What do you think?
Rate this book
Sertarul cu ură
Anca Zaharia, încă de la debut, scrie o poezie puternică și personală, care te cucerește chiar și fără să-ți dai seama. Volumul se citește ușor și cu plăcere, dai pagină după pagină cu tot mai multă curiozitate, și asta te poate induce la un moment dat în eroare: poți rămâne cu senzația că e doar o poezie inteligentă și ironică, bine ancorată în realitate, actuală, ludică, nonconformist feminină. Dar, după ce ai închis cartea, ai surpriza că e mult mai mult decât atât. Te simți contaminat; de imaginile cuprinse în versuri, de unele finaluri, de întrebări, de stări, de gânduri.
Anca Zaharia este unul dintre acei rari scriitori inteligenți, cu gust impecabil în ce privește literatura scrisă de alții, care a citit și a înțeles îndeajuns de mult încât își permite să se joace chiar și cu acele teme în fața cărora novicii au în general o formă de respect paralizantă, care le inhibă scrisul, ajungând să-l facă ridicol, fals sau clișeic – aflată la polul opus, Zaharia scrie cu ușurință și umor despre moarte, iubire, copilărie, părinți, obsesii, nemulțumiri, dezgust, despre lumea din jur, simțind că tot ceea ce poate fi trăit poate fi de asemenea pus într-o poezie. Și câtă dreptate are! (Cristina Nemerovschi)
Anca Zaharia este unul dintre acei rari scriitori inteligenți, cu gust impecabil în ce privește literatura scrisă de alții, care a citit și a înțeles îndeajuns de mult încât își permite să se joace chiar și cu acele teme în fața cărora novicii au în general o formă de respect paralizantă, care le inhibă scrisul, ajungând să-l facă ridicol, fals sau clișeic – aflată la polul opus, Zaharia scrie cu ușurință și umor despre moarte, iubire, copilărie, părinți, obsesii, nemulțumiri, dezgust, despre lumea din jur, simțind că tot ceea ce poate fi trăit poate fi de asemenea pus într-o poezie. Și câtă dreptate are! (Cristina Nemerovschi)
96 pages, Paperback
First published January 1, 2015
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 21 of 21 reviews
August 4, 2016
Acesta este primul volum de poezii pe care îl citesc așa că nu știu cât de avizată sunt să-mi dau cu părerea despre el, but I will try my best. I-am cerut cartea Ancăi pentru că mi-a plăcut de ea ca persoană și de obicei nu mă înșel în privința oamenilor și a cărților. De asemenea, voiam și consideram necesar să-mi iau avânt și să fac odată și odată acest pas, de a pătrunde în lumea textelor lirice - și iată ce debut frumos :).
Foarte ușor de citit, poezii fără majuscule, prea multe virgule sau rimă, m-a transpus, cum bine e observat la finalul acesteia, în două universuri diferite formate din trecutul și prezentul Ancăi. Nu știu în ce măsură fiecare poezie e în general o introspecție sau dacă mergând pe această idee, fiecare volum poate fi considerat autobiografic, dar folosindu-mă de regulile cărților în proză, voi considera că "Sertarul cu ură" este 90% descrierea realității pure, iar 10% împletiri artistice, care însă conduc spre un impact uluitor asupra cititorului. Deși m-a întristat teribil să aflu despre copilăria Ancăi în Moldova, pe atât m-au amuzat unele scene din Brașovul zilelor noastre, cu oamenii ei (despre care aflu aproape zilnic pe profilul de Facebook al Ancăi, #librardemall), cu autobuzele și provocările aduse în viața Ancăi. Pe întreg parcursul volumului, aveam în minte cât de mult seamănă stilul poeziilor cu cele pe care obișnuiam să le scriu înainte de a debuta cu un roman în proză; cred că cel mai mult avem în comun debitul interminabil de ură pe care îl transpunem în poeme scurte și acide. Am reușit să descopăr oarecum, cel puțin câteva indicii cu privire la motivul pentru care eu și Anca avem această compatibilitate literară și am reușit să regăsesc atât în Sertar, cât și în ea, o persoană în care mă oglindesc, "o versiune mai tânără a ei", așa cum mi-a și scris pe carte.
Întorcându-ne la versuri, nu pot spune că am avut o poezie preferată ci am realizat că întreaga colecție spune de fapt o anume poveste și că volumele de poezie nu trebuie judecate într-un mod diferit față de un roman: e o greșeală să le iei pe fiecare în parte, când ele vin ca într-un buchet de trandafiri. Trandafirii Ancăi sunt, cum sugerează și titlul și coperta cărții, negrii, sângeroși dar splendizi nontheless. Trăirile ei sunt parcă sacadate, spuse printre pahare de vin, care la rândul lor sunt urmărite constant de teama ca Anca să nu se transforme în imaginea tatălui său alcoolic și abuziv... "Sertarul cu ură" este de o complexitate deosebită, dată în principal de cele două planuri suprapuse: viața în Moldova și viața în Brașov, cât și de complexitatea trăirilor expuse de Anca, care ne vorbește și despre iubire sau prietenie, lucruri frumoase, fizice, despre cărți sau oameni cunoscuți, reușind să îmbine toate acestea cu afirmații cutremurătoare (ex.: "mă uitam la filme horror pentru că-mi place realitatea"), cu temeri și reflectări asupra sineului (ex.: "că nu sunt o fraieră/ba că sunt/că nu ratez tot/că-s inutilă sau că nu") și nu în ultimul rând, cu ură, cu resemnare, care poate aduce puțin cu stilul bacovian însă expune o paletă de culori și tonuri mult mai largă, nu doar gri. Mi-ar plăcea foarte tare să o comentez pe Anca la bac, simt că aș ști mult mai bine ce să zic, chiar dacă nu i-am învățat versurile pe dinafară.
Poezia 23 pare a fi singura care ne vorbește mai pe larg și despre personalitatea mamei Ancăi, care nu avea nicio șansă de a fi genul de mamă iubitoare și toate cele, dat fiind mediul în care au amândouă obligate să trăiască. Iată că totuși Anca a reușit să fugă de acea viață și să găsească puterea de a fi în continuare un om minunat, brutal de sincer în versurile ei și cu o minte de aur. Ar fi fost păcat să pierdem o astfel de minte, zic eu, chiar dacă nu știu multe despre poeți și poezie.
Acum pot spune sincer că îmi doresc să mai citesc și alte volume de poezii și alte lucrări de-ale Ancăi și vreau să îi mulțumesc mult pentru că mi-a oferit Sertarul, cu care m-am delectat o întreagă după-amiază, mi-a oferit o lume care îmi va rămâne în minte, o voi mai cerceta în subconștient și voi analiza povestea Ancăi pe toate părțile, împotriva voinței mele - atât de strong este impactul ei. Pot spune deci că vă recomand cu căldură cartea de debut a Ancăi și vă sfătuiesc să vă pregătiți pentru a pătrunde în colțurile cele mai tenebroase ale minții umane, care totuși scot la iveală o frumusețe greu de transpus în cuvinte, așa de bine pe cât a făcut-o Anca, fără să-și romantizeze traumele sau să le învelească în ceva... frumusețea constă, după cum am spus, în brutalitatea sinceră a cuvintelor.
Foarte ușor de citit, poezii fără majuscule, prea multe virgule sau rimă, m-a transpus, cum bine e observat la finalul acesteia, în două universuri diferite formate din trecutul și prezentul Ancăi. Nu știu în ce măsură fiecare poezie e în general o introspecție sau dacă mergând pe această idee, fiecare volum poate fi considerat autobiografic, dar folosindu-mă de regulile cărților în proză, voi considera că "Sertarul cu ură" este 90% descrierea realității pure, iar 10% împletiri artistice, care însă conduc spre un impact uluitor asupra cititorului. Deși m-a întristat teribil să aflu despre copilăria Ancăi în Moldova, pe atât m-au amuzat unele scene din Brașovul zilelor noastre, cu oamenii ei (despre care aflu aproape zilnic pe profilul de Facebook al Ancăi, #librardemall), cu autobuzele și provocările aduse în viața Ancăi. Pe întreg parcursul volumului, aveam în minte cât de mult seamănă stilul poeziilor cu cele pe care obișnuiam să le scriu înainte de a debuta cu un roman în proză; cred că cel mai mult avem în comun debitul interminabil de ură pe care îl transpunem în poeme scurte și acide. Am reușit să descopăr oarecum, cel puțin câteva indicii cu privire la motivul pentru care eu și Anca avem această compatibilitate literară și am reușit să regăsesc atât în Sertar, cât și în ea, o persoană în care mă oglindesc, "o versiune mai tânără a ei", așa cum mi-a și scris pe carte.
Întorcându-ne la versuri, nu pot spune că am avut o poezie preferată ci am realizat că întreaga colecție spune de fapt o anume poveste și că volumele de poezie nu trebuie judecate într-un mod diferit față de un roman: e o greșeală să le iei pe fiecare în parte, când ele vin ca într-un buchet de trandafiri. Trandafirii Ancăi sunt, cum sugerează și titlul și coperta cărții, negrii, sângeroși dar splendizi nontheless. Trăirile ei sunt parcă sacadate, spuse printre pahare de vin, care la rândul lor sunt urmărite constant de teama ca Anca să nu se transforme în imaginea tatălui său alcoolic și abuziv... "Sertarul cu ură" este de o complexitate deosebită, dată în principal de cele două planuri suprapuse: viața în Moldova și viața în Brașov, cât și de complexitatea trăirilor expuse de Anca, care ne vorbește și despre iubire sau prietenie, lucruri frumoase, fizice, despre cărți sau oameni cunoscuți, reușind să îmbine toate acestea cu afirmații cutremurătoare (ex.: "mă uitam la filme horror pentru că-mi place realitatea"), cu temeri și reflectări asupra sineului (ex.: "că nu sunt o fraieră/ba că sunt/că nu ratez tot/că-s inutilă sau că nu") și nu în ultimul rând, cu ură, cu resemnare, care poate aduce puțin cu stilul bacovian însă expune o paletă de culori și tonuri mult mai largă, nu doar gri. Mi-ar plăcea foarte tare să o comentez pe Anca la bac, simt că aș ști mult mai bine ce să zic, chiar dacă nu i-am învățat versurile pe dinafară.
Poezia 23 pare a fi singura care ne vorbește mai pe larg și despre personalitatea mamei Ancăi, care nu avea nicio șansă de a fi genul de mamă iubitoare și toate cele, dat fiind mediul în care au amândouă obligate să trăiască. Iată că totuși Anca a reușit să fugă de acea viață și să găsească puterea de a fi în continuare un om minunat, brutal de sincer în versurile ei și cu o minte de aur. Ar fi fost păcat să pierdem o astfel de minte, zic eu, chiar dacă nu știu multe despre poeți și poezie.
Acum pot spune sincer că îmi doresc să mai citesc și alte volume de poezii și alte lucrări de-ale Ancăi și vreau să îi mulțumesc mult pentru că mi-a oferit Sertarul, cu care m-am delectat o întreagă după-amiază, mi-a oferit o lume care îmi va rămâne în minte, o voi mai cerceta în subconștient și voi analiza povestea Ancăi pe toate părțile, împotriva voinței mele - atât de strong este impactul ei. Pot spune deci că vă recomand cu căldură cartea de debut a Ancăi și vă sfătuiesc să vă pregătiți pentru a pătrunde în colțurile cele mai tenebroase ale minții umane, care totuși scot la iveală o frumusețe greu de transpus în cuvinte, așa de bine pe cât a făcut-o Anca, fără să-și romantizeze traumele sau să le învelească în ceva... frumusețea constă, după cum am spus, în brutalitatea sinceră a cuvintelor.
January 7, 2017
Cred că volumul Ancăi Zaharia nu este pentru toată lumea. Spun asta deoarece nu este volumul acela tipic de poezii cu rimă încrucișată sau îmbrățișată, în care fiecare vers începe cu literă mare și la sfârșit se pune punct. Poeziile acestea nu au punct. Ele nu se termină odată ce ai citit ultimul cuvânt, ci rămân acolo undeva în subconștient.
Recenzie completă: https://booksandstuffblogsite.wordpre...
Recenzie completă: https://booksandstuffblogsite.wordpre...
January 2, 2016
„Toți eșuăm la un moment dat, pentru că murim.”
March 28, 2020
"59.
citesc știrea despre femeia care n-a zâmbit
de 40 de ani încoace
de teamă să nu facă riduri
și-mi zic
dă-o dracului
peste 40 de ani o să am atâtea riduri
că n-o să mă mai recunosc
dar și o satisfacție călduță
că fiecare bucată de piele șifonată
de pe ochi
înseamnă că am râs
de mi-a tresărit vioi și ficatul
ori că mi-am plâns toată apa din corp
de mai multe ori
și o să mai am ceva mulțumire
pe care pariez că femeia din știre nu o are:
n-ai cum să te izbești și să nu doară
sau să calci în căcat și să nu râzi"
citesc știrea despre femeia care n-a zâmbit
de 40 de ani încoace
de teamă să nu facă riduri
și-mi zic
dă-o dracului
peste 40 de ani o să am atâtea riduri
că n-o să mă mai recunosc
dar și o satisfacție călduță
că fiecare bucată de piele șifonată
de pe ochi
înseamnă că am râs
de mi-a tresărit vioi și ficatul
ori că mi-am plâns toată apa din corp
de mai multe ori
și o să mai am ceva mulțumire
pe care pariez că femeia din știre nu o are:
n-ai cum să te izbești și să nu doară
sau să calci în căcat și să nu râzi"
March 7, 2017
„Sertarul cu ura” este cel de-al doilea volum de poezii de la editura Herg Benet pe care il citesc in intregime. Cartea Ancai Zaharia este cat se poate de sincera si personala si trateaza cele mai urate aspecte din societatea romaneasca contemporana: violenta in familie, violenta asupra copiilor, sexismul, misoginismul, saracia, xenofobia, degradarea, ura si teama fata de cel diferit si multe altele. Cel mai mult mi-au placut poeziile cu numarul 8, 9, 19, 21, 23 (story of my life), 37 (cred ca toata lumea a avut o experienta neplacuta in gara aia), 45, 53 si 55; mai mult, nu ma pot abtine sa nu postez unul dintre versurile mele favorite din toate timpurile:
„in noaptea asta/ am mai terminat de citit o carte/ de plantat un pom si de facut un copil n-am timp”
. Desi majoritatea poeziilor au fost hit or miss pentru mine, trebuia sa recunosc ca in viata mea nu m-am simtit asa de apropriata de o autoare si ca mi-ar placea sa cunosc potentialul adevarat al acesteia. Din impresia pe care mi-a lasat-o pana acum, cred ca s-ar descurca la fel de bine si pe partea de short story; chiar imi imaginam firul narativ al unor poezii, daca se poate zice asa. In orice caz, o experienta interesanta si deprimanta in acelasi timp.
December 29, 2015
M-a făcut să iubesc poezia, la fel cum a făcut volumul Petronelei Rotar, O să mă știi de undeva.
November 24, 2016
Coperta cărții e ca un zid magic. Nu trec de ea decât aleșii.
Recomand cartea cu mare drag!
Recomand cartea cu mare drag!
January 9, 2017
Flawless by Beyonce.
Recenzie completa:
https://youtu.be/__fsxyOnnmw
Recenzie completa:
https://youtu.be/__fsxyOnnmw
April 26, 2020
3.4*/5
mult hate și chestii dark, dar cu umor și auto-ironie
cu unele poeme am rezonat extrem de tare
all in all, not bad :)
mult hate și chestii dark, dar cu umor și auto-ironie
cu unele poeme am rezonat extrem de tare
all in all, not bad :)
August 6, 2020
Câteodată mă enervează rău că goodreads mă lasă să dau doar 5 stele :))
Probabil una dintre cele mai bune cărți (de poezii) pe care le-am citit vreodată!👏
Probabil una dintre cele mai bune cărți (de poezii) pe care le-am citit vreodată!👏
November 24, 2021
Într-adevăr, poezia Ancăi nu e pentru toată lumea şi, într-o anumită măsură, nici pentru gustul meu. Au fost totuși câteva poezii care au reușit să atingă ceva în mine.
2.5/5 ☆
2.5/5 ☆
May 27, 2020
"Haideți să înmuiem condeie
În călimara cu vise speranțe și alabastru."
În călimara cu vise speranțe și alabastru."
January 31, 2021
Am cotrobăit prin "sertar", dar n-am găsit poezii care să rezoneze cu mine. Hai, bre, recunosc! Doar câteva. Ș-acum e greu să uimești. Io zic că a fost satisfăcătoare și că problema nu e în carte. Însă, aș fi vrut mai mult. Spre exemplu: să-mi cadă un bolovan pe inimă.
September 12, 2016
nu știu dacă mi-am dorit vreodată să scot cartea asta din "currently reading". cartea asta e un sertar. sau mai multe. m-am asigurat eu. temele existențiale se îmbină cu cele autobiografice, poezia Ancăi pulsează, devine parte din tine, te bântuie, tocmai pentru ca, la final, să rămână exact ceea ce (îți) trebuie. nu am deschis doar sertarele Ancăi, ci le-am deschis și pe ale mele. am făcut curat, dar doar momentan. fiindcă întotdeauna va fi dezordine. dar una frumoasă. urâțenie de care cred că m-am îndrăgostit.
May 6, 2020
Am citit-o după "Suicid". Mi-a plăcut mai mult al doilea volum pe care l-a publicat, însă e super și acesta. În orice caz, abordează teme diferite, nu sunt foarte asemănătoare după părerea mea, sigur, asta în afara stilului.
Recomand și "Suicid" îneapărat. :)
Recomand și "Suicid" îneapărat. :)
December 17, 2017
Recunosc că nu îmi place poezia. Dar am primit cadou acest minunat sertar :)
July 9, 2019
prea a exagerat uneori.
March 29, 2020
Povești (de viață) în versuri.
"ce poate fi mai mai frumos decât un vis colorat
nu alb-negru?"
"ce poate fi mai mai frumos decât un vis colorat
nu alb-negru?"
January 22, 2017
https://ch3815h.wordpress.com/2015/11...
Sertarul cu ura, volum recent de versuri al Ancai Zaharia, aparut la editura Karth din capitala este un tip aparte de poezie. De o puternica voce interioara a textului care are rezonanta in ochii si mintea cititorului pasionat de literatura, Sertarul cu ura propune o tehnica non-convenionala a abordarii lirice ce nu foloseste printre altele majuscula, punctuatia, iar din rima nu face o preocupare tehnica menita a conditiona mesajul artistic ce reveleaza publicului o poezie ce vine instantaneu, similara procedeului dicteului automat de constructie textuala poetica si care empatizeaza prin ceea ce comunica.
Structural vorbind, temele prezentului volum pe care la debutul sau artistic Anca Zaharia le abordeaza comporta prin ancorarea lor in existential si chiar cotidian o largire a paletei simtamintelor firesti, comun umane. Nemultumirea, frustrarea, ura ca trairi de viata ale unei optici umane negativiste devin arta sub penelul Ancai Zaharia, a carei poezie aparte respira aerul proaspat al unor solutii de tip sentinta pe care versurile sale, de o puternica sugestie vizuala le transmit ca o cascada ce-si lasa nestingherite si inevitabile spumele apelor sa se reverse, spargand linistea amiezelor insorite sau innorate ale inaltimilor dealurilor impadurite si pline de culoare, despadurite doar de uitare, vant si defrisarile abuzive.
Condamnand prostia si prostul gust in viata, versul de o intelepciune admirabila din cele 73 de poeme din volum, denumite parca matematic uzitand cifrele arabe, scalda in lumini stralucitoare umbrele si teneble unui interior uman preocupat sa defuleze pentru a mai putea continua un drum existential, captiv intre atatea tipare conventionale ce-l fac strain pana si siesi. Revitalizanta, Ura depozitata in sertarul pastrat cu migala omului ce-si exprima viu, neincorsetat de tipare preconcepute gandirea libera pe care o transforma in arta este sursa ingenuelor metamorfoze prin care cotidianul devine acceptabil, in masura in care opozitia la necesarul ceva-orice motiveaza cautarea solutiilor ce izbavesc. Eul liric prescrie: de la 1 la 73, poeziile Ancai spun povestea unei vieti care palpaie in cotidian abscons firescului si idealurilor de frumos, dar care jubileaza inafara lui, cand opozitia prin cuvant si vers purifica.
Un debut ce capteaza atentia, o scanteie care arde si care va dovedi cu timpul ca focul interior e vital pentru compozitie.
Succes si in viitoarele demersuri creatoare, Anca!
Sertarul cu ura, volum recent de versuri al Ancai Zaharia, aparut la editura Karth din capitala este un tip aparte de poezie. De o puternica voce interioara a textului care are rezonanta in ochii si mintea cititorului pasionat de literatura, Sertarul cu ura propune o tehnica non-convenionala a abordarii lirice ce nu foloseste printre altele majuscula, punctuatia, iar din rima nu face o preocupare tehnica menita a conditiona mesajul artistic ce reveleaza publicului o poezie ce vine instantaneu, similara procedeului dicteului automat de constructie textuala poetica si care empatizeaza prin ceea ce comunica.
Structural vorbind, temele prezentului volum pe care la debutul sau artistic Anca Zaharia le abordeaza comporta prin ancorarea lor in existential si chiar cotidian o largire a paletei simtamintelor firesti, comun umane. Nemultumirea, frustrarea, ura ca trairi de viata ale unei optici umane negativiste devin arta sub penelul Ancai Zaharia, a carei poezie aparte respira aerul proaspat al unor solutii de tip sentinta pe care versurile sale, de o puternica sugestie vizuala le transmit ca o cascada ce-si lasa nestingherite si inevitabile spumele apelor sa se reverse, spargand linistea amiezelor insorite sau innorate ale inaltimilor dealurilor impadurite si pline de culoare, despadurite doar de uitare, vant si defrisarile abuzive.
Condamnand prostia si prostul gust in viata, versul de o intelepciune admirabila din cele 73 de poeme din volum, denumite parca matematic uzitand cifrele arabe, scalda in lumini stralucitoare umbrele si teneble unui interior uman preocupat sa defuleze pentru a mai putea continua un drum existential, captiv intre atatea tipare conventionale ce-l fac strain pana si siesi. Revitalizanta, Ura depozitata in sertarul pastrat cu migala omului ce-si exprima viu, neincorsetat de tipare preconcepute gandirea libera pe care o transforma in arta este sursa ingenuelor metamorfoze prin care cotidianul devine acceptabil, in masura in care opozitia la necesarul ceva-orice motiveaza cautarea solutiilor ce izbavesc. Eul liric prescrie: de la 1 la 73, poeziile Ancai spun povestea unei vieti care palpaie in cotidian abscons firescului si idealurilor de frumos, dar care jubileaza inafara lui, cand opozitia prin cuvant si vers purifica.
Un debut ce capteaza atentia, o scanteie care arde si care va dovedi cu timpul ca focul interior e vital pentru compozitie.
Succes si in viitoarele demersuri creatoare, Anca!
June 10, 2020
My ratings: 3.5/5
Versurile din sertar sunt rupte din sufletul autoarei, din copilăria care s-a pierdut înainte să înceapă cu adevărat, din oamenii ce s-au strâns, la nesfârșit, ca furnicile în jurul ei, din emoțiile și stările de moment care s-au tot adunat de-a lungul anilor, așteptând să explodeze, din nedreptățile și nesiguranța ce i-au întunecat uneori mintea, din clipele de cotitură, dar și din frumosul, visele și speranța pe care le descoperea în lucrurile mărunte, în prietenii de suflet și în cărți. Mai ales în ele. Anca scrie cât se poate de sincer, ironic și direct, fără a ne menaja de suferințele pe care le-a întâmpinat, ne vorbește despre atunci și despre acum, "țipându-și" prin poezie viața și tot ce a condus la cine este astăzi.
Versurile din sertar sunt rupte din sufletul autoarei, din copilăria care s-a pierdut înainte să înceapă cu adevărat, din oamenii ce s-au strâns, la nesfârșit, ca furnicile în jurul ei, din emoțiile și stările de moment care s-au tot adunat de-a lungul anilor, așteptând să explodeze, din nedreptățile și nesiguranța ce i-au întunecat uneori mintea, din clipele de cotitură, dar și din frumosul, visele și speranța pe care le descoperea în lucrurile mărunte, în prietenii de suflet și în cărți. Mai ales în ele. Anca scrie cât se poate de sincer, ironic și direct, fără a ne menaja de suferințele pe care le-a întâmpinat, ne vorbește despre atunci și despre acum, "țipându-și" prin poezie viața și tot ce a condus la cine este astăzi.
Displaying 1 - 21 of 21 reviews