„CV-ul de golan al lui Marius Albert Neguț, situat în prelungirea cronologică a Jurnalului de copil, este, din orice unghi aș încerca să-l privesc, un regal de autenticitate, o relatare uluitor de lucidă a unei dure realități post-decembriste. Discursul narativ, fără nicio urmă de cosmetizare retroactivă, chiar și atunci când face vorbire (de)spre realități sociale dezonorante – suntem în Ferentari, nu în cartierul Primăverii – este punctat de inserții metatextuale de o induioșătoare nostalgie, de un fior poetic aproape nefiresc situat în flagrantă contradicție cu tabloul social descris pe parcursul celor două sute cincizeci de pagini. Cele două volume - Jurnal de copil si CV de golan - dau împreună alcătuirea și consistența captivantă a unui Bildungsroman scris într-o tonalitate majoră, nostalgică pe alocuri, de un autor care, în pofida mefiențelor și a incongruențelor de tot felul, și-a păstrat nobilitatea sufletească, salvându-se pe sine, ieșind, ca un cavaler neînfrânt, de sub osânda vremii! Marius Albert Neguț este un autor pe care nu ai cum să nu îl îndrăgești, citindu-l, si pe care, dacă ai bucuria să-l întâlnești, înveți a-l iubi cu toate mecanismele tale sufletești, cu profunda ta umanitate adusă la lumină de atingerea blândă a celui care, cu privirea ștrengară de golan mucalit, privește spectacolul diversității umane cu o necomplezentă luciditate. Ce carte grozavă mi-a căzut în mână! Nu prea mai am cuvinte pentru a–mi exprima gratidudinea! Sunt, fără rest, copleșit!”
Mă numesc Marius Albert Neguț și m-am născut pe 22 ianuarie 1976. Sunt (printre altele) romancier și am debutat în anul 2016 la editura Libris cu romanul „Îngeri rătăciți”, care a fost distins în 2017 cu Premiul Special al Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”. „Inocența păcatului”, al doilea roman pe care l-am scris, a fost publicat în 2017 la aceeași editură. În 2018, am publicat primul volum din seria „Din altă viață”, numit „Jurnal de copil”. În momentul de față, seria numără patru volume, la primul adăugându-se: „C.V. de golan” (2019), „Teleleu” (2020) și „Servesc patria” (2022). În 2020 am lansat, la editura Polirom, romanul „Cerberus” - o ficțiune psihologică cu accente de thriller, care explorează traficul de ființe umane, limitele moralității și ale loialității într-un context tensionat, dominat de dileme etice. În 2021, la editura Univers, am publicat romanul „1877: Portretul unei iubiri desăvârșite”. În 2024 a apărut, tot sub oblăduirea editurii Univers, romanul „Chipurile lui Ahriman”, o ficțiune socială cu accente de roman polițist, care explorează o temă dureroasă și stringentă: abuzul asupra copiilor. „Șoaptele urii”- roman publicat în 2025 la Editura pentru Artă și Literatură - s-a născut din succesul a două povestiri premiate la Concursul Național de Literatură SF & Fantasy „Renașterea Buzoiană”: „Hulita” (2022) și „Biruitorul lumii” (2024). Romanul este o ficțiune istorică cu o pregnantă tușă fantastică. Sunt membru al Asociației Creatorilor de Ficțiune, Filiala Brașov. Fiecare dintre romanele mele are o pagină dedicată pe Goodreads, unde poți descoperi o multitudine de recenzii din partea celor care le-au citit deja. Mai mult, numeroși bloggeri, cărora le mulțumesc, au scris despre cărțile mele, prin urmare, o simplă căutare pe internet îți va oferi o perspectivă cuprinzătoare. Din păcate, majoritatea romanelor mele nu se mai găsesc în librării. De aceea, dacă dorești să obții un exemplar, te invit să mă contactezi direct prin intermediul rețelelor sociale. Nu ezita să o faci, nu mă vei deranja! Pentru tine scriu și doar cu ajutorul tău pot continua pe drumul acesta.
Am descoperit un roman foarte bun, care a reinviat o epoca de care multi ne aducem aminte cu un amestec de sentimente, anume anii '90. Impresiile mele le puteti citi aici:
Din altă viață, C.V. de golan nu este o carte pe care să o citești cu ușurință...recunosc faptul că m-am oprit de multe ori să încerc să imi pun gândurile in ordine..e o parte din viața autorului dar e și o parte din viața postdecembristă...e dură, dureros de adevărată și înfiorător de sinceră...cine vrea să citească ceva ușor, va fi dezamăgit..Albert Neguț nu scrie literatură ușoară...sunt bucăți din sufletul lui,din viața care,de multe ori, nu este așa cum ne-o dorim... Felicitări pentru curajul de a publica aceste amintiri, iar celor care vor fi poate dezamăgiți de unele întâmplări, le sugerez să mai citească o dată, cu mare atenție, epilogul...
Felicitari pt curajul de a expune o realitate postdecembrista asa cum a fost ea, pe care putini par s-o accepte (iar cand o fac este mult cosmetizata), cu atat mai putin s-o puna in cuvinte si sa-si asume trecutul.
Daca va apucati, asigurati-va ca aveti la dispozitie timpul necesar pt a termina lectura. La 5 dimineata mai aveam 40 de pagini si mi se impaienjeneau ochii si chiar a trebuit sa renunt. Dar e f greu de lasat din mana.
E o scriere completa, de calitate, care te trece prin timp si care rascoleste amintiri si trairi. Iar elementele umoristice ii dau toata savoarea.
Daca in primul volum ni se prezinta copilaria lui Marius, in cel de.al doilea, intitulat CV DE GOLAN ni se prezinta o adolescenta la fel de tumultoasa ca si copilaria, o adolescenta plina de lipsuri, dar nelipsita de scandaluri si presarata cu partide de amor. Voi fi sincera si eu cu Marius, spunandu.i ca ma bucur ca am avut ocazia de a.i descopar si adolescenta.
Apreciez sinceritatea cu care si.a deschis sufletul in fata cititorilor cu riscul de a fi pus la zid. Nu judec si nu pun la zid, spun doar ca merita citita, mie una mi.a placut.
Încep aceste rânduri cu adevărul scris de autor în epilogul cărții: "Nu cunosc un alt popor mai aplecat spre judecata semenilor, decât acesta al nostru. Se pare că, aici, în Grădina Maicii Domnului, s-au născut cei mai mulți sfinți. Menirea lor este aceea de a-i mustra și condamna pe cei, nu neapărat păcătoși, ci suficient de proști încât să-și recunoască greșelile.". Un mare adevăr, de aceea recomand celor predispuși la judecată să nu citească această carte! Mă înclin în fața lui Marius pentru curajul de a se arăta lumii exact cum a fost în acei ani, pentru sinceritatea de care a dat dovadă, chiar cu riscul de a fi judecat de alții. Al doilea volum din serie ni-l prezintă pe Marius în anii adolescenței, ani ce au fost grei pentru toată lumea, dar mai ales pentru băieții din cartiere, având de ales dacă vor deveni luptători sau victime. Adolescentul Marius a ales să supraviețuiască, să lupte, chiar dacă, pentru asta, a recurs la căi nu tocmai ortodoxe. Nu e nimic de judecat aici pentru că nimeni nu a trăit în papucii lui pentru a avea acest drept. Așa cum ne-a obișnuit, aveam parte de stilul autoironic, care ne face să râdem cu tot sufletul de aventurile lui, de cadoul primit de la Tanți, etc. Aflăm și că domnul autor e un mare tablagiu, detaliu pe care am avut șansa să îl descopăr pe propria-mi piele, adunând în suflet amintiri memorabile, datorită jocului de table. Fiind crescută într-un cartier, printre băieți ca cei din carte, mi-e destul de familiar limbajul folosit de aceștia, ca și acțiunile acestora. De altfel, în familie am un asemenea caz, care, din păcate, încă "face ce știe, ce-a învățat, când era mic...". Finalul e cel care m-a făcut să vorbesc exact ca în cartier, umplându-i frigiderul domnului autor.... O carte de nota 10, o carte plină de onestitate, fără măști și alte tertipuri întâlnite în zilele noastre.
"Scăpați din comunism, furați de bruma agoniselii strânse cu greu, românii sărăcesc încontinuu. Lipsurile de tot felul șubrezesc moral societatea, lăsând loc compromisurilor de tot felul, oferind oamenilor doar două opțiuni: pradă sau prădător." "Din acești ani negri datează concluzia amară care ne macină și astăzi cu sâmburele ei de adevăr: Românii-s hoți, iar româncele-s curve! Or fi... Dar de nevoie!" "Noi, bărbații, nu putem pătrunde cu gândirea noastră dominată de logică, nebunia, riscurile pe care o femeie îndrăgostită și le poate asuma, doar pentru a fi alături de cel care-i umple inima." "Odihna nu lasă amintiri peste noi." "De cele mai multe ori, vedem în oameni doar ceea ce ne dorim, perceptându-i, astfel, mai buni decât sunt în realitate. Nu contează ce simt eu pentru cineva, ci ceea ce simte persoana respectivă pentru mine." "În viață, TOTUL se plătește! Chiar și cele mai neînsemnate greșeli." "Moartea naște dor." "De ar avea și adulții puterea asta a copiilor, de a uita de la mână și până la gură certurile dintre ei, ce bine ar fi..." "Viața nu ține cont de planurile oamenilor." "Pentru a te schimba, trebuie să-ți conștientizezi greșelile, pentru a evolua, să ți le asumi, pentru a merge mai departe, să ți le ierți, iar pentru a fi fericit, să ți le răscumperi."
Ca o continuare a romanului autobiografic Din altă viață Jurnal de copil, CV ul de adolescent al lui Neguț ne dezvăluie un golan pe cinste! Mă așteptam să rămân mască de uimire, mă așteptam să citesc lucruri șocante, dar nu mă așteptam să râd atât de mult și nici să plâng, așa cum am făcut-o, pe alocuri. La o vârstă la care majoritatea dintre noi abia începem a ieși din ou, 15-17 ani, el era deja sătul de foame, combinații, vrăjeli și de învârtit femei. Mi-a fost greu să scriu recenzia, fără să nu fac referire la personajul principal, așa că m-am hotărât să nu mă mai abțin. 🤣 Îmi spunea Marius înainte să primesc cartea că speră să nu îl judec prea aspru... Dar cine sunt eu să judec un om, un trecut??!!? Recenzia este despre roman, care mie mi se pare cel puțin la fel de bun ca primul, deși parcă la ăsta am râs mai mult. Dar romanul de față nu poate fi scos din context, așa că .... Domnule Alberto (Albertino îți zic de-acu'nainte! 🤣), mare golan gagicar ai mai fost! 😁😱🤣 Te felicit, în primul rând pentru stilul inconfundabil, pentru îmbinarea dintre lecțiile de istorie și de viață, dar și pentru curajul de a-ți asuma trecutul și de a ni-l servi pe tavă, uneori brut, alteori usor cizelat de comicul limbajului.
"Nu conștientizez, dar e o noapte în care mă maturizez. Învăț că, de cele mai multe ori, vedem în oameni doar ceea ce ne dorim, percepându-i, astfel, mai buni decât sunt în realitate."
Stilul de scriere a autorului este unul desăvârșit, iar modul în care acesta ne povestește toate întorsăturile plăcute și mai puțin a vieții sunt extrem de captivante și acaparatoare. Citind volumul conștientizezi etapele în care ai fost și unde poți să ajungi, gândești cartea ca pe o parte a unui viitor încă incert, cu punctele de vigoare… cine știe unde mă va duce o alegere sau alta. Aici am simțit cartea, am ascultat suflul ei și noțiunea de moralitate. Am atins fiecare culoare a tabloului vieții și am tăcut discret la tot prin ce a trecut naratorul, și sincer, nu am dreptul să judec sau să condamn, viața e viață, cu bune și rele acumulate într-un rezervor al experiențelor.
În volumul Din altă viață. Jurnal de copil, autorul Marius Albert Neguț ne-a povestit despre copilăria sa. De data aceasta, Din altă viață. C.V. de Golan ne prezintă perioada de adolescență a autorului. La fel ca primul volum, și acesta debordează de sinceritate, iar modul în care este povestită perioada expusă face ca totul să devină real sub ochii cititorului.
La fel ca toate cărțile autorului, și aceasta mi-a plăcut. Prin intermediul acestui volum, autorul se deschide spre cititorii săi, dezvăluindu-și o parte a vieții sale, într-un mod cât se poate de direct și de autentic. Ne oferă, astfel, ocazia să îl cunoaștem mai bine pe omul din spatele cărților sale (până acum, publicate: Îngeri rătăciți, Inocența păcatului, Din altă viață. Jurnal de copil).
Nu cred ca sunt mulți oameni capabili sa își povestească trecutul cu o asemenea sinceritate, mai ales când acesta nu este unul tocmai roz. Stitlul de a descrie este unic, detaliat , concret iar acele ,, Printre rânduri,, sunt completarea perfecta!
Am voie sa spun ca mi a plăcut mai mult decât prima parte? 😁Cred ca nu ma cearta nimeni. Da, mi a plăcut mai mult pentru ca deși a fost un copil sărac, Marius duce dorul vremurilor în care era lipsit de griji. Chiar dacă nu a făcut cele mai bune alegeri și folosește un limbaj mai colorat, nu e de judecat. Astfel păstrează autenticitatea evenimentelor și face și deliciul cărții. Pentru ca pe lângă un adevărat comportament de golan, regăsim în poveste și foarte multe momente care pe mine m au făcut sa rad de-a dreptul. Ceea ce demonstrează prin aceasta carte nu e greu de ghicit : este un om asumat întru totul, un om care recunoaște ca ar fi putut fi mai bun, dar a ales sa nu fie. Intuiesc și de ce.. Un cartier bucureștean rău famat te va învața întotdeauna sa supraviețuiești cum poți. Iar atunci când e vorba de supraviețuire, nu te mai gândești și la consecințe,adolescent fiind. Apelezi la toate armele ca să te menții pe linia de plutire. Sa mai spun faptul ca abia aștept următoarea carte scrisa de omul asta?! C. V. ul de Golan se pare ca va avea continuare.. Abia aștept!
Din alta viața CV de golan. Pe când im primul volum m-am amuzat copios parcurgând Copilăria lui Marius, in acesta parte a vieții lui am găsit cu adolescent care trebuie sa supraviețuiască vremurilor după revoluție, pana sa citesc aceasta carte am crezut ca după ‘89 a fostul totul mult mai simplu decât pe vrea comunismului (din poveștile bunicilor și a părinților) se pare ca nu a fost chiar așa...deși Marius a avut o adolescenta cu multe lipsuri a reușit sa facă fata situației cum a știu el mai bine. Mi-a plăcut mult și acest volum, admir curajul autorului de a mărturisi lucruri care nu ii fac cinste, lucruri făcute de un adolescent in goana de a se afirma in cartier și bineînțeles de a scapă din sărăcia in care sa născut. O carte care se citește foarte ușor și este atât de captivanta încât am citit-o intr-o zi 😍 5⭐️
Am citit această carte cu aceeaşi plăcere cu care am citit primul volum! Abia aştept să văd aventurile Struțului din al treilea volum! De multe ori, pe parcursul lecturii, mă opream şi mă uitam la poza autorului de pe semnul de carte şi îmi spuneam: "oare chiar sunt reale întâmplările povestite sau sunt inventate de talentul său de scriitor? Oare tipul acesta din poză chiar a trăit cu adevărat ce scrie acolo?" Şi nu, nu m-au şocat povestirile deoarece şi eu am trăit acei ani şi am înțeles perfect conjunctura ce a dus la unele situații. Excelentă carte! Am mai spus că sunt fan "Alberto" !!!
Este o carte extraordinara! Intr-o mare masura am vazut si am auzit si eu acele intamplari, am trait printre ele. Chiar daca omul in general judeca, sinceritatea lucrurilor relatate o apreciez foarte mult cum spune si autorul la sfarsit, nimeni nu este perfect, intr-o egala masura gresim toti cumva, candva.
Am ajuns într-un final la C.V de Golan. De-a lungul anilor i-am reproșat autorului diverse, fie scene romantice prea dulci, fie scene de acțiune clișeu, bombastice ce par a nu își avea locul în acțiunea și locul cărții și alte câte cele. Ei, iaca mi-am găsit nașul. Cărții ăsteia nu îi pot reproșa nimic.
Pe Marius Albert Neguț am început să îl citesc cam pe când a scos capul pe piață cu Îngeri Rătăciți și tot de pe atunci spun oricui dorește să asculte că este probabil unul dintre cei mai buni autori contemporani pe care îi putem avea, deși încă necălit, pe atunci, stilul autoironic, autocritic, realist, presărat cu date și realități istorice este delicios. Povestea are darul de a te separa de realitate, atât cât citești trăiești și simți cu personajele. E o realitate palpabilă.
C.V de Golan și-a câștigat cu ușurință locul în raftul în care îi țin pe Welsh, Burkowski și Phalaniuk. E o carte așa cum trebuie. Fără înfrumusețări și pudori inutile, dar și fără exagerări de dragul stilismului.
Autorul ne dă șansa să privim în realitatea urâtă, ținută sub cheia tăcerii și dorinței colective de a uita că trăim încă într-o societate care permite legea junglei urbane, unde dreptatea se face și se împarte cu pumnul, unde foamea, frica și nevoia îți sunt ghizi și educatori de la vârste fragede. O lume în care totul e permis pentru supraviețuire indiferent cât de inuman, crud și nenecesar ni se par nouă celor cumva încă feriți de săracie lucie. Cu toate acestea, poate cel mai dur lucru care te izbește din paginile cărții ăsteia este realitatea pe care toți ne chinuim să o ignorăm: nimic nu e sigur, chiar și cei ce par în măsură să își depășească condiția pot cădea într-o capcană și rămâne blocați în acea zonă de comfort caldă și mizerabilă. O dragoste eșuată, o afacere proastă, o roată spartă, un sistem putred și corupt medical și social. Cele mai mici dorințe sunt munți de netrecut, iar inconveniența banală devine o luptă disperată.
Cât despre carte în sine: fiecare păragraf, fiecare scenă e acolo unde trebuie. Nu există injurie fără rost sau acțiune de dragul acțiunii.
O critică socială reală și palpabilă despre o societate profund bolnavă influențată de sărăcie, nevoie, politică proastă, propagandă populistă, influența anturajului, iar în mijlocul a toate acestea este omul simplu, de rând căutând o gură de aer și un loc în care se poate simții în siguranță.
Dacă ați auzit de băieții de cartier, unși cu toate alifiile, puși pe combinații și mânăreli de tot soiul pentru ceva lovele...ei bine acesta este romanul care vă va duce in lumea lor, însă aveți avantajul de a nu "o fura" și de a rămâne cu toate bunurile la voi.
Al doilea volum din seria Din alta viață continuă povestea lui Marius, un Marius adolescent care se aventureaza in tot felul de "combinații", impins bineinteles de lipsa opțiunilor si a banilor. Mi-a plăcut si acest volum. Apreciez sinceritatea dură si omul asumat din spatele randurilor citite. Adevărul din epilog este cireașa de pe tort pt a incheia un asemenea volum.
WOW!! CE carte! Superba!Desi sincer,ma asteptam sa fie la nivelul celei dintai parti Din Alta Viata!Mi- a placut mult felul in care realitatea e pusa pe hartie,intr-un mod foarte sincer si onest,dar glumet si jucaus in acelasi timp. Pe mine una aceasta carte m-dus in trecut.O recomand,as fi dat 10 stelute daca s-ar fi putut,nu 5.😊
A meritat sa fac noapte alba <3 Unele intamplari imi aminteau de povestile tatei si nu cred ca exista vreun adolescent care a fost cuminte(daca ar fi sa povestim fiecare 'prostiile' facute). Stilul autorului nu va obosi niciodata cititorii ci ii va face sa isi doareasca mai mult!
Continuarea primei părți, este despre asumare, ceea ce eu apreciez mult; dar este și despre, printre altele, violenta (repet, apreciez asumarea) ceea ce, pe alocuri, mi-a creat un sentiment de neliniște, disconfort. Recomand
O carte trista, as spune, sau cuvantul pe care-l caut si care s-ar potrivi mai bine, nostalgica. Sentimentul acesta m-a urmarit pe tot parcursul lecturii si stateam cu sufletul la gura, curioasa tot timpul. Ce aventuri, ce viata. Dar vorbim de Romania si unele situatii le-am trait si eu, nu ma mira nimic... 4,5/5⭐️ deoarece finalul m-a dezamagit putin, am ramas asa curioasa😅
Volumul doi al seriei "Din altă viață" lasă în urmă inocența copilăriei și ne aruncă în vâltoarea tulbure a unei adolescențe post-decembriste, marcată de lipsuri, presărată cu realități dure și transformări ce-și vor lăsa amprenta în timp. Pe unele pagini de Facebook vedem bifată (în zilele noastre) la rubrica "studii" : "Școala vieții". Descriere a unei "instituții" pe care M. Neguț chiar a absolvit-o și n-a lipsit de la nicio ora. Ne plimbăm printre file într-o societate cu susul în jos, fără legi clare, într-un cartier-junglă unde înveți să nu devii vânatul altora și te maturizezi accelerat ca sa poți supraviețui și faci pe dracu-n patru să răzbești cumva. Nelipsitul umor marca M.A.N. îndulcește asprimea poveștilor ce par desprinse dintr-un film și nu dintr-o realitate trăită. O adolescență presărată cu scandaluri,unde alintul suprem e capul în gură, cu partide sordide de amor, nu lipsite de haz (capitolul "Puicuțe..." m-a făcut să râd în hohote 😂). Mi-au plăcut inserțiile "Printre rânduri" și apreciez notele de subsol care, ca și în volumul precedent, explică cititorilor profani limbajul suculent de cartier, argouri și jargoane cu care alte generații poate nu sunt obișnuite.
În timp ce alții pun șapte lacăte la ușile trecutului, întâlnim cartea care scoate în fața lumii scheleții din dulap. O descătușare și o vindecare a unui suflet trecut prin toate relele... Închei cu un fragment din carte: "... mi-am dat seama de mult că, pentru a te schimba, trebuie să-ți conștientizezi greșelile, pentru a evolua, să ți le asumi, pentru a merge mai departe, să ți le ierți, iar pentru a fi fericit, să ți le răscumperi."
"Scăpați din comunism, furați de bruma agoniselii strânse cu greu, romanii sărăcesc încontinuu. Lipsurile de tot felul șubrezesc moral societatea, lăsând loc compromisurilor de tot felul, oferind oamenilor doar două opțiuni: pradă sau prădător."
Dacă ar fi să rezum acest al doilea volum în trei cuvinte, acestea ar fi: curaj, asumare și consecințe. Căci despre asta este vorba.
O operă ambițioasă despre supraviețuire, raționament și puterea de a discerne.
Dacă la primul volum am fost tot un zâmbet, la al doilea m-am cutremurat, nu de puține ori. Personajul Alberto ar putea stârni multe controverse. Un adolescent, sclav naiv al societății de atunci, supus manipulării sociale a timpului, lipsit de îndrumarea părinților, alege cu nonșalanță să ignore legile unui stat șubred, post-revoluționar. Mânat de dorința de a răzbate, de a se afirma și de a câștiga proprii bănuți, adolescentul recurge la fel și fel de tertipuri golănești alături de prietenii săi. De la jucatul la păcănele sau alba-neagra și până la încăierări între cartiere sau proxenetism e doar un mic pas.
Privați de inegalitatea socială de atunci, fiecare se descurca așa cum putea mai bine. Cine suntem noi să judecăm? Probabil și noi am recurs la alte și alte înșelătorii fără a fi demni de a le recunoaște.
"Printre rânduri" vine uneori ca o întărire a spuselor fiecărui capitol, iar alteori ca un omagiu a celor vremuri sau oameni.
Marius Albert Neguț face salturi în timp şi spaţiu, acolo unde nostalgia se împletește cu exuberanța, adevărul cu minciuna, naivitatea cu ilegalitatea. Toate acestea vor fi folosite drept fundație pentru un adevărat roman autobiografic.
"Sub spectrul zenitului, scriu. Îmi strig tinerețea pe-o filă de timp. Am amintiri, Din Altă Viață, care se vor nemuritoare... Răzbat spre mine din vise, alături de lacrimi. Mult prea multe lacrimi... Strig, în gol, după seninul de odinioară. Degeaba - vai mie - fug de amurg. Inexorabil, el vine. De aceea scriu - de teama apusului, vreau să trăiesc veșnic, prin tine..."
C. V. de Golan este continuarea romanului Jurnalului de Copil. Marius Albert Negut surprinde cu acelasi stil plin de sinceritate si originalitate. Curajul autorului de a scoate la iveala greselile tineretii ( pe care toti le-am facut intr-o masura sau alta) este demn de tot respectul. Prin maiestria prozei sale ii vedem umanitatea, izbitor de asemanatoare cu umanitatea colectiva, cu plusurile si minusurile caracteristice. Trebuie sa mentionez neaparat Epilogul, afirmatiile din el fiind un mare adevar despre poporul roman.
Cartea merita cele 5 stele din plin. Am citit o cu sufletul la gura unde am descoperit o poveste impresionanta a unui adolescent. Povestile astea le auzeam din gura surorii mai mari insa cum le ai pus pe hartie e bestial. Abia astept sa ma delectez cu volumul 3