Însemnări din subterană / Eternul soţ / Jucătorul

by Fyodor Dostoevsky, Antoaneta Olteanu (Translator)

Ideile dostoievskiene nu sunt categorii îngheţate, ci torente pârjolitoare. Toate sunt legate de destinul lumii şi al lui Dumnezeu. Ideile determină destinul, ele sunt adânc ontologice, existenţiale, energetice şi dinamice, în idee este concentrată şi ascunsă energia distrugătoare a dinamitei, iar Dostoievski arată cum exploziile ideilor distrug şi aduc moartea. Totodată, în idee este concentrată şi ascunsă energia regeneratoare şi izbăvitoare.”
Nikolai Berdiaev, Filosofia lui Dostoievski

„Elementul modern din Însemnări din subterană este jubilarea dostoievskiană la vederea perversităţii umane. Această carte se poate citi ca o meta-ficţiune despre cum se creează o voce, sau ca un studiu de caz, dar nu poţi evita să o citeşti, totodată, şi ca pe o acuzaţie adusă carenţelor umane, acuzaţie exprimată fără nicio urmă de făţărnicie.”
David Denby în The New Yorker

432 pages, Paperback

Published January 1, 2015

About the author

Фёдор Михайлович Достоевский (Russian)

Works, such as the novels Crime and Punishment (1866), The Idiot (1869), and The Brothers Karamazov (1880), of Russian writer Feodor Mikhailovich Dostoyevsky or Dostoevski combine religious mysticism with profound psychological insight.

Very influential writings of Mikhail Mikhailovich Bakhtin included Problems of Dostoyevsky's Works (1929),

Fyodor Mikhailovich Dostoevsky composed short stories, essays, and journals. His literature explores humans in the troubled political, social, and spiritual atmospheres of 19th-century and engages with a variety of philosophies and themes. People most acclaimed his Demons(1872) .

Many literary critics rate him among the greatest authors of world literature and consider multiple books written by him to be highly influential masterpieces. They consider his Notes from Underground of the first existentialist literature. He is also well regarded as a philosopher and theologian.

(Russian: Фёдор Михайлович Достоевский) (see also Fiodor Dostoïevski)

Reviews

[Tudose Vasilică · Rating 5 out of 5]

▪️ Acum vreau să vă povestesc, domnilor, chiar dacă doriți sau nu să ascultați asta, de ce nu am reușit eu să ajung nici măcar o gâză🤣... Vă jur, domnilor, că, dacă ești mult prea conștient, asta e o boală, o boală adevărată, autentică.🤔 (Însemnări, cap 2, p10)

▪️l'homme de la nature et de la vérité = "omul naturii și al adevărului" (fr. în original), referire la Confesiunile lui Jean-Jacques Rousseau ( Idem, p14)

▪️Și toate acestea numai din cauza simplului motiv pe care, se pare, nici nu merită să-l menționăm: tocmai pentru că omului, pretutindeni și permanent, oricine ar fi, i-a plăcut să acționeze cum a dorit, și nu așa cum i-au poruncit rațiunea și avantajul; doar poți dori și împotriva propriului avantaj, iar uneori chiar trebuie categoric să vrei asta...Voința ta, proprie, fantezia ta, incitată uneori până la nebunie, uite tocmai acesta este acel avantaj omis, avantajul cel mai avantajos care nu intră în niciun fel de clasificare și din cauza căruia toate sistemele și teoriile sar mereu în aer. Și de unde au scos-o înțelepții ăștia că omului îi trebuie o voință normală, virtuasă?... Omul are nevoie numai de o voință independentă, orice ar presupune independența asta și indiferent la ce ar duce ea. (Idem, pp 28-29)

▪️Există în amintirile oricărui om asemenea lucruri pe care nu le împărtășește tuturor, ci poate numai prietenilor. Sunt și din cele care nici prietenilor nu le împărtășește, ci numai propriei persoane, și asta în mare secret. Dar sunt și, în cele din urmă, din cele care și sieși omul se teme să și le împărtășească, și asemenea lucruri la orice om cuviincios se adună destul de multe. (Idem, p 40)

▪️ Și nimeni, nimeni nu trebuie să știe ce se întâmplă între soț și soție, dacă se iubesc unii pe alții. Și, indiferent ce fel de ceartă ar fi apărut între ei, nici pe mama, nici măcar pe ea nu trebuie s-o ia de judecător și să-i povestească despre celălalt. Ei singuri sunt judecătorii lor. Iubirea e o taină dumnezeiască și trebuie să fie ascunsă de ochii străini, orice s-ar întâmpla. Astfel e mai sfântă, mai bună. Ei se respectă mai mult, iar pe respect multe se bazează. (Idem, p 91)

▪️Chiar ne pierdusem speranța, eu și răposata, doar știți și dumneavoastră, și deodată Dumnezeu ne binecuvântează...se pare exact la un an de la plecarea dumneavoastră...ați plecat în septembrie pe doisprezece, domnule, iar Liza s-a născut în mai, pe opt, asta, prin urmare, înseamnă septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie, aprilie, peste opt luni și ceva, uite, domnule...😵 (Eternul soț, p 163)
▪️ Scopul acesta consta în faptul că - se tot gândea el mereu acum la asta - Liza, în fiecare zi, în fiecare ceas și toată viața să simtă asupra sa această iubire. "Nu există niciun scop mai înalt pentru niciun om, nu poate să existe!...Dacă există și alte scopuri, atunci niciunul nu poate fi mai sfânt decât acesta! Prin iubirea Lizei, visa el, s-ar fi purificat și s-ar fi mântuit întreaga mea viață mizerabilă și inutilă; în locul meu, al celui trândav, păcătos și sfârșit, aș fi cultivat pentru viață o ființă curată și minunată, și pentru această ființă mi s-ar fi iertat totul, și mi-aș fi iertat și eu tot." 🤧 (Idem, p 206)

▪️Învățase de minune arta de a trăncăni în înalta societate, adică arta de a părea extrem de sincer și de a arăta în același timp că îi consideră și pe ascultătorii săi la fel de sinceri precum el. Extrem de natural putea să se prefacă, atunci când trebuia, cel mai vesel și mai fericit om. Știa cu mare abilitate să strecoare printre cuvinte unul spiritual și înțepător, o aluzie veselă, un calambur amuzant și poate că această conversație fusese de mult pregătită și învățată pe de rost și folosită nu o dată. 😏 (Idem, p 220)

▪️ Îl regăsesc în aceste cuvinte pe prietenul meu de odinioară, inteligent, entuziast și, în același timp, cinic; numai rușii pot cuprinde în sinea lor, în același timp, atâtea contradicții. Într-adevăr, omului îi place să-și vadă prietenul umilit în fața sa; pe umilință se bazează în cea mai mare parte prietenia; și acesta este un adevăr vechi, cunoscut tuturor oamenilor inteligenți.🤓 (Jucătorul, pp 422-423)

▪️ e o senzație deosebită, când, singur, printre străini, departe de patrie, de prieteni și fără să știi ce vei mânca azi, mizezi ultimul gulden, ultimul, chiar ultimul! Am câștigat...Este o realitate, domnule! 🥸 Uite ce poate însemna uneori ultimul gulden! Dar dacă atunci mi-ar fi căzut moralul, dacă nu aș fi cutezat să îndrăznesc?...( Idem, p 428)

[Năpar Irina-Mirela · Rating 2 out of 5]

Eternul soț