What do you think?
Rate this book
Viața ca o pradă
Viața ca o pradă nu este propriu-zis o carte de memorii, nu este nici un roman de formație, cum l-au socotit unii comentatori. Un număr de pagini reconstituie debutul literar al amintiri, portrete de scriitori cunoscuți, evocarea atmosferei cultural-politice de la începutul deceniului al cincilea, experiențe de lectură etc. Altele (nu puține) intră în sfera literaturii de ficț mici narațiuni ce pot fi citite independent, eu (naratorul) părând a fi un personaj ca oricare altul.
Simbolul latent, codul secret al operei, trebuie să-l descoperim noi la lectură. El ne deschide (dar numai pe jumătate) o fereastră spre începuturile misterioase ale creației. Vorbind despre ele, Marin Preda este asaltat din toate părțile de imaginația sa epică. Dintr-o confesiune despre originile creației, cartea este pe punctual de a deveni un tulburător roman despre neliniștea care precede scrierea unui mare roman.
Simbolul latent, codul secret al operei, trebuie să-l descoperim noi la lectură. El ne deschide (dar numai pe jumătate) o fereastră spre începuturile misterioase ale creației. Vorbind despre ele, Marin Preda este asaltat din toate părțile de imaginația sa epică. Dintr-o confesiune despre originile creației, cartea este pe punctual de a deveni un tulburător roman despre neliniștea care precede scrierea unui mare roman.
271 pages, Paperback
First published January 1, 1977
65 people are currently reading
1270 people want to read
About the author
Marin Preda
52 books323 followersMarin Preda was one of the best-known post-World War II Romanian writers.
He was born in the Teleorman county, at Silistea-Gumesti, in the family of Tudor Calarasu.
He finished the first 7 classes in this village, he was then educated at the Normal School in Abrud, next at Cristuru-Odorhei, and after that in Bucharest.
He graduated the capacity exam, but eventually stopped going to school because of various reasons.
He became clerk at the Institute for Statistics in Bucharest, he was then press corrector at Timpul magazine, where he also made his debut in 1942 with the short story Pârlitu.
Encouraged, he published prose and was remarked by Eugen Lovinescu at the Sburatorul literary club.
His editorial debut is in 1948 with the novel Întâlnirea din pamânturi. The young novelist paid his tribute to the socialist reality, as the majority of the writers from the "ploretarian dictature" period (Desfasurarea s.o.).
His first masterpiece was the novel Morometii (vol. I - 1955; vol. II - 1967), which was also used for a successful movie in 1987.
Marin Preda published the novels Risipitorii in 1962, Intrusul in 1968, Marele singuratic in 1972, Delirul in 1975, and his second masterpiece Cel mai iubit dintre pamânteni in 1980, regarded as a violent critique of communism. After a few short weeks on the market, the novel was withdrawn from all public, university, and school libraries and all bookshops.
Shortly after the publication of his last novel, he was found dead, in his creation room from the Mogosoaia Palace, in Bucharest. He died in a suspect way, in 1980, on May 16, leaving many legends related to his passing away, taking into account that he was known for his cold attitude towards the authorities.
La 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, plasa Balaci, județul Teleorman, se naște Marin Preda, fiu al lui Tudor Călărașu, „de profesie plugar", și al Joiței Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putea primi pensie în continuare ca văduvă de război.
Joița venea cu două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica - după numele bărbatului) și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) și Ion (Nilă). În familia celor doi soți se mai nasc: Ilinca, Marin și Alexandru (Sae).
Copilul Marin Preda își petrece copilăria în această familie numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ „primite la împroprietărire” – nu este lipsită de griji.
În 1937, evitând Școala Normală din Alexandria (pe atunci, reședința județului fiind la Turnu Măgurele), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. (Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul respectiv.)
Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud.
În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde își continuă studiile încă un an. Ca și la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, română și chiar matematici. În ședințele Societății literare din școală este remarcat de profesorul Justin Salanțiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”, în cadrul societății scrie și citește câteva schițe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatic
He was born in the Teleorman county, at Silistea-Gumesti, in the family of Tudor Calarasu.
He finished the first 7 classes in this village, he was then educated at the Normal School in Abrud, next at Cristuru-Odorhei, and after that in Bucharest.
He graduated the capacity exam, but eventually stopped going to school because of various reasons.
He became clerk at the Institute for Statistics in Bucharest, he was then press corrector at Timpul magazine, where he also made his debut in 1942 with the short story Pârlitu.
Encouraged, he published prose and was remarked by Eugen Lovinescu at the Sburatorul literary club.
His editorial debut is in 1948 with the novel Întâlnirea din pamânturi. The young novelist paid his tribute to the socialist reality, as the majority of the writers from the "ploretarian dictature" period (Desfasurarea s.o.).
His first masterpiece was the novel Morometii (vol. I - 1955; vol. II - 1967), which was also used for a successful movie in 1987.
Marin Preda published the novels Risipitorii in 1962, Intrusul in 1968, Marele singuratic in 1972, Delirul in 1975, and his second masterpiece Cel mai iubit dintre pamânteni in 1980, regarded as a violent critique of communism. After a few short weeks on the market, the novel was withdrawn from all public, university, and school libraries and all bookshops.
Shortly after the publication of his last novel, he was found dead, in his creation room from the Mogosoaia Palace, in Bucharest. He died in a suspect way, in 1980, on May 16, leaving many legends related to his passing away, taking into account that he was known for his cold attitude towards the authorities.
La 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, plasa Balaci, județul Teleorman, se naște Marin Preda, fiu al lui Tudor Călărașu, „de profesie plugar", și al Joiței Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putea primi pensie în continuare ca văduvă de război.
Joița venea cu două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica - după numele bărbatului) și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) și Ion (Nilă). În familia celor doi soți se mai nasc: Ilinca, Marin și Alexandru (Sae).
Copilul Marin Preda își petrece copilăria în această familie numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ „primite la împroprietărire” – nu este lipsită de griji.
În 1937, evitând Școala Normală din Alexandria (pe atunci, reședința județului fiind la Turnu Măgurele), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. (Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul respectiv.)
Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud.
În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde își continuă studiile încă un an. Ca și la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, română și chiar matematici. În ședințele Societății literare din școală este remarcat de profesorul Justin Salanțiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”, în cadrul societății scrie și citește câteva schițe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatic
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 56 reviews
July 12, 2012
I am confident that if Preda was part of English or even French literature, he would have been one of the most prominent and awarded writer of 20th century. I enjoyed every novel I read from him and I am sure he is the best Romanian novelist ever. His clear style, with reflections on aspects of life, yet without being too invasive on the story and transforming the epic story in a philosophy book.
This one is an nice mixture between characters from other novels he wrote and facts from his life. They all melt down into a kind of glass painting where all pieces have their own contribution to the overall message. By reading it you will experience glimpses into Romanian literary society from the period of the World War II and the start of 5th decade, some aspects from his life, but most important how it is to find that creative spark, the struggle before writing a new book.
This one is an nice mixture between characters from other novels he wrote and facts from his life. They all melt down into a kind of glass painting where all pieces have their own contribution to the overall message. By reading it you will experience glimpses into Romanian literary society from the period of the World War II and the start of 5th decade, some aspects from his life, but most important how it is to find that creative spark, the struggle before writing a new book.
July 23, 2014
Preda este un geniu. M-am îndrăgostit de sufletul său de scriitor şi mă bucur că s-a căsătorit cu femeia de care vorbea în romanul acesta, chiar dacă ea n-a fost marea lui iubire şi nici ultima lui soţie. Sunt foarte înduioşată şi am lacrimi un ochi. Nu credeam că o să pot aşa de afectată de un autor român, dar uite c-am fost.
September 24, 2023
Ce ar fi fost viața lui Marin Preda dacă acel dascăl nu ar fi văzut sclipirea din el? Dacă nu i-ar fi dat premiul I confirmând-i valoarea în fața întregului sat și în fața propriei familii? Doar mă întreb.
January 26, 2013
Parcursul unui mare scriitor.
Incursiuni in istorie, lecturi preferate, Bucurestii in timpul razboiului.
Jocuri de rol, naivitate copilareasca, conditii grele, neam si huma.
Si-o salcie.
Incursiuni in istorie, lecturi preferate, Bucurestii in timpul razboiului.
Jocuri de rol, naivitate copilareasca, conditii grele, neam si huma.
Si-o salcie.
August 8, 2023
A treia lectură a cărții - la fel de fascinantă ca prima.
„Dibuia, și ar fi vrut să afle măcar în ultima oră de la mine dacă era sau nu ceva în capul sau în sufletul meu, un gând gând sau o tărie care să-i facă despărțirea ușoară. Cum puteam să-i spun?! Marile taine nu se dezvăluiesc nimănui… Ne purtăm chiar cu cei mai apropiați, ca și când nu le-am avea, chiar cu riscul de a fi luați în derâdere, batjocoriți sau umiliți.”
„Stăteam rezemat de bancă şi mă uitam, în timpul orelor, la profesori fără să-i văd şi adesea fără să-i aud, copleşit de acest sentiment divin care ne face atât de bătrâni fiind atât de tineri şi din care ni se formează pentru totdeauna idealurile şi visurile. Totul e posibil pentru noi. De ce nu? Şi una din cele mai frumoase ore din cei patru ani de şcoală normală pe care i-am urmat nu se poate reda, fiindcă relief au numai lucrurile negative, iar lumina din sufletul nostru, cu cât e mai puternică, cu atât mai mult subţiază toate contururile din amintire şi ne descurajează să le reconstituim.”
„Prietenii se fac în mari cicluri de viaţă când se pierd şi se regăsesc după decenii, adesea după experienţe tragice, care îi reapropie, sau după înălţări şi căderi care le amintesc ziua când s-au cunoscut şi prietenia reînvie cu noi elanuri; sau dimpotrivă, se stinge definitiv când unul intră fără scăpare pe orbite străine primelor elanuri şi este scurt-circuitat pentru orice prietenie.”
„Intenţiile mele asaltau din toate părţile viaţa pe care o cunoscusem până atunci fără să reuşesc să intru în miezul ei. Imagini groteşti îmi veneau în minte. Văzusem odată un cal mort într-o văgăună, cu o grămadă de căţelandri schelălăind de foame şi de neputinţă care se repezeau în el să-l sfârtece. Dar de oriunde îl apucau, nu reuşeau nimic, calul rezista. Îşi înfigeau dinţii în burtă, în pulpe, în spinare, se propteau în picioare bâţâind din cap şi scheunând. Prima îmbucătură, care ar fi deschis drumul celorlalţi, le scăpa. De unde? Din ce loc? Am stat mult să-i văd ce fac şi mă uitam la ei râzând. Nu era printre ei nici unul bătrân şi experimentat care să-i înveţe.
Desigur, viaţa nu e un cal mort, dar e, pentru un scriitor tânăr, o pradă care nu cedează dacă nu ştii de unde s-o apuci. Deşi tatăl meu se despărţise de mine în acea zi de septembrie '40 când mă condusese la gară şi îmi spusese că nu mai are bani să mă ţină mai departe la Şcoala normală, despărţirea era neştiută de mine, şi rămânea şi atunci, în '48, la fel de enigmatică, mai ales că în toţi acei ani, în timpul războiului, până în '45, nu mai dădusem niciodată pe-acasă, nu-i mai scrisesem şi nici el mie. Numai instinctul mă prevenise că despărţirea era irevocabilă, n-aveam ce mai căuta în sat, eram aruncat în viaţă şi trebuia, ca orice vieţuitoare, să aflu singur secretele pădurii. Ce făcusem?”
„Dibuia, și ar fi vrut să afle măcar în ultima oră de la mine dacă era sau nu ceva în capul sau în sufletul meu, un gând gând sau o tărie care să-i facă despărțirea ușoară. Cum puteam să-i spun?! Marile taine nu se dezvăluiesc nimănui… Ne purtăm chiar cu cei mai apropiați, ca și când nu le-am avea, chiar cu riscul de a fi luați în derâdere, batjocoriți sau umiliți.”
„Stăteam rezemat de bancă şi mă uitam, în timpul orelor, la profesori fără să-i văd şi adesea fără să-i aud, copleşit de acest sentiment divin care ne face atât de bătrâni fiind atât de tineri şi din care ni se formează pentru totdeauna idealurile şi visurile. Totul e posibil pentru noi. De ce nu? Şi una din cele mai frumoase ore din cei patru ani de şcoală normală pe care i-am urmat nu se poate reda, fiindcă relief au numai lucrurile negative, iar lumina din sufletul nostru, cu cât e mai puternică, cu atât mai mult subţiază toate contururile din amintire şi ne descurajează să le reconstituim.”
„Prietenii se fac în mari cicluri de viaţă când se pierd şi se regăsesc după decenii, adesea după experienţe tragice, care îi reapropie, sau după înălţări şi căderi care le amintesc ziua când s-au cunoscut şi prietenia reînvie cu noi elanuri; sau dimpotrivă, se stinge definitiv când unul intră fără scăpare pe orbite străine primelor elanuri şi este scurt-circuitat pentru orice prietenie.”
„Intenţiile mele asaltau din toate părţile viaţa pe care o cunoscusem până atunci fără să reuşesc să intru în miezul ei. Imagini groteşti îmi veneau în minte. Văzusem odată un cal mort într-o văgăună, cu o grămadă de căţelandri schelălăind de foame şi de neputinţă care se repezeau în el să-l sfârtece. Dar de oriunde îl apucau, nu reuşeau nimic, calul rezista. Îşi înfigeau dinţii în burtă, în pulpe, în spinare, se propteau în picioare bâţâind din cap şi scheunând. Prima îmbucătură, care ar fi deschis drumul celorlalţi, le scăpa. De unde? Din ce loc? Am stat mult să-i văd ce fac şi mă uitam la ei râzând. Nu era printre ei nici unul bătrân şi experimentat care să-i înveţe.
Desigur, viaţa nu e un cal mort, dar e, pentru un scriitor tânăr, o pradă care nu cedează dacă nu ştii de unde s-o apuci. Deşi tatăl meu se despărţise de mine în acea zi de septembrie '40 când mă condusese la gară şi îmi spusese că nu mai are bani să mă ţină mai departe la Şcoala normală, despărţirea era neştiută de mine, şi rămânea şi atunci, în '48, la fel de enigmatică, mai ales că în toţi acei ani, în timpul războiului, până în '45, nu mai dădusem niciodată pe-acasă, nu-i mai scrisesem şi nici el mie. Numai instinctul mă prevenise că despărţirea era irevocabilă, n-aveam ce mai căuta în sat, eram aruncat în viaţă şi trebuia, ca orice vieţuitoare, să aflu singur secretele pădurii. Ce făcusem?”
February 4, 2012
Citind ”Viața ca o pradă” de Marin Preda, am reușit să înțeleg mai bine personajul Niculae din volumul II al Moromeților și, de asemenea, am înțeles de ce îmi place mie atât de mult primul volum din Moromeți: n-a fost doar bine scris ca structură, ci și la nivel sufletesc. Mi-a plăcut enorm această carte care, de altfel, nu e decât o notă autobiografică nu doar foarte plăcută, ci foarte captivantă și simplă - mai concis, pur românească. Totodată, cu ajutorul acestei cărți, m-am simțit mult mai apropiată de Marin Preda și de ceea ce am citit de acesta până la ora actuală -
May 1, 2011
Prima autobiografie pe care am citit-o. Îmi place la nebunie stilul lui Marin Preda, atât am de zis!
February 22, 2021
„Aventura conştiinţei mele a început într-o zi de iarnă când o anumită întâmplare m-a făcut să înţelegdeodată că exist. Era multă lume în casă, fiinţe mari, aşezate în cerc pe scaune mici şi care se uitau la mine cupriviri de recunoaştere, dar parcă îmi spuneau cu ostilitate, te vedem, eşti de-al nostru, dar ce faci? Atunci amauzit o voce: "Lăsaţi-l în pace! Na, mă, şi pe-asta!" Şi cel ce rostise aceste cuvinte a luat de undeva de pe sobă opâine mare şi rotundă şi mi-a întins-o. Atunci mi-am dat seama că ţineam strâns ceva în braţe, tot o pâine, şi căasta era cauza privirilor rele îndreptate asupra mea. Pusesem mâna pe pâinea de pe masă care era a tuturor şi numai vroiam să dau la nimeni din ea. Iar acel om, de care ascultau toţi, în loc să mi-o ia cu forţa, cum furioşi separe că vroiau ceilalţi, făcându-mă să scot răcnete, îmi mai dăduse una: "Ia-o, mă, şi pe-asta!" Parcă m-am trezitdintr-un somn. M-am uitat la toţi liniştit şi am pus cuminte pâinea din braţe pe masă. Nimeni nu mai m-a luatdupă aceea în seamă, au început să rupă din ea şi să mănânce”
„Loviţi, oamenii se întunecă, ceva străin pune stăpânire pe ei, le spulberă frumuseţea privirii, le ia surâsul, le chirceşte sufletul şi le desfigurează chipul.”
„În realitate nu făceam nimic, îl pierdeam, acel timp; era un sentiment divin, n-aveam ce căuta la biserică să-l găsesc...”
„Nu există fiinţă care să nu fie înzestrată cu instinctul primejdiei.”
„Loviţi, oamenii se întunecă, ceva străin pune stăpânire pe ei, le spulberă frumuseţea privirii, le ia surâsul, le chirceşte sufletul şi le desfigurează chipul.”
„În realitate nu făceam nimic, îl pierdeam, acel timp; era un sentiment divin, n-aveam ce căuta la biserică să-l găsesc...”
„Nu există fiinţă care să nu fie înzestrată cu instinctul primejdiei.”
February 21, 2013
O carte despre un scriitor
Intr-un interviu, Marin Preda spunea ca un scriitor e foarte bine justificat sa isi repete temele in diversele lui opere. In acest mod, el poate sa contureze mai bine universul unic pe care il creeaza. Nu e exclus ca in "Viata ca o prada" o sa ne intalnim cu cateva concepte recurente in operele lui Preda, dar contextul in lumina carora lucesc aici clarifica prezenta lor in celelate.
"Dom' Preda" ne da aici ocazia sa ne satisfacem oarecare curiozitate despre viata si operele lui. Nu uita sa descrie atmosfera in care viata lui ca artist ia forma in contextul celui de-al II-lea Razboi Mondial si decada imediat urmatoare. Formarea lui ca scriitor ne este desfasurata in aceasta carte prin prisma evenimentelor din viata lui, scriitorii care l-au influentat si oamenii pe care i-a intalnit.
Lectura placuta! :)
Intr-un interviu, Marin Preda spunea ca un scriitor e foarte bine justificat sa isi repete temele in diversele lui opere. In acest mod, el poate sa contureze mai bine universul unic pe care il creeaza. Nu e exclus ca in "Viata ca o prada" o sa ne intalnim cu cateva concepte recurente in operele lui Preda, dar contextul in lumina carora lucesc aici clarifica prezenta lor in celelate.
"Dom' Preda" ne da aici ocazia sa ne satisfacem oarecare curiozitate despre viata si operele lui. Nu uita sa descrie atmosfera in care viata lui ca artist ia forma in contextul celui de-al II-lea Razboi Mondial si decada imediat urmatoare. Formarea lui ca scriitor ne este desfasurata in aceasta carte prin prisma evenimentelor din viata lui, scriitorii care l-au influentat si oamenii pe care i-a intalnit.
Lectura placuta! :)
July 21, 2019
O carte recomandata daca vreti sa aflati mai multe despre formarea scriitorului Marin Preda, despre viata din Bucuresti inainte, in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial. Trebuie doar sa aveti rabdarea sa parcurgeti pasajele cu caracter filosofic ce se imbina cu pasajele autobiografice.
Autorul parcurge anii de scoala inceputa in satul natal, continuata la Blaj si apoi Bucuresti, primele angajari (cai ferate, tipografie, ziar) si momentul publicarii primei colectii de nuvele si se incheie in momentul scrierii, la Sinaia a cartii Morometii. Extrem de interesant este sa descoperi cat de complicat si costisitor era in anii de atunci sa obtii o educatie. Ciclul de studii ce acum ni se pare de la sine inteles si este adesea ignorat sau abandonat din alte motive decat cele financiare presupunea in anii '30-'40 un efort substantial din partea parintilor si fiecare an de scoala era privit ca o realizare si o o posibilitate de diferentiere fata de ceilalti in obtinerea unei slujbe mai bune.
Autorul parcurge anii de scoala inceputa in satul natal, continuata la Blaj si apoi Bucuresti, primele angajari (cai ferate, tipografie, ziar) si momentul publicarii primei colectii de nuvele si se incheie in momentul scrierii, la Sinaia a cartii Morometii. Extrem de interesant este sa descoperi cat de complicat si costisitor era in anii de atunci sa obtii o educatie. Ciclul de studii ce acum ni se pare de la sine inteles si este adesea ignorat sau abandonat din alte motive decat cele financiare presupunea in anii '30-'40 un efort substantial din partea parintilor si fiecare an de scoala era privit ca o realizare si o o posibilitate de diferentiere fata de ceilalti in obtinerea unei slujbe mai bune.
February 10, 2017
Viaţa ca o pradă (1977) nu este propriu-zis o carte de memorii, nu este nici un roman de formaţie, cum l-au socotit unii comentatori. Un număr de pagini reconstituie debutul literar al autorului: amintiri, portrete de scriitori cunoscuţi, evocarea atmosferei cultural-politice de la începutul deceniului al cincilea, experienţe de lectură etc. Altele (nu puţine) intră în sfera literaturii de ficţiune: mici naraţiuni ce pot fi citite independent, eu (naratorul) părând a fi un personaj ca oricare altul.
Simbolul latent, codul secret al operei trebuie să-l descoperim noi, la lectură. El ne deschide (dar numai pe jumătate) o fereastră spre începuturile misterioase ale creaţiei. Vorbind despre ele, Marin Preda este asaltat din toate părţile de imaginaţia sa epică. Dintr-o confesiune despre originile creaţiei, cartea este pe punctul de a deveni un tulburător roman despre neliniştea care precedă scrierea unui mare roman.
de EUGEN SIMION (Curtea Veche)
Simbolul latent, codul secret al operei trebuie să-l descoperim noi, la lectură. El ne deschide (dar numai pe jumătate) o fereastră spre începuturile misterioase ale creaţiei. Vorbind despre ele, Marin Preda este asaltat din toate părţile de imaginaţia sa epică. Dintr-o confesiune despre originile creaţiei, cartea este pe punctul de a deveni un tulburător roman despre neliniştea care precedă scrierea unui mare roman.
de EUGEN SIMION (Curtea Veche)
August 13, 2021
Asta chiar a fost interesantă. Am reușit parcă să înțeleg neliniștile și să mă identific cu inocența tânără, cu felul cum autorul trecea cumva peste semnele problemelor care urmau să apară și care le observa doar când totul era evident. Apropo de "probleme".....e cam prima carte pe care mi-o aduc aminte, prezentând perioada legionară prin prisma unui tânăr intelectual....și asta a fost interesant. Cu excepția unei părți scurte mult mai filosofice, care făcea cumva comentarii asupra unor curente din perioada respectivă, și pe care eu nu le-am putut urmări complet....chiar m-a prins
September 23, 2022
Preda in cartea asta e efectiv genial, daca esti un bookworm obsedat de clasici si de literatura română (indiferent de ce perioada desi mentioneaza mai mult scena literara românească din anii 40/50/60) o sa o adori.
May 3, 2013
Definitely now among my top favorite books!
May 3, 2015
"Ce scrii? Dar cum scrii? "
March 27, 2021
Nu ideile în sine sunt interesante, ci oamenii care le poartă şi le trăiesc.
Experienţa este sursa cunoaşterii
Experienţa este sursa cunoaşterii
January 25, 2023
“Or, cine isi cunoaste clipa de fata, pana nu devine trecut?”
November 29, 2023
Kind of boring.
December 19, 2024
Mi-a rămas în minte cartea asta încă din școala generală. Într-o zi, profesorul de română ne-a rugat să aducem de acasă ce cărți de Marin Preda avea fiecare. A dus la tablă câte un exemplar din fiecare titlu, ne-a zis câte ceva despre ele, apoi ne-a spus că preferata lui este Viața ca o pradă. Cu ideea asta am rămas eu în cap, că ar fi mai mișto decât Cel mai iubit dintre pământeni, care mi s-a părut monumentală în liceu. Nu știu de ce am avut nevoie de zeci de ani ca să ajung la ea, dar acum îmi dau seama că aș mai fi putut aștepta încă pe atât.
November 30, 2023
it was a book for school, so it was boring, but i liked it at some points :))
December 18, 2024
Cartea tinereţii şi devenirii intelectuale a lui Marin Preda, părintele "Moromeţilor", unic condei plămădit din ţărâna Teleormanului. Deodată cu nostalgia anilor trecuţi veţi regăsi viaţa la ţară, promisiunea educaţiei, dilema legionară (că tot e la modă acum), munca asiduă şi nopţile pierdute în aerul otrăvit cu plumb al tiparniţelor sau în odăi sordide de închiriat şi în cârciumi uitate. Şi, din loc în loc, veţi întâlni personalităţi ale unei Românii "altfel", precum Nichifor Crainic sau Virgil Ierunca.
March 5, 2015
"Ce scrii? Dar cum scrii?"
Intrebarile acestea ii sunt puse in roman lui Marin Preda. Acesta este un tanar taran ce incearca sa razbata in fata provocarilor timpului.
Primele noua capitole relateaza educatia primita de Marin Preda , iar restul romanului urmareste procesul de creare ce a precedat romanul Morometii.As putea spune ca romanul este o arta prozica.
Sunt un fan declarat al lui Marin Preda, iar odata cu acest roman reusesc sa formulez un raspuns intrebarii de ce: Naratiunea lui, are ca factor predominant luciditatea. Personajele lui sunt foarte realiste deoarece nu li se atribuie o gandire ce nu le este caracteristica. In Viata ca o Prada, Marin Preda este condus de un singur tel, si acela de a fi publicat , sau macar sa primeasca un verdict asupra puterii lui creatoare.
Marin Preda este o fire boema si un personaj sarac, astfel incat, fiecare ban cheltuit sau incasat, avea o greutate aparte. Sunt mentionate aceste transferuri destul de des incat am ajuns sa contabilizez autorul.
Romanul acesta, ca restul proza predista, reuseste sa contureze contextul istoric in care se afla Romania. Aflata in Al Doilea Razboi Mondial, intalnim refugiati Ardeleni, legionari , comunisti, exista si un personaj ce sfarseste pe frontul de lupta (desi, evenimentul nu este detaliat).
Viata ca o Prada, nu este un roman ce poate fi pus pe aceeasi treapta cu Morometii sau Cel mai iubit dintre pamanteni. Probabil din cauza incercarii de a pastra adevarul, cartea nu atinge dimensiunile epice ale romanelor mentionate precedent.
Merita citita pentru ca e una dintre foarte putinele carti (mai ales de un mare autor) despre cum se scrie un roman, pentru contextul istoric, si pentru povestea unei impliniri.
Intrebarile acestea ii sunt puse in roman lui Marin Preda. Acesta este un tanar taran ce incearca sa razbata in fata provocarilor timpului.
Primele noua capitole relateaza educatia primita de Marin Preda , iar restul romanului urmareste procesul de creare ce a precedat romanul Morometii.As putea spune ca romanul este o arta prozica.
Sunt un fan declarat al lui Marin Preda, iar odata cu acest roman reusesc sa formulez un raspuns intrebarii de ce: Naratiunea lui, are ca factor predominant luciditatea. Personajele lui sunt foarte realiste deoarece nu li se atribuie o gandire ce nu le este caracteristica. In Viata ca o Prada, Marin Preda este condus de un singur tel, si acela de a fi publicat , sau macar sa primeasca un verdict asupra puterii lui creatoare.
Marin Preda este o fire boema si un personaj sarac, astfel incat, fiecare ban cheltuit sau incasat, avea o greutate aparte. Sunt mentionate aceste transferuri destul de des incat am ajuns sa contabilizez autorul.
Romanul acesta, ca restul proza predista, reuseste sa contureze contextul istoric in care se afla Romania. Aflata in Al Doilea Razboi Mondial, intalnim refugiati Ardeleni, legionari , comunisti, exista si un personaj ce sfarseste pe frontul de lupta (desi, evenimentul nu este detaliat).
Viata ca o Prada, nu este un roman ce poate fi pus pe aceeasi treapta cu Morometii sau Cel mai iubit dintre pamanteni. Probabil din cauza incercarii de a pastra adevarul, cartea nu atinge dimensiunile epice ale romanelor mentionate precedent.
Merita citita pentru ca e una dintre foarte putinele carti (mai ales de un mare autor) despre cum se scrie un roman, pentru contextul istoric, si pentru povestea unei impliniri.
February 1, 2015
Marin Preda nu se dezice nici când își scrie memoriile. În stilul caracteristic al Moromeților sau al Celui mai iubit dintre pământeni, Preda relatează modul în care ajunge să scrie prima sa carte importantă, după debutul în volumul Întâlnirea din Pământuri. Parcurgându-și copilăria în momentele care nu sunt surprinse în Moromeții, Marin Preda ne face cunoștință mai mult cu gândurile sale, cu problemele pe care le întâmpină, accentuând nu numai încercările pe care reușește să le depășească, cât și modul în care își găsește propria cale.
April 12, 2023
O carte (pardon, viață) care te poartă prin nenumărate amintiri. Mi-a plăcut nespus, în special că pornește din perioada copilăriei; cu zbuciumul interior de a-și continua studiile și, mai apoi, activitatea literară. Și o salcie. Frumos!
Apar multe alte titluri (de cărți), ceea ce nu poate decât să mă încânte.
Nu m-am împăcat prea bine (adică nu am înțeles îndeajuns) părțile filosofice, însă o pun pe seama vârstei mele.
Apar multe alte titluri (de cărți), ceea ce nu poate decât să mă încânte.
Nu m-am împăcat prea bine (adică nu am înțeles îndeajuns) părțile filosofice, însă o pun pe seama vârstei mele.
April 23, 2023
3.5⭐️ Mi-a placut, dupa parerea mea a fost mai ok decat "Romanul adolescentului miop". Intr-adevar, unele capitole au fost destul de lungi si destul de greu de parcurs (in sensul ca nu se intampla mare lucru), dar per total mi s-a parut interesant sa citesc despre viata lui Marin Preda. De asemenea, mi-au placut mult si pasajele in care discuta despre carti, m-au facut sa vreau sa le citesc si eu :)
July 19, 2021
One of the books that made me tell myself :
Maybe not all post war Romanian authors suck
Maybe not all post war Romanian authors suck
September 7, 2021
Viața ca o Preda!
April 17, 2022
Viața ca o prada…fără prada. Sau mai degrabă drumul de devenire al unui mare OM literar.
July 20, 2022
Inefabil
Displaying 1 - 30 of 56 reviews