Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie

by Neagoe Basarab

Am tiparit aceasta carte voevodala, scrisa pe slavoneste de catre prea cinstitul si blagoslovitul Neagoe Basarab, Domn al Tarii Romanesti al partilor dunarene, catre prea scumpul sau cucon si urmas Teodosie Voevoda, sa-i fie lui pricepere si Invatatura In cele grele ale Domniei In cele de trebuinta ale vietii. si au zis carturarii care au deslusit aceasta slova, precum ca n'ar fi fost scrisa de mana Domnului, ci de alji diaci sau carturari din cinul lui, dar pilna la urma tot spre podoaba minjii si eng ,tului s'au a rmas. Iar noi ne-am chibzuit ca bine ar fi sa cunoasca toti cei ce traesc pe acest colt de pamant, ce se numeste Tara Romaneasca, gandul si alova aceatui nepretuit si credincios Domn, pentruca multe daruri bune si carari netede vor aduce sufletului.

Genres: Romanian Literature

130 pages, Paperback

First published January 1, 1971

About the author

Neagoe Basarab was the Voivode (Prince) of Wallachia between 1512 and 1521. Born into the boyar family of the Craioveşti as the son of Pârvu Craiovescu or Basarab Ţepeluş cel Tânăr, Neagoe Basarab, who replaced Vlad cel Tânăr after the latter rejected Craioveşti tutelage, was noted for his abilities and competence.
In the 16th century, Wallachia was independent, but was required to pay an exorbitant tribute to the greater force of the Ottoman Empire. Neagoe encouraged the development of crafts and trade, while maintaining a good relation with Wallachia's other powerful neighbour, Hungary.
His diplomacy attempted to establish connections with the Republic of Venice and the Papacy, even offering to mediate the dispute between Eastern Orthodoxy and Roman Catholicism, with the purpose of uniting Christendom against the Ottoman threat.
He adopted the Byzantine tradition of Church patronage, making generous donations to the Orthodox monasteries, not only in Wallachia but throughout the Balkans. During his reign the Curtea de Argeş Monastery was built (in 1517) – legend names Meşterul Manole as the chief craftsman; the account also fuses Neagoe with yet another legendary figure, Prince Radu (who would've caused Manole's death by ordering for the scaffolding to be removed while the builders were on the roof, ensuring that nobody would use Manole's craft, and thus preserving the uniqueness of the structure).
Neagoe ordered the earliest works on the old Metropolitan church in Târgovişte (the city where the edition of the Gospels was published in 1512) and St. Nicholas Church in Şcheii Braşovului.
Neagoe Basarab wrote in Church Slavonic one of the earliest literary works of Wallachia, called "The teachings of Neagoe Basarab to his son Theodosie" (translated in Romanian as Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie), where he touches various subjects such as philosophy, diplomacy, morals and ethics.

Reviews

[Valeriu Gherghel · Rating 3 out of 5]

O carte care a iscat discuții aprinse. În spirit protocronist, unii au exaltat „originalitatea” ei (ar fi „primul monument al literaturii române”), alții au arătat că este doar o antologie din literatura care circula, în slavonă, pe vremea lui Neagoe Basarab (1482 - 1521). Editorii moderni pretind că au găsit, într-o bibliotecă din Bulgaria, o parte din originalul redactat în slavonă. Dar ei reproduc, de obicei, o versiune românească de la 1650, care sună neverosimil de actual. Din păcate, problema acestui volum nu a fost rezolvată și trebuie să ne mulțumim cu textul și comentariile ediției la care mă refer în această notă. Nicolae Iorga a susținut că Învățăturile... au fost redactate chiar în epoca lui Neagoe, de un monah (sau mai mulți). Sigur, adaugă el, opera a fost dictată de domnitor: „nu mi-l pot închipui cu pana de scris în mînă”. Demostene Russo a susținut, cu argumente redutabile, că e vorba de un plagiat.

Oricum ar sta lucrurile, cel dintîi care expune motivul ubi sunt în literatura română veche este principele Neagoe Basarab. De fapt, după cum a arătat mai demult Demostene Russo, fragmentul face parte dintr-o omilie redactată de Ioan Hrisostomul (347 - 407) și cunoscută sub titlul ”Despre răbdare…”:

„Unde iaste acum [frumusețea] obrazului? Iată, s-au negrit. Unde iaste rumeneala feței și buzele cele roșii? Iată, s-au veștejit. Unde iaste clipeala ochilor și vederile lor? Iată, să topiră. Unde iaste părul cel frumos și pieptănat? Iată, au căzut. Unde sîntu grumazii cei netezi? Iată, s-au frîntu. Unde iaste limba cea repede și dăslușită? Iată, au tăcut. Unde sîntu mâinele cele albe și frumoase? Iată, s-au deznodat. Unde sînt hainele cele scumpe? Iată, s-au pierdut. Unde iaste înflorirea statului? Iată, au perit. Unde sîntu unsorile și zulufiile cele cu miros frumos? Iată s-au împuțit. Unde iaste veseliia și dăzmirdăciunile tinerețelor? Iată, au trecut. Unde sîntu părerile și nălucirile omenești? Iată, să făcură țărînă, că țărînă au fost” (p.213).

[Mihnea Bâlici]

am învățat multe

[Cipi · Rating 3 out of 5]

Neagoe Basarab a fost un om credincios și un veritabil promotor al ortodoxismului. Iar mai presus de-acestea, este o figură paternă la care poate spera orice copil. Teodosie n-a apucat să citească învățăturile tatălui său (care sunt aproape chiar niște predici, putem spera numai că măcar le-a auzit de-a lungul scurtei lui vieți). A pierdut poate multe: lecții de etică, de modestie, de dobândire a înțelepciunii și a priceperii atunci când îți lipsesc, în fine, multe sfaturi utile care promiteau, odată lecturate (și puse, bineînțeles, în aplicare, trecute printr-un anume filtru al gândirii) să conducă la o domnie (chiar viață) cinstită, sfântă, plăcută în ochii Lui Dumnezeu.
Ne-au rămas nouă toate învățăturile. Măcar noi să apucăm să profităm, cât de cât, de ele, și să încercăm să ne însușim aceste două mari tării care se regăsesc la fiecare pagină: credința și bunătatea. Sunt remarcabile umanitatea, sinceritatea, transparența cu care au fost scrise. Deci dacă nu te îndrepți direct către Biblie, poți citi un pic din cărticica asta ușoară.

,,Iar el își aruncă ochii în sus cătră cer și văzu pre ceriu scrise slove de stele, și acele slove zicea așa: Chiamă-mă în ziua grijii tale, și te voi izbăvi și mă vei proslăvi. Iar împăratul să mira și de aceasta, și iar nu se pricepea ce va să fie. Și mai căută și a doa oară spre ceriu și văzu o cruce făcută de stele pre ceriu și scrisă cu slove, și acele slove zicea așa: Cu acestu semnu vei piiarde pre toți vrăjmașii tăi."

[patry 🇵🇸🇨🇩🇸&#x1f · Rating 1 out of 5]

Rid us all of the plague that is christianity🙏

[Bogdan · Rating 3 out of 5]

The Romanian, Christian Orthodox version of Machiavelli's "The prince".

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Unde este acum frumuseţea obrazului? Iată s-au negrit. Unde este rumeneala feţei şi buzele cele roşii? Iată s-au veştejit. Unde este clipeala ochilor şi vederile lor? Iată să topiră. Unde este părul cel frumos şi pieptănat? Iată au căzut. Unde sunt grumazii cei netezi?
Iată s-au frânt. Unde este limba cea repede şi desluşită? Iată au tăcut.
Unde sunt mâinile cele albe şi frumoase? Iată s-au deznodat. Unde sunt hainele cele scumpe? Iată s-au pierdut…

[Razvi · Rating 1 out of 5]

🤢🤢 -☆

[Naia Pard · Rating 5 out of 5]

Un fel de ,,Principe" a lui Machiavelli.