Cât de mult contează mediul în care te naști? Când o asistentă aparent obișnuită este găsită moartă, se declanșează o anchetă amplă. Brusc, întregul caz se dezice de limitele individuale și devine o oglindă a societății. Nu se mai rezumă la o persoană care a trăit și care a murit, ci la ce înseamnă să exiști într-o lume paralelă celei în care toată lumea pare să-și ducă veacul.
Dedicația “Pentru fiecare strigăt rămas neauzit în tumultul unei lumi dominate de tragedii continue” se referă la lupta de a conta și pentru persoanele aflate de cealaltă parte a baricadei. Este vorba despre efortul de a extrage compasiune și implicare nu doar în momentele de calamitate, ci și în fața altor tipuri de catastrofe, care nu sunt întotdeauna vizibile, dar care se resimt în adâncul nostru.
Asistenta subliniază faptul că, în ciuda haosului și a zgomotului constant al tragediilor care ne înconjoară, există multe forme de suferință care rămân ascunse, dar care nu merită să fie date uitării.
Cristian Pistol este un autor debutant în lumea literară, ale cărui cuvinte se împletesc într-un labirint al enigmelor și suspansului. Cu o pasiune înnăscută pentru romanele polițiste, Cristian își dezvoltă povestirile într-o lume foarte cunoscută tuturor, poate cea pe care o considerăm acasă. Acesta nu doar scrie cărți, dar scrie și despre cărți fiind foarte activ în sfera online dedicată acestora. Romanul său de debut, publicat la 17 ani, are în centru o poveste interesantă, reprezentând una dintre multele încercări ale acestuia de a scrie. Cele 8 părți ale romanului sunt idei pe care le-a avut de-a lungul mai multor ani, toate unite în această primă carte.
O carte care la prima impresie ar putea parea o poveste obisnuita cu detectivi, romanul “Asistenta” se distinge prin stratul de profunzime pe care il adauga incursiunea in trecutul personajelor sale. Astfel, firul narativ principal, acela al investigatiei criminalistice asupra mortii in circumstante misterioase a asistentei Nadia Barca, ajunge sa se impleteasca cu franturi din viata victimei, precum si din cea a principalilor anchetatori.
Limbajul este unul lejer, fluid, iar ritmul este unul alert, fara divagatii inutile, ceea ce m-a incantat in mod special, pentru ca a reusit sa-mi mentina atentia pana la final, fara a ma scoate deloc din poveste.
Ca personaj, mi-a placut in mod special comisarul Leonte Alexe, care ni se prezinta initial ca o fiinta aspra si ironica, dar care, pe parcurs, capata o profunzime emotionanta.
Singurul aspect unde mi-as dori sa se fi insistat mai mult a fost la capitolul revelatii. In anumite puncte cheie, am simtit ca explicatiile au fost prea sumare si ca personajul principal face anumite salturi logice in deductii pe care eu, cel putin, nu am reusit sa le urmaresc. Cred ca nu ar fi stricat cateva paragrafe in plus care sa lamureasca aceste aspecte. Totusi, ca revers al medaliei, m-a incantat faptul ca autorul a rezistat tentatiei de a supraexplica, atat in ceea ce priveste ancheta, cat si in ceea ce priveste personajele.
Per total, a fost o carte pe care am parcurs-o rapid, si care mi-a oferit o experienta de lectura foarte satisfacatoare, datorita suspansului bine dozat si a liniaritatii povestii.
3.5⭐️ O carte cu un subiect mult mai profund decât lasă să pară la prima vedere. Ai crede inițial că e un roman polițist ca oricare altul, dar construcția şi temele abordate îl fac mai special cu fiecare pagină întoarsă. Din păcate, aşa cum am spus şi de "The Great Gatsby", cartea e prea scurtă. Personajele nu sunt suficient de mult dezvoltate şi mi-aş fi dorit să-l cunosc pe Dan mai bine. M-am ataşat de stilul de scriere al autorului şi am apreciat structura cărții (mai ales pasajele în care ne întorceam în trecutul asistentei). Dar cum am spus, cartea merita să aibă măcar 200 de pagini, mai ales că povestea te prinde de la început, iar la final îți doreşti să nu se mai termine.🫶
Cartea asta m-a scos din RS și m-a prins încă de la primele pagini. Cu totul, cred că am citit-o în cinci ore. Mi-au plăcut maxim metaforele, stilul, ideea principală.
Dan este personajul meu favorit. Învăluit în mister, este un personaj puternic, ce se ascunde în spatele aroganței pentru a păstra o mină serioasă. Nu prea poți să te joci cu el, omul știe ce face. Rațional, calculat, ambițios, este tipul de om de la care ai ce învăța.
Faptul că nu a existat aproape deloc romance a fost, pentru mine, ca o gură de aer proaspăt. Chiar mi-a plăcut că nu a fost acel clișeu de tipul "mă îndrăgostesc de șefa mea" sau "colegii de muncă se îndrăgostesc". Povestea a avut farmecul ei.
Despre Alexe am păreri împărțite. Per total, mi-a plăcut, cred că Dan era singurul capabil să facă față severității ei înnăscute (recunosc, mă bucuram când Dan îi dădea peste nas=))
Singurele lucruri care au mai răpit din farmecul cărții au fost prea propozițiile scurte și anumite detalii care nu au fost clarificate (am rămas cu multe întrebări despre Dan, mai ales că se menționa la început ceva legat de trecutul lui, nu am înțeles exact de ce anume a ajuns să fie cum era în prezent).
Finalul aproape că mi-a stors o lacrimă. Deși nu știam cine este criminalul, am rămas cu câteva întrebări, nu am înțeles foarte bine anumite aspecte.
Cartea arată o realitate crudă, dacă te gândești, legată de oamenii din mediile rurale, de căsnicii eșuate și destine imposibil de schimbat.
Cu siguranță, voi mai citi și altceva de la Cristian, a fost o surpriză plăcută.
M-am întâlnit cu această carte pentru prima dată la Bookfest București. Sincer, m-a atras titlul și coperta. Mă așteptam să fie un thriller interesant despre o asistentă, poate chiar să mergem în domeniul medical, să aflăm lucruri șocante și să rezolvăm cazul. Nu pot zice că nu am primit aceste lucruri, dar parcă nu la nivelul la care mă așteptam eu. Daca aș fi citit sinopsisul mi-aș fi dat seama că accentul o să fie pus mai mult spre o poveste de viață șocantă, spusă prin vocile celor vi, nu a victimei.
Stilul de scriere mi-a plăcut și m-a atras, iar construcția lui Dan a fost intrigantă. Voiam să citesc mai mult despre el și să îi înțeleg mai bine mecanismele de gândire. Legat de doamna comisar pot spune doar că mi-a dat impresia că are undeva pe la 40-45 de ani și chiar dacă spre final m-am prins de plot twist, am avut sentimentul că pe parcursul lecturii ceva nu s-a legat bine în mintea mea.
Mi-aș fi dorit să fie puțin mai lunga cartea deoarece în 135 de pagini parca nu am reușit să mă conectez cu personajele. Am fost puțin debusolata de faptul că uneori primeam capitole din trecut sau din alta perspectivă și eram confuză primul paragraf până să înțeleg ce se întâmplă și despre cine este vorba. Substratul pe care a vrut să îl transmită autorul a fost vizibil, prezent, chiar dacă eu mi-aș fi dorit mai mult, este o carte de introducere care atinge subiecte sensibile ale vieții.
Pentru mine a fost o lectură ok per total, care se citește destul de repede, iar dacă vă atrage subiectul cred că o veți devora.
Romanul lui Cristian Pistol pornește de la un caz aparent simplu: moartea unei asistente. Dar foarte repede devine mai mult decât o anchetă clasică. Cartea se transformă într-o reflecție despre mediul în care ne naștem, despre felul în care societatea modelează și, uneori, strivește individul. Mi-a plăcut această schimbare de perspectivă: povestea nu rămâne la nivelul individual, ci capătă importanță din punct de vedere social.
Dedicatia autorului este una dintre cele mai puternice părți: vorbește despre strigătele neauzite, despre tragediile ascunse, despre oamenii care dispar fără să lase urme vizibile. Această idee mi s-a părut extrem de relevantă și actuală, pentru că trăim într-o lume în care compasiunea se activează doar în fața catastrofelor mari și spectaculoase, în timp ce dramele mici, cotidiene, trec neobservate sau sunt uitate mult prea repede.
Totuși, ceea ce m-a făcut să mă opresc la 3 steluțe este execuția. Uneori am simțit că mesajul apăsa prea tare asupra poveștii, ca și cum romanul ar fi vrut mai degrabă să transmită o lecție decât să lase personajele să respire natural. Personajele, deși interesante ca idee, nu au avut întotdeauna suficientă profunzime pentru a susține temele grele pe care autorul le ridică. Nu am reușit să le cunosc, să le înțeleg pe deplin acțiunile, să le aflu traumele. Mi-aș fi dorit mai multă subtilitate și mai multă construcție emoțională, nu doar teoretică.
În concluzie, "Asistenta" este o carte cu o temă puternică, care ridică întrebări importante despre societatea în care trăim. Pentru mine, a fost o lectură valoroasă, dar nu neapărat una memorabilă, motiv pentru care rămâne la mijlocul balanței. Aș fi totuși interesată să urmăresc evoluția lui Cristian Pistol în viitoarele sale romane.
Ce ar putea fi îmbunătățit: - personajele ar putea fi puțin mai dezvoltate, am rămas cu multe întrebări despre fiecare; - puțin cam grăbită acțiunea; - salturi logice mult prea mari (la pol opus față de cărțile care explică totul și nu lasă nimic și pentru cititor); - e ok sa mă lași să “ghicesc”, dar am nevoie de confirmare; - câteva replici ușor nenaturale.
Ce mi-a plăcut: - ritmul este alert, povestea merge bine, nici nu îți dai seama când trece “timpul” (mai ales cel interior cărții); - limbajul este lejer, potrivit pentru categoria din care face parte cartea; - o alegere excelentă pentru numele personajelor, mare plus pentru asta; - personaje care stârnesc curiozitatea (de aici și dorința să aflu mai multe); - e clar că povestea are substrat (păcat că nu e suficient dezvoltat), cred că e o carte care merita măcar 200 de pagini. - cazul este foarte interesant.
Există decizii care ne schimbă viața, dar și greșeli care dor mai mult decât pedeapsa însăși. În romanul Asistenta, Cristian Pistol ne poartă printr-o poveste tensionată, în care o tânără îndrăznește să viseze și să fugă dintr-un mediu toxic, însă trecutul o prinde din urmă într-un mod tragic. Cazul este preluat de inspectorul Dan și comisarul Alexe ,două firi opuse, dar care împreună formează o echipă surprinzător de eficientă. Investigația lor scoate la iveală o rețea de legături nebănuite, un mister care se adâncește și un final : 💣 Nu voi da spoilere, dar întrebarea care rămâne este: De ce? Un mic minus este faptul că mi-aș fi dorit ca povestea să fie mai lungă, pentru a afla mai multe despre personaje. O carte ideală pentru cei care iubesc romanele polițiste cu tensiune, emoție și răsturnări de situație.
💉De-abia așteptam să citesc noul roman al lui Cristian Pistol! 😍 Aceasta este a doua mea întâlnire cu autorul și mi-a plăcut enorm să analizez și să-i observ evoluția foarte frumoasă. 🤗 💉„Asistenta” îmbină misterul și crima cu realitatea dură și tristă în care trăim. Cartea abordează subiecte profunde care sunt integrate cu măiestrie în povestea captivantă. 💉Modul de scriere al autorului este captivant și super interesant. Cristian scrie lejer, dar pătrunzător, totodată și mi-a plăcut maxim acest aspect. 💉Dan este un personaj complex, bine conturat, calculat și inteligent. L-am plăcut încă de la primelepagini și impresia mi-a rămas aceeași pe tot parcursul cărții. 💉Deși nu este o carte voluminoasă, pot descrie „Asistenta” exact ca pe expresia noastră populară - punct ochit, punct lovit. 😁 💉Sunt foarte curioasă de ce ne pregătește autorul la momentul actual și nerăbdătoare să-l descopăr în continuare! 💉Felicitări, Cristian! Mult succes în continuare! 👏🏻❤️
„A strigat cu toată puterea, cu toată frustrarea acumulată în ultimele luni, cu toată acea neputință ce o scotea din minți cel mai tare. A strigat ca și cum acel strigăt avea să readucă totul la normal, ca și cum avea să o repare.” 4,5/5⭐️
cool ideas, but the writing isn't up to them.. this is somehow understandable, as it was written by an underage author, who has a lot of potential.. I'm not saying that the book is not worth reading, I actually encourage people to read it, but it could have been much better.. and a bit longer
Când o asistentă este găsită moartă, se declanșează o anchetă amplă. Deodată, întregul caz se transformă într-o întâmplare obișnuită pentru vremea de atunci. Empatia și compasiunea par să dispară, apărând doar când în jurul nostru are loc o catastrofă totală, pe când tragediile interioare din sufletul fiecăruia sunt ignorate.
Acest roman subliniază faptul că în ciuda haosului care ne înconjoară, existe alte forme de suferință mai profundă care nu poate fi împărtășită cu cei din jur.
Mi-a plăcut în primul rând că acțiunea are loc în România. Ideea cărții este autentică și are potențial. Desfășurarea acțiunii se petrece cursiv, simțind povestea și fiind captivat de ea.
Cât despre personaje, mi-a plăcut misteriosul Dan care făcea față adevărurilor crude. Alexe, a fost și ea un personaj esențial în poveste dar aș fi vrut să aflu mai multe despre ea.
Finalul… m-a uimit total, psihologia oamenilor și suferințele ascunse au ieșit la iveală.
Am simțit oarecum că ceva a lipsit, poate nu mi-am primit răspunsuri la anumite întrebări și poate voiam să aflu mai multe de la carte.
Cu toate acestea a fost o poveste de-a dreptul surprinzătoare!
👩⚕️ Asistenta, romanul scris de talentatul autor Cristian Pistol, mi-a ținut companie zilele trecute. Grație acțiunii care nu slăbește o clipă și dimensiunii romanului, lectura a fost ca un hap delicios, tensionat și provocator. Cazul anchetat de inspectorul Dan Nartea a fost interesant, plin de unghiuri întunecate, de suferință și de întrebări care-și așteptau răspunsurile. Pentru că îmi place acțiunea și pentru că vreau un schelet bine definit atunci când vine vorba despre cărți din sfera crime, trebuie să spun că mi-aș fi dorit ca scheletul poveștii scrise de Cristian Pistol să fie mai plin, mai robust, mai amplu. Dezvăluirile din final șochează, dar parcă autorul trece prea repede peste ele și nu ne dă timp suficient pentru a asimila avalanșa de informații noi. Nu mai spun de faptul că a fost o mișcare ușor de neînțeles (pentru mine). 🔍 Dan Nartea este un inspector de poliție interesant, cu nas fin și o atenție exacerbată pentru detalii. Recunosc, mi-ar plăcea să ne mai întâlnim, să descopăr și mai mult modul în care acționează sau în care construiește anchete. A fost atent la niște lucruri pe care eu le-aș fi trecu cu vederea, a plusat în momentele potrivite și a pus laolaltă elemente care păreau să nu aibă vreun element comun. Vă spun pe scurt despre povestea din acest roman: Dan Nartea are nevoie de o schimbare în viața sa. Era bun, știa asta. Iar capacitatea de a rezolva cazuri vine la pachet și cu invidie din partea celorlalți. Convins că avea nevoie de o schimbare de decor, Nartea ajunge să se mute la Constanța, acolo unde lucrează, chiar din prima zi, la un caz interesant, alături de Alexe Leonte. Aparent, cei doi sunt chemați la un caz de sinucidere. După adunarea dovezilor, Leonte și Nartea își dau seamă că se confruntă cu o crimă prin otrăvire, mascată inteligent. Victima, o asistentă apreciată la locul de muncă, avea doi copii minori și un trecut plin de suferință. Cine o ura suficient de tare pentru a dori să o vadă moartă? Mi-a plăcut povestea, a fost interesantă și alertă. Autorul a avut grijă să acopere toate planurile - trecutul și prezentul celor implicați - iar eu apreciez tare mult asta.