Hai că m-am apucat și eu în final să citesc 𝐬𝐞𝐫𝐢𝐚 𝐓̦𝐮𝐩 de 𝐀𝐥𝐞𝐱 𝐃𝐨𝐧𝐨𝐯𝐢𝐜𝐢 pe care voi probabil o știți de mult. Mie îmi place să nu mă grăbesc, așa că momentan am terminat doar prima carte din serie și, dacă sunteți la fel de neinițiați ca mine, vă recomand să o încercați toamna asta, mai ales dacă aveți abonament la Voxa. 🎧
Recunosc, la început povestea m-a dus cu gândul la Puiul de I. Al. Brătescu-Voinești (brrr), dar nu e nici pe departe asta direcția aleasă de Alex Donovici. Din contră, povestea demonstrează că „imposibil” e doar un cuvânt și că, de fapt, chiar și o fetiță-ciocârlie născută fără aripi și cu picioare mult prea scurte poate să salveze o întreagă pădure. Și că veni vorba de pădure, imi imaginez că povestea ar fi perfectă pentru o lectură în timp ce faceți o plimbare prin pădure, acum cât încă ne mai permite timpul, ascultați păsărelele cum cântă, frunzele copacilor cum foșnesc și încercați să vă imaginați câtă viață există chiar și într-un singur copac.
Apropo, deși Țup trece prin tot felul de încercări, povestea e presărată cu un umor bine meșterit care te duce cu gândul la faptul că mereu există posibilitatea ca razele soarelui să se ivească printre nori:
„Când s-a trezit, n-a îndrăznit să deschidă ochii. S-a gândit că murise, că o mâncase Buhu-Pădurii. Și, dacă tot murise, ce rost mai avea să deschidă ochii? Poate doar ca să vadă dacă i-a mâncat piciorușele, care oricum îi erau scurte?”
Acum că am terminat cu laudele să zic și ce m-a deranjat nițel. Unu, decizia mamei de a pleca cu ceilalți pui ar fi mers să fie explorată un pic mai mult și, mai ales, decizia ei de a nu mai cânta având în vedere că pare să nu fi plecat foarte departe. Înțeleg că era necesar ca mama să nu mai cânte pentru ca Țup să poată salva pădurea și să primească drept recompensă pentru curaj reunirea cu familia, dar am pretenția ca lucrurile să se așeze logic, nu doar așa cum cere povestea. Doi, aș vrea ca Alex să lase povestea să transmită mesajul dorit și să nu mai folosească naratorul pentru explicații care sincer sunt redundante pentru că povestea chiar funcționează ca vehicul pentru mesajul dorit, chiar mai bine decât explicațiile oferite de narator sau de alte personaje.