Coborârea în cetate

by Simona Antonescu

„Precum în Ultima cruciadă, în care figura tutelară a lui Iancu de Hunedoara este retrasă în planul mitului, și în Coborârea în cetate se întâmplă la fel cu cea a lui Mihai Viteazul. Valahul e personajul menținut, nu cu puțin efort auctorial, în ipostaza contemplării, lăsând în prim-plan, ca personaje principale, junii din Șcheii Brașovului.
Nu este romanul lui Mihai Viteazul, precum cel anterior se arătase a fi al Chiajnei, ci romanul Brașovului, în care, mai mult ca niciodată, se remarcă rafinamentul scriitural și documentarea ireproșabilă, iar camera diegetică proiectată pe suma de personaje interpretând cumva o partitură a istoriei, altcumva o partitură a umanității și bunului-simț arată și cum se lasă ele strunite de bagheta auctorială.
Coborârea în cetate devine mai mult de atât: romanul Brașovului prin excelență. Rămâne doar ca Brașovul să-și deschidă porțile primirii acasă a acestui roman, cum se vor deschide, cu siguranță, în mod simbolic și călăuzitor, și celelalte pe care a intrat cândva Mihai Viteazul.” (Adrian Lesenciuc)

„În timp ce majoritatea prozatorilor români contemporani preferă să abordeze provocările unui prezent adeseori mult prea familiar, Simona Antonescu resuscitează aproape de una singură romanul istoric autohton. O carte este, printre altele, un refugiu din realitatea imediată, un mod de a trăi în pielea altcuiva, poate într-un alt loc, într-un alt timp. 1600 se arată a fi un an bun de explorat. După excepționalele romane Hanul lui Manuc și Chiajna din Casa Mușatinilor, Coborârea în cetate îmi dă încă un prilej să susțin că Simona Antonescu merită succesul unor celebre creatoare de ficțiuni istorice, ca Philippa Gregory sau Tracy Chevalier.” (George Cornilă)

288 pages, Paperback

Published December 1, 2025

Reviews

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

Chiar dacă acțiunea romanului se petrece în perioada 1599-1600, pe când Mihai Viteazul căuta și găsea prilejul de a uni toate teritoriile locuite de români, reușită înăbușită rapid, în doar un an, voievodul român nu este decât un personaj secundar, important desigur, dar secundar, în cel mai recent roman al Simonei Antonescu. În schimb, protagonist poate fi considerat Brașovul medieval, atât de închistat în propriile ziduri și cu reguli stabilite de multe secole, așa cum protagoniști pot fi considerați și junii Brașovului, acei băietani necăsătoriți, locuitori ai Șcheilor, care se întâlnesc deseori la Pietrele lui Solomon, muncesc pe rupte, au voie să intre pe timp de zi și doar câteva ore în cetatea locuită de sași și care-și păstrează tradițiile ancestrale chiar și când sunt folosiți de armata de mercenari a lui Mihai Viteazul pentru a cuceri zidurile și bastioanele pe care nu le simt niciun moment ca fiind ale lor. Este, așadar, povestea românilor din Brașov, cu câteva familii care se disting în această perioadă tulbure, oameni care au prieteni printre sași și cunoștințe în toate breslele, cei care-și construiesc în acele zile familii noi și afaceri mai mult sau mai puțin înfloritoare, dar care au drept crez tradiția și încrederea în forțele proprii și în unitatea comunității.
„Coborârea în cetate” nu se ridica la înălțimea Chiajnei, dar rămâne un lucru sigur că Simona Antonescu este cea mai mare creatoare de romane istorice de la noi, care îmbină perfect documentarea istorică cu măiestria și talentul literar în reconstruirea epocii, a personajelor și întâmplărilor sale.

[Luana Rizea · Rating 5 out of 5]

Are Simona Antonescu o scriitură...!
De la primele pagini ești acolo unde scrie în carte, simți mirosul dumitrițelor, lupți cu Gruia și Mitruț, calci cu Zada prin întuneric și simți iarba rece sub picioare, ploaia pe piele...
Răzbate din rândurile romanului o blândețe a întâmplărilor, femeie întruchipată mai ales de Dăimiana îți face inima să crească și să-ți dorești (măcar câteva) bucăți din vechea vreme, dragostea lui Gruia față de soția lui este atât de delicat descrisă...În toată lupta lui Mihai Viteazu, eu am văzut puterea, iubirea, oamenii simpli cu o viață tihnită, frumos rânduită.
Mi-a plăcut romanul Simonei, personajele ei m-au înduioșat, m-am bucurat "să-mi port viața" pe potecile cunoscute ale Brașovului și totuși noi, aparținând altor timpuri, cu alte rânduieli, alte mirosurile, alte sunete...

[Valentina Ch · Rating 5 out of 5]

Simona Antonescu scrie pur și simplu hipnotic! Am simțit că fiecare pagină este ca o bucățică de ciocolată artizanală: nu vrei să o termini repede, ci să o lași să se topească încet, să îi simți toate aromele.
​M-a uimit ușurința cu care reușește să dea viață peisajelor și oamenilor. Nu doar citești, ci simți mirosurile, auzi sunetele și trăiești experiențele personajelor de parcă ai fi acolo, în decorul creat de ea. Este o scriitură saturată de frumos, care te obligă să încetinești ritmul și să te bucuri de magia cuvintelor. O recomand oricui are nevoie de o evadare autentică și plină de sens.