What do you think?
Rate this book
Te rog, multumesc, te iubesc!
"Poate ati observat deja ca, atunci cand le predam copiilor lectii de bune maniere, cum ar fi sa salute, sa spuna multumesc, sa nu ne intrerupa, pe o ureche le intra si pe amandoua le si iese imediat absolut tot ce vorbim.
Sanse mult mai mari de reusita are o abordare jucausa: o carte in care doi copii exact ca ai nostri descopera cat de frumoasa este viata cand esti politicos si respecti regulile!
Ema si Eric nu judeca, nu dau lectii, ei doar cresc, se iubesc si descopera lumea intr-o suita de intamplari si dialoguri care-i vor distra si pe cei mici, si pe cei mari, si vor face ceva magie la capitolul ''Bune manivele"". Pardon, ma scuzati, bune maniere am vrut sa zic. Multumesc, va iubesc!"
- Ioana Chicet-Macoveiciuc
Sanse mult mai mari de reusita are o abordare jucausa: o carte in care doi copii exact ca ai nostri descopera cat de frumoasa este viata cand esti politicos si respecti regulile!
Ema si Eric nu judeca, nu dau lectii, ei doar cresc, se iubesc si descopera lumea intr-o suita de intamplari si dialoguri care-i vor distra si pe cei mici, si pe cei mari, si vor face ceva magie la capitolul ''Bune manivele"". Pardon, ma scuzati, bune maniere am vrut sa zic. Multumesc, va iubesc!"
- Ioana Chicet-Macoveiciuc
- GenresChildrens
40 pages, Hardcover
Published October 1, 2019
1 person is currently reading
31 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
Read
June 5, 2020Nu prea imi petrec timpul vorbind pe blog despre copilul meu, asa cum e el in afara universului literar, dar adevarul e ca este un copil nu doar extrem de inteligent, dar si… cu foarte mult bun simt. Imi pare ca daca zic “educat” ma cam laud eu pe mine, cand despre el e vorba.
Mereu a invatat mai usor din exemple, fie ele din carti – si avem carte pentru aproape orice situatie, fie vazandu-ne pe noi. Si atunci si aici (cand a fost vorba de bune maniere si principii de bun simt) am insistat tot pe puterea exemplului.
Multumim (in primul rand noi, adultii), cerem frumos, asteptam randul sa vorbim (recunosc, poate mai putin eu, dar jur ca lucrez la asta), intrebam daca se poate sa […], nu ne vorbim cu cuvinte urate, incercam sa evitam orice fel de injuratura (desi mai flower this, flower that; oamenii pare-se ca au nevoie sa mai descarce din energia negativa chiar si prin cuvinte aparent fara sens), ducem gunoiul unde ii e locul (fie ca suntem afara sau in casa), strangem dupa noi.
Nu, nu imi fac obicei din a strange si gunoaiele altora prin parcuri, pentru ca am o limita germofoba pe care nu o pot depasi, dar pastram locurile si lucrurile macar asa curate pe cat le-am gasit. Si poate nu functioneaza mereu – mai apare oboseala, plictiseala, furia sau neatentia in randul celui mic (poate si al nostru). Dar eu incerc sa ii conturez niste repere morale la care sa se intoarca oricand are el nevoie de acestea.
De ce am mai ales sa adaugam atunci cartea “Te rog, multumesc, te iubesc!” in biblioteca?
Pentru ca eu cred in puterea repetitiei. Pentru ca sigur in aceasta carte mai gasim un lucru pe care cel mic inca nu-l stapaneste (sau nu mereu). Pentru ca are nevoie sa extrapoleze si in afara familiei, si un exemplu in plus e binevenit. Pentru ca el ii adora pe Ema si Eric si abia asteapta noi carti cu cei 2 poznasi. Pentru ca mi-am dat seama ca nu aveam inca in biblioteca o carte despre codul bunelor maniere. (Desi am intentionat sa achizitionez una din librarie, doar ca nu mi-a placut cum era ilustrata cartea si expusa problema)
Familia pofticiosilor e amuzanta, da sfaturi utile, face sa iti fie usor sa te regasesti in ei si in situatiile pe care le prezinta. Pisicuta nici nu stie ce au pregatit micutii poznasi. Iar desenele Laviniei Trifan sunt pline de emotie si veselie (iui, tocmai ce am dat de cartea ei, “Poftiti la bal”, si instant a ajuns in wishlist! must have it soon!).
Desigur, poate abordarea noastra e diferita, poate abordarea voastra e diferita si de a mea, important e ca cei mici sa isi asume un cod al bunelor maniere – nu doar pentru noi (in familie), nu doar pentru cei din jur, ci pentru ei insisi.
Iar ca o parere personala… “Te rog, multumesc, te iubesc!” e cartea mea preferata din “serie”.
Biblioteca lui Lucas / Instagram.
Mereu a invatat mai usor din exemple, fie ele din carti – si avem carte pentru aproape orice situatie, fie vazandu-ne pe noi. Si atunci si aici (cand a fost vorba de bune maniere si principii de bun simt) am insistat tot pe puterea exemplului.
Multumim (in primul rand noi, adultii), cerem frumos, asteptam randul sa vorbim (recunosc, poate mai putin eu, dar jur ca lucrez la asta), intrebam daca se poate sa […], nu ne vorbim cu cuvinte urate, incercam sa evitam orice fel de injuratura (desi mai flower this, flower that; oamenii pare-se ca au nevoie sa mai descarce din energia negativa chiar si prin cuvinte aparent fara sens), ducem gunoiul unde ii e locul (fie ca suntem afara sau in casa), strangem dupa noi.
Nu, nu imi fac obicei din a strange si gunoaiele altora prin parcuri, pentru ca am o limita germofoba pe care nu o pot depasi, dar pastram locurile si lucrurile macar asa curate pe cat le-am gasit. Si poate nu functioneaza mereu – mai apare oboseala, plictiseala, furia sau neatentia in randul celui mic (poate si al nostru). Dar eu incerc sa ii conturez niste repere morale la care sa se intoarca oricand are el nevoie de acestea.
De ce am mai ales sa adaugam atunci cartea “Te rog, multumesc, te iubesc!” in biblioteca?
Pentru ca eu cred in puterea repetitiei. Pentru ca sigur in aceasta carte mai gasim un lucru pe care cel mic inca nu-l stapaneste (sau nu mereu). Pentru ca are nevoie sa extrapoleze si in afara familiei, si un exemplu in plus e binevenit. Pentru ca el ii adora pe Ema si Eric si abia asteapta noi carti cu cei 2 poznasi. Pentru ca mi-am dat seama ca nu aveam inca in biblioteca o carte despre codul bunelor maniere. (Desi am intentionat sa achizitionez una din librarie, doar ca nu mi-a placut cum era ilustrata cartea si expusa problema)
Familia pofticiosilor e amuzanta, da sfaturi utile, face sa iti fie usor sa te regasesti in ei si in situatiile pe care le prezinta. Pisicuta nici nu stie ce au pregatit micutii poznasi. Iar desenele Laviniei Trifan sunt pline de emotie si veselie (iui, tocmai ce am dat de cartea ei, “Poftiti la bal”, si instant a ajuns in wishlist! must have it soon!).
Desigur, poate abordarea noastra e diferita, poate abordarea voastra e diferita si de a mea, important e ca cei mici sa isi asume un cod al bunelor maniere – nu doar pentru noi (in familie), nu doar pentru cei din jur, ci pentru ei insisi.
Iar ca o parere personala… “Te rog, multumesc, te iubesc!” e cartea mea preferata din “serie”.
Biblioteca lui Lucas / Instagram.
Displaying 1 of 1 review