a impresionat la aceasta carte pana la 1 singura stea este lipsa totala de originalitate a ideii - d-nul Bergler a luat ideea romanului de debut al d-nei Dorina Stanciu, Fata lui Dracula, a combinat-o cu cea a lui Dan Brown din
si a... scris si domnia sa o carte. Poate ca trebuie reclamat... Intre timp, ma-ntreb daca printre lansari de carte, promovari asidue si laude desantate, d-nului Bergler nu-i crapa obrazul de rusine... macar din cand in cand.
si a... scris si domnia sa o carte. Poate ca trebuie reclamat... Intre timp, ma-ntreb daca printre lansari de carte, promovari asidue si laude desantate, d-nului Bergler nu-i crapa obrazul de rusine... macar din cand in cand. 
November 2, 2015
versiunea romaneasca a lui Dan Brown, pe care Bergler il copiaza total, de la stil la poveste si pana la constructia naratiunii. La cat marketing a avut, ma asteptam la mai mult. De fapt, am citit-o din cauza campaniei de marketing, nu pentru ca e o carte foarte buna. In fapt, e o carte de vacanta pentru care, desi are vreo 540 de pagini, nu ai nevoie de mai mult de cateva ore. E buna daca ai creierii praf si vrei sa te deconectezi. Desi, sincer, o poti face citind carti mult mai bune. Din cele doua stele, una am dat-o pentru campania de lansare.
January 9, 2016
Waste of paper :)
October 18, 2024
Edit: Această recenzie este specială pentru mine: este prima recenzie pe care am scris-o vreodată pe Goodreads. La momentul respectiv aveam doar 14 ani; încă nu îmi vine să cred că au trecut 9 ani de când scriu recenzii. Am luat în considerare să o rescriu sau să o șterg, dar am decis doar să îi aduc câteva corecturi și să o las așa. Am o bănuială că acum romanul lui Bergler nu mi-ar mai plăcea nici pe departe la fel de mult. În plus, este o recenzie care nu se apropie de calitatea celor pe care le scriu în prezent, însă îmi place să văd cât de mult am evoluat cu timpul.
Eu nu am citit Codul lui da Vinci de Dan Brown, așa că nu aș putea spune dacă această carte se aseamănă sau nu cu el.
Mi-a plăcut romanul lui Igor Bergler foarte mult, inclusiv părțile cu informații istorice. Cel mai mult cred că mi-a plăcut ,,istoria'' finalurilor fericite din filme; în ce privește categoria informațiilor oferite. Nu sunt un fan al conspirațiilor, aceasta fiind singura carte despre conspirații pe care am citit-o, așa că îmi voi spune părerea despre ,,Biblia pierdută'' doar ca roman, nu ca o carte despre conspirații.
Povestea m-a atras și m-a făcut interesat încă după primele capitole, au fost câteva momente de suspans care chiar m-au ținut captivat, iar finalul mi s-a părut extraordinar și m-a făcut să mă gândesc cum ar fi fost dacă asta s-ar fi întâmplat în realitate.
Îmbinarea dintre real și supranatural nu prea îmi surâdea, până la sfârșitul cărții, când chiar mi-a plăcut. Ideea că a fost genială. Mi-a plăcut cum .
Parțial haios, parțial o idee foarte bună este că Ledvina nu putea fi controlat, nici activitățile lui nu puteau fi monitorizate, pentru că nu avea telefon mobil. De altfel, povestea acestuia cred că a fost cea mai interesantă, chiar mai interesantă decât a lui Charles Baker.
Eu personal îi ofer patru stele, pentru că, deși nu sunt fan al acestei categorii de cărți, m-a făcut să fiu interesat de poveste până la ultima pagină. În acest moment, am așteptări foarte mari de la ,,Codul lui Da Vinci".
Eu nu am citit Codul lui da Vinci de Dan Brown, așa că nu aș putea spune dacă această carte se aseamănă sau nu cu el.
Mi-a plăcut romanul lui Igor Bergler foarte mult, inclusiv părțile cu informații istorice. Cel mai mult cred că mi-a plăcut ,,istoria'' finalurilor fericite din filme; în ce privește categoria informațiilor oferite. Nu sunt un fan al conspirațiilor, aceasta fiind singura carte despre conspirații pe care am citit-o, așa că îmi voi spune părerea despre ,,Biblia pierdută'' doar ca roman, nu ca o carte despre conspirații.
Povestea m-a atras și m-a făcut interesat încă după primele capitole, au fost câteva momente de suspans care chiar m-au ținut captivat, iar finalul mi s-a părut extraordinar și m-a făcut să mă gândesc cum ar fi fost dacă asta s-ar fi întâmplat în realitate.
Îmbinarea dintre real și supranatural nu prea îmi surâdea, până la sfârșitul cărții, când chiar mi-a plăcut. Ideea că a fost genială. Mi-a plăcut cum .
Parțial haios, parțial o idee foarte bună este că Ledvina nu putea fi controlat, nici activitățile lui nu puteau fi monitorizate, pentru că nu avea telefon mobil. De altfel, povestea acestuia cred că a fost cea mai interesantă, chiar mai interesantă decât a lui Charles Baker.
Eu personal îi ofer patru stele, pentru că, deși nu sunt fan al acestei categorii de cărți, m-a făcut să fiu interesat de poveste până la ultima pagină. În acest moment, am așteptări foarte mari de la ,,Codul lui Da Vinci".
October 7, 2016
Biblia Pierduta il are ca personaj principal pe Charles Baker, profesorul care cauta sa descopere motivele reale pentru care Vlad Tepes devine Dracula, insa pana la jumatatea cartii caracterizarea sa ca personaj principal, central, este deplorabila, si devine chiar execrabila, deoarece face abuz de vicii (cu tendentiozitate si malitiozitate) cum ar fi nicotina si alcoolul (fumeaza tigara dupa tigara, ca o locomotiva, in momentele cruciale, si comanda o sticla de 15000 $ pentru a sarbatori descifrarea unui cod biblic de pe o basma furata, cod de nivel de gradinita in Occident, ceva cam cum ar fi pe la noi integramele sau rebusurile pentru copii, adica ceva destul de ridicol pentru bravada unui personaj care vrea sa para mai mult exact ceea ce nu prea e), face o pasiune (reprobabila, dupa parerea mea, in acest fantastic secol XXI, care vrea sa educe planeta pe baza unor concepte benefice, pozitive, deci, antagonic cu ciudatul personaj care pare scapat total de sub control) pentru coruptie pentru ca arunca cu banii in stanga si-n dreapta ca Mos Craciun cu scopul de a cumpara benevolenta slugilor idioate, ba chiar, si in repetate randuri (capitole intregi), mai face si o obsesie exacerbata pentru cacatul regilor care isi transforma curul in trompeta (deh, tu esti la micul dejun, cafeaua poate provoca gastrite/ulceruri, si autorul se scalda in toata splendoarea cacatului regal), motiv pentru care esti tentat sa lasi cartea din mana pentru ca deduci ca ai de-a face apocaliptic cu incultura suburbana a unui tigan fara liceu, nu cu un profesor de istorie de la o Universitate prestigioasa din America, respectabil cum se invoca pe alocuri cu ostentatie, fara sustinere argumentativa, cognitiv-comportamentala, din pacate… e ca si cum autorul se autodiscrediteaza fara discernamant!
Pe coperta 4 este lipit un carlig pentru publicul naiv, subestimat, de altfel: „«Arta suspansului lui Dan Brown întâlnește cultura enciclopedică și umorul lui Umberto Eco», afirmă Calvin Moore de la Harvard University, insa romanul este o cacealma de cea mai crasa calitate, determinandu-te in repetate randuri sa-l abandonezi pe drum fara regrete!
Nu merita investiti nici macar 13 de RON, poate numai vreo 9 RON, ca pentru premiul editorilor de anul trecut care a mers la Matei Visniec. Cam asta e treaba cu autorii romani care ravnesc la titlul de cartea anului... in Romania!
P.S. : Intelectualilor nu le plac bestsellerurile!
P.P.S. : ”LA UN MOMENT DAT CHIAR ITI BAGI P**A INTR-O NULITATE TOTALA!”
Pe coperta 4 este lipit un carlig pentru publicul naiv, subestimat, de altfel: „«Arta suspansului lui Dan Brown întâlnește cultura enciclopedică și umorul lui Umberto Eco», afirmă Calvin Moore de la Harvard University, insa romanul este o cacealma de cea mai crasa calitate, determinandu-te in repetate randuri sa-l abandonezi pe drum fara regrete!
Nu merita investiti nici macar 13 de RON, poate numai vreo 9 RON, ca pentru premiul editorilor de anul trecut care a mers la Matei Visniec. Cam asta e treaba cu autorii romani care ravnesc la titlul de cartea anului... in Romania!
P.S. : Intelectualilor nu le plac bestsellerurile!
P.P.S. : ”LA UN MOMENT DAT CHIAR ITI BAGI P**A INTR-O NULITATE TOTALA!”
October 18, 2015
Excellent! Thrilling, titillating and informative.... Loved it, can't wait for his next book!
December 18, 2023
Daca nu te deranjeaza similitudinea cu Dan Brown, romanul este chiar antrenant.
February 26, 2016
O lectura foarte interesanta, care m-a lasat cu impresia ca mi s-a incins creierul. Atat de multe informatii si detalii istorice, incat ma simt ametita. Ceea ce e un lucru bun, intotdeauna e bine sa invatam cate ceva.
Ok, romanul prezinta povestea lui Charles Baker, un istoric de succes, celebru si de o inteligenta extraordinara. Toata viata lui a studiat si analizat perioada Evului Mediu, parcurgand un drum initiatic fara sa stie; de la a invata sa lupte cu toate armele pana la cea mai mica informatie despre cum se traia atunci. Bunicul sau a avut grija sa-i transmita tot ce stia si sa-l lase raspunzator de mostenirea si menirea neamului Baker.
Actiunea este narata la persoana a treia, despre mai multe personaje, fiecare dintre acestea fiind descris la momentul in care intra in scena. In acest mod, cititorii pot observa tot ce se petrece in mintea lor si isi pot face o imagine de ansamblu pentru a intelege mai bine aceasta poveste complexa. Un lucru extrem de bun, pentru ca altfel, riscam sa ne pierdem in detalii si nu mai intelegem nimic.
Charles sustine o prezentare despre perioada medievala din Romania, la Sighisoara, insa aceasta este numai un pretext pentru a putea indeplini misiunea pe care bunicul sau i-a incredintat-o, aceea de a gasi sabia lui Vlad Tepes. Ce nu stie el este ca pe urmele lui sunt o multime de oameni, unii pentru a-l ajuta, altii pentru a scapa de el.
Totul se schimba cand are loc o crima, care pare la prima vedere, realizata de catre el. Si de aici incepe o serie de evenimente care mai de care mai surprinzatoare. Nu o sa detaliez tot ce se intampla in aceasta minunata opera pentru ca s-ar duce tot farmecul,iar cititorul trebuie sa-si dea seama singur de logica lucrurilor.
Un lucru e sigur, o s-o mai citesc cel putin o data pentru ca este o carte care merita asta. In plus, am aflat multe detalii despre autori cunoscuti din diverse tari, despre diferite orase ale lumii si, bineinteles, despre Vlad Tepes, si Romania noastra.
Au fost pasaje in care mi s-a facut pielea de gaina, aparitii ale unei umbre ingrozitoare, descrisa atat de complex incat imaginatia iti creaza un tablou infricosator. Sunt amestecate amanunte stiute despre Dracula,adevarate, cu altele fantastice, impreuna conturand o intreaga legenda in jurul lui.
Nu zboara, nu se catara pe ziduri si nu suge sangele domnitelor, ci este doar o umbra, o aparitie de care nimeni nu este sigur, iar crimele lui sunt ritualice.
Daca va asteptati sa fiti terifiati pe tot parcursul cartii de Dracula, o sa fiti dezamagiti. Nu este o carte horror, ci un roman care amesteca fantasticul cu multa descriere a evenimentelor istorice, de la Cavalerii Templieri pana in zilele noastre, la aparitia facebook-ului si twitter-ului.
Este palpitanta, atat de plina de suspans, o sa fiti martorii unei conspiratii colosale cu impact imens asupra intregii lumi.
Finalul a fost unul surprinzator pentru mine si m-a lasat cu o dorinta covarsitoare de a citi din nou cartea, din teama ca am pierdut vreun detaliu.
Este o carte foarte bine scrisa, unde se imbina frumos suspansul cu actiunea, esti cu sufletul la gura in permanenta. E clar ca nu este un roman pe care sa-l mai lasi din mana. Odata ce te-ai apucat sa-l citesti o sa-ti placa atat de mult incat o sa vrei din ce in ce mai mult, o sete de informatie care nu este niciodata satisfacuta.
Mi-as fi dorit sa nu se fi terminat cartea pentru ca este minunata!!! O poveste pe care s-o citesti la gura sobei, daca imi peste permis sa spun asa, seara,cu o cana mare ce ceai care sa-ti incalzeasca corpul inghetat de frica!
Ok, romanul prezinta povestea lui Charles Baker, un istoric de succes, celebru si de o inteligenta extraordinara. Toata viata lui a studiat si analizat perioada Evului Mediu, parcurgand un drum initiatic fara sa stie; de la a invata sa lupte cu toate armele pana la cea mai mica informatie despre cum se traia atunci. Bunicul sau a avut grija sa-i transmita tot ce stia si sa-l lase raspunzator de mostenirea si menirea neamului Baker.
Actiunea este narata la persoana a treia, despre mai multe personaje, fiecare dintre acestea fiind descris la momentul in care intra in scena. In acest mod, cititorii pot observa tot ce se petrece in mintea lor si isi pot face o imagine de ansamblu pentru a intelege mai bine aceasta poveste complexa. Un lucru extrem de bun, pentru ca altfel, riscam sa ne pierdem in detalii si nu mai intelegem nimic.
Charles sustine o prezentare despre perioada medievala din Romania, la Sighisoara, insa aceasta este numai un pretext pentru a putea indeplini misiunea pe care bunicul sau i-a incredintat-o, aceea de a gasi sabia lui Vlad Tepes. Ce nu stie el este ca pe urmele lui sunt o multime de oameni, unii pentru a-l ajuta, altii pentru a scapa de el.
Totul se schimba cand are loc o crima, care pare la prima vedere, realizata de catre el. Si de aici incepe o serie de evenimente care mai de care mai surprinzatoare. Nu o sa detaliez tot ce se intampla in aceasta minunata opera pentru ca s-ar duce tot farmecul,iar cititorul trebuie sa-si dea seama singur de logica lucrurilor.
Un lucru e sigur, o s-o mai citesc cel putin o data pentru ca este o carte care merita asta. In plus, am aflat multe detalii despre autori cunoscuti din diverse tari, despre diferite orase ale lumii si, bineinteles, despre Vlad Tepes, si Romania noastra.
Au fost pasaje in care mi s-a facut pielea de gaina, aparitii ale unei umbre ingrozitoare, descrisa atat de complex incat imaginatia iti creaza un tablou infricosator. Sunt amestecate amanunte stiute despre Dracula,adevarate, cu altele fantastice, impreuna conturand o intreaga legenda in jurul lui.
Nu zboara, nu se catara pe ziduri si nu suge sangele domnitelor, ci este doar o umbra, o aparitie de care nimeni nu este sigur, iar crimele lui sunt ritualice.
Daca va asteptati sa fiti terifiati pe tot parcursul cartii de Dracula, o sa fiti dezamagiti. Nu este o carte horror, ci un roman care amesteca fantasticul cu multa descriere a evenimentelor istorice, de la Cavalerii Templieri pana in zilele noastre, la aparitia facebook-ului si twitter-ului.
Este palpitanta, atat de plina de suspans, o sa fiti martorii unei conspiratii colosale cu impact imens asupra intregii lumi.
Finalul a fost unul surprinzator pentru mine si m-a lasat cu o dorinta covarsitoare de a citi din nou cartea, din teama ca am pierdut vreun detaliu.
Este o carte foarte bine scrisa, unde se imbina frumos suspansul cu actiunea, esti cu sufletul la gura in permanenta. E clar ca nu este un roman pe care sa-l mai lasi din mana. Odata ce te-ai apucat sa-l citesti o sa-ti placa atat de mult incat o sa vrei din ce in ce mai mult, o sete de informatie care nu este niciodata satisfacuta.
Mi-as fi dorit sa nu se fi terminat cartea pentru ca este minunata!!! O poveste pe care s-o citesti la gura sobei, daca imi peste permis sa spun asa, seara,cu o cana mare ce ceai care sa-ti incalzeasca corpul inghetat de frica!
August 24, 2022
Igor Bergler scrie într-o manieră de-a dreptul sublimă. Se observă intervenția artistică pe care cărtile lui Dan Brown sau ale lui Stephen King și-au lăsat amprenta asupra felului în care Igor scrie.
Un "Igor al nostru" pentru că este un român de-a dreptul surprinzator, de fiecare dată surprinde pentru că mai are un as în mânecă, ne ține în suspans, pe noi cititorii, alternează momentele și pune în paralel personajele și perspectivele, jongleaza și cu mintea cititorului, nu numai cu cea a personajelor sale.
Te îndragostești din prima clipă de aluziile sale culturale. Mă face sa mă gândesc la un scriitor antic care își arată bagajul cultural pe care îl deține în urma reflecțiilor, a studiilor sale și în urma călătoriilor sale prin universul livresc.
O carte pe care greu o lași din mână, vrei să o devorezi din prima dar știi că vei pierde mult din informație, pentru că te inundă cu gânduri, cu idei pe care și tu poate le-ai avut dar pe care te gândești că le-ai trecut cu vederea prea repede. Aluziile culturale se regăsesc din plin în "Biblia Pierdută", istoria e plină de secrete pe care Igor le redescopera încetul cu încetul.
Opera, merită mai multă atenție decât deține deja.
Autorul scapă de personajele negative într-o manieră genială, nu ne plictisim de un personaj, dar nici nu ne lasă să ne atașăm de vreunul.
Exceptie făcand Ross care, desigur, este invaluit în mister și artă, ascunde o altă identitate, malefică și care se prezintă a fi de-a dreptul genială pentru că el trage sforile în lume, având un unic scop. Ne atașam de el pentru că ajută ca Ross, dar începem să îl urâm când aflăm că personajul care urmărea conducerea mondială este de fapt el.
Charles in schimb mi se pare un păun, dotat cu inteligență și care lasă in urma lui frumusețea cunoașterii. Îi impresionează pe toți, dar vorbește mult și, uneori, după cum spune însuși el, pare ca îi plictiseste pe auditori si intra în contradictie cu opiniile celorlalți.
P.S.
Îmi place felul în care sfârșesc personajele negative. Rapid, nu pierde vremea descriind repercusiuni morții acestora.
Inclusiv "moartea" lui Wegner, e rapidă, desi la început pare a fi prea trasa de păr, și nu apuci să realizezi că a murit. Mi-am spus"deja a murit? Atat de usor se termină? Dar mai sunt 50 de pagini". Intuitia insa imi spunea ca nu asta e sfarsitul lui Wegner si, asa cum ne obisnuise I.B., dintr-o data este scos din maneca ultimul as, unul palpitant si cat se poate de uman.
Wegner era, până la urmă, un simplu om...
Un "Igor al nostru" pentru că este un român de-a dreptul surprinzator, de fiecare dată surprinde pentru că mai are un as în mânecă, ne ține în suspans, pe noi cititorii, alternează momentele și pune în paralel personajele și perspectivele, jongleaza și cu mintea cititorului, nu numai cu cea a personajelor sale.
Te îndragostești din prima clipă de aluziile sale culturale. Mă face sa mă gândesc la un scriitor antic care își arată bagajul cultural pe care îl deține în urma reflecțiilor, a studiilor sale și în urma călătoriilor sale prin universul livresc.
O carte pe care greu o lași din mână, vrei să o devorezi din prima dar știi că vei pierde mult din informație, pentru că te inundă cu gânduri, cu idei pe care și tu poate le-ai avut dar pe care te gândești că le-ai trecut cu vederea prea repede. Aluziile culturale se regăsesc din plin în "Biblia Pierdută", istoria e plină de secrete pe care Igor le redescopera încetul cu încetul.
Opera, merită mai multă atenție decât deține deja.
Autorul scapă de personajele negative într-o manieră genială, nu ne plictisim de un personaj, dar nici nu ne lasă să ne atașăm de vreunul.
Exceptie făcand Ross care, desigur, este invaluit în mister și artă, ascunde o altă identitate, malefică și care se prezintă a fi de-a dreptul genială pentru că el trage sforile în lume, având un unic scop. Ne atașam de el pentru că ajută ca Ross, dar începem să îl urâm când aflăm că personajul care urmărea conducerea mondială este de fapt el.
Charles in schimb mi se pare un păun, dotat cu inteligență și care lasă in urma lui frumusețea cunoașterii. Îi impresionează pe toți, dar vorbește mult și, uneori, după cum spune însuși el, pare ca îi plictiseste pe auditori si intra în contradictie cu opiniile celorlalți.
P.S.
Îmi place felul în care sfârșesc personajele negative. Rapid, nu pierde vremea descriind repercusiuni morții acestora.
Inclusiv "moartea" lui Wegner, e rapidă, desi la început pare a fi prea trasa de păr, și nu apuci să realizezi că a murit. Mi-am spus"deja a murit? Atat de usor se termină? Dar mai sunt 50 de pagini". Intuitia insa imi spunea ca nu asta e sfarsitul lui Wegner si, asa cum ne obisnuise I.B., dintr-o data este scos din maneca ultimul as, unul palpitant si cat se poate de uman.
Wegner era, până la urmă, un simplu om...
This entire review has been hidden because of spoilers.
March 22, 2016
Dupa ce am citit cartea mi-a venit in minte un citat celebru al unui mare ganditor indian: ”castig fara munca; placere fara constiinta; cunoastere fara caracter; afaceri fara etica; stiinta fara omenie; religie fara sacrificiu; politica fara principii”. Este cea mai trista manea posibila in numai trei cuvinte. Si cea mai malefica. Care te face sa te simti ca un adevarat handicapat lipsit de orice virtute posibila sau reala. In viata reala poti avea inca destule dovezi de virtuti creatoare de viata, de succes care inspira, de fericire si euforie, de sentimentul real de bestseller international, insa odata ce intri in acest roman, autorul are grija sa le smoleasca pe toate cu umbrele mortii... devastatoare... denigratoare... si chiar dezamagitoare. Singurul lucru pe care l-am inteles imediat dupa lectura a fost pericolul atentatelor teroriste la adresa virtutiilor umane, cat despre acele virtuti oarecum magnifice, uneori, la alti autori, acest roman multmediatizat nu are nici in clin, nici in maneca mai nimic din ce este cu adevarat frumos si valoros in literatura universala... Dupa parerea mea, este o incercare disperata de a copia formula unui astfel de roman celebru care si-a atins demult limita superioara si a intrat deja in regresie, daca nu chiar s-a prabusit de tot, a unui autor fara lecturi suficiente anterior, care trebuie sa blufeze apoteotic pentru a mai impresiona pe cineva, pe cei naivi, in special, posibil si ei fara lecturi mature la activ! Dar ce are in schimb? Probabil toate acele abjectii ridicate la rang de cinste la unele posturi TV nationale in timpul campaniei de promovare de dinainte de publicare, plus plagieri crase din acele emisiuni TV (dialoguri dintre jurnalisti, invitati si niste interventii telefonice absolut ridicole), cu adevarat malefice, si, bineinteles, insertii din alte romane sub forma unor fragmente care nu par a face parte din context (pentru ca apartin altor autori, in alte carti/studii/etc.). Ca sa scap de starea de handicapata intalnita intr-o ”astfel” de carte, trebuie sincer sa renunt pe viitor si pentru totdeauna la acest autor si la aceasta carte, care mi se par excesiv de: malefice!!!...
January 28, 2016
Mi-au placut personajele cartii. Descrise initial la limita perfectiunii, pentru ca apoi sa li se zugraveasca, incet-incet, defectele. Defecte care le umanizeaza si le dau un plus de autenticitate. Actiunea este migalos studiata si cercul se inchide in finalul cartii intr-o nota yin-yang. Asa cum in filosofia orientala, pentru a elimina total una dintre cele 2 forte, trebuie distruse amandoua ( nu poate exista una fara cealalta, iar in orice rau exista cel putin o farama de bine, la fel cum in orice bine exista o urma de rautate) , biblia pierduta ne poarta pe continente demonstrand forta complementaritatii. Din acest motiv cartea place sau nu place. Calea de mijloc inseamna stationare.
Daca prinzi ritmul romanului vei fi deopotriva captivat de actiune, in caz contrar te simti in permanenta in afara sistemului de referinta.
Daca prinzi ritmul romanului vei fi deopotriva captivat de actiune, in caz contrar te simti in permanenta in afara sistemului de referinta.
January 26, 2016
nu stiu daca romanul lui Bergler Igor seamana cu codul lui Dan Brown. am fost tentata sa cred asta, insa asemanarile sunt pur conjuncturale, nu de stil. stilul lui Bergler e mai haios, fara incarcatura voit dramatica . am acordat cartii patru stele din cinci pentru ca e loc de mai bine. poate cu urmatoarea carte...
October 18, 2020
Jeftina kopija Dena Brauna, sa sve profesorom istorije kao glavnim likom. A Den Braun sam po sebi i nije nešto, pa možete i da pretpostavite kakva je onda ova knjiga. Jedini interesantni delovi su mi je bili oni gde se priča ta poluistorijska priča o životu Vlada Cepeša. Inače, slobodno preskočite ovo.
May 23, 2017
Subiect interesant, dar mi-am pierdut interesul pe parcurs. Ce m-a deranjat cu adevărat a fost cantitatea de amănunte, descrieri, impresii sau sentimente lăutrice care nu au făcut decât să frâneze acțiunea și să-mi inducă uneori o stare de plictiseală.
April 28, 2019
Am oscilat între 2 stele (a fost ok) și 3 (mi-a plăcut). Cum fac în cazul oricărui debut, am rotunjit în sus, pentru încurajare.
Cartea reprezintă o inițiativă lăudabilă, pe care, din punctul meu de vedere, au sabotat-o o serie de lucruri.
Intriga: Specifică pentru genul căruia îi aparține, cu toate clișeele aferente.
Stilul: Autorul s-a faultat singur. Pe de o parte, a vrut un ritm alert, specific cărților „comerciale”, cu capitole extrem de scurte (deranjant de scurte, pentru mine), menite să țină cititorul în alertă și să nu-l obosească. Pe de altă parte, introduce periodic infodump-uri pe pagini întregi. Aici sunt două probleme. Prima - cititorul care vrea ritm se va plictisi de moarte la paginile succesive cu tone de informații; cel care vrea să acumuleze cunoștințe va fi iritat de ritmul „adolescentin” al acțiunii din restul cărții. A doua - e lăudabilă munca de documentare făcută de autor, dar nu arunci în carte TOT ce ai aflat despre un subiect, fie că are legătură cu acțiunea, fie că nu. Ca un exemplu, nu e nevoie să faci o enumerare a tuturor titlurilor din biblioteca lui Ledvina, ci e suficient să menționezi unu-două titluri care chiar sunt necesare intrigii. Altfel, impresia lăsată este că tu, autorul, te dai mare cât de deștept ești, în timp ce cititorului i se pare că ai pierdut complet firele acțiunii. În plus, multe infodump-uri sunt făcute prin intermediul unor monologuri kilometrice ale unor personaje, ceea ce scade plauzibilitatea cărții.
Personajele: Unidimensionale. Sunt acolo doar pentru a acționa când, unde și cum are nevoie autorul. Inclusiv protagonistul n-are pic de profunzime, deși autorul încearcă să construiască o istorie în jurul lui. Dar reacțiile lui Baker sunt identice, indiferent de context. Doar cuvintele care-i sunt puse în gură diferă, reacțiile propriu-zise (acel „arată în loc să spui”) sunt la fel. Cu alte cuvinte, personajele sunt simpli roboței. O singură excepție, Ledvina, dar el este atât de inconsecvent în reacții, încât sare în extrema cealaltă și devine, la fel, neplauzibil.
Conflictul: E excelent să construiești tensiune prin faptul că nimeni nu știe cine cu cine e, de unde apar intervențiile „miraculoase”, cine e cu adevărat „cel rău” etc. Și autorul ține binișor în mână toată partea asta până aproape de final. Atunci, când încep revelațiile, cititorul își dă seama că, dacă ia de bune dezvăluirile „surpriză”, atunci se decredibilizează o serie de lucruri petrecute anterior. Apar întrebările cu „dar de ce a acționat personajul X așa în situația cutare?” și altele de același gen.
Deznodământul: Dezamăgitor. Un „Deus ex machina” în care fiecare își face apariția exact atunci când are nevoie autorul, apoi iese rapid din scenă, că nu mai e necesar. În plus, să crezi că respectivii cei mai puternici oameni din lume pot fi rezolvați așa ușor, că n-au sisteme de securitate extrem de bine puse la punct, e absolut pueril. La fel cu faptul de a crede că acțiunile lor odioase au fost făcute pe față, cu referințe ce pot fi adunate pe hard-disk-uri, asta în condițiile în care autorul ne vorbește despre un personaj care știa să-și ascundă urmele, să facă toate operațiunile doar prin intermediari, astfel încât nimic să nu poată conduce la el - pe bune? chiar poate cineva să creadă asta?
Există și greșeli gramaticale, exprimări hilare (unde nu se voia asta), dar nu sunt sistematice.
În ciuda tuturor lucrurilor menționate anterior, rămân la părerea că a fost o lectură agreabilă și o încercare temerară în spațiul autohton. Chiar undeva peste medie față de ce se scrie pe la noi. Atâta doar că nu e suficient să iei rețete cu succes comercial și atât. Trebuie să depui și mult efort, să le conferi propria personalitate - lucru care vine din talent și muncă. Premise pentru ca, pe viitor, autorul să scrie o carte cu adevărat valoroasă, există.
Cartea reprezintă o inițiativă lăudabilă, pe care, din punctul meu de vedere, au sabotat-o o serie de lucruri.
Intriga: Specifică pentru genul căruia îi aparține, cu toate clișeele aferente.
Stilul: Autorul s-a faultat singur. Pe de o parte, a vrut un ritm alert, specific cărților „comerciale”, cu capitole extrem de scurte (deranjant de scurte, pentru mine), menite să țină cititorul în alertă și să nu-l obosească. Pe de altă parte, introduce periodic infodump-uri pe pagini întregi. Aici sunt două probleme. Prima - cititorul care vrea ritm se va plictisi de moarte la paginile succesive cu tone de informații; cel care vrea să acumuleze cunoștințe va fi iritat de ritmul „adolescentin” al acțiunii din restul cărții. A doua - e lăudabilă munca de documentare făcută de autor, dar nu arunci în carte TOT ce ai aflat despre un subiect, fie că are legătură cu acțiunea, fie că nu. Ca un exemplu, nu e nevoie să faci o enumerare a tuturor titlurilor din biblioteca lui Ledvina, ci e suficient să menționezi unu-două titluri care chiar sunt necesare intrigii. Altfel, impresia lăsată este că tu, autorul, te dai mare cât de deștept ești, în timp ce cititorului i se pare că ai pierdut complet firele acțiunii. În plus, multe infodump-uri sunt făcute prin intermediul unor monologuri kilometrice ale unor personaje, ceea ce scade plauzibilitatea cărții.
Personajele: Unidimensionale. Sunt acolo doar pentru a acționa când, unde și cum are nevoie autorul. Inclusiv protagonistul n-are pic de profunzime, deși autorul încearcă să construiască o istorie în jurul lui. Dar reacțiile lui Baker sunt identice, indiferent de context. Doar cuvintele care-i sunt puse în gură diferă, reacțiile propriu-zise (acel „arată în loc să spui”) sunt la fel. Cu alte cuvinte, personajele sunt simpli roboței. O singură excepție, Ledvina, dar el este atât de inconsecvent în reacții, încât sare în extrema cealaltă și devine, la fel, neplauzibil.
Conflictul: E excelent să construiești tensiune prin faptul că nimeni nu știe cine cu cine e, de unde apar intervențiile „miraculoase”, cine e cu adevărat „cel rău” etc. Și autorul ține binișor în mână toată partea asta până aproape de final. Atunci, când încep revelațiile, cititorul își dă seama că, dacă ia de bune dezvăluirile „surpriză”, atunci se decredibilizează o serie de lucruri petrecute anterior. Apar întrebările cu „dar de ce a acționat personajul X așa în situația cutare?” și altele de același gen.
Deznodământul: Dezamăgitor. Un „Deus ex machina” în care fiecare își face apariția exact atunci când are nevoie autorul, apoi iese rapid din scenă, că nu mai e necesar. În plus, să crezi că respectivii cei mai puternici oameni din lume pot fi rezolvați așa ușor, că n-au sisteme de securitate extrem de bine puse la punct, e absolut pueril. La fel cu faptul de a crede că acțiunile lor odioase au fost făcute pe față, cu referințe ce pot fi adunate pe hard-disk-uri, asta în condițiile în care autorul ne vorbește despre un personaj care știa să-și ascundă urmele, să facă toate operațiunile doar prin intermediari, astfel încât nimic să nu poată conduce la el - pe bune? chiar poate cineva să creadă asta?
Există și greșeli gramaticale, exprimări hilare (unde nu se voia asta), dar nu sunt sistematice.
În ciuda tuturor lucrurilor menționate anterior, rămân la părerea că a fost o lectură agreabilă și o încercare temerară în spațiul autohton. Chiar undeva peste medie față de ce se scrie pe la noi. Atâta doar că nu e suficient să iei rețete cu succes comercial și atât. Trebuie să depui și mult efort, să le conferi propria personalitate - lucru care vine din talent și muncă. Premise pentru ca, pe viitor, autorul să scrie o carte cu adevărat valoroasă, există.
January 12, 2016
Thriller? Nu pot sa ma pronunt. Actiunea te tine in priza , deci s-ar potrivi caracterizarea, insa toata cartea pare scrisa in cheie parodica. Incepand cu absurdul primei "convocari" la politie ,pana la plecarea intempestiva spre Praga, toata actiunea pare un soi de parodie a romanelor de suspans. Traseul initiatic al lui Baker e un soi de gluma menita sa imbrace cartea in haina suspansului, insa ni se reaminteste pe parcurs ca totul e o gluma - incepand cu codurile masonice si terminand cu ariile de opera - Baker se declara afon, insa, in acelasi timp, mare fan. Fan opera? Sau fan al propriei comedii, la care ia parte pentru a duce la bun sfarsit relevarea unei conspiratii ? Personajele sunt inteligente, insa se complac in jocul conspirativ aidoma unor copii plecati in cautarea comorii - stiu si unii si altii ca doar jocul in sine este interesant si nu finalul aventurii - pentru a ajunge in final in posesia unui asa zis adevar. Actiunea se leaga, fiecare personaj are un rol binedefinit, pe care il duce la bun sfarsit, insa suntem avertizati din timp ca se pune de-un happy end. Autorul pare un soi de Toni Grecu al grupului Divertis (in perioada de glorie a grupului) , glumeste cu noi , insa nu schiteaza nici un zambet, iar personajele sunt la fel de serioase, insa evident iau parte la mizanscena.
Thriller? Baker spune la un moment dat ca se afla in afara oricarui pericol, daca cineva i-ar fi vrut raul s-ar fi intamplat deja, nu e foarte clar la cine se refera, insa sunt tentata sa cred ca referirea e la autor, la regizorul acestei scenete, regizor care ne spune mai tarziu ca , intr-un fel sau altul, nu-i va lasa pe bad guys nepedepsiti, deci Baker este in siguranta, si impreuna cu el toate personajele care sunt de partea lui.
In final Ros si Baker sunt comparati, seamana intre ei ca doua picaturi de apa - un soi de Van Damme in Dublu Impact , am agreat cu totii ca actorul joaca un rol dublu, insa la final ni se confirma si pe generic - actorul principal a avut dublu rol, foarte bine! Ne-a placut piesa, ne-am relaxat. Fraze scurte, usor de citit, ne-am destins, multumim autorului! Pentru thriller as fi cotat cartea cu 3 *. Insa sunt convinsa ca domnul Susara are dreptate, un roman in raspar... deci, 5* din partea mea. Comedia este si ea o specie a genului dramatic!
Thriller? Baker spune la un moment dat ca se afla in afara oricarui pericol, daca cineva i-ar fi vrut raul s-ar fi intamplat deja, nu e foarte clar la cine se refera, insa sunt tentata sa cred ca referirea e la autor, la regizorul acestei scenete, regizor care ne spune mai tarziu ca , intr-un fel sau altul, nu-i va lasa pe bad guys nepedepsiti, deci Baker este in siguranta, si impreuna cu el toate personajele care sunt de partea lui.
In final Ros si Baker sunt comparati, seamana intre ei ca doua picaturi de apa - un soi de Van Damme in Dublu Impact , am agreat cu totii ca actorul joaca un rol dublu, insa la final ni se confirma si pe generic - actorul principal a avut dublu rol, foarte bine! Ne-a placut piesa, ne-am relaxat. Fraze scurte, usor de citit, ne-am destins, multumim autorului! Pentru thriller as fi cotat cartea cu 3 *. Insa sunt convinsa ca domnul Susara are dreptate, un roman in raspar... deci, 5* din partea mea. Comedia este si ea o specie a genului dramatic!
This entire review has been hidden because of spoilers.
March 4, 2018
"E o lupta continua a contrariilor, dar si o unitate a lor."
October 18, 2017
I enjoyed the history lessons.
March 10, 2022
Am rămas plăcut impresionat că avem în literatura română asemenea cărți. Într-adevăr, multe dialoguri și părți ale operei sunt extrem de clișeice, iar asemănarea cu Dan Brown este prea evidentă.
Cu toate acestea, mi se pare că în momentul de față, literatura română are nevoie de lucrări de genul acesta pentru a stimula populația să consume din ce in ce mai multă carte. Nimeni nu are timp, răbdare și profunzime să citească sute de pagini de Cărtărescu în care își varsă sufletul, iar ceea ce scrie Igor Bergler e perfect de consumat și de cineva prins în viața cotidiană, dar și de cei care vor să afle informații noi.
Legat de informații, sunt foarte impresionat de cercetarea făcută pe anumite subiecte. Sunt convins că de la un punct încolo informațiile se transformă în speculații, dar informația de bază rămâne corectă. Nu e ușor să scrii o asemenea carte, deoarece informațiile de la care pleacă ipotezele trebuie să fie corecte, altfel întregul castel de cărți se dărâmă.
Per total, mie mi-a plăcut. Lectura e ușoară, rapidă, nu sunt multe de comentat. Mi-ar fi plăcut poate un punct de suspans spre final mai bine construit, însă merge și ăsta.
Cu toate acestea, mi se pare că în momentul de față, literatura română are nevoie de lucrări de genul acesta pentru a stimula populația să consume din ce in ce mai multă carte. Nimeni nu are timp, răbdare și profunzime să citească sute de pagini de Cărtărescu în care își varsă sufletul, iar ceea ce scrie Igor Bergler e perfect de consumat și de cineva prins în viața cotidiană, dar și de cei care vor să afle informații noi.
Legat de informații, sunt foarte impresionat de cercetarea făcută pe anumite subiecte. Sunt convins că de la un punct încolo informațiile se transformă în speculații, dar informația de bază rămâne corectă. Nu e ușor să scrii o asemenea carte, deoarece informațiile de la care pleacă ipotezele trebuie să fie corecte, altfel întregul castel de cărți se dărâmă.
Per total, mie mi-a plăcut. Lectura e ușoară, rapidă, nu sunt multe de comentat. Mi-ar fi plăcut poate un punct de suspans spre final mai bine construit, însă merge și ăsta.
August 2, 2025
This book unfolds like an immense puzzle—every piece landing exactly where Bergler wants it. While it may be a novel of conspiracy and Dracula, it masterfully balances fiction with historical facts, slices of real life, and the occasional sharp comment over a glass of whisky and a cigarette. What I enjoyed most was Bergler’s ability to insert facts so naturally, to distract you just enough, and to keep you both present and deeply engaged.
May 23, 2022
Amuzantă pentru o perioadă, dar "gluma" se întinde prea mult. Chiar nu am căutat să fiu cârcotaș, dar scriitura aparține unui autor cu stil de Wikipedia. Felicitări pentru marketing.
Displaying 1 - 30 of 186 reviews