What do you think?
Rate this book
Arimania sau Țara Buneiînțelegeri
La aproape un veac distanță de la prima sa tipărire, Arimania sau Țara Buneiînțelegeri, de altfel un text multă vreme uitat, este redată cititorilor într-o nouă ediție. Reeditarea utopiei scrise de Iuliu Neagu-Negulescu face parte dintr-un demers mai cuprinzător început de colectivul „Pagini Libere” care-și propune, printre altele, recuperarea și republicarea textelor “clasice” aparținând anarhiștilor români: de la traduceri, la povestiri, de la memorialistică, la poezii și de la articolele teoretice, la scrierile utopice. Istoria anarhismului în România, foarte mult timp neglijată, este, contrar unei prejudecăți destul de răspândite, surprinzător de bogată și de diversă, însă aproape complet necunoscută. O demonstrează cu prisosință și scrierea lui Neagu-Negulescu, unul dintre cei mai prolifici traducători, scriitori, publiciști și militanți libertari de la noi.
Cu toate că Arimania nu a cunoscut vreo altă reeditare de la prima sa apariție, ediția de față conține două versiuni ale textului. Una dintre versiuni este cea originală, așa cum a fost ea publicată la Brăila, în 1923, la doi ani după ieșirea din închisoare a lui Neagu. De menționat faptul că această variantă este redată telle quelle, adică așa cum a apărut inițial, fără vreo intervenție din partea noastră. Cealaltă este o variantă relucrată și revăzută, în sensul în care s-a urmărit, pe lângă aducerea la zi a punctuației și a ortografierii, aducerea textului într-o formă mai accesibilă cititorului de astăzi.
Cu toate că Arimania nu a cunoscut vreo altă reeditare de la prima sa apariție, ediția de față conține două versiuni ale textului. Una dintre versiuni este cea originală, așa cum a fost ea publicată la Brăila, în 1923, la doi ani după ieșirea din închisoare a lui Neagu. De menționat faptul că această variantă este redată telle quelle, adică așa cum a apărut inițial, fără vreo intervenție din partea noastră. Cealaltă este o variantă relucrată și revăzută, în sensul în care s-a urmărit, pe lângă aducerea la zi a punctuației și a ortografierii, aducerea textului într-o formă mai accesibilă cititorului de astăzi.
- GenresPolitics
312 pages, Paperback
First published January 1, 1923
1 person is currently reading
24 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
August 8, 2018
Aceasta este o recenzie nerușinat de pozitivă pentru o carte la a cărei re-aduceri la lumina zilei am contribuit și eu câtuși de puțin.
Arimania, scrisă în 1921 și publicată în 1923, este de admirat pentru viziunea socială. Această ediție este prima re-tipărire după aproape un secol. Mai mult decât atât, conține trei texte introductive foarte utile pentru înțelegerea contextului în care a fost scrisă Arimania. Dar cel mai important lucru este că această ediție conține o variantă re-editată a Arimaniei — lăsată cu spiritul ei intact — pentru a fi citită mai cu ușurință de un public contemporan. Evident, conține și varianta originală publicată în 1923, cu greșeli cu tot!
În foarte multe aspecte ale ei, Arimania este o lume mai bună decât cea în care trăim. Se vede destul de clar că lui Iuliu Neagu-Negulescu îi lipseau câteva noțiuni despre eliberarea (sau emanciparea) umanității pe care noi acuma le avem, dar și așa este mult mai presus decât orice liberal și alți apologiști ai capitalismului din ziua de azi.
Mai ca majoritatea utopiilor vremii, Arimania este clar o utopie de natură socialist libertară. Cu influențe destul de evidente pentru oricine e familiarizat cu cu mișcările revoluționare ale vremii. Sensibilități ecologice [1][2] și viziuni despre contopirea orașelor cu satele [3] sunt clar inspirate din Pyotr Kropotkin (opere publicate în limba engleză sub numele de: "Mutual Aid: A Factor in Evolution", respectiv "Fields, Factories and Workshops"***). Mai mult, compararea arimanilor cu albine sau furnici [4], sau alte analogii cu lumea naturală [5][6] iarăși se regăsesc în Kropotkin.
Organizarea muncii din Arimania în tovărășii pe bresle de muncă confederate la nivele din ce în ce mai înalte, care se coordonează cu sfaturile comunale reprezintă o sinteză superbă între sindicalismul revoluționar cu emfaza sa asupra controlul muncii de către proletariat cu viziunile de confederare comunale în care toată lumea are de zis ceva despre cum se desfășoară activitatea economică [7].
Nu voi insista mult mai mult asupra influențelor Arimaniei, doar vreau să spun că această lectură este plăcere totală dacă cititorul își lasă imaginația în mâinile autorului. Este greu să nu fi copleșit de această viziune a unei societăți mai bune.
Desigur există și aspecte la care singura mea reacție a fost să le cataloghez imediat ca fiind "pălăvrăgeală reacționară", și la fel și după o cugetare mai adâncă [8], [9], [10]. Din fericire, chiar în Arimania găsim și un mod sănătos de a aborda astfel de situații:
Cercetând străvechile obiceiuri ale strămoșilor lor, arimanii au găsit că, odinioară, aceștia trăiau într-o desăvârșită bună înțelegere. Toți membrii întovărășirilor care alcătuiau comunități de păstori și de plugari se aveau ca frații între ei, fără deosebire, atât pentru îndeplinirea treburilor, cât și în grija lor comună pentru întregul mers al vieții. În vechile comunități ale strămoșilor lor, arimanii au găsit viziunea după care și-au alcătuit, în zilele noastre, organizarea țării. Au înlocuit orice fel de conducători prin sfaturile tuturor locuitorilor din țară, fără deosebire între bărbați și femei. — p. 129
Trebuie să extragem ceea ce este cu adevărat bun din trecut, și să ne debarasăm elementele retrograde. Reacționarii de astăzi se uită la trecut și se gândesc la "familia tradițională", noi ne uităm la trecut și vedem tradiții de cooperare, întrajutorare și simț al comunității. Reacționarii văd forme superficiale, noi vedem ce este important și cu potențial liberator.
Am ajuns, cititorule, la finalul lucrării noastre. Acum, când vei închide această carte, întoarce-ți privirile în adâncul conștiinței tale, judecă și alege. Și dacă vei fi omul îndurerat de inutilitatea urii omenești, care întunecă și îngreunează toată viața apropiaților tăi, atunci nu vei pierde nicio clipă pentru a le arăta calea desăvârșirii, libertății și-a întregii lor vieți, calea cea minunată și atât de bine măiestrită de înțelepciunea arimanilor. — p. 191
--------------------
[1] În mijlocul Naturii, totul și toate depind unele de altele. — p. 140
[2] Eliberați de povara tristă a deșertăciunilor – care-i fac pe oameni să fie între ei fiare ostile, invidioase și prefăcute – arimanii și-au îndreptat toată agerimea inteligenței lor către înțelegerea tuturor tainelor fenomenelor naturale, de la cele mai mici și neînsemnate și până la cele mai mari și grozave. Prin amestecul și evoluțiile lor neîncetate, toate acestea influențează viața omului, care nu-i în sine decât unul dintre fenomenele cele mai slabe ale naturii; și asta cu toată măiestria alcătuirii trupului omenesc, această desăvârșită oglindire a alcătuirii întregii Naturi. — p. 186
[3] De fapt, orașele arimane nu se deosebesc de satele acestei țări decât prin întinderea și prin numărul mai mare al locuitorilor. — p. 85
[4] Într-un cuvânt, oamenii din Arimania sunt întocmai ca niște furnici sau albine harnice care nu pot trăi despărțite în toate activitățile vieții lor. — p. 93
[5]
[..] desele schimbări și înnoiri ale sfaturilor pot fi asemănate apelor curgătoare. — p. 131
[6] mai, mult, același argument este făcut și de Kropotkin în "Cucerirea pâinii", dar nu prin analogia aceasta.
„Averea adunată de veacuri prin munca și eforturile cinstite ale oamenilor se poate asemăna cu apa mărilor și-a oceanelor. În largul și adâncul acestor ape, din vecii veacurilor, se revarsă necontenit apele tuturor râurilor de pe uscatul Pământului.
Cărui râu i s-ar putea alege partea lui din largul mărilor? Cum i s-ar putea deosebi stropii apelor sale în amestecul tuturor apelor, scurse și adunate în oceane, clipă de clipă, de la începutul veacurilor? Și, cu toate astea, orice gârlă de pe uscat își datorează izvoarele tocmai apelor adunate în mări. Suprafața apelor se evaporează de la căldura Soarelui și așa își ridică aburii. Înălțându-se în văzduh, aceștia sunt rostogoliți de bătaia vânturilor în valuri de nori care, purtați deasupra uscatului, eliberează apa ploilor și nămeții zăpezilor, adăpând la nesfârșit matca izvoarelor. Așadar, o veșnică împrumutare între mare și uscat. Nemărginirea apelor din ocean alcătuiește nesfârșita sursă din care apele uscatului își trag ființa.
La fel este și cu moștenirea muncii trecutului omenesc. Ea este oceanul de viață care stă deschis tuturor oamenilor pentru ca aceștia să se bucure și să-și ușureze deopotrivă traiul din izvoarele lui. Când ne stă întinsă dinainte toată moștenirea de comori strânsă prin eforturile oamenilor din trecut și până acum, pentru ce ne-am gândi să ne lăcomim și să punem deoparte ceva din belșugul acesta, când îl avem mereu la îndemână, pentru a ne bucura toți de el, după nevoi? — p. 141-142
[7] Pe de altă parte, așa cum între părțile trupului omenesc se desfășoară venele – care se întâlnesc în inimă și care, prin sânge, duc fiecărei celule hrana strânsă prin efortul celorlalte părți – la fel găsim în Arimania țesătura tuturor cooperativelor care se reunesc în Marea Federație a Cooperativelor. Rolul său este acela de a duce bogăția strânsă prin munca celorlalte federații către fiecare persoană din cetele care le alcătuiesc. — p. 185
[8] Totuși, atingând vârsta de 20 de ani împliniți, niciunui tânăr, băiat sau fată, nu i se îngăduie să fie fără pereche. În acest fel, se înlătură toate motivele desfrânărilor de prin părțile noastre. — p. 158-159
[9] Când își arată, de pildă, copacul această firească trebuință? Nu-i așa că atunci când înflorește? Oare nu înflorește femeia omului o dată în fiecare lună, până să-și prindă rodul? Ei bine, în preajma acestei înfloriri a femeii, se cade ca aceasta să-și cheme bărbatul. În orice alt moment și mai mult decât atât înseamnă o încălcare a legilor Naturii, dăunând atât femeii, cât și bărbatului. — p. 159
[10] Nu-și poate schimba niciodată frăția meseriei sale pe motiv că, oriunde s-ar duce, el nu-și poate părăsi meseria pe care a învățat-o ca ucenic. — p. 93
*** Fiți pe fază că la un moment dat Editura Pagini Libere va traduce și aceste titluri în limba română.
Arimania, scrisă în 1921 și publicată în 1923, este de admirat pentru viziunea socială. Această ediție este prima re-tipărire după aproape un secol. Mai mult decât atât, conține trei texte introductive foarte utile pentru înțelegerea contextului în care a fost scrisă Arimania. Dar cel mai important lucru este că această ediție conține o variantă re-editată a Arimaniei — lăsată cu spiritul ei intact — pentru a fi citită mai cu ușurință de un public contemporan. Evident, conține și varianta originală publicată în 1923, cu greșeli cu tot!
În foarte multe aspecte ale ei, Arimania este o lume mai bună decât cea în care trăim. Se vede destul de clar că lui Iuliu Neagu-Negulescu îi lipseau câteva noțiuni despre eliberarea (sau emanciparea) umanității pe care noi acuma le avem, dar și așa este mult mai presus decât orice liberal și alți apologiști ai capitalismului din ziua de azi.
Mai ca majoritatea utopiilor vremii, Arimania este clar o utopie de natură socialist libertară. Cu influențe destul de evidente pentru oricine e familiarizat cu cu mișcările revoluționare ale vremii. Sensibilități ecologice [1][2] și viziuni despre contopirea orașelor cu satele [3] sunt clar inspirate din Pyotr Kropotkin (opere publicate în limba engleză sub numele de: "Mutual Aid: A Factor in Evolution", respectiv "Fields, Factories and Workshops"***). Mai mult, compararea arimanilor cu albine sau furnici [4], sau alte analogii cu lumea naturală [5][6] iarăși se regăsesc în Kropotkin.
Organizarea muncii din Arimania în tovărășii pe bresle de muncă confederate la nivele din ce în ce mai înalte, care se coordonează cu sfaturile comunale reprezintă o sinteză superbă între sindicalismul revoluționar cu emfaza sa asupra controlul muncii de către proletariat cu viziunile de confederare comunale în care toată lumea are de zis ceva despre cum se desfășoară activitatea economică [7].
Nu voi insista mult mai mult asupra influențelor Arimaniei, doar vreau să spun că această lectură este plăcere totală dacă cititorul își lasă imaginația în mâinile autorului. Este greu să nu fi copleșit de această viziune a unei societăți mai bune.
Desigur există și aspecte la care singura mea reacție a fost să le cataloghez imediat ca fiind "pălăvrăgeală reacționară", și la fel și după o cugetare mai adâncă [8], [9], [10]. Din fericire, chiar în Arimania găsim și un mod sănătos de a aborda astfel de situații:
Cercetând străvechile obiceiuri ale strămoșilor lor, arimanii au găsit că, odinioară, aceștia trăiau într-o desăvârșită bună înțelegere. Toți membrii întovărășirilor care alcătuiau comunități de păstori și de plugari se aveau ca frații între ei, fără deosebire, atât pentru îndeplinirea treburilor, cât și în grija lor comună pentru întregul mers al vieții. În vechile comunități ale strămoșilor lor, arimanii au găsit viziunea după care și-au alcătuit, în zilele noastre, organizarea țării. Au înlocuit orice fel de conducători prin sfaturile tuturor locuitorilor din țară, fără deosebire între bărbați și femei. — p. 129
Trebuie să extragem ceea ce este cu adevărat bun din trecut, și să ne debarasăm elementele retrograde. Reacționarii de astăzi se uită la trecut și se gândesc la "familia tradițională", noi ne uităm la trecut și vedem tradiții de cooperare, întrajutorare și simț al comunității. Reacționarii văd forme superficiale, noi vedem ce este important și cu potențial liberator.
Am ajuns, cititorule, la finalul lucrării noastre. Acum, când vei închide această carte, întoarce-ți privirile în adâncul conștiinței tale, judecă și alege. Și dacă vei fi omul îndurerat de inutilitatea urii omenești, care întunecă și îngreunează toată viața apropiaților tăi, atunci nu vei pierde nicio clipă pentru a le arăta calea desăvârșirii, libertății și-a întregii lor vieți, calea cea minunată și atât de bine măiestrită de înțelepciunea arimanilor. — p. 191
--------------------
[1] În mijlocul Naturii, totul și toate depind unele de altele. — p. 140
[2] Eliberați de povara tristă a deșertăciunilor – care-i fac pe oameni să fie între ei fiare ostile, invidioase și prefăcute – arimanii și-au îndreptat toată agerimea inteligenței lor către înțelegerea tuturor tainelor fenomenelor naturale, de la cele mai mici și neînsemnate și până la cele mai mari și grozave. Prin amestecul și evoluțiile lor neîncetate, toate acestea influențează viața omului, care nu-i în sine decât unul dintre fenomenele cele mai slabe ale naturii; și asta cu toată măiestria alcătuirii trupului omenesc, această desăvârșită oglindire a alcătuirii întregii Naturi. — p. 186
[3] De fapt, orașele arimane nu se deosebesc de satele acestei țări decât prin întinderea și prin numărul mai mare al locuitorilor. — p. 85
[4] Într-un cuvânt, oamenii din Arimania sunt întocmai ca niște furnici sau albine harnice care nu pot trăi despărțite în toate activitățile vieții lor. — p. 93
[5]
[..] desele schimbări și înnoiri ale sfaturilor pot fi asemănate apelor curgătoare. — p. 131
[6] mai, mult, același argument este făcut și de Kropotkin în "Cucerirea pâinii", dar nu prin analogia aceasta.
„Averea adunată de veacuri prin munca și eforturile cinstite ale oamenilor se poate asemăna cu apa mărilor și-a oceanelor. În largul și adâncul acestor ape, din vecii veacurilor, se revarsă necontenit apele tuturor râurilor de pe uscatul Pământului.
Cărui râu i s-ar putea alege partea lui din largul mărilor? Cum i s-ar putea deosebi stropii apelor sale în amestecul tuturor apelor, scurse și adunate în oceane, clipă de clipă, de la începutul veacurilor? Și, cu toate astea, orice gârlă de pe uscat își datorează izvoarele tocmai apelor adunate în mări. Suprafața apelor se evaporează de la căldura Soarelui și așa își ridică aburii. Înălțându-se în văzduh, aceștia sunt rostogoliți de bătaia vânturilor în valuri de nori care, purtați deasupra uscatului, eliberează apa ploilor și nămeții zăpezilor, adăpând la nesfârșit matca izvoarelor. Așadar, o veșnică împrumutare între mare și uscat. Nemărginirea apelor din ocean alcătuiește nesfârșita sursă din care apele uscatului își trag ființa.
La fel este și cu moștenirea muncii trecutului omenesc. Ea este oceanul de viață care stă deschis tuturor oamenilor pentru ca aceștia să se bucure și să-și ușureze deopotrivă traiul din izvoarele lui. Când ne stă întinsă dinainte toată moștenirea de comori strânsă prin eforturile oamenilor din trecut și până acum, pentru ce ne-am gândi să ne lăcomim și să punem deoparte ceva din belșugul acesta, când îl avem mereu la îndemână, pentru a ne bucura toți de el, după nevoi? — p. 141-142
[7] Pe de altă parte, așa cum între părțile trupului omenesc se desfășoară venele – care se întâlnesc în inimă și care, prin sânge, duc fiecărei celule hrana strânsă prin efortul celorlalte părți – la fel găsim în Arimania țesătura tuturor cooperativelor care se reunesc în Marea Federație a Cooperativelor. Rolul său este acela de a duce bogăția strânsă prin munca celorlalte federații către fiecare persoană din cetele care le alcătuiesc. — p. 185
[8] Totuși, atingând vârsta de 20 de ani împliniți, niciunui tânăr, băiat sau fată, nu i se îngăduie să fie fără pereche. În acest fel, se înlătură toate motivele desfrânărilor de prin părțile noastre. — p. 158-159
[9] Când își arată, de pildă, copacul această firească trebuință? Nu-i așa că atunci când înflorește? Oare nu înflorește femeia omului o dată în fiecare lună, până să-și prindă rodul? Ei bine, în preajma acestei înfloriri a femeii, se cade ca aceasta să-și cheme bărbatul. În orice alt moment și mai mult decât atât înseamnă o încălcare a legilor Naturii, dăunând atât femeii, cât și bărbatului. — p. 159
[10] Nu-și poate schimba niciodată frăția meseriei sale pe motiv că, oriunde s-ar duce, el nu-și poate părăsi meseria pe care a învățat-o ca ucenic. — p. 93
*** Fiți pe fază că la un moment dat Editura Pagini Libere va traduce și aceste titluri în limba română.
August 20, 2018
The book is quite nice, taking into account that it was written during the 20s. It comes with a more complex view of a possible alternative to the status quo, of everyday life, of the ways society and the world can be constructed and what can be built upon this. Even though the literar style is simplistic, as though the author was actually there, but telling you the story during a beer in the local pub, we must not forget that it was written however he could, during his stay in jail. Yes, I wonder why he did not continue working on the manuscript(s) after his release, but probably he was in a hurry in making his ideas accesible to people as soon as possible.
But, taking into account that this genre, the utopian one, is quite inexistent in the Romania literature, this comes as a new breath of fresh air even 90+ years later.
In short, this particular new edition comes with plenty of new information on regards on anarchism, the author, the period, even the etimology of the word ”ariman/că”. After these pages, you will have the possibility to either read the book in original (as it was written in 1923) or the new version.
Anyhow, it`s a pleasure reading it, and it does not take more than 1/3 of a day to finish it, without even bothering. It just happens - at one point you find yourself at the end of the book.
But, taking into account that this genre, the utopian one, is quite inexistent in the Romania literature, this comes as a new breath of fresh air even 90+ years later.
In short, this particular new edition comes with plenty of new information on regards on anarchism, the author, the period, even the etimology of the word ”ariman/că”. After these pages, you will have the possibility to either read the book in original (as it was written in 1923) or the new version.
Anyhow, it`s a pleasure reading it, and it does not take more than 1/3 of a day to finish it, without even bothering. It just happens - at one point you find yourself at the end of the book.
Read
August 7, 2023“Arimania sau Țara Buneiînțelegeri” de Iuliu Neagu-Negulescu, re-editată la editura Pagini Libere, este o dovadă a existenței scrierilor radicale anarhiste și utopice în România. Scrisă în închisoare, în 1921, cartea este compusă dintr-un jurnal de călătorie descriptiv, care ia fiecare secțiune/metodă de organizare a Arimanilor/Arimancelor și o descrie, în linii mari, pentru străini. Astfel, avem capitole despre împărțirea muncii, despre organizarea politică în sfaturi, despre „proprietate” și despre lipsa legilor/tribunalelor/poliției, despre familie și iubire, școli și timp liber. Bazată pe o dezvoltare tehnologică avansată, care permite mai puțină muncă, Arimania propune o societate în care fiecare are acces la ceea ce are nevoie, nepermițând, teoretic, nicio inegalitate. Radicală în propunerile ei de abolirea familiei, de distribuție socială, de limitarea zilei de lucru și împărțirea muncilor și critică la diviziunea ierarhică de gen, Arimania nu reușește să ia în considerare, totuși, și dimensiunile queer, ale dizabilității, ale rasializării sau ale speciei. Fiind un produs al timpilor săi, cartea păstrează anumite prejudecăți - deși familia ca mod de creștere a copiilor e abolită, libertatea sexuală e restricționată.
Utopia, în Arimania, este cel puțin parțial bazată pe similitudinile ce permit buna-înțelegere, dincolo de distribuirea egală a resurselor și a muncii. Ori, aceste asemănări nu le mai putem vedea la fel, după ultimele mișcări sociale queer-feministe și antirasiste.
Datorită re-editării, a studiilor introductive și a cronologiei vieții autorului care o contextualizează, avem acces la o lucrare extrem de interesantă, capabilă să provoace discuții productive despre felul în care ne putem imagina o societate ne-capitalistă.
Utopia, în Arimania, este cel puțin parțial bazată pe similitudinile ce permit buna-înțelegere, dincolo de distribuirea egală a resurselor și a muncii. Ori, aceste asemănări nu le mai putem vedea la fel, după ultimele mișcări sociale queer-feministe și antirasiste.
Datorită re-editării, a studiilor introductive și a cronologiei vieții autorului care o contextualizează, avem acces la o lucrare extrem de interesantă, capabilă să provoace discuții productive despre felul în care ne putem imagina o societate ne-capitalistă.
March 20, 2026
A fost o plăcere să citesc această utopie anarhistă românească scrisă în 1921. O viziune de admirat pentru vremea în care a fost scrisă,deși, bineînțeles, raportată la zilele noastre, lipsesc unele perspective importante. Unele aspecte m-au dezamăgit, în special în capitolul „Rândul dragostei". În orice caz, merită citită!
Este impresionantă și munca celor de la Pagini Libere la reeditat textul original pentru a-l face mai accesibil, precum și munca de investigație a lui Martin Veith despre viața lui Iulia Neagu-Negulescu și mișcările anarhiste din România.
Este impresionantă și munca celor de la Pagini Libere la reeditat textul original pentru a-l face mai accesibil, precum și munca de investigație a lui Martin Veith despre viața lui Iulia Neagu-Negulescu și mișcările anarhiste din România.
Displaying 1 - 4 of 4 reviews