Una gran novela sobre el fascinante y glamuroso mundo del perfume.
A los once años Pablo Soto se queda huérfano y tiene que viajar, en tiempos de la Gran Guerra, hasta la ciudad francesa de Grasse, capital del perfume, donde vivirá con sus tíos y su primo. En Francia no solo encuentra el cariño y el calor de una familia, sino que disfruta de la oportunidad única de adentrarse en el mundo de la perfumería bajo la maestría del gran perfumista franco-ruso Ernest Beaux, de la mano del cual llegara a conocer a Coco Chanel.
Es el momento de la creación de un perfume que hará historia: Chanel N 5. Ni un amor imposible ni la nueva guerra que arrasa Europa impedirán que Pablo se convierta en un gran perfumista. Pero tampoco que sea un hombre que huye del pasado. Una fuga imposible, porque, a menudo, la vida es un perfume cuyo aroma se pierde en el tiempo.
El aroma del tiempo nos adentra en uno de los momentos mas glamurosos del siglo XX. Desde Grasse, cuna de la alta perfumería, a la Barcelona de posguerra, y pasando por el París de Coco Chanel, esta novela nos cuenta quién y cómo se hacen los perfumes, y nos relata la vida de un hombre que se hace a si mismo y consigue el éxito tras superar los muchos golpes de la vida.
ENGLISH DESCRIPTION
A great novel about the fascinating and glamorous world of perfume.
At age eleven, Pablo Soto became an orphan and during the time of the Great War, had to travel to the French city of Grasse, the capital of perfumes, where he would live with his aunt, uncle and cousin. While in France, he not only found the loving care of a family, but also had the unique opportunity to enter the world of perfumery under the mastery of the great Franco-Russian perfumer Ernest Beaux, from whom we would get to know Coco Chanel. It was time to create a perfume that would make history: Chanel No. 5. Neither an impossible love nor the new war that was devastating Europe would prevent Pablo from becoming a great perfumer.
The scent of time takes us into one of the most glamorous times of the 20th century. From Grasse to post-war Barcelona, and through Coco Chanel's Paris, this novel tells us about who makes them and how perfumes are made; and narrates the life of a self-made man who achieves great success after overcoming life's many blows.
Un roman-buchet ce abundă în note care mai de care mai îmbietoare și învăluitoare, o lume a parfumurilor ce mângâie simțurile.
N-ai cum să nu cazi fermecat sub vraja peisajelor idilice date de câmpiile înflorite din sudul Franței, a misterioasei și exoticei Barcelone, dar și a personajelor vii și bine conturate. O poveste în care parfumul și arta de a-l crea reprezintă nucleul narațiunii.
Undeva, cândva, au existat niște oameni care au iubit parfumurile. Și-au transformat pasiunea în arome ce au sfidat timpul, viața, cu tot cu suferințele ei.
Sunt convinsă că voi purta Shalimar cu mai mult drag decât până acum, și tot la fel de convinsă sunt că nu voi uita o anume scenă din acest roman. O scenă ”metaforă” în care Claudine renunță la un flacon de Chanel No 5, un flacon în care se afla o poveste de viață și de dragoste la finalul căreia au existat oameni care au putut accepta să-și ia rămas-bun cu tandrețe, fără ranchiună. Oricum, sentimentele vor fi la fel de ”olfactive” în sufletul lor, așa, ca un parfum bun de care nu te mai poți despărți. Îi regăsești nuanțele pe un pulover pe care îl miroși închizând ochii și zâmbind. Poate că parfumurile nu ascund mereu amintiri frumoase, dar ele nu ne lasă să uităm. Un fel de ”am fost acolo”, cu bune, cu rele, cu zâmbete, dar și cu lacrimi. Așa și cu Pablo și Claudine, o poveste care se continuă oricum și acum, la fiecare ”pulverizare..”
Una historia para disfrutar poco a poco aunque tiene capítulos tan cortos que su lectura es muy fluida. La ambientación de la novela es una maravilla y me ha gustado mucho la forma de escribir de la autora. La historia del perfume y de Pablo Soto me ha atrapado desde el primer momento. Próximamente reseña en https://rincondemarlau.blogspot.com
Genul de carte care "se citeste singura", pe care o dai gata, daca ai suficient timp liber, in doua-trei zile. Am aflat de ce Chanel nr. 5 e numarul 5 si nu numarul 1, 7 sau 11. O calatorie parfumata prin Parisul epocii in care se construia Turnul Eiffel, prin Barcelona si Grasse.
"..de fapt,n-ajungem niciodata sa cunoastem oamenii de langa noi.Poate fiindca noi,oamenii, suntem asemenea cepelor, sub o foita ascundem o alta. Si inca una. Si inca una."
"..stia prea bine ca daca nimeni nu-si aminteste de tine si nimeni nu-ti mai pomeneste numele, incet-incet incetezi sa mai existi."
Există cărți care fac minuni, și prefac sufletele noastre in mii și mii de bucăți, și tot ele îl pun la loc, fibră cu fibră. Aroma timpului face parte indiscutabil, din aceasta categorie. Am devorat pana la ultima pagina povestea, și am călătorit, m-am îndrăgostit, am suferit și am trăit alături de parfumier, totul. Când voi fi rea, urâtă și cinică, o voi reciti, și mă voi îmblânzi cât ai zice pește.
Este libro es la historia de amor, pero no sólo habla de amor romántico, es sobre todo amor por los perfumes, por las esencias, por cómo transmitir nuestro ser a través de un aroma.
Pablo Soto es un niño catalán que se queda huérfano de padre y madre con sólo diez años, y es enviado en plena I Guerra Mundial a Francia, a la Provenza, a vivir con sus tíos maternos. Y es allí donde el joven Pablo conoce su gran pasión: el Perfume.
A través de sus ojos vemos como una joven modista encarga un perfume que llegará a ser el perfume por antonomasia, Chanel Nº 5. ¿Os suena?
Y así, siguiendo la carrera como creador de perfumes de Pablo, dejamos la Francia ocupada por los nazis y llegamos a una España en plena post-guerra, a una Barcelona dominada por los franquistas, donde las delaciones, la corrupción y el chovinismo se dan la mano.
Es un libro que si os gustan los perfumes, os va a encantar. A mí me ha gustado, y eso que de perfumes sólo entiendo si me gusta el olor o no.
Un emoționant roman în care lumea fascinantă a parfumurilor și secretele ei ascunse se împletește armonios cu viețile celor care le creează și le aduc la viață. Un roman despre autodepășire, despre trădări și maturizare, despre iubiri noi și vechi, despre istorie și, bineînțeles, despre parfumuri și surprinzătoarele lor buchete, printre ele fiind și faimosul, atemporalul, Chanel No 5.
Me ha gustado mucho. Esta novela se lee en un suspiro porque a pesar de su grosor, sus capítulos son tan breves (apenas dos o tres páginas) que cuando te quieres dar cuenta, ya te has pasado la mitad del libro. La historia es bonita, con muchos giros, aunque me esperaba un final distinto, pero entiendo que tenía que ser el que fue. Mientras lo leía, muchas veces me perfumaba de Chanel n.5, y me sentía dentro de la historia porque esta fragancia es un personaje más de la trama y tiene mucho, mucho peso. En definitiva, por no alargarme mucho y hacer spoiler, El aroma del tiempo es una buena novela para desconectar un fin de semana que deja un buen sabor de boca y que tiene también frases muy bonitas, como esta: “Era un perfumista capaz de preservar el aroma de aquellos a quienes amamos eternamente. El aroma que perdura en el tiempo”.
E o lectură plăcută, însă nu m-a impresionat foarte mult. Până la jumătatea ei am simțit că este doar o poveste destul de siropoaso-tragică de dragoste și viață, o combinație de vieți ale personajelor, o încrengătură cu Coco Chanel, o iubire adolescentină ratată, ceva mergea rapid, dar nu se lega neapărat. A fost din de toate și nimic concret. Cel este interesant și plăcut la ea sunt chiar imaginile olfactive și întreg tărâmul acesta al parfumurilor în care te introduce: crearea, ideile, laboratorul, caietul de notițe, aromele câmpurilor de flori. Altfel, am simțit-o mai mult ca o carte de consum ușor, nu neapărat ceea ce oferă în general Raftul Denisei. Este interesantă prin prisma olfactivă, dar atât. Deși, chiar și în acest domeniu, sunt cărți de beletristică cu această tematică care s-au descurat mai bine la redarea mirosurilor și introducerea în atmosferă. Deci 3 steluțe maxim.
3,5 ⭐️ Una saga familiar que introduce al lector en el mundo del perfume, a través de olores, paisajes y personajes que consiguen transmitir emociones. Una historia bien escrita y narrada que se convierte en una lectura deliciosa. Mi reseña completa: http://www.perdidaentremislibros.com/...
Telenovela perfecta. Nu stiu ce m-a deranjat mai tare: stilul autoarei (cu multe expresii “frumoase”, unele atat de fortate) sau traducerea cu multe adjective puse in fata substantivului, care mi-au scrasnit neincetat in urechi.
Dupa “Parfumul” lui Susskind cred ca e foarte greu sa seduci povestind despre parfumuri.
Dacă sunteți pasionați de parfumuri, dacă vă plac poveștile de dragoste și un strop de istorie în romane, cartea asta e mixul perfect. Prima parte am citit-o cu sufletul la gură, iar a doua parte a fost puțin diferită, s-au întâmplat multe lucruri care mi-au mai tăiat din elan. Dar, per total, o carte care merită citită.
Este, pe alocuri, previzibilă, cum sunt majoritatea poveștilor de dragoste, însă este scrisă foarte frumos, nu mă puteam opri din citit 🙈
Mami obișnuia să îmi spună că oamenii intră în viața ta la momentul potrivit, nici mai deveme, nici mai târziu. Eh, așa se întâmplă și cu undele cărți. Poate acest roman nu era de 5 stele (căci atâtea a primit de la mine), ci poate că eu am ales să citesc cartea la momentul oportun. A fost o poveste plină de sentimente, mult farmec și parfumuri.
"Aroma timpului" ne spune povestea lui Pablo Soto. După ce părinții lui au murit, el a trebuit să părăsească barcelona natală și să se mute la Gresse, un mic sătuc provensal din Franța, unde își va descoperi pasiunea, unde va trăi o mare dragoste care-i va marca viața și unde va învăța secretele parfumurilor de la cel care va crea unul dintre cele mai emblematice parfumuri din vremurile noastre. Toate aceste evenimente vor fi încadrate în contexte istorice complicate.
Pablo Soto este protagonistul acestei povești, un băiat carismatic pe care îl iubești din primul moment, de vreme ce ��l vedem crescând - de la vârsta de 11 ani până la maturitate. Prin el ne-am îndrăgostit și de parfumurile pe care el le iubește cu atâta pasiune. De-a lungul poveștii vei fi înconjurat de o serie întreagă de personaje minunate care vor trezi în tine cele mai variate sentimente. Există un personaj în mod special pe care am ajuns să îl urăsc profund și din tot sufletul meu, dar fără de care pablo nu ar fi ajuns acolo unde a ajuns la final.
Poveste se concentrează pe evoluția lui Pablo, dar autoarea ne oferă și momente de introspecție a celorlalte personaje. Este interesant să vedem cum s-au întâlnit părinții lui Pablo, să vedem cum a trăit Pablo într-o lume total necunoscută lui, cum a evoluat sau cum a trăit prima lui iubire cu toate sentimentele, trăirile și fluturii din stomac.
Coco Chanel apare pe scurt în roman, povestea ei este și ea minunată și acum îmi doresc foarte mult să văd filmul care ne spune despre începuturile ei în lumea modei - Coco before Chanel, 2009. Îmi dă impresia că, în acest fel, dă o oarecare importanță unor personaje secundare care își au importanța lor - cumva - în intriga principală.
Toate aceste evenimente sunt încadrate într-o perioadă complicată a secolului XX, o perioadă plină de contraste. Plecăm din Barcelona, înainte de începerea Marelui Război. Descoperim Grasse, acolo unde se nasc unele dintre marile parfumuri, și unde îl vedem pe Pablo îndrăgostindu-se pentru prima dată și descoperindu-și pasiunea. Apoi ne mutăm în Parisul cel plin de farmec, unde observăm clădirile, terasele, și luminile prin prima lui Pablo și reușim să intrăm în buticul și în atelierul Coco Chanel.
Aceasta este o perioadă plină de frământări de inimă, dar și de succese. Pentru a termina, ne întoarcem la Barcelona și vedem ravagiile pe care le-a lăsat războiul civil, vedem austeritatea domniei lui Franco și o mică parte din dominația nazistă care s-a resimțit și în Spania, dar într-o mai mică măsură.
Nu pot să nu spun că mi-a făcut o reală plăcere să mă plimb cu Pablo pe străzile atât de cunoscute din Barcelona. Pentru mine a fost bucurie să citesc descrieriile străzilor din cartierele Gracia și Eixample, să văd cum personajele admiră arhitectura bulevardelor ca Arago, Gran Via sau Passeig de Gracia (mi-a luat doi ani să aflu cum se pronunță exact denumirea bulevardului), cum luau la pas strazi ca Balmes, via Laietana, Rosello sau cum ieșeau să cineze în locuri cheie ale orașului ca Piața Catalunya, Ramblas sau Ramblas de Catalunya.
Înainte de a termina aș dori să fac o scurtă mențiune a unui personaj cu totul special: acesta este parfumul sau parfumeria în sine. Acesta este un element recurent de-a lungul romanului - de unde și numele acestuia - și aș putea spune că, la fel ca Pablo care evoluează și se schimbă, la fel face și parfumul. O dată cu maturizarea personajului nostru, apare și o maturizare a parfumurilor pe care el le crează.
Núria Pradas scrie foarte frumos și fluent, capitolele sunt scurte și nici nu realizezo când treci mai departe. În plus, nu se încurcă cu explicații complicate atunci când vine vorba despre industria parfumeriei, vorbește simplu (de fapt scrie simplu :) ). Personajele, deși multe, au fost bine create. "Aroma timpului" are personaje cu multă viață și senzație, un decor frumos care încadrează perfect povestea pe care Nuria vrea să o spună și cu parfumeria ca element central al complotului. O să mai citesc cărți scrise de ea, poate una chiar în original.
Patru bărbaţi duceau sicriul. Purtau întipărită pe chipuri istovirea celor nevoiţi să care greutatea morţii. În fruntea cortegiului, Pablito, cu capul plecat, îşi răsucea în mâini şapca, de parcă ar fi fost o jucărie. Ultima jucărie a copilăriei lui. Lângă el, păşea Enric, un băieţel de aceeaşi vârstă, ceva mai înalt şi mai împlinit, iar în spatele celor doi, Quimeta, mama lui Enric, toată în negru, urmată de aproape de părintele Bernat. Îi însoţeau câţiva vecini şi vecine, puţini. Pete negre, triste, îşi târau picioarele şi sufletele prin noroaiele din Horta. Micul cortegiu se îndrepta încet, cu paşi abătuţi, spre Biserica Sfântul Ioan. Apoi, după terminarea slujbei, mai aveau de străbătut o bucată bună până la cimitirul care privea din depărtare cartierul. Va rămâne acolo Ramiro Soto, dormindu-şi somnul de veci lângă Marie, soţia lui. Îl aştepta, nu de multă vreme. Amândoi se duseseră prea devreme din această lume. După aceea, însoţind orfanul, aveau să se întoarcă toţi de unde plecaseră: în strada Aiguafreda, strada spălătoreselor. Era o zi mohorâtă. Când scoteau din casă sicriul, o pânză de nori negri acoperise soarele cu un văl opac. Parcă şi dimineaţa voia să îmbrace haine de doliu. Era o zi tristă. Străzi goale, cu obloanele prăvăliilor coborâte în semn de doliu. Pe strada de lângă piaţă, micul orfan a ridicat o clipă ochii, până atunci pironiţi în pământ. I se părea stranie liniştea care îi sfredelea urechile, lipsindu-l de muzica cotidiană. I-a căzut privirea pe câţiva oameni, bărbaţi şi femei, ieşiţi din ateliere şi prăvălii să-şi ia rămas-bun de la tatăl lui, care pleca în acea călătorie. Ultima. Cu coada ochiului, le-a văzut închinându-se pe Mundeta de la cuptorul de pâine şi pe doamna Ramona de la mercerie. Şi, înainte de a-şi pleca din nou capul, a mai avut timp să-i zărească pe Manel, vânzătorul de fructe, şi pe domnul Oliveres, farmacistul, în faţa uşilor de la magazinele lor, cu privirea plecată şi şepcile în mâini în semn de respect. Simţi pe umeri greutatea alinătoare a braţului lui Enric, prietenul lui, care-i zâmbea încurajator. Şi-a înghiţit scâncetul. Străzile pe care le străbăteau fuseseră până acum străzile copilăriei lui. Străzi ale jocurilor. Străzi cu oameni aşezaţi la poartă să se răcorească, până la ceasul când se goleau spălătoriile şi se umplea totul de apă murdară, atunci înşfăcau scaune şi copii şi-o luau la fugă. Şi-n apă clipoceau râsetele plozilor şi câte-un pleosc! făcut pe ascuns urmat de-o palmă şi de-o înjurătură. Şi-a zis că totul se sfârşise. Că ducea totul cu ea ploaia care începuse să bată în ferestrele caselor din cartier, formând băltoace în care clipocea acum doar melancolia. S-au deschis umbrelele, negre, funebre, ca nişte corbi mari.
NOTA: 4/5 Una historia llena de sentimientos, mucho glamour y perfumes.
El aroma del tiempo nos cuenta la historia de Pablo Soto; como de pequeño tubo que abandonar su ciudad natal y trasladarse a un pequeño pueblo de Francia donde descubrirá su pasión, vivirá un gran amor y un desamor que marcará su vida, pero también vemos un poco la historia de la perfumería y como nace uno de los perfumes más emblemáticos de nuestros tiempos. Todo esto enmarcado en un contexto histórico complicado y unos ambientes con mucho encanto.
Pablo Soto es el protagonista y el hilo conductor de esta historia. Es un chico carismático al que le coges cariño desde el primer momento, ya que, lo vemos crecer desde los once años hasta que es todo un hombre. A través de él nos enamoramos también de la perfumería y es que la vive con tanta pasión que es imposible no sentir un mínimo de curiosidad por ella. Además, estará rodeado de toda una serie de personajes maravillosos que van a despertar en vosotros sentimiento de lo más variados. Hay uno en concreto que llegué a odiar profundamente y con toda mi alma; ese personaje es maravillosamente horrible. Pero hay otros, la gran mayoría de hecho, que despiertan mucha ternura y que vais a querer achuchar muy fuerte.
Aunque esta historia se focaliza en seguir la vida de Pablo Soto, también vemos de vez en cuanto otros puntos de la trama que nos dan más información y que la enriquecen a los que no tendríamos acceso si no nos alejáramos un poco de él. Es interesante ver como se conocieron los padres de Pablo, los sentimos más oscuros de ese personaje tan odiado que todavía hacen que lo odies más y todo el entramado familiar de unos de los personajes que aparece en la segunda mitad del libro. Además, tengo que comentar que aparece brevemente Coco Chanel, su historia es también maravillosa y yo ahora tengo mil ganas de volver a ver la película que nos cuenta sus inicios en el mundo de la moda. Me da la impresión de que de esta forma les da cierto protagonismo a algunos de los personajes secundarios que tienen su importancia para la trama principal.
Todo esto enmarcado en un período complicado y lleno de contrastes. Nos vamos de Barcelona antes de que empiece la Gran Guerra. Descubrimos Grasse allí donde naces algunos de los grandes perfumes y donde vemos enamorarse a Pablo y descubrir su pasión. Después nos trasladamos al París más glamuroso, paseamos por su calles primero de la mano del padre de Pablo y después de la suya. Los edificios, las terrazas, las luces. Entramos en la boutique llena de espejos y en el atelier de Coco Chanel. Este es un período lleno de desamor, pero también de éxitos. Para terminar volvemos a Barcelona y ver los estragos que ha dejado la guerra civil y una vuelta a empezar.
El aroma del tiempo os gustará si os gustan aquellas historias que mezclan ficción con hechos históricos; en este caso entramos en el mundo de la perfumería del que descubriréis curiosidades varias de lo más interesantes sobre ella y su proceso de elaboración. También si os gustan las historias ven contadas que siguen la vida a largo plazo de los personajes. Y ya conocéis mi problema con el drama y aquí no lo vais a encontrar; puede que una pequeña dosis, pero totalmente justificado y necesario para la trama.
Antes de terminar me gustaría hacer una breve mención a un personaje muy especial; este es el perfume o la perfumería en sí. Este es un elemento recurrente a lo largo de toda la historia, de hecho le da nombre a la novela y podríamos decir que al igual que Pablo, que evoluciona y va cambiando a lo largo de la historia, también lo hace el olor, el aroma particular de cada perfume y lo que esto significa para nuestro protagonista.
Núria Pradas escribe muy bonito y fluido, no te das cuenta y ya has terminado varios capítulos. Además, no se hace nada denso cuando habla de la historia de la perfumería, esta está muy bien integrada en la trama de los personajes, ni tampoco se hace pesado cuando describe los olores de los diferentes perfumes que aparecen a lo largo de toda la novela.
El aroma del tiempo cuenta con unos personajes con mucha vida y sentimiento, una ambientación preciosa que enmarca a la perfección la historia que la autora quiere contar y con la perfumería como elemento central de la trama.
O poveste putin siropoasa, dar care mi-a facut placere sa o citesc, in special pentru ca mi-a daruit ocazia de a ma mai plimba pe strazile celor trei orase pe care nu le-am mai vazut demult, reaprinzandu-mi dorul de a calatori si a le vedea. Deasemenea m-a facut curioasa sa citesc mai mult despre razboiul civil din Spania si miscarile politice din anii 30-40, dar si mai mult mi-a facut sa imi doresc sa stiu mai multe despre istoria parfumurilor pe care le purtam si a nasurilor care le-au inventat. Cu siguranta nu vor fi la fel de intricate si pline de savoare precum aceasta, dar imi imaginez ca exista o poveste in spatele fiecaruia.
Esta novela me ha robado el corazón, está escrita con delicadeza y una dulzura que me ha enganchaos de principio a fin. Nos va narrando la vida de Pablo Soto, desde su niñez, donde nos cuenta cómo se va convirtiendo en un gran perfumista, en todo este marco tenemos unos personajes secundarios que son una maravilla, donde nos atrapan con su historia y las cosas que le van sucediendo... sólo puedo decir que esta historia se va a quedar en mi corazón...
Cartea in paginile ei cuprinde o poveste atat a parfumurilor cat si a incercarilor vietii. Ideea ca fiecare om are propriul parfum este minunata. De multe ori amintirea noastra despre cineva, despre ceva, este legata si de miros, si amintirile noastre au miros-fie ca sunt amintiri despre clipe dureroase sau cele mai fericite. Peste ani, un miros al unui parfum din trecut iti poate face inima sa tresara de o bucurie imensa sau de o tristete sfasietoare.
This entire review has been hidden because of spoilers.
A solar book. I read this book being in a small holiday on the border of the sea in Taveuni. A book about the rebirth each time after an important loss in the life of the main masculine character. Each new start in his life is pointed by the creation of a new perfume. A book, you as reader invited to travel in time to Paris during "des annees folles", to South of France and to a Barcelona trying to regain life after the years of civil war .
Una de las figuras femeninas que siempre me causó bastante interés por aparecer relacionada en bastantes tramas de la Segunda Guerra Mundial por su apego a los Nazis , y aunque su función parece a ver sido de espía para controlar sus incursiones en la Francia ocupada .....es Gabriele Channel o Coco Channel. La vida de esta mujer es una caja de sorpresas.
Pues por esa razón elegí este último libro en el que no siendo la protagonista principal de la novela , sí que forma parte importante de la trama que se narra . Una parte de la historia nos explicará la creación del perfume 👠👜Channel N 5 y el porque Coco decide crear ese perfume símbolo de la Feminidad absoluta en una época de entreguerras . Un libro histórico contado con una belleza asombrosa. Una limpieza en sus palabras que anuncian una ternura de olores a flores , sándalo y bosques para perderse en sus infinitas páginas.
Una preciosa historia que se sitúa entre las dos guerras mundiales y que nos hace viajar a la Provenza Francesa y a Paris junto a un pequeño español de 11 años que tras quedarse huérfano se traslada a vivir con su tía materna a la capital de las 💐 flores en Francia. Su destino ..,convertirse en un grande creador de Perfumes . Con una dura y enternecedora historia Nuria Prada presenta “ El aroma del tiempo “ para enseñarnos a oler la vida . Muy recomendado.
Personalment, és un libre del qual tenia moltes reserves a l'hora de llegir-lo i que em va sorprendre molt gratament. Tot i ser una història que al principi ens pot semblar que està molt vista o molt explotada, l'autora ens sorprèn amb alguns girs d'argument o amb personatges que no són tal com els esperàvem. A més, fa uan descripció molt fidel de la França del segle XX, amb les dues guerres mundials i el període d'entreguerres al mig, així com de la Barcelona de post-guerra. A més, tot i ser una novel·la amb pocs personatges, tots trobem algú amb qui ens sentim identificats i amb qui connectem més, i el fet que hi surtin personatge històrics com Coco Chanel és un plaer. E