Caietul psihopatului

Caiete #2

by Ştefan Bolea

„În Caietul psihopatului, Ștefan Bolea duce autenticitatea mai departe decât o fac în general literatura sau filosofia: scrisul lui coboară în cele mai ascunse și întunecate părți ale sufletului uman, acolo unde nu mai ajunge nicio urmă de ipocrizie sau consolare în fața morții și vidului. Cartea asta îți va așeza o oglindă nemiloasă în față. Ea este numai pentru cei foarte curajoși, aflați la limita dintre om și ceea ce vine după el.” (Cristina Nemerovschi)

„Romanul adolescentului turbat, romanul adolescentului bătrân, romanul adolescentului genial, romanul adolescentului ne(re)cunoscut, romanul adolescentului daltonist, romanul adolescentului acromat. De aici mi-aş alege titlul dacă ar fi să-i scriu o recenzie acestei cărţi.” (Sorin-Mihai Grad)

„După Caietul Roxanei, firească ar fi o revenire din infernul iubirii devoratoare. Iată că Ştefan Bolea cade mai adânc în temniţa altui infern. Suferinţa spirituală iluminează, purifică şi distruge demonii. Doar pentru a crea alţii.” (Lucian Mareş)

176 pages, Paperback

First published January 1, 2015

About the author

Ştefan Bolea lives in Cluj-Napoca, Romania and is the co-founder and the editor in chief of the Romanian e-zine EgoPHobia.
He earned PhDs in both Philosophy and Literature from the University of Cluj-Napoca, Romania and has won research fellowships in Oslo, Copenhagen, Munich, Paris and Vienna. He also has two BA's in Philosophy and European Studies and one MBA in American Studies. He is the recipient of 21 national and international prizes of literature and selections from his texts were translated into English, German, French and Portuguese. He has published 12 books in Romanian (four poetry collections, four philosophical studies, a collection of essays, a collection of aphorisms, and two fictional journals).

Reviews

[Valenttina · Rating 4 out of 5]

Să scriu sau să nu scriu o recenzie? Aceasta este întrebarea care îmi trece prin minte în urma lecturări acestei cărţi şi care se îmbulzeşte în mintea mea la un loc cu un amalgam de gânduri şi sentimente contradictorii care mi le-a stârnit această lectură.
Mă chinui de ceva timp să-mi pun ordine în gânduri, deoarece m-a bulversat, m-a răvăşit. Era să renunţ de câteva ori la ideea de a o recenza, până să imi zic “fie ce-o fi”. Reticenţa mea s-a născut în principal din simplul motiv că tot ceea ce aştern pe hârtie sună mult prea banal, prea nepotrivit după o astfel de lectură.
Se spune să nu judeci o carte după copertă. Tocmai asta am făcut, alegând să citesc “Caietul psihopatului” din două motive superficiale: coperta macabră, exact pe gustul meu, şi titlul care m-a intrigat. Atât. Fără să caut alte informaţii despre carte sau conţinutul ei, am început s-o citesc, asteptându-mă să fie ceva ce nu este. “Must be a horror story”, mi-am spus. Dar nu a fost aşa. “Caietul psihopatului” s-a dovedit a fi…, ei bine, nici nu stiu sigur ce este… Un jurnal fictiv? O introspecţie a unui suflet sumbru, plin de ură, a unui mizantrop, a unui geniu, a unui filosof? Răspunsul cred ca diferă de la cititor la cititor, cum percepe şi înţelege fiecare dezordinea de gânduri înşiruite pe filele cărţii.
La o simplă răsfoire observi imediat că are o formă şi o punctuaţie mai neconvenţionale, ceea ce ar putea să reprezinte nişte piedici pentru unii cititori, îngreunând lectura.
Am văzut pagini destul de “aerisite”, unele cu doar câteva rânduri scrise şi mi-am spus: “Pe asta o dau gata repede” wrooong “Caietul psihopatului” NU este deloc o lectură rapidă sau uşoară. Tu cel ce cauţi să citeşti o carte doar pentru a te relaxa, o carte care să nu iţi solicite prea tare atenţia şi să conţină un limbaj accesibil oricui, fugi!, “Caietul psihopatului” nu este pentru tine. Cartea aceasta trebuie citită cu atenţie, mare atenţie, pentru a putea fi înţeleasă, luat fiecare cuvânt în parte şi mestecat bine înainte de a fi înghiţit astfel te trezeşti cu o indigestie şi că ai citit degeaba, că nu ai rămas cu nimic.
Limbajul este greoi şi filosofic, aşa că aceasta este o carte doar pentru cititorii initiaţi, cei care caută o provocare, ceva profund.
Recunosc că nu am inţeles-o pe deplin şi sigur nu o voi înţelege în totalitate nici la a doua sau a treia lectură. “Caietul psihopatului” nu este o carte care trebuie citită, ci una care trebuie recitită, recitită şi iar recitită, ceea ce sigur voi face şi eu, o voi reciti când voi fi older and wiser, până atunci închei aici această pretinsă recenzie, având o pornire lăuntrică de a spune că mi-a plăcut cartea deşi mă frustrează că nu am înţeles-o pe deplin.

[Iosiv Basarab · Rating 5 out of 5]

Visceral literature straight into reader's face, without compromises and useless divagations.