Romanul „Sub constelația Lyrei” e povestea a două femei tinere care mai au de trăit un anotimp. Cum te simți când afli că zilele îți sunt numărate? Ce poți face într-un singur anotimp? Ultimul. Să legi o prietenie profundă? Să te împaci cu trecutul și să-ți cicatrizezi rănile din copilărie? Să-ți descoperi corpul, senzualitatea și esența de femeie? Să te îndrăgostești pentru ultima oară? Poți oare reuși atâtea lucruri într-un singur anotimp? Poți. Dacă începi să-ți prețuiești viața și pe tine însăți. Indiferent de cîte zile ți-au mai rămas de trăit.
A studiat limbi străine, relațiile internaționale și traducerea specializată în relații internaționale la Chișinău, Nisa și Bruxelles.
A devenit cunoscută publicului din Republica Moldova prin articolele de blog scrise sub pseudonimul Soacra mică, obținând premiul Bloggerul anului la concursul Blogovăț 2009. După trei ani a renunțat la anonimat.
„Ce orb poate fi un om sănătos! Ce mărginit poate fi! Ce fricos, ce încăpățânat! Chiar e nevoie de un cancer ca să-i schimbe cursul greșit al gândurilor? ”
Atâtea întrebări conține această carte, dar tot atât de multe ți le pui după ce finalizez de citit acest roman. Romanul e ca o boare de vânt pe o arșiță nemiloasă din timpul verii. E ca o trezire dintr-un somn comod și nu chiar lin. E o carte care te face să te bucuri de cele mai neînsemnate momente pe care ți le poate oferi viața sau te face (te învață, oarecum, te ghidează) să admiri frumusețea celor mai simple lucruri.
Se înfiripează o prietenie frumoasă între două femei care află în același moment că sunt bolnave de cancer și mai au de trăit nici mai mult, nici mai puțin - 6 luni de zile.
Livia și Constantina, două femei cu istorii de viață diferite, două femei care se descoperă una pe alta. Două femei care încearcă să profite la maxim de timpul rămas până a se împlini sentința dată de medici. Cât și cum le-a reușit acest lucru, vă îndemn să citiți cartea.
„Frumos e cel care vede frumusețea în lucruri simple.”
Mi-a plăcut enorm delicatețea cu care autoarea a înseilat în carte toate frumusețile insulei grecești Lesbos, la fel și istoria legendarei poetei Sappho. Deliciu a fost pentru mine să-mi imaginez toate acele frumuseți și detalii pe care nu știu dacă le aflam în alt context.
Ce faci când afli că ai cancer și îți mai rămân de trăit ultimele 4 luni? Dar dacă asta nu e tot? Dacă realizezi că tot ce credeai o căsnicie fericită a fost, de fapt, o iluzie, iar pentru bărbatul căruia i-ai așternut lumea ta la picioare și care nu-ți cunoaște nici măcar culoarea ochilor, ai devenit o povară? Îți plângi de milă? Sau încerci să recuperezi măcar ceva? Vei reuși să-ți realizezi visele neîmplinite? Când, într-o zi caldă de vară, pe unul dintre holurile Institutului de Oncologie din Chișinău, se întâlnesc două femei al căror verdict este același, între ele se stabilesc niște legături atât de vii, atât de puternice, încât începi să crezi în puterea tămăduitoare a prieteniei și iubirii. Femei radical diferite, însă legate prin același destin: ultimele luni. Femei tinere pe care le așteaptă Grecia, insula Lesbos și redescoperirea sinelui, a frumuseții și iubirii. Mi-a plăcut mult acestă carte prin modul în care a fost scrisă. Printre istoria Liviei și a Tinei (Constantinei) se împletește cea a poetei Sapho care a a locuit cu 2500 de ani în urmă. M-au vrăjit peisajele din Grecia, marea. Apreciez cum autoarea a abordat tema copilului iubit de mic și crescut în libertate prin comparație cu copilul împovărat cu diverse stereotipuri și privat de orice avânt. Oamenii trebuie să fie fericiți, iubiți pentru a dărui lumină, căldură și dragoste. E o carte despre feminitate, iubire, viață, moarte, familie, relația părinți-copii, bunici-nepoți, speranță, miracol.
🌌 "De multe ori mă întrebam: Cum oare? Cum de părinții mei n-au simțit în ce ape tulburi se scălda sufletul meu de copil? Cum de nu înțelegeau că privându-mă pe mine de atenția și dragostea lor, își handicapau, de fapt, și al doilea copil. Se spune că un copil nu crește teafăr dacă nu e îmbrățișat în fiecare zi, dacă nimeni nu-i spune că e iubit. Cum am crescut eu? Cum de încă nu m-am transformat în monstru? Sau poate că... monstrul pe care l-am reprimat atâția ani, cel pe care nu l-am lăsat să iasă la suprafață și să-i nenorocească pe alții, s-a intors împotriva mea și mă roade pe mine pe dinăuntru... Poate că așa apar bolile? Fiecare cu monstrul său..."
🌌 "Porumbelul alb evocat în piesă simbolizează dragostea care e mai puternică decât moartea."
🌌 "Doliul... Oamenii îl trăiesc diferit. Un doliu cere tăcere și timp. Un doliu nu se sare, nu se amână. Nu poți acoperi durerea cu muzică, vin, mâncăruri, chiote și machiaj iscusit. Viața continuă? Da, dar cu adevărat continuă numai pentru cei care își arată respectul față de o viață încheiată. Prin tăcere. Cât de puțin știu oamenii să tacă! Măcar o zi, două, o lună... Să tacă. Să-și asculte sufletul în umbra unui doliu, să plângă și să se vindece. Căci ce e un doliu? O lecție importantă de viață. Pe care o poți învăța doar în tăcere."
Recomand!
This entire review has been hidden because of spoilers.
Voi aveți așa momente când împrumuți o carte și o citești și după ce ai citit-o ți-a plăcut atât de mult, că vrei s-o cumperi s-o ai în biblioteca ta, ca să revii la ea ori de câte ori vei avea nevoia? Păi uite pentru mine această carte este acea pe care vreau s-o am la mine în bibliotecă :) Mi-a plăcut atât de mult că aș vrea s-o recitesc, chiar dacă abia am terminat-o de citit.
Chiar dacă unii zic că prea greu se citește, că abundă de detalii mie mi s-a părut că anume acesta este farmecul acestei cărți. Datorită ei am ajuns, chiar dacă imaginar, pe malul Mării Egee, am colindat prin ținuturi mitologice și am descoperit prin ochii autoarei niște locuri de poveste, care nuștiu dacă există în realitate, dar tare mi-aș dori să fie adevărate.
Dar cartea nu are un subiect chiar fericit, "Sub constelația lyrei" este despre două femei bolnave de cancer care se întâlnesc întâmplător pe coridoarele spitalului de oncologie și care află , în acel moment că mai au de trăit doar 4 luni. De aici începe aventura lor și dorința de a face aceste 4 luni cele mai frumoase și mai memorabile din viața lor. Se aventurează spre mare, spre țărâmuri mitologice, unde se descoperă pe ele însuși, așa cum n-au mai făcut-o până acum.
Atât de frumos Lilia Calancea a adunat într-un buchet mitologia, poveștile de dragoste, amintirile din copilărie și durerile omenești, încât e imposibil să nu rămâi impresionat după ce citești cartea „Sub constelația Lyrei”. E a doua carte despre cancer, scrisă de un autor basarabean în 2017, dar aceasta descrie partea frumoasă a bolii, chiar dacă finalul e unul neașteptat. Când o citeam, mă cuprindea așa o liniște sufletească, încât nu voiam s-o mai las din mână. Păcat că ziua are doar 24 de ore și, pe lângă lectură, mai am încă atâtea de făcut...
“O calitate pe care printul n-a gasit-o la alte femei, tocmai pentru ca e foarte rara. Care e calitatea aceasta? Felul ei autentic de a se bucura de viata. Iti pare simplu asta? Deloc. Nu este deloc usor sa iubesti viata si lumea, asa cum este ea, buna sau rea. Nu prefacuta sau pentru recompense, ci din toata inima, gratuit.”
O ador!! Cu toate ca e doldora de detalii și pasaje extrem de descriptive, e o carte care ajunge la inima. Povestea celor 2 femei ce suferă de cancer te face sa constientizezi cât de mult înseamnă momentul prezentului și cât de mult ar trebui prețuit. Ce inseamna viata cu adevărat si momentele frumoase. Cartea e exact ca o briza de vânt de pe malul Marii Egee. Mi-nu-na-ta...
5 din 5. E o poveste minunată. Relatată exact ca un film cu evenimentele încurcate cronologic, cu scopul de a te ține de fir într-un mod curios. Autorul a evoluat de la prima lucrare, mai ales la capitolul subiect și dezvoltarea acestuia.