Doamna Nobel

by Lisa Strømme, Lisa Stromme

Autoarea bestsellerului Fata cu fragi revine cu un roman impresionant, inspirat de fapte reale – povestea de dragoste dintre Alfred Nobel și Sofie Hess. După o documentare minuțioasă, pornind de la corespondența celor doi, Lisa Strømme ne dezvăluie suișurile și coborâșurile unei iubiri de-o viață, precum și luminile și umbrele personalității chimistului și filantropului suedez. Bazat pe scrisorile secrete dintre Sofie Hess și Alfred Nobel, romanul Doamna Nobel ne arată cum puterea dragostei poate duce la acte de o imensă generozitate, care schimbă lumea noastră pentru totdeauna și ne redă încrederea în umanitate.

Sofie Hess lucrează la florăria lui Frau Schiegl în Baden, un mic oraș balnear de lângă Viena, unde își petrec verile oameni bogați din toată Europa. Înconjurată de frumusețe, tânăra nu este fericită: pentru ea, florăria e o închisoare, deoarece nu a ajuns aici de bunăvoie, iar Frau Schiegl îi face viața grea. Dar când celebrul Alfred Nobel, „regele dinamitei“, o cunoaște din întâmplare, viața lui Sofie se schimbă. Nobel îi promite să o ajute și o însoțește la Paris, unde o instalează în lux și îi oferă accesul la educație, nebănuind că tânăra are un secret, pe care, îndrăgostită fără speranță de el, încearcă să-l ascundă.

Bântuit de vinovăție pentru accidentele și victimele provocate de invenția lui, Alfred Nobel se luptă cu propria conștiință și cade adeseori pradă depresiei, iar Sofie îl înconjoară cu afecțiune. Pe măsură ce relația lor trece prin încercări și despărțiri, dragostea lui Sofie, bunătatea și sprijinul ei constant sunt cele care îl inspiră pe celebrul chimist să dăruiască omenirii cea mai importantă invenție a lui: o fundație care va încununa, an de an, cele mai strălucite minți.

Genres: Historical Fiction

352 pages, Paperback

First published January 1, 2018

Reviews

[Maria Roxana · Rating 3 out of 5]

”Dreptatea se găseşte doar în închipuire, zice el, strângând-o de mână. Imaginaţia e singurul loc în care orice lucru de pe lumea asta merge cum trebuie, unde lucrurile merg cum vrem noi. E un univers perfect înăuntrul nostru, unde ideile se nasc, cresc şi înfloresc în toată deplinătatea ameţitoare a culorii pe care credem noi c-o au. În închipuirea noastră, oamenii sunt cum vrem noi să fie. Ne iubesc, ne înţeleg, fără vorbe şi pretenţii. Acolo sunt un ideal, în deplină putere, fără metehnele care îi umbresc în realitate. Am învăţat că singura dreptate pe lumea asta se găseşte în noi înşine, în închipuirea noastră.

— Dar de ce nu poate fi şi adevărată? De ce sunt lucrurile cum trebuie doar în mintea noastră?
— Fiindcă acolo nu sunt complicaţii, nu sunt obstacole. În vreme ce realitatea aduce numai piedici (..)

— N-am avut niciodată intenţia să fiu cu Kapy, spune ea. Am vrut mereu să fiu soţia ta, a nici unui alt bărbat.
— Şi ce e o soţie? o întreabă el, luând-o în braţe. Îmi vin în minte multe lucruri: o prietenă devotată şi credincioasă, o persoană care te iubeşte în ciuda defectelor tale. Cineva căreia îi place şi întunericul şi lumina, persoana din realitate, nu din închipuire, acel tu care e nepotrivit şi deficitar, atât de inevitabil de omenesc. E cineva care poate să te vadă şi să ştie ce ai nevoie, chiar când nici tu însuţi nu ştii. Te înţelege în mod implicit. Aş spune că e persoana care îţi dă posibilitatea să vezi clar adevărul eului propriu. Tu, draga mea Sofiechen, eşti toate astea la un loc.”

”Alfred a vorbit mereu despre faptul că lumea este făcută din lucruri pe care nu le putem vedea. Elemente. Credea atât de mult în ele. Bucăţele minuscule, invizibile, care ne susţin viaţa pe pământul ăsta. Intangibile, eterice, nu te poţi uita la ele. Trebuie doar să ai încredere că sunt acolo. Sofie inspiră, trage oxigen în piept, trage pe gură o rafală mare de parcă ar gusta aerul, cerul, apa, toate într-un singur lucru. Şi atunci ştie că el e acolo, că e cu ea. Căci el e înăuntrul tuturor lucrurilor, omniprezent, în tot ce curge şi se învolburează în jurul ei. Ea n-are nevoie de dovezi, la fel cum n-are nevoie de nici o dovadă că oxigenul e în aerul pe care-l respiră. Nu e nevoie de validare sau de explicaţie. Crezul, încrederea, credinţa în lucrurile pe care nu le poţi vedea sau atinge, asta e certitudinea fără crâcnire a iubirii.”

[Cocco Nicole · Rating 5 out of 5]

Deosebită! ❤️

❝– Și ce e o soție? o întreabă el, luând-o în brațe. Îmi vin în minte multe lucruri: o prietenă devotată și credincioasă, o persoană care te iubește în ciuda defectelor tale. Cineva căreia îi place și întunericul și lumina, persoana din realitate, nu din închipuire, acel tu nepotrivit și deficitar, atât de inevitabil de omenesc. E cineva care poate să te vadă și să știe ce ai nevoie, chiar când nici tu însuți nu știi. Te înțelege în mod implicit . Aș spune că e persoana care îți dă posibilitatea să vezi clar adevărul eului propriu. Tu, draga mea Sofiechen, ești toate astea la un loc.

O carte deosebită în care autoarea ne dezvăluie, după o documentare minuțioasă, cu cele mai reale și precise date, povestea de iubire dintre inventatorul dinamitei, Alfred Nobel și Sofie Hess, o florăreasă din Baden, un mic oraș de lângă Viena. O poveste de iubire cu suișuri și coborâșuri ca toate poveștile autentice, de altfel!

[Ana-Maria Anania · Rating 5 out of 5]

Un roman puternic și captivant! Lisa Stromme are aceeași sensibilitate ca în "Fata cu fragi" și știe cum să ajungă la sufletul cititorului. Citit mai ales în perioada aceasta a decernării premiului Nobel, roman a avut un impact destul de puternic asupra mea.

[Cornelia Dumitraș · Rating 4 out of 5]

3,5*

[5 o’clock bookclub (Cristina) · Rating 4 out of 5]

Sofie Hess este o tânără care lucrează într-o florărie de lângă Viena. A fost abandonată de familie, care nu putea să o întrețină din cauza lipsei banilor, și obligată să lucreze pentru a putea supraviețui. Toată lumea o desconsideră și ea ajunge chiar să creadă că merită ceea ce i se întâmplă și că nu poate avea o viață mai bună.

Întâmplător îl cunoaște pe cel supranumit „Regele Dinamitei”, celebru chimist Alfred Nobel. Acesta este impresionant de frumusețea și inocența tinerei și îi oferă posibilitatea să studieze la Paris și să cunoască un altfel de viață decât cea din florăria vieneză.

"– Și ce e o soție? o întreabă el, luând-o în brațe. Îmi vin în minte multe lucruri: o prietenă devotată și credincioasă, o persoană care te iubește în ciuda defectelor tale. Cineva căreia îi place și întunericul și lumina, persoana din realitate, nu din închipuire, acel tu nepotrivit și deficitar, atât de inevitabil de omenesc. E cineva care poate să te vadă și să știe ce ai nevoie, chiar când nici tu însuți nu știi. Te înțelege în mod implicit . Aș spune că e persoana care îți dă posibilitatea să vezi clar adevărul eului propriu. Tu, draga mea Sofiechen, ești toate astea la un loc."

O poveste de dragoste controversată se naște între cei doi, în ciuda diferenței de vârstă, educație sau clasă socială. Nu țin cont nici de restricțiile impuse de societate, ci doar de sentimentele dintre ei. Totuși, chiar dacă se iubesc, nu este simplu sau ușor. Sofie nu este educată, societatea o ostracizează, prietenii lui Alfred Nobel refuză să o accepte, iar Nobel nu face decât să o critice și să o judece pentru nepriceperea și pentru incultura ei. Pentru el conta mai mult reputația sa și renumele Nobel.

Nobel însuși este chinuit de vinovăție față de moartea atâtor oameni, ca urmare a invențiilor sale și suferă de depresie. El muncește din greu și se luptă să-și dezvolte afacerile. Este mereu pe drumuri, departe de cea care îi face viața mai ușoară și care-i aduce liniște, dar Nobel crede că doar el poate sărezolve problemele care apar la numeroasele companii pe care acesta le deținea peste tot în lume.

Povestea lor de dragoste a durat aproape două decenii are parte de încercări și obstacole, dar iubirea lui Sofie pentru acest bărbat complicat este o constantă. Deși cei doi și-au dorit lucruri diferite de la această relație, singurul lucru cert este că această idilă complicată, un du-te vino continuu, s-a întins pe o perioadă de aproape 20 de ani.

Acest roman este o variantă romanțată a poveștii lor de dragoste. Romanul este inspirat din povestea dintre Alfred și Sofie, însă adevărul este modificat pentru a se potrivi ideii autoarei. Pentru cei care doresc să afle mai multe despre povestea lor de iubire, pot să citească "A Nobel Affair: The Correspondence between Alfred Nobel and Sofie Hess". Cartea conține traducerea în engleză a celor aproape 300 de scrisori pe care aceștia le-au schmbat în perioada idilei lor.

Aveam cu totul alte așteptări de la această carte și de la scriitură. În unele momente mi s-a părut foarte greu de citit și nu pentru că ar fi fost o poveste complexă. A fost primul roman unde nu am simtit apropiere față de niciun dintre personaje. Sofie mi s-a părut imatură, sclifosită, o femeie îmbrăcată în mătăsuri, plină de diamante, dar care nu a fost în stare să își asume un singur lucru în viața ei. Nici de Nobel nu mi-a plăcut, dar pot să îi înteleg stările de spirit schimbătoare cauzate de depresia de care a suferit toată viața.

[Lavinia · Rating 2 out of 5]

Cum a reușit cartea aceasta să fie dezamăgirea anului? Destul de complicat.

Am pornit la drum cu “Doamna Nobel” știind stilul de scriere al autoarei din cealaltă carte a ei – Fata cu fragi. Nu mă impresionase nici aceea, dar îmi plăcuse destul de mult astfel încât să o pun pe lista recomandărilor pentru voi.

Îmi plac mult cărțile istorice, ficțiunile istorice și sunt capabilă să înțeleg că autorul pornește de la un fapt real, urmând ca restul acțiunii să fie o versiune a ceea ce ar fi putut fi sau a fost. La cartea de față însă mi-a atras atenția un pasaj de pe copertă: Timp de doi ani am călătorit și m-am documentat asupra vieții lui Alfred Nobel, discutând cu experți din Suedia și din Italia și vizitând Viena și Parisul ca să mă asigur că informațiile mele sunt exacte.

Mai multe am scris pe blog ⤵️

https://cartoteka.ro/recenzie-doamna-...

[Anca Simionescu · Rating 3 out of 5]

Așteptată cu interes, insa plictisitoare pe alocuri.

[Dalia · Rating 3 out of 5]

Am citit-o pe diagonală, nu am avut răbdare să citesc tot. Mi s-a părut cam lungita toată povestea dar eram curioasa să văd cum se va termina.

[Andreea Toader · Rating 4 out of 5]

Deosebita!!!!

[Mihaela Strenc · Rating 5 out of 5]

O carte care m-a surprins placut. Autoarea are un stil simplu si frumos; uneori ai impresia ca vezi un film. Ma bucut ca am facut cunostinta cu Alfred Nobel prin intermediul acestui roman.

[Andreea Trezak · Rating 4 out of 5]

Hmmm...sentimente contradictorii în urma acestei cărți.
Pe de o parte, naivitatea Sofiei, neștiința ei și faptul că s-a bazat prea mult pe un vis, m-au făcut de nenumărate ori să las cartea.
Totuși am reluat-o pentru a descoperi povestea acestui om de știință, Nobel...
Pe parcursul cărții, Sofia se schimbă, devine o femeie ambițioasă care știe că merită mai mult și merge până în pânzele albe pentru a obține ce este al ei.
Ce am învățat din această poveste? Am învățat că nu este bine să crezi orbește într-un om, nu este bine să crezi că totul ți se cuvine, pentru că poți pierde încrederea celui care ți-a oferit ajutorul și poți rămâne fără sprijin, într-o secundă!
Și, am învățat că trebuie să fii ambițios și să riști pentru a-ți urma calea și visul, bazându-te pe forțele proprii!

[Alina · Rating 3 out of 5]

“Nu sunt un lucru ce-ţi aparţine, Alfred, un produs pe care-l fabrici, o experienţă de care să te ocupi în laborator la tine. Sunt o persoană reală şi te iubesc. Când te-ai rănit, n-am putut suporta, n-am putut suporta gândul că ţi s-a-ntâmplat ceva rău sau gândul că suferi şi, în special, gândul că te-aş putea pierde. Atunci, după ce a căzut bomba, mi-am dat chiar mai bine seama cât de drag îmi eşti. Nu poţi fabrica sentimentele alea. Chiar dacă tu nu ai încredere în mine, eu ţi-am fost devotată. Am încercat să învăţ şi să fac progrese. Am făcut eforturi mari ca să citesc şi am încercat din toate puterile să te fac să fii mândru de mine, în ciuda sforţărilor mele. Ţi-am dovedit că mă interesează foarte mult viaţa ta şi tot ce faci tu. Dar la tine nu se vede nici un fel de angajament şi nici un fel de promisiune pentru viitorul nostru împreună.
El nu se poate uita la ea. Ea continuă înverşunată.
— Vorbeşti de faptul că trebuie s-avem un scop în viaţă, Alfred, dar care poate fi scopul meu dacă sunt ţinută prizonieră? Am încercat să găsesc răspunsuri. Am crezut că poate scopul meu e să te iubesc pe tine. Dacă e aşa, mă-ntreb ce crimă trebuie să fi comis eu, la ce fapte mârşave şi nelegiuite trebuie să fi complotat sufletul meu pentru ca Dumnezeu să mă facă să fiu cea care să te iubească pe tine. Căci atunci când iubirea nu vine din amândouă părţile, fiecare zi e ca o ispăşire a unei pedepse. Fiecare zi se termină cu o durere care mă arde şi mă înjunghie în piept. Spune-mi, Alfred, dacă îmi eşti profesor, aşa trebuie să arate iubirea?”

[Daniela Gîb · Rating 5 out of 5]

"Unele lucruri sunt prețioase tocmai pentru ca nu durează o veșnicie. "
"Și ce e o soție? Îmi vin în minte multe lucruri: o prietena devotată și credincioasă, o persoana care te iubește în ciuda defectelor tale. Cineva căreia îi place și întunericul și lumina, o persoană din realitate nu din închipuire, acel tu care e nepotrivit și deficitar, atât de inevitabil de omenesc. E cineva care poate să te vadă și să știe ce ai nevoie, chiar când nici tu însuți nu știi.Te înțelege în mod implicit. As spune ca e persoana care îți dă posibilitatea să vezi clar adevarul eului propriul."

[Andreea Mihut · Rating 3 out of 5]

An interesting view of the society in Western Europe in late 1800, beginning of 1900. It was firstly a reminder of the role women had during that time, more decorative and Qi Tg lot less perspectives of evolving.
A plus for the way the tension was build - the end of the move was focused on the fights over the inheritance Nobel left and how hard was to setup the legal framework for the prizes to take place regularly.

[Ionela Andreea · Rating 3 out of 5]

3,5🌟

[Melania · Rating 3 out of 5]

Sofie Hess este o tânără care lucrează într-o florărie de lângă Viena și îl cunoaște întâmplător pe cel supranumit „regele dinamitei”, celebru chimist Alfred Nobel. Acesta este impresionant de frumusețea și inocența tinerei și îi oferă posibilitatea să studieze la Paris și să cunoască un altfel de viață decât cea din florăria vieneză. O poveste de dragoste se naște între cei doi, în ciuda diferenței de vârstă, educație, clasă socială. Nimic nu este simplu sau ușor în această relație: Sofie este timorată de lipsa ei de educație, cercul prietenilor lui Alfred Nobel refuză să o accepte și o consideră sub nivelul lor, Nobel însuși este chinuit de vinovăție față de moartea atâtor oameni, ca urmare a invențiilor sale și suferă de depresie, luptându-se să-și dezvolte afacerile. Povestea lor de dragoste care durează o viață trece prin nenumărate încercări și obstacole, dar iubirea lui Sofie pentru acest bărbat ciudat si complicat este constantă și puternică.
Pe lângă povestea de dragoste dintre Sofie și Nobel, o parte interesantă a romanului este și descrierea modului în care au luat naștere premiile Nobel și lupta îndârjită pe care executorii testamentari ai marelui chimist au dus-o pentru a se asigura că dorințele acestuia vor fi împlinite.

[Dianais · Rating 2 out of 5]

Neasteptat de slaba a fost aceasta carte, atat povestea cat si scriitura. Probabil ca o sa devina un film interesant candva, dar cam atat.

[Elena Calistru · Rating 3 out of 5]

Numai bună pentru o zi mohorâtă de weekend.

[Liliana · Rating 3 out of 5]

3.5 stars

[Iuliana · Rating 4 out of 5]

"Imaginaţia e singurul loc în care orice lucru de pe lumea asta merge cum trebuie, unde lucrurile merg cum vrem noi. E un univers perfect înăuntrul nostru, unde ideile se nasc, cresc şi înfloresc în toată deplinătatea ameţitoare a culorii pe care credem noi c-o au. În închipuirea noastră, oamenii sunt cum vrem noi să fie."
Îmi plac cărțile de ficțiune istorică pentru că în general au 60-70% întâmplări și oameni reali, restul fiind dantelărie în jurul poveștilor lor de viață. Oricât de proastă ar fi o ficțiune istorică, tot mă ajută să descopăr o altă față decât cea știută a unor personaje celebre și fiecare astfel de carte citită mă conduce spre lungi căutări pe interenet până reușesc să îmi satisfac toate curiozitățile pe subiectul respectiv.
Așa a fost cazul și cu Doamna Nobel. Fără să fie vreo capodoperă literară, lectura a fost totuși plăcută și interesantă. Acțiunea romanului are la bază cele 216 scrisori schimbate în decurs de 18 ani între Alfred Nobel și Sofie Hess.
A fost interesant ca pornind de aici să alfu lucruri pe care nu le știam despre Alfred Nobel, despre pasiunile și munca lui și despre cum s-a ajuns ca numele său să poarte o conotație atât de importantă în întreaga lume. Dar mai ales a fost fascinant să aflu și despre defectele lui.
Sofie Hess este de asemenea este un personaj interesant și a trebuit de multe ori să mă scutur ca să încetez să o mai judec și să o așez în contextul social al acelor vremuri.

[Roxana · Rating 3 out of 5]

O poveste frumos scrisa, care prezinta personajul principal intr-o lumina foarte romantica. Mi-ar fi placut totusi sa puncteze mai mult activitatea si inventiile lui Alfred Nobel si sa nu prezinte evolutia personajului pozitiv ca o epopee romantica in care toate gestirile sunt de fapt tot o reflexie a acestui romantism.
Acest romantism vine in clara contradictie cu partea financiara care apare constant si care devine la un moment dat chiar deranjanta- aflam mai mult de framantarile legate de bani decat de asoectele sentimentale.

[Ferencz Andreea · Rating 5 out of 5]

„Doamna Nobel” este un roman de ficțiune istorică, ce prezintă povestea de dragoste dintre marele inventator Alfred Nobel și Sofia Hess. Alfred Nobel a rămas cunoscut în istorie pentru inventarea dinamitei, însă autoarea a adus în atenție cu acest roman și o altă latură a vieții lui, cea personală, bazată pe corespondența cu Sofia. Scrisorile dezvăluie momente cruciale, piedici ori eforturi depuse în drumul spre marea invenție, dar și sentimente, trăiri ce îl clădesc ca om.
„Am lucrat cu tata, deschizând alt capitol despre el, era și el inventator. Părea firesc să fac așa. Mă pricepeam la chimie și înțelegeam cum merg lucrurile. Dar pe mine mă interesau alte lucruri: poezia, scrisul, limbile străine. Totuși, tata nu m-ar fi lăsat niciodată să fiu scriitor. După părerea lui, acest lucru nu avea pic de valoare.”
În momentul în care cei doi se întâlnesc, Alfred Nobel era deja cunoscut ca „regele dinamitei”, iar Sofia Hess era o simplă florăreasă, însă cu o dorință mare de afirmare și evoluție. În acest sens contribuția lui Alfred Nobel este una majoră, luând-o sub protecția lui și asigurându-i cele necesare pentru educație și formare. Deși era o fire ambițioasă, Sofia era dislexică, lucru care îi îngreunează evoluția, iar în momentul în care este prezentată în înalta societate descoperă că nu se potrivește acestei lumi.
Acțiunea romanului are la bază cele 216 scrisori care spun povestea de dragoste dintre cei doi, ce se întinde pe o perioadă de 18 ani: „Două sute șaisprezece scrisori. El a vrut ca ea să le ardă, dar ea le-a păstrat pe toate. Poate că o parte din ea a știut mereu că, într-o bună zi, scrisorile astea o să fie ce-i va fi rămas despre el.” Fiecare scrisoare este o confesiune a unui amalgam de sentimente: Alfred Nobel era un om blând,darnic, iubitor, însă munca lui nu ia adus numai laudă și faimă, ci a avut parte, de-a lungul timpului, de o serie de procese și impedimente care îi provocau anumite stări de angoasă.
Alfred Nobel lasă ca moștenire omenirii nu doar marea sa invenția, ci și faimoasele premii Nobel acordate pentru cele cinci domenii: fizică, chimie, fiziologie, literatură și pace. Cartea este împărțită în cinci capitole, fiecare purtând numele unui domeniu.
Romanul „Doamna Nobel” este excepțional!

[Carla Urdea · Rating 5 out of 5]

5/5⭐️!
Am terminat cartea asta sau m-a terminat ea pe mine?

♥️"- Scumpa mea Sofiechen, am fost un mare idiot, și bătrân pe deasupra, să te las doar să-ți închipui viața pe care aș fi putut să ți-o ofer. Dreptatea se găsește doar în închipuire, zice el, strângând-o de mână. Imaginația e singurul loc în care orice lucru de pe lumea asta merge cum trebuie, unde lucrurile merg cum vrem noi. E un univers perfect înăuntrul nostru, unde ideile se nasc, cresc și înfloresc în toată deplinătatea amețitoare a culorii pe care credem noi c-o au. În închipuirea noastră, oamenii sunt cum vrem noi să fie. Ne iubesc, ne înțeleg, fără vorbe și pretenții. Acolo sunt un ideal, în deplină putere, fără metehnele care îi umbresc în realitate. Am învățat că singura dreptate pe lumea asta se găsește în noi înșine, în închipuirea noastră.”
[…]
,,- După cum ți-am spus, am fost un prost, prea preocupat de afacerile și reputația mea ca să fac loc și pentru altceva. Am avut și eu închipuirea mea. Mi-am închipuit că tu ai fi o femeie rafinată și educată, un ideal, o persoană care nu există. Am fost orb și n-am văzut că-mi erai mai mult decât suficientă așa cum erai. Dragostea pe care mi-o purtai, încrederea ta în mine, astea erau de ajuns, Sofiechen, dar mă tem ca mi-am băgat mințile în cap cam târziu. M-ai tot îndemnat să-mi deschid inima și când, în sfârșit, am deschis-o, totul s-a schimbat. Vreau să fac ceea ce trebuie, să fac ce pot ca să-i ajut pe alții, oameni care au aceleași pasiuni ca și mine. Știi că am vrut dintotdeauna să-mi aduc contribuția, să fac ceva care să schimbe lumea în bine.”♥️

[Bianca Manea · Rating 3 out of 5]

Daca e sa judec cartea dupa societatea de acum, aproape ca as putea spune ca Sofie Hess este o intretinuta. M-a enervat la culme cum se astepta sa primeasca indemnizatia si abia cand cutitul ajunge la os, se ocupa si ea de propria “prosperitate” angajandu-de ca guvernanta.
Totusi, este mai degraba povestea parintelui dinamitei, Alfred Nobel, care desi o fire solitara, ajunge sa fie profund legat de Sofie, marturisindu-i grijile, gandurile, frustrarile si evenimentele care il inaspresc pe el ca om de stiinta.
Aflam cum au luat nastere Premiile Nobel, cum un copil(?) inventeaza o metoda prin care dislexicii pot citi mai bine, cum Alfred Nobel s-a luptat de nenumarate ori sa isi apere inventiile si brevetele in diferite state si cat de putina incredere li se acorda femeilor la sfarsitul secolului 19 (“sigur ca poti invata sa citesti, dar la ce iti foloseste?!”)

[Ralu Alexandra · Rating 5 out of 5]

„Că atunci când iubirea nu vine din amândouă părțile, fiecare zi e ca o ispășire a unei pedepse. Fiecare zi se termină cu o durere care mă arde și mă înjunghie în piept. Spune-mi, Alfred, dacă îmi ești profesor, așa trebuie să arate iubirea?”.

„Cum poate să fie trădată o femeie: <> a fost răspunsul ei”.

O carte care m-a purtat în alte timpuri și pe mai multe meleaguri și m-a învelit în magia acelor vremuri. M-am bucurat de niște personaje magnifice și de o complicată poveste de iubire dintre inventatorul dinamitei, Alfred Nobel și florăreasa Sofie Hess, o iubire întinsă pe mai multe decenii și care nu a avut oportunitatea de a se materializa așa cum și-ar fi dorit cei doi protagoniști și, cu siguranță, cum ne-am fi dorit noi, cititorii.
Mi-a plăcut să descopăr personalitățile lui Alfred și Sofiei, cu luminile și umbrele sale, în toate ipostazele lor și să trăiesc alături de ei momente istorice și să înțeleg cum au luat ființă celebrele Premii Nobel.

[Maria Irina · Rating 3 out of 5]

O călătorie tumultoasă, cu de toate și parcă… fără nimic. Sensibilitatea și profunzimea scriiturii Lisei Stromme sunt ușor de recunoscut, iar munca de informare din spatele acestui roman sunt sigură ca a implicat foarte multe resurse. Cu toate acestea, povestea mi s-a părut oarecum fadă, lipsită de un punct culminant, au fost o tensiune și o dramă constante, ce au devenit obositoare deja pe la a patra parte. Nu îmi stă în putere să judec cine, ce și cum a decis lucruri, însă nu am reușit să rezonez cu deciziile și acțiunile personajelor, lucru care a scăzut ușor din plăcerea lecturii. E interesant contextul ales și chiar fascinant să descoperi fapte istorice prin ficțiune.

[Andreea Botorogea · Rating 3 out of 5]

O poveste de dragoste care durează două decenii. Nu pot spune că sunt personajele mele preferate și nu am găsit nimic deferit față de o poveste dintre două persoane oarecare din lumi diferite: el, băgat în treburi de-ale bărbaților timpului respectiv, ea- în continuă încercare de emancipare pentru a putea pătrunde în lumea lui.
Și totuși, o să trăiesc puțin diferit știrile despre cine a mai luat un Nobel. Am înțeles câte ceva despre cum a apărut această ceremonie și am putut să îl cunosc pe Alfred Nobel dintr-o perspectivă deosebită.

[Anja Marginean · Rating 5 out of 5]

Chiar dacă romanul se numeşte Madame Nobel, acesta creează o imagine clară nu doar a acesteia, ci şi a cine a fost Alfred Nobel, pasiunile sale, munca sa şi nu în ultimul rând cum s-a ajuns ca numele său să poarte o conotație atât de importantă în întreaga lume.

[Andrada Serban · Rating 5 out of 5]

O carte plina de emoții și detalii.

[Camelia Nicoara Pasere · Rating 5 out of 5]

Wow