What do you think?
Rate this book
Infrapaginal. Jurnal 2000-2018
„Tot șlefuindu-și ființa la trepidațiile estetismului și proiectându-și în cinematograful interior geografii și referințe culturale când fabuloase, când notate cu acribie narcisiacă, personajul jurnalului ajunge să se învecineze simultan cu diarismul lui Radu Petrescu și Adrian Marino, ceea ce constituie o polaritate paradoxală, dar care asigură pitorescul acestui spectacol. De altfel, atunci când dă verdicte muzicale dovedește afinități cu sensibilitatea lui Mihail Sebastian sau Mihai Rădulescu. Plăcerea inițiativelor culturale în care Ciprian Măceșaru este un factor eminamente coagulant îl apropie de criterionismul lui Petru Comarnescu, iar dezinvoltura cu care trece de la numele mari ale clasicismului până la cel mai nou poet debutant îl învecinează cu nonșalanța strălucitoare a lui N. Steinhardt, singurul nostru eseist care putea ajunge într‑o singură frază de la Cervantes la Orson Welles, până la Mariana Marin, fără să irite pe nimeni.“ (Dan C. Mihăilescu)
304 pages, Paperback
First published January 1, 2019
39 people want to read
About the author
Ciprian Măceșaru
36 books28 followersPrimul om de cultură pe care l-a admirat a fost N. Grigorescu. Haşdeu şi fantoma Iuliei l-au îngrozit. Jebeleanu l-a lăsat rece. În liceu a cântat thrash metal pe versuri de Bacovia. A lucrat ca desenator de animaţie (cea mai frumoasă slujbă pe care a avut-o vreodată), vânzător, responsabil de librării, PR Manager al revistei Şapte Seri. A fondat revista bucureşteană Accente.
A publicat în reviste din România şi străinătate. În Irlanda a fost inclus într-o antologie de poezie. A publicat mai multe cărţi de poezie, un volum de interviuri, un jurnal cultural şi un roman.
A publicat în reviste din România şi străinătate. În Irlanda a fost inclus într-o antologie de poezie. A publicat mai multe cărţi de poezie, un volum de interviuri, un jurnal cultural şi un roman.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
April 13, 2022
Re-citire.
Rămân la părerea că Infrapaginal este unul dintre cele mai bune jurnale literare românești din ultimii ani, iar eu l-am așezat pe același palier cu Jurnalele lui Mircea Cărtărescu și Radu Vancu, Infrapaginal fiind, de altfel, una dintre cărțile mele preferate dintre cele citite în 2019, la apariția sa (https://filme-carti.ro/stiri/editoria...)
Reiau ce scriam acum trei ani: „Am trăit alături de Ciprian Măceșaru această carte, mai ales când vorbește despre lumea literară românească, despre reușitele și eșecurile scriitorilor de la noi, despre neputința de a trăi din scris și sărăcia care înconjoară scriitorii români, despre deznădejdea venită odată cu vârsta că aproape nimic din ce ți-ai propus nu ai reușit și că nici timpul, nici corpul nu mai ține cu tine.”
În unele cărți, mai ales când cunoști autorul, te cufunzi și trăiești alături de el. Dincolo de dorința (și reușita) sa de a aprofunda arta întreagă (referințele literare, cinematografice, artistice abundă), dincolo de faptul că multe pasaje se petrec sau au legătură cu Câmpina, am trăit alături de Ciprian Măceșaru această carte, mai ales când vorbește despre lumea literară românească, despre reușitele și eșecurile scriitorilor de la noi, despre neputința de a trăi din scris și sărăcia care înconjoară scriitorii română, despre deznădejdea venită odată cu vârsta că aproape nimic din ce ți-ai propus nu ai reușit și că nici timpul, nici corpul nu mai ține cu tine.
Un jurnal pe care îl așez undeva aproape de suflet, pentru că... este și despre mine, este despre oricare din noi.
Rămân la părerea că Infrapaginal este unul dintre cele mai bune jurnale literare românești din ultimii ani, iar eu l-am așezat pe același palier cu Jurnalele lui Mircea Cărtărescu și Radu Vancu, Infrapaginal fiind, de altfel, una dintre cărțile mele preferate dintre cele citite în 2019, la apariția sa (https://filme-carti.ro/stiri/editoria...)
Reiau ce scriam acum trei ani: „Am trăit alături de Ciprian Măceșaru această carte, mai ales când vorbește despre lumea literară românească, despre reușitele și eșecurile scriitorilor de la noi, despre neputința de a trăi din scris și sărăcia care înconjoară scriitorii români, despre deznădejdea venită odată cu vârsta că aproape nimic din ce ți-ai propus nu ai reușit și că nici timpul, nici corpul nu mai ține cu tine.”
În unele cărți, mai ales când cunoști autorul, te cufunzi și trăiești alături de el. Dincolo de dorința (și reușita) sa de a aprofunda arta întreagă (referințele literare, cinematografice, artistice abundă), dincolo de faptul că multe pasaje se petrec sau au legătură cu Câmpina, am trăit alături de Ciprian Măceșaru această carte, mai ales când vorbește despre lumea literară românească, despre reușitele și eșecurile scriitorilor de la noi, despre neputința de a trăi din scris și sărăcia care înconjoară scriitorii română, despre deznădejdea venită odată cu vârsta că aproape nimic din ce ți-ai propus nu ai reușit și că nici timpul, nici corpul nu mai ține cu tine.
Un jurnal pe care îl așez undeva aproape de suflet, pentru că... este și despre mine, este despre oricare din noi.
August 7, 2019
Cartea asta nu e doar un jurnal. Ea poate fi citită și ca un curs de creative writing din care scriitorii aspiranți pot învăța cum să intersecteze într-o singură temă de casă nume din domenii atât de diferite, de la compozitorii Richard Wagner sau Philip Glass, la actrița Rachel Weisz, regizorul Orson Welles, dandy-ul Oscar Wilde, trupele AC/DC sau Deep Purple, cormoranul Petre Daea, Maria Letiția Grapini, până la contemporanii noștri Vlad Zografi sau Sorin Stoica. Dincolo de asta, lista de lecturi a autorului este inepuizabilă. Cam tot a treia însemnare din jurnal face referire la o carte citită. Mă trimite cu gândul la volume de genul „100 de romane celebre într-o singură carte”.
Nici nu am băgat de seamă când s-au scurs cele 300 de pagini. Lectura nu a fost doar o experiență terapeutică, la propriu, ci și prilejul de a rămâne la final cu referințe culturale noi și multe nume pe care nu le cunoșteam. Un adevărat câștig pentru orice cititor!
Nici nu am băgat de seamă când s-au scurs cele 300 de pagini. Lectura nu a fost doar o experiență terapeutică, la propriu, ci și prilejul de a rămâne la final cu referințe culturale noi și multe nume pe care nu le cunoșteam. Un adevărat câștig pentru orice cititor!
November 24, 2021
excelentă, revin🌟
Aici recenzia completă: https://ramona.boldizsar.ro/infrapagi...
“În Infrapaginal avem ocazia să călătorim de la notiță la notiță prin mai multe stări și realități, având totodată senzația, la final, că am fost martorii unei povești, de parcă acesta a fost un soi de roman pe care l-am parcurs sub forma unor file de jurnal. Cartea este închegată și cuprinde notițe de pe parcursul a optsprezece ani (2000-2018), timp în care scriitorul pare să fi rămas același. Cred că cel mai fascinant este acest ton care pare deosebit de onest, dar totodată iscusința cu care sunt făcute însemnările. Avem aici de-a face cu însemnări despre tot felul de stări și frici, dar și despre persoane și lucruri concrete, inserându-se treptat și natural o sumedenie de elemente. Ciprian Măceșaru notează lucruri și despre sinucidere, inadecvare, despre statutul de scriitor și toate acele griji care par să te macine din când în când — mă refer și la remarci de genul: ce aș vrea să pot scrie și eu așa. Am găsit aici o atitudine pe care am mai întâlnit-o și în poezia lui Ciprian Măceșaru, mai cu seamă în Corpuri de întunecat unde uneori se adresează sieși cu aceeași atitudine.”
Aici recenzia completă: https://ramona.boldizsar.ro/infrapagi...
“În Infrapaginal avem ocazia să călătorim de la notiță la notiță prin mai multe stări și realități, având totodată senzația, la final, că am fost martorii unei povești, de parcă acesta a fost un soi de roman pe care l-am parcurs sub forma unor file de jurnal. Cartea este închegată și cuprinde notițe de pe parcursul a optsprezece ani (2000-2018), timp în care scriitorul pare să fi rămas același. Cred că cel mai fascinant este acest ton care pare deosebit de onest, dar totodată iscusința cu care sunt făcute însemnările. Avem aici de-a face cu însemnări despre tot felul de stări și frici, dar și despre persoane și lucruri concrete, inserându-se treptat și natural o sumedenie de elemente. Ciprian Măceșaru notează lucruri și despre sinucidere, inadecvare, despre statutul de scriitor și toate acele griji care par să te macine din când în când — mă refer și la remarci de genul: ce aș vrea să pot scrie și eu așa. Am găsit aici o atitudine pe care am mai întâlnit-o și în poezia lui Ciprian Măceșaru, mai cu seamă în Corpuri de întunecat unde uneori se adresează sieși cu aceeași atitudine.”
June 19, 2019
Jurnalul lui Ciprian Macesaru e o usa intredeschisa catre mintea unui om cu preocupari multiple, complexe, diferite, a unui "om universal" modern, care vrea sa cuprinda cat mai mult din lumea aceasta. Jurnalul sau mi se pare o continuare fireasca a poemelor, a romanelor, a povestirilor, a statusurilor de pe facebook, ca parte dintr-un proiect unitar. Chiar daca autorul se plange ca ar fi de fapt imprastiat si lenes, cred ca a dovedit si dovedeste ca este (si) altfel: serios, muncitor, pasionat de literatura, muzica, film etc. Mi-am notat nenumarate filme, muzici si carti, pe care vreau sa le caut. Macesaru este si un bun portrerist si mai ales, un sufletist. Poti citi jurnalul sau si daca habar nu ai cine e autorul, dar daca i-ai mai citit cartile o sa te incante si mai tare.
January 14, 2024
O comoară.
Displaying 1 - 5 of 5 reviews