Curajul nu depinde de cât de mare ți-e trupul, ci de cât de mare ți-e sufletul. De acest lucru s-au convins toate animalele pădurii, atunci când, spre marea lor surpriză, lumea lor a fost salvată de micuța ciocârlie Țup, cea cu piciorușele scurte și fără de aripi. Micuța păsăre este ajutată de un personaj neașteptat: o bufniță de care toate viețuitoarele pădurii se temeau, crezând că mănâncă puișorii. „Buhu Pădurii” este de fapt o pasăre vegetariană care adoptă mica ciocârlie și o învață cum să supraviețuiască în pădure. Iar împreună învață ce se poate întâmpla atunci când te lupți pentru cei dragi, când perseverezi în fața obstacolelor și nu-i judeci pe ceilalți după aparențe: totul devine posibil.
Ce fain a fost scrisă această carte și bănuiesc că celelalte cărți din serie sunt la fel. Are umor și lecții foarte importante pentru copii, despre prietenie, ajutor și curaj.
Povestea cărții o face un pui de ciocârlie, fără de aripi și cu piciorușele scurte, care salvează pădurea datorită curajului ei. Este ajutată și luată sub aripa ei de o bufniță și prietenii ei.
Ideea cărții a fost inspirată dintr-o istorie reală a unei fetițe care cânta la pian folosindu-și degetele de la picioare.
Copiii mei adoră să le citesc această carte, cred că am citit-o de vreo 10 ori cel puțin, băiatul cel mare știe unele fraze pe de rost. Ii plac momentele cu domnul Fulger, un melc care se crede mai rapid decât un fulger :).
Această carte o găsesc foarte potrivită pentru biblioteca copiilor voștri, când o vedeți pe undeva expusă să o răsfoiți și să vă convingeți cât este de faină, are și niște ilustrații foarte frumoase.
De ce trebuie să salveze iarna? Pentru că nu ninge. Pădurea este curpinsă de mult fum și din cauza asta animalele pădurii încep să se sufoce. Țup află care este problema și împreună cu prietenii ei caută soluții și pas cu pas salvează pădurea și iarna.
Tema importantă a acestui volum este platiscul pe care îl aruncăm peste tot și cum oamenii nu conșțientizează problema lui în natură.
în continuare cred că aceste cărți sunt demne de a sta (și a fi citite, recitite ori de câte ori este nevoie) pe rafturile bibliotecii copiilor voștri.
Țup e seria de cărți preferată de fetița mea. Prima carte e un model de curaj pentru cei mici. Recunosc ca îmi dau lacrimile de fiecare dată când o citesc atunci când Țup se trezeşte singură în cuib. Love it!
This entire review has been hidden because of spoilers.
Aceasta carte este despre o pasare pe nume Tup care nu putea zbura . Mama ei le povestea (ei si fratilor) despre Buhul Padurii ca manca pasarile care nu stau cuminti în pat (Buhul paduri era bufnita ), dar pana la urma el era inofensiv si cand mama a plecat din cuib Buhul Padurii a luat-o pe Tup si a dus-o în barlogul lui ca sa o ajute.Au avut apoi mai multe aventuri impreuna.
Cea mai frumoasa carte pentru cei mici. Baietelul meu o indrageste de la 4 ani incoace. Am citit impreuna toata seria de mai multe ori si acum o asculta continuu pe Voxa. Scrisul este minunat, situatiile prezentate sunt amuzante si pline de invataturi. O adoram!
Hai că m-am apucat și eu în final să citesc 𝐬𝐞𝐫𝐢𝐚 𝐓̦𝐮𝐩 de 𝐀𝐥𝐞𝐱 𝐃𝐨𝐧𝐨𝐯𝐢𝐜𝐢 pe care voi probabil o știți de mult. Mie îmi place să nu mă grăbesc, așa că momentan am terminat doar prima carte din serie și, dacă sunteți la fel de neinițiați ca mine, vă recomand să o încercați toamna asta, mai ales dacă aveți abonament la Voxa. 🎧 Recunosc, la început povestea m-a dus cu gândul la Puiul de I. Al. Brătescu-Voinești (brrr), dar nu e nici pe departe asta direcția aleasă de Alex Donovici. Din contră, povestea demonstrează că „imposibil” e doar un cuvânt și că, de fapt, chiar și o fetiță-ciocârlie născută fără aripi și cu picioare mult prea scurte poate să salveze o întreagă pădure. Și că veni vorba de pădure, imi imaginez că povestea ar fi perfectă pentru o lectură în timp ce faceți o plimbare prin pădure, acum cât încă ne mai permite timpul, ascultați păsărelele cum cântă, frunzele copacilor cum foșnesc și încercați să vă imaginați câtă viață există chiar și într-un singur copac. Apropo, deși Țup trece prin tot felul de încercări, povestea e presărată cu un umor bine meșterit care te duce cu gândul la faptul că mereu există posibilitatea ca razele soarelui să se ivească printre nori: „Când s-a trezit, n-a îndrăznit să deschidă ochii. S-a gândit că murise, că o mâncase Buhu-Pădurii. Și, dacă tot murise, ce rost mai avea să deschidă ochii? Poate doar ca să vadă dacă i-a mâncat piciorușele, care oricum îi erau scurte?”
Acum că am terminat cu laudele să zic și ce m-a deranjat nițel. Unu, decizia mamei de a pleca cu ceilalți pui ar fi mers să fie explorată un pic mai mult și, mai ales, decizia ei de a nu mai cânta având în vedere că pare să nu fi plecat foarte departe. Înțeleg că era necesar ca mama să nu mai cânte pentru ca Țup să poată salva pădurea și să primească drept recompensă pentru curaj reunirea cu familia, dar am pretenția ca lucrurile să se așeze logic, nu doar așa cum cere povestea. Doi, aș vrea ca Alex să lase povestea să transmită mesajul dorit și să nu mai folosească naratorul pentru explicații care sincer sunt redundante pentru că povestea chiar funcționează ca vehicul pentru mesajul dorit, chiar mai bine decât explicațiile oferite de narator sau de alte personaje.
I-am citit fetiței mele de 6 ani aceasta carte încântătoare: simpla, dar plină de sfaturi și de talc și minunat ilustrata. Recunosc, nu am citit-o doar pentru ea, ci și pentru mine, pentru ca povestea are nu doar farmec și povețe, dar și o istorioara despre reușita in viața, atunci când vrei cu adevărat, in ciuda oricăror obstacole, despre prietenia surprinzătoare între personaje radical diferită (vezi un pui de ciocârlie și o bufnița), despre salvarea de la pieire a lucrurilor care contează: casa, natura, familia, prieteni, lumea însăși. Și, desigur, tâlcul absolut al cărții: nu îl judeca pe celălalt după cum arată!
Líbí se mi ilustrace. S příběhem mám trochu problém. Kromě toho, že moc tlačí na pilu, tak první zápletka je drsná. Už na s. 14 se ptačí maminka musí rozhodnout, jestli se bude starat o Hopsalku bez křídel, nebo o ostatní děti. Sice je jí to líto, ale vezme svých pět zdravých dětí, odlétnou a Hopsalku tam nechají. Bez vody a bez jídla. Aniž by ji naučila, jak se o sebe postarat. Takže když se ráno Hopsalka vzbudí, je sama. IMHO to nezachránilo ani to, že to mamince bylo líto a „už“ na s. 43 se vrátila. Ale Hopsalka chápe, že to nemyslela zle.
[české vydání, Hopsalka – Nic není nemožné]
This entire review has been hidden because of spoilers.
Când am descoperit-o pe Țup a început aventura noastră in această lume a curajului, a bunătății, a prieteniei și susținerii necondiționate. Copiii mei iubesc toată seria cu Țup, iubesc toate personajele și din fiecare carte au învățat cate ceva nou. Sunt cărți de actualitate, cărți care prezintă realitatea in care trăim pe întelesul copiilor.
Interesanta poveste, usor de citit, placuta (dupa indata ce treci de faptul ca o mama ciocarlie isi abandoneaza puiul cu probleme - cred ca inca am ramas traumatizata de "Puiul" lui Alexandru Bratescu Voinesti din generala).
A inceput ca o varianta a “Puiului” cu lacrimile si drama de rigoare dar apoi totul a luat o intorsatura fericita si plina de invataminte pentru cei mici. Merita sa o cititi unui pui mic.