What do you think?
Rate this book
Prospect de femeie
„Delicateţe şi forţă, stihuri-volute şi umor, uimitoare bogăţie de limbaj şi sensibilitate incandescentă, poezie-n proză şi invers. Emoţie. Sau o sinecdocă splendidă. Trebuie notă de subsol?“ Răzvan Petrescu
„Cine-a spus «Madame Bovary c’est moi» a fost deștept. Așa e și scrisul Anei Barton: îți place, te excită şi apoi te răcorește. Rămîi, după lectură, cu senzația de întîlnire rară.“ Ara Şeptilici
„Ironic, dar ludic. Dulce, dar muşcător. Brocat, delicat şi cu un simţ al detaliului precum o dantelă frivolité. «Prospect de femeie» se ia pe nemîncate, pe inima goală, căci o umple cu vîrf şi îndesat. Nu are contraindicaţii, iar supradozajul este recomandabil pentru cord şi neuron.“ Petronela Rotar
„Vine în literatură dinspre publicistică. Şi o face în forţă, cu o plăcere acaparantă a povestirii. Posedă ştiinţa fermecării cititorului datorită firescului şi lipsei de inhibiţii. Ana Barton are toate atuurile unei scriitoare de excepţie.“ Alexandru Petria
„Cine-a spus «Madame Bovary c’est moi» a fost deștept. Așa e și scrisul Anei Barton: îți place, te excită şi apoi te răcorește. Rămîi, după lectură, cu senzația de întîlnire rară.“ Ara Şeptilici
„Ironic, dar ludic. Dulce, dar muşcător. Brocat, delicat şi cu un simţ al detaliului precum o dantelă frivolité. «Prospect de femeie» se ia pe nemîncate, pe inima goală, căci o umple cu vîrf şi îndesat. Nu are contraindicaţii, iar supradozajul este recomandabil pentru cord şi neuron.“ Petronela Rotar
„Vine în literatură dinspre publicistică. Şi o face în forţă, cu o plăcere acaparantă a povestirii. Posedă ştiinţa fermecării cititorului datorită firescului şi lipsei de inhibiţii. Ana Barton are toate atuurile unei scriitoare de excepţie.“ Alexandru Petria
200 pages, Paperback
First published January 1, 2014
About the author
Ana Barton
12 books62 followersFiindcă am fost gimnastă până mi-au calculat vârsta osoasă şi-au stabilit că despre performanţă n-o să poată fi vorba din motive de lungime excesivă, aş putea spune că am o mobilitate impresionantă. Am 40 de ani. Sunt însă atât de imatură încât aproape că mi-e ruşine să-i declar. De arătat, da, îi arăt pe toţi, deşi, uneori, parcă mai văd şi zecimale pe-acolo. De şcoală ce să zic? Am o educaţie eclectică, model toptan: Teologie, Litere, Cultură şi Civilizaţie Ebraică, Psiholingvistică. Babel ori foame. Sigur, arareori mă înţeleg pe mine şi cu mine, dar m-am lăsat şi de dramatizări. Cine sunt? Mama unei copile de 12 ani şi jumătate pe care o cheamă Rada. Cum sunt? Vie, deocamdată. Binecuvântată stare. Ce fac? Am trei caiete, unul acasă, unul la birou şi unu-n geantă, pe care le scot câteodată aproape compulsiv pentru a nota, ilizibil, fără excepţie, câte o trecere de glonţ neîncărnat prin cap. Apoi, mă enervez crunt, încercând să descifrez ce naiba a scris din voia-i invariabil şi mioritic-implacabil năstruşnică stiloul ăla galben cu oranj, că dau numai peste lecţiuni incerte. Scriu de douăzeci de ani, (ex)trăgându-mă sârguincios din publicistică precum darwiniştii din maimuţă.
Sursă text: http://www.hergbenet.ro/autor/ana-barton
Sursă text: http://www.hergbenet.ro/autor/ana-barton
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
March 28, 2016
Cu siguranta Ana Barton are un talent deosebit in a potrivi cuvintele si a crea metafore spectaculoase. Problema e ca de multe ori substanta lipseste povestirile/eseurile ei parand a fi despre nimic concret. M-am trezit citind aceeasi povestioara de 2-3 ori fara sa-mi dau seama ca o parcursesem deja. Mai mult decat atat, mi se pare ca uneori aglomereaza mult prea multe figuri de stil facandu-le sa-si anuleze reciproc efectul si spectaculozitatea.
Are insa si povestiri exceptionale. Pe langa cele mentionate mi-au mai placut:
- Apocalipsica
- Glontoaica
- Rozina, femeie desteapta
- Musca-ma frumos
- Sfarcuri pentru doi catei
- Lasa-l
Are insa si povestiri exceptionale. Pe langa cele mentionate mi-au mai placut:
- Apocalipsica
- Glontoaica
- Rozina, femeie desteapta
- Musca-ma frumos
- Sfarcuri pentru doi catei
- Lasa-l
Read
November 27, 2014Jurnalista Ana Barton a publicat de curând prima ei carte de ficţiune, intitulată Prospect de femeie (Editura Herg Benet, 2014), în care dă curs unei fantezii stilistice pe care n-o poate „dezlănţui” în totalitatea ei în publicistică. Am spus fantezie stilistică, pentru că mi se pare că amprenta stilistică pronunţată e nota specifică a prozelor scurte semnate de Ana Barton.
Prospect de femeie conţine o serie de proze scurte în care accentul se pune, aşadar, nu pe o intrigă, nu pe anecdotă, ci pe debordanţa stilistică. Ana Barton se lansează în adevărate fraze metaforic-expresioniste, care abundă în asocieri şi jocuri lingvistice. Iată un exemplu: „Catargul crescut înăuntru. Îi atingi vârful cu vârfurile tale, aduni marginile încet, le lipeşti cu ochii închişi aproape şi le dai pecetea s-o bea. Te-ntinzi şi, cu lumină caldă, ieşindu-ţi din tălpi ca un sînge de aur, îţi contempli fosta sete. Scuturi din păr departele şi-ţi potriveşti locul înalt. Nu ştii, nu eşti, nu vrei. Respiri” (De catarg).
Acest stil metaforic şi poetic ascunde, însă, de cele mai multe ori, o sensibilitate feminină, aşa cum lasă să se înţeleagă, de altfel, şi titlul volumului. Prospect de femeie ar fi, în felul acesta, o schiţă de portret feminin, cu universul său de preocupări, experienţe de viaţă şi sensibilităţi. Printre ele, ca temă recurentă, iubirea (şi toată „pleiada” ei de sentimente conexe: de la tandreţe la dezamăgire, de la bucurie la amărăciune). Iată un exemplu, un pasaj-adresare directă, în care autoarea nu renunţă la jocurile ei de cuvinte alintate: „Nici mie nu-mi plac cuvintele definitive, să ştii. Parcă mă întorc în timp, când credeam că am puterea tăişului care curbează norii. Atunci simţeam cum mă umple niciodată. M-am învăţat cu oarecare cumpătare, da, aia pe care o numeşti tu relativizare. De fapt, m-ai învăţat cu ea, după ce mi-ai luat toate niciodăţile şi mi le-ai aşezat pe covor, ca pe pietricele. M-ai pus s-o gust pe fiecare şi să ţi-o descriu. Mai ştii când am făcut asta? În ziua aia când îmi crescuse iarăşi părul suficient de lung încât să-l pot prinde în coadă şi când mi-ai spus tu că te bucuri să-mi cunoşti umerii. Şi i-am strâns spasmodic, sigur îţi aminteşti şi asta, că doar ştii că n-am ştiut cum s-o iau şi m-am întors cu faţa către afară” (Dincolo de totdeauna). (continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/o-proza-poet...)
Prospect de femeie conţine o serie de proze scurte în care accentul se pune, aşadar, nu pe o intrigă, nu pe anecdotă, ci pe debordanţa stilistică. Ana Barton se lansează în adevărate fraze metaforic-expresioniste, care abundă în asocieri şi jocuri lingvistice. Iată un exemplu: „Catargul crescut înăuntru. Îi atingi vârful cu vârfurile tale, aduni marginile încet, le lipeşti cu ochii închişi aproape şi le dai pecetea s-o bea. Te-ntinzi şi, cu lumină caldă, ieşindu-ţi din tălpi ca un sînge de aur, îţi contempli fosta sete. Scuturi din păr departele şi-ţi potriveşti locul înalt. Nu ştii, nu eşti, nu vrei. Respiri” (De catarg).
Acest stil metaforic şi poetic ascunde, însă, de cele mai multe ori, o sensibilitate feminină, aşa cum lasă să se înţeleagă, de altfel, şi titlul volumului. Prospect de femeie ar fi, în felul acesta, o schiţă de portret feminin, cu universul său de preocupări, experienţe de viaţă şi sensibilităţi. Printre ele, ca temă recurentă, iubirea (şi toată „pleiada” ei de sentimente conexe: de la tandreţe la dezamăgire, de la bucurie la amărăciune). Iată un exemplu, un pasaj-adresare directă, în care autoarea nu renunţă la jocurile ei de cuvinte alintate: „Nici mie nu-mi plac cuvintele definitive, să ştii. Parcă mă întorc în timp, când credeam că am puterea tăişului care curbează norii. Atunci simţeam cum mă umple niciodată. M-am învăţat cu oarecare cumpătare, da, aia pe care o numeşti tu relativizare. De fapt, m-ai învăţat cu ea, după ce mi-ai luat toate niciodăţile şi mi le-ai aşezat pe covor, ca pe pietricele. M-ai pus s-o gust pe fiecare şi să ţi-o descriu. Mai ştii când am făcut asta? În ziua aia când îmi crescuse iarăşi părul suficient de lung încât să-l pot prinde în coadă şi când mi-ai spus tu că te bucuri să-mi cunoşti umerii. Şi i-am strâns spasmodic, sigur îţi aminteşti şi asta, că doar ştii că n-am ştiut cum s-o iau şi m-am întors cu faţa către afară” (Dincolo de totdeauna). (continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/o-proza-poet...)
July 10, 2018
E prima (si probabil va fi si singura) carte a Anei Barton pe care am citit-o. Trebuie sa recunosc ca mi se pare uimitor talentul ei de a scrie atat de frumos despre nimic. Steaua este pentru mine pentru ca am reusit sa citesc. Am cunoscut-o pe Ana Barton la o lansare de carte si mi-am spus ca trebuie neaparat sa citesc sa vad ce poate. Sunt complet dezamagita.
January 19, 2017
https://ch3815h.wordpress.com/2017/01...
Prospect de femeie, Herg Benet, colectia radical din 5, Bucuresti, 2014 e o colectie de proza scurta plina de substanta bine slefuita, scrisa la cald, cu inspiratie si talent nativ de un om frumos si special pe care am avut placerea sa-l cunosc in primavara trecuta la o lansare a romanului sau de atunci – Jurnal de ratacire, Ana Barton. Povesti si povestiri, unele cu puternic iz autobiografic-memorialistic, imbracate in aura luminoasa a unui jurnal din care inspirata culegere sinestezica dau amintirilor celor mai dintai vremuri cand omul nu-i decat un pui de om, chiar daca tratat de adultii dimprejur ca un om mare o aroma si-o savoare aparte cititorului comun care descopera in scrisul Anei Barton bucuria efluviului impartasirii povestii in genere, creatie a experientei deja autentic traite nu pe deplin consumate, cata vreme omul doreste a reveni prin scris la destinul intamplarilor acelora ce au lasat amprenta insemnatatii timpului si nu numai in omul care a decis acum sa puna trairi in poveste si sa le-mparta posterioritatii.
E ca atunci cand istoria reinvie, copilaria reinvie, doar ca acum in poveste capata prin penita autorului o alta soarta toate cele ce s-au intamplat atunci, candva, odata, mai demult. Un stil pe care-l recunosti prin acuratetea muzicalitatii cu care parca Ana atinge suav clapele unei orgi dintr-o catedrala, lasandu-te ca cititor in compania uluirii sa descoperi da capo al fine tot ce penita din mana ei doreste sa lase scris in pagini.
In parte cu iz nemascat de franchetea in care incape si ironie fina de clasa inalta a unui om obisnuit cu lumea trairii povestilor care se spun pe de o parte si care se reveleaza publicului pe de alta, pe langa o foarte buna capacitate sintetica si analitica a discursului ce capata pe alocuri valente eseistice autentice, bunul simt de observator face din autoare nu doar vocea care spune povestea, ci care o consemneaza traind-o mai intai si verificand-o avand la baza un foarte dezvoltat si multivalent simt ramificat si empiric si adanc, de reala cunoastere a fenomenelor in painea calda pe care o intuieste plamadind coca textului, avand papile ce descopera toate gusturile, ochi care vad si-nchisi de sunt, burice ale degetelor ce pipaie si simt prin porii deshisi ai pielii asa incat sa pastreze un contact neobturat cu realitatea exterioara imediata prin intermediul carora viziunea pe care o exprima capata un o fragezime, prospetime si un firesc nealterate de textul ce-i prelucrat din slova de foc ce se face cu patos (inima rosie, musca-ma frumos!), dragoste materna (lapte dulce), Prospect de femeie e rodul unei experiente autentice de viata trecuta prin varstele formarii puiului de om si pana la maturitate, experienta redata prin intermediul unui limbaj artistic cu pronuntate accente epic-narative de o frumusete estetica preponderent seducatoare. Un stil aparte, precis pana la a reda totul intr-o argumentatie ancorata dincolo de narativ si accentuand valente stiintifice pluridisciplinare, proza scurta a Anei Barton respira aerul proaspat al unei eterne primaveri si face din diversitatea atat cantitativa, cat si calitativa a povestirilor-jurnal, eseuri o plina de viata si de culoare definitie a trairii feminine in toata splendoarea largii palete de manifestare a unicitatii in diversitate si reciproc.
Cu o precizie de bijutier in materie de acuitate vizuala pe langa un sarmant detector de parfumuri care-si imbraca scrisul in diverse arome naturale cu dichis, alaturi de o ureche fina care stie si poate reproduce totul ca un dat, Ana Barton face din calatoria in ingenios intitulata sa carte de proza scurta o senzatie unica pe care o mai poti descoperi in anii precoacerii maturitatii in montagne russe, sau sportul extrem al mersului pe sarma la mare inaltime, saritului tot de la mare inaltime cu coarda elastica, adica unicitate, tonus, traire intensa, adrenalina si ceva ce nu poti uita cu una-cu doua. Prin titlu, metafora a universului feminin, complex, larg diversificat nu doar prin forma cat mai ales prin continut, Prospect de femeie e cuvantul-poveste ce defineste in cuvinte alese inspirat astfel incat sa faca mai ales genului opus o oarecare initiere in modul de interactiune cu lumea toata reprezentata de o femeie. Despre observat, probat, cunoscut, iubiri si regrete, viata simpla traita autentic si neumbrit de vreo retinere, despre toate acestea si inca altceva, Ana Barton in Prospect de femeie va scrie cu patos si lumina. Cititi si va bucurati, luminati.
Prospect de femeie, Herg Benet, colectia radical din 5, Bucuresti, 2014 e o colectie de proza scurta plina de substanta bine slefuita, scrisa la cald, cu inspiratie si talent nativ de un om frumos si special pe care am avut placerea sa-l cunosc in primavara trecuta la o lansare a romanului sau de atunci – Jurnal de ratacire, Ana Barton. Povesti si povestiri, unele cu puternic iz autobiografic-memorialistic, imbracate in aura luminoasa a unui jurnal din care inspirata culegere sinestezica dau amintirilor celor mai dintai vremuri cand omul nu-i decat un pui de om, chiar daca tratat de adultii dimprejur ca un om mare o aroma si-o savoare aparte cititorului comun care descopera in scrisul Anei Barton bucuria efluviului impartasirii povestii in genere, creatie a experientei deja autentic traite nu pe deplin consumate, cata vreme omul doreste a reveni prin scris la destinul intamplarilor acelora ce au lasat amprenta insemnatatii timpului si nu numai in omul care a decis acum sa puna trairi in poveste si sa le-mparta posterioritatii.
E ca atunci cand istoria reinvie, copilaria reinvie, doar ca acum in poveste capata prin penita autorului o alta soarta toate cele ce s-au intamplat atunci, candva, odata, mai demult. Un stil pe care-l recunosti prin acuratetea muzicalitatii cu care parca Ana atinge suav clapele unei orgi dintr-o catedrala, lasandu-te ca cititor in compania uluirii sa descoperi da capo al fine tot ce penita din mana ei doreste sa lase scris in pagini.
In parte cu iz nemascat de franchetea in care incape si ironie fina de clasa inalta a unui om obisnuit cu lumea trairii povestilor care se spun pe de o parte si care se reveleaza publicului pe de alta, pe langa o foarte buna capacitate sintetica si analitica a discursului ce capata pe alocuri valente eseistice autentice, bunul simt de observator face din autoare nu doar vocea care spune povestea, ci care o consemneaza traind-o mai intai si verificand-o avand la baza un foarte dezvoltat si multivalent simt ramificat si empiric si adanc, de reala cunoastere a fenomenelor in painea calda pe care o intuieste plamadind coca textului, avand papile ce descopera toate gusturile, ochi care vad si-nchisi de sunt, burice ale degetelor ce pipaie si simt prin porii deshisi ai pielii asa incat sa pastreze un contact neobturat cu realitatea exterioara imediata prin intermediul carora viziunea pe care o exprima capata un o fragezime, prospetime si un firesc nealterate de textul ce-i prelucrat din slova de foc ce se face cu patos (inima rosie, musca-ma frumos!), dragoste materna (lapte dulce), Prospect de femeie e rodul unei experiente autentice de viata trecuta prin varstele formarii puiului de om si pana la maturitate, experienta redata prin intermediul unui limbaj artistic cu pronuntate accente epic-narative de o frumusete estetica preponderent seducatoare. Un stil aparte, precis pana la a reda totul intr-o argumentatie ancorata dincolo de narativ si accentuand valente stiintifice pluridisciplinare, proza scurta a Anei Barton respira aerul proaspat al unei eterne primaveri si face din diversitatea atat cantitativa, cat si calitativa a povestirilor-jurnal, eseuri o plina de viata si de culoare definitie a trairii feminine in toata splendoarea largii palete de manifestare a unicitatii in diversitate si reciproc.
Cu o precizie de bijutier in materie de acuitate vizuala pe langa un sarmant detector de parfumuri care-si imbraca scrisul in diverse arome naturale cu dichis, alaturi de o ureche fina care stie si poate reproduce totul ca un dat, Ana Barton face din calatoria in ingenios intitulata sa carte de proza scurta o senzatie unica pe care o mai poti descoperi in anii precoacerii maturitatii in montagne russe, sau sportul extrem al mersului pe sarma la mare inaltime, saritului tot de la mare inaltime cu coarda elastica, adica unicitate, tonus, traire intensa, adrenalina si ceva ce nu poti uita cu una-cu doua. Prin titlu, metafora a universului feminin, complex, larg diversificat nu doar prin forma cat mai ales prin continut, Prospect de femeie e cuvantul-poveste ce defineste in cuvinte alese inspirat astfel incat sa faca mai ales genului opus o oarecare initiere in modul de interactiune cu lumea toata reprezentata de o femeie. Despre observat, probat, cunoscut, iubiri si regrete, viata simpla traita autentic si neumbrit de vreo retinere, despre toate acestea si inca altceva, Ana Barton in Prospect de femeie va scrie cu patos si lumina. Cititi si va bucurati, luminati.
January 4, 2020
Cartea m-a contrariat. Pentru că nici nu îmi aduc aminte ultima oară când o carte mi-a plăcut teribil prin anumite părţi şi m-a lăsat pe sistemul “deci, cum?” prin alte părţi. Căci eu, cel care forever o să fiu de la peluza vieţii, nu am rezonat de nici o culoare cu anumite chestiuni de ordin – hai să le zic aşa, generic – personal din paginile cărţii, dar am aplaudat de-a dreptul ceea ce eu îmi permit să numesc splendida uşurinţă cu care Ana reuşeşte să manevreze cuvintele şi să le dea sensuri cu totul şi cu totul neaşteptate. Este, dacă vreţi, un craftwomanship (ioi, ce cuvânt barbaristic!) de toată frumuseţea, motiv de oareşce invidie din partea-mi, căci rar vezi aşa talent la a plezni câteva cuvinte unele de alte şi să iasă – ia luaţi de aici expresie :D – nişte jerbe semantice superbe.
Mai mult în articol https://cristianchinabirta.ro/2014/07...
Mai mult în articol https://cristianchinabirta.ro/2014/07...
February 12, 2015
Captivanta,povesti socante spre finalul cartii.
April 26, 2017
Ana Barton nu scrie. Ea pictează cuvinte, cu un ochi pe suflet și unul pe univers. Literele ei, care mai de care mai copile și mai ludice, mai emoționante, mai ghidușe, întorc timpul, îl rotunjesc și îl fac infinit. Propozițiile învăluie, ca pătura în somnul de dimineață, gâdilă ori pișcă – nu știu să biciuiască, ori să critice mai acătării. Textele glumesc, dezgroapă înțelepciuni de mult pierdute și oameni dispăruți, legați de sat și copilărie.
”Prospect de femeie” e o paradă solemnă, cu o roabă în care se cară o soție cam aburită, dintr-un sat de munte, pe post de car alegoric, ca-n epica povestire inspirată din realități distante, Orela. O urmează bătrâne gârbovite care țin, parcă întru sfidarea paradoxului, spatele drept – alături, distinsele doamne ale Bucureștilor, prototipul îmbrăcat în hermină, cu unghii lungi, rotunjite, de culoare roz-sclipici-și-pastelat. În spatele lor își duc pe umeri viața, ostenite, țărăncile, cu șleahta de copii. Domnii poartă, aproape obligatoriu, pălărie. Ăi mari, înțelepți, posesori ai vorbelor de duh, răsfață pramatiile de odrasle și le fac hatârul. Ana nu îi privește de sus, ci din lateral, afectuos. Intervine, ocazional (cu multe ocazii), în narațiune, cu o îndrăzneală respectuoasă, amuzantă.
Cartea ei se dedică, în general, simțurilor, simțirii și ambelor emisfere. Nu o citești cu ochii, cu mintea, ori cu sufletul. Lucrurile se petrec altfel, mai complicat, în modul următor: întorci pagina, dai, aproape uimit, peste împletituri de concret și abstract, apoi simți ghețarul din inimă, miroși pâinea caldă și cozonacul proaspăt, auzi câini flămânzi, vezi cărți de povești din acelea vechi, ascunse în lăzile din pod și Ane mici, adolescentine ori tinere domnișoare, simțind cu gândul și gândind cu simțirea.
Mai închizi ochii, tot ocazional, obosit de strania și frumoasa curgere de povești, ori întru contemplare. Încet, încet, uiți câte pagini ai întors, îți pare a doua jumătate a cărții ușoară, observi că e gata și-ți promiți solemn un Mamifer, un Jurământ de rătăcire și un Pervazul lui Dumnezeu (chiar de ești ateu), ceva care să te aducă în apropierea lumilor ei.
Nu știu, la final, ce e prospectul ei de femeie pentru oameni: călătorie, amintire, vibrație, inefabil stârnit de cuvinte, o melancolie ce ține vreo 200 de pagini ori, pur și simplu, frumosul în forma lui pură.
Ana Barton face artă de dragul artei, sofisticat, dar fără pretenții. Esteticul are funcție primară, desfășurându-se așa cum nu mi-a fost dat să mai văd.
”Prospect de femeie” e o paradă solemnă, cu o roabă în care se cară o soție cam aburită, dintr-un sat de munte, pe post de car alegoric, ca-n epica povestire inspirată din realități distante, Orela. O urmează bătrâne gârbovite care țin, parcă întru sfidarea paradoxului, spatele drept – alături, distinsele doamne ale Bucureștilor, prototipul îmbrăcat în hermină, cu unghii lungi, rotunjite, de culoare roz-sclipici-și-pastelat. În spatele lor își duc pe umeri viața, ostenite, țărăncile, cu șleahta de copii. Domnii poartă, aproape obligatoriu, pălărie. Ăi mari, înțelepți, posesori ai vorbelor de duh, răsfață pramatiile de odrasle și le fac hatârul. Ana nu îi privește de sus, ci din lateral, afectuos. Intervine, ocazional (cu multe ocazii), în narațiune, cu o îndrăzneală respectuoasă, amuzantă.
Cartea ei se dedică, în general, simțurilor, simțirii și ambelor emisfere. Nu o citești cu ochii, cu mintea, ori cu sufletul. Lucrurile se petrec altfel, mai complicat, în modul următor: întorci pagina, dai, aproape uimit, peste împletituri de concret și abstract, apoi simți ghețarul din inimă, miroși pâinea caldă și cozonacul proaspăt, auzi câini flămânzi, vezi cărți de povești din acelea vechi, ascunse în lăzile din pod și Ane mici, adolescentine ori tinere domnișoare, simțind cu gândul și gândind cu simțirea.
Mai închizi ochii, tot ocazional, obosit de strania și frumoasa curgere de povești, ori întru contemplare. Încet, încet, uiți câte pagini ai întors, îți pare a doua jumătate a cărții ușoară, observi că e gata și-ți promiți solemn un Mamifer, un Jurământ de rătăcire și un Pervazul lui Dumnezeu (chiar de ești ateu), ceva care să te aducă în apropierea lumilor ei.
Nu știu, la final, ce e prospectul ei de femeie pentru oameni: călătorie, amintire, vibrație, inefabil stârnit de cuvinte, o melancolie ce ține vreo 200 de pagini ori, pur și simplu, frumosul în forma lui pură.
Ana Barton face artă de dragul artei, sofisticat, dar fără pretenții. Esteticul are funcție primară, desfășurându-se așa cum nu mi-a fost dat să mai văd.
Displaying 1 - 7 of 7 reviews