5 ianuarie
Alexandru Ioan Cuza este ales principe al Moldovei
1859 În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, accentuata decădere a Imperiului Otoman, concomitent cu creșterea apetitului Imperiului Țarist de a anexa noi teritorii în drumul său spre Constantinopol, plănuit de către împăratul Petru cel Mare, a deschis inevitabil și „problema românească”. În vara anului 1853, trupele Rusiei trec Prutul și ocupă Principatele Române, declarând război Imperiului Otoman.
Este începutul conflictului armat cunoscut în istorie sub numele de „Războiul Crimeii” (1853–1856). În primăvara anului următor are loc, la Viena, conferința internațională ce avea înscrisă pe ordinea de zi viitorul regim politic al Moldovei și al Țării Românești. În timpul lucrărilor, contele Walewski, reprezentantul Franței, se pronunță pentru unirea Țărilor Române sub un prinț autohton sau străin ereditar.
Congresul de pace de la Paris (13/25 februarie–18/30 martie 1856), care punea capăt Războiului Crimeii, reia „chestiunea românească” și propune un set de măsuri pentru rezolvarea ei. Se prevedea convocarea, în Moldova și în Țara Românească, a unor Adunări (Divanuri) ad-hoc, cu menirea de a exprima voința poporului, prin aleșii săi din aceste organisme politice, în problema organizării viitoare a celor două Țări Române. După o încercare neizbutită de a constitui, în Moldova, o Adunare ad-hoc dominată de adversari ai unirii, Poarta Otomană se vede nevoită să organizeze o nouă consultare popu-lară, încheiată cu o victorie concludentă a elementelor unioniste. În Rezoluția adoptată de Adunarea ad-hoc moldoveană (octombrie 1857) se cerea „Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de
România”; „Prinț străin cu moștenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei, ai cărui moștenitori să fie crescuți în religia țării”. O rezoluție cu un conținut identic este adoptată și de Adunarea ad-hoc munteană. La Conferința reprezentanților celor șapte puteri (10/22 mai–7/19 august
1858, Paris) se semnează convenția prin care cele două țări vor purta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, moment de referință al înfăptuirii actului Unirii. Prin acest document se hotăra alegerea, pe baza unui cens ridicat, a unei Adunări Elective pentru Moldova și a alteia pentru Țara Românească, în scopul desemnării viitorului domn. Adunarea Electivă moldoveană, alege, la 5/17 ianuarie 1859, în unanimitate, pe colonelul Alexandru Ioan Cuza domnitor al Moldovei. La rândul său, Adunarea Electivă a Țării Românești îl proclamă, la 24 ianuarie/ februarie, domnitor pe Alexandru Ioan Cuza. Astfel, prin dubla lui alegere, s-a înfăptuit unirea celor două Țări Române într-un stat național unitar.