I. Megszámláltattál… II. És hijjával találtattál… III. Darabokra szaggattatol…
A principios del siglo xx en Hungría se suceden las convulsiones políticas: el difícil equilibrio de la Monarquía Austrohúngara se resquebraja y las refriegas parlamentarias están llevando al país al colapso. La historia de amor entre Bálint Abády y Adrienne Miloth se inicia a la sombra de estos preocupantes augurios.
Esta trilogía de novelas, que Miklós Bánffy publicó entre 1934 y 1940, está considerada como una de las obras más importantes de la narrativa centroeuropea de la primera mitad del siglo xx. Prohibida durante más de cuarenta años por los regímenes comunistas, desde su reciente recuperación no ha dejado de cautivar a lectores de todo el mundo.
Count Miklós Bánffy de Losoncz was a Hungarian nobleman, politician, and novelist. His books include The Transylvanian Trilogy (They Were Counted, They Were Found Wanting, They Were Divided), and The Phoenix Land.
The Bánffy family emerged in 15th century Transylvania and established itself among the foremost dynasties of the country. They owned a grand palace in Kolozsvár (Romanian: Cluj-Napoca, German: Klausenburg), one of the main cities of Transylvania and one of the province's largest castles at Bonchida. One branch was raised to a barony in the 1660s, while another became counts in 1855. The barons produced a 19th-century prime minister of Hungary (Dezső Bánffy), and the counts held important offices at court. Among the latter was Count Miklós, born in Kolozsvár on December 30, 1873.
Beginning his political career at the time when Hungary was a constituent of Austria-Hungary, Bánffy was elected a Member of Parliament in 1901 and became Director of the Hungarian State Theatres (1913–1918). Both a traditionalist and a member of the avant-garde, he wrote five plays, two books of short stories, and a distinguished novel. Overcoming fierce opposition, his intervention made it possible for Béla Bartók's works to have their first performance in Budapest.
Bánffy became Foreign Minister of Hungary in his cousin Count István Bethlen's government of 1921. Although he detested the politics of the Regent, Admiral Miklós Horthy, he worked to review the boundary revisions confirmed by the Treaty of Trianon after World War I through which Transylvania had been transferred to Romania. Little progress was made, and he retired from office.
His trilogy, A Transylvanian Tale, also called The Writing on the Wall, was published between 1934 and 1940. Bánffy portrayed pre-war Hungary as a nation in decline, failed by a shortsighted aristocracy.
In April 1943, Bánffy visited Bucharest to persuade Ion Antonescu's Romania together with Hungary to abandon the Axis and sue for a separate peace with the Allies (see also Romania during World War II). The negotiations with a delegation led by Gheorghe Mironescu broke down almost instantaneously, as the two sides could not agree on a future status for Northern Transylvania (which Romania had ceded to Hungary in 1940, and where Bonchida was located). Two years later, in revenge for Bánffy's actions in Bucharest, his estate at Bonchida was burned and looted by the retreating German army.
Hungary and Transylvania were soon invaded by the Soviet Union's Red Army, an event which marked an uncertain status for Northern Transylvania until its return to Romania. His wife and daughter fled to Budapest while Bánffy remained on the spot in a vain attempt to prevent the destruction of his property. Soon after, the frontier was closed. The family remained separated until 1949, when he was allowed by Romanian communist authorities to leave for Budapest, where he died the following year.
A mellowing communist regime in Hungary permitted the reissue of A Transylvanian Tale in 1982, and it was translated into English for the first time in 1999. The Castle of Bonchida is now being restored as a cultural center. An apartment is being prepared for the use of the Count's family.
Undeva in prefata Trilogiei Transilvane, se mentioneaza ca Miklos Banffi a scris aceasta carte drept raspuns la romanul publicat de un nepot de-al sau, in care descria viata la curtile nobilimii maghiare de la inceputul secolului trecut. “Nu stii nimic,” i-ar fi spus acestuia. “O sa spun eu cum a fost” si astfel trilogia a luat nastere.
O carte de o prospetime si frumusete uluitoare, care se citeste cu sufletul la gura si care e pe de-o parte, o fresca a societatii transilvane a acelor ani si pe de alta, document istoric. Cu nimic mai prejos decit marile romane ale literaturii universale, Trilogia Transilvana e axata in principal pe doua povesti de dragoste, care se desfasoara pe fundalul vietii cotidiene a artistocratiei acelor ani: baluri, vinatori, dueluri, mosteniri, casatorii din interes. Mondenul alterneaza cu politicul – sa nu uitam ca Banfi a fost ministu de externe al Ungariei si a facut parte dintr-o familie in care s-au nascut mai multi politicieni.
Extraordinare sint descrierile; cititorul simte natura in toata frumusetea ei, pasunile, cascadele, susurul apei, apusurile. Costumele, trasurile, caii, descrierile incaperilor sint prezentate cu minutiozitate de pictor. Dialogurile curg, personajele sint bine conturate, fie ca este vorba de cele centrale sau de unele minore, a caror importanta este prezentata cititorului mai tirziu. Nimic nu e lasat la voia intimplarii, de la scenele comice (tatal unei domnite isi faca aparitia cu intiriziere la bal, declarind tuturor ca a fost sculat din asternuturi ca sa-si insoteasca fiicele si terminind prin a dansa infocat pentru a arata tinerilor cum se face) pina la cele tragice, raniri in dueluri, soarta nefericita a unei slujnice, abuzurile contra taranilor, totul e prezntat cu extraordinara claritate si talent, cu o calitate scenica.
Intinsa pe aproximativ zece ani, actiunea prezinta viata unei societati pe cale de disparitie. Manevrele din parlamentul Ungariei a acelor vremuri, prevad intrucitva vremurile ce vor sa vina si cintind romanul am avut impresia ca politica dintotdeauna a fost aceeasi.
Personajul principal al cartii, contele Balint – in care multi recunosc autorul – e un nobil bogat si un om drept. E genul de om integru, care isi cunoaste responsabilitatile si nu ezita sa ia partea celor oprimati, cu riscul de a-si crea neplaceri. Obiectul afectiunii lui este contesa Adrienne Miloth, o femeie frumoasa dar casatorita. Fireste ca au existat speculatii in privinta persoanei reale care i-a inspirit lui Banfi acest personaj si e foarte posibil ca aceasta sa fi fost una din cele doua indicate in prefata si cuvintul inainte. Banfi de altfel a facut parte dintr-un grup literar al vremii, scriind in acea perioada piese de teatru si povestiri. Se spune de altfel ca in anii ’30, cind autorul a scris Trilogia, contemporanii sai puteau ghici persoanele reale din spatele personajelor. Timpul insa a inghitit totul, lasindu-ne doar aceasta superba carte, drept marturie a unei societati demult apuse, desprinse parca din poveste. Castelul Bontida, unde se afla domeniul contelui Balint, este descris cu multa acuratete si gingasie in carte. E poate una dintre cele mai impresionante descrieri din roman, plimbarea contelui Balint pe domeniul lui, la sfirsitul cartii, trecind din camera in camera si privind totul cu ochii cuiva ingrijorat de razboi. Ce a urmat dupa aceea stim cu totii; Banfi a salvat Clujul de bombardamantul nemtilor, dar n-a putut sa-si salveze proprietatea: nemtii au incarcat 7 camioane cu obiecte de pret din castel, tablouri de familie, argintarie, mobile pretioase etc si apoi l-au dinamitat. Ce a mai ramas din el a fost distrus si mai mult in anii ’70 de Sergiu Nicolaescu, care a turnat acolo o scena pentru care a primit aprobarea sa dinamiteze ruinele. Nici camioanele nemtilor nu au avut o soarta mai buna, ele fiind complet distruse de bombardamentul aliatilor, astfel ca din castelul de la Bontida, locaul unde a fost scrisa trilogia, a ramas azi doar o ruina.
A doua poveste de dragoste este intre contele Laszlo, acest impatimit al muzicii, care vrea sa devina compozitor si verisoara sa, lucru nu prea bine vazut de mama acesteia, care spera o alinata cu cineva din artistrocratia vieneza. Personajele sint sclipitoare, fie ca e vorba de doamnele din inalta societate care incearca sa-si marite fiicele cit mai bine, de slugile care uneltesc in spatele nobililor si cauta sa-i insele si sa se imbogateasca pe seama lor, de doamnele de companie ale conteselor, cu birfele si uneltirile lor machiavelice, de politicienii inflexibili din parlamentul maghiar sau de nobilimea transilvana, care era privita drept ruda saraca, pentru ca Transilvania era considerata o provincie de mina a doua.
Titlul fiecarui volum e inspirit din mesajul care apare pe perete in timpul banchetului regelui Belshazzar din Cartea lui Daniel “masurat, cintarit, impartiti”. Prin asta autotrul probabil spera in vremuri mai bune, care nu aveau sa se mai intoarca. Amintind de romanul victorian si cu un iz de poveste Trilogia Transilvana este o opera de arta care is merita cu desavirsire locul intre capodoperele de gen ale lumii, alaturi de Tolstoi, Galsworthy si de ce nu, intr-o versiune ecranizata, de Downton Abbey.
Para mi gusto, una de las mejores novelas de la historia. Vidas entrecruzadas en el fin del Imperio Austrohúngaro. Maravillosamente escrita. Fantásticos personajes.
Foarte mult mi-a placut. Poate si pentru faptul ca multe din locurile descrise le cunosc, imi sunt familiare. Roman politic cu anii de dinaintea Primului Razboi Mondial. Dar si roman de dragoste, dragostea dintre Balint si Adrienne care la un moment dat merge mena in mana cu dragostea lui Balint pentru Ardeal, pentru locurile de unde provine, pentru clasa din care face parte, dar care, intelege el, va disparea. Un roman scris cu multa dragoste, cu destula obiectivitate, si cu umor uneori. " Asta s-a intamplat la Cazinoul din Cluj, pe vremea alegerilor din 1905, cand toata lumea il injura pe Tisza, care era inca prim-ministru. Iar Gazsi a intervenit si i-a luat apararea. Atunci cineva s-a rastit la el: - Daca vorbesti asa, inseamna ca esti un vanzator de tara! Iar Kadacsay si-a ridicat nasul lui acvilin si i-a raspuns cu vorba lui peltica: - Pai desiguh! Eu as vinde-o, dah nici dhacul nu ar vrea s-o cumpehe, cat timp sunteti si voi in ea!"
Mi-am propus să o citesc atunci când am dat de o recenzie a romanului cu vreo doi-trei ani în urmă și iată că am reușit vara aceasta. Are de toate pentru toți, chiar excesiv: vânători, meniuri, evenimente mondene, activități în cazinouri și saloane, dueluri, poziții ale diverselor facțiuni în parlamentul de la Budapesta... Am urmărit cele de mai sus, dar nu chiar cu același interes ca activitatea politică locală, în Transilvania, povestea de dragoste, cu un parcurs sinuos, exasperant, povestea de viață a vărului, partea de istorie zonală: Bosnia, Croația, vizita familiei imperiale la Sinaia, poziția românilor transilvăneni, realitățile românești deloc roz (încercarea unora de a uzurpa proprietăți uzând de falsuri, aplicând dobânzi exagerate etc). Ca și în cazul altor lecturi am căutat pe net diverse informații despre personalități, locuri (localități și castele), evenimente pentru a-mi clarifica unele aspecte... Am citit despre autor, încercările lui de a scoate din alianța cu Hitler atât România cât și Ungaria...Am admirat castelul din Bonțida, dar mai ales omul, faptul că a dat dovadă de corectitudine și înțelegere pentru alte etnii, că a învățat limba română, că a trăit în România interbelică în Transilvania. A pierdut totul odată cu comunismul și probabil legat de noile realități, la scurt timp și viața...
Este libro es magnífico, para mí es un libro a la altura de muchos clásicos consagrados. Muy interesante tanto por la visión política que da del papel de Hungría en el desmoronamiento del Imperio Austrohúngaro como de la organización del mundo rural, de la alta sociedad y los vínculos interpersonales, incluidos los amoroso. Los tres libros son magníficos.
“Pentru straini devii un nimeni, fara identitate. Esti doar un numar. Chiar ca si artist. Pentru ca arta nu are valoare decat daca isi trage seva din glia stramoseasca. Altminteri e vorbarie goala.”
This entire review has been hidden because of spoilers.
"The Transylvanian Trilogy," authored by Miklós Bánffy and taking place during the latter years of the Austro-Hungarian Empire, is a magnum opus that adeptly integrates themes of love, politics, and societal transformations. Bánffy skillfully constructs a story spanning more than 1400 pages, which explores the complex network of connections among the nobles, their political engagements, and the poignant love tales that transpire in the middle of these tumultuous times.
The trilogy is not just a literary achievement but also a historical tapestry, portraying the last days of a decaying aristocracy before the First World War. Bánffy, a nobleman himself, brings authenticity and depth to his depiction of Hungarian and Transylvanian aristocratic life.
One of the most striking aspects of the trilogy is its rich character development. Characters are not merely figures in a historical landscape; they are deeply flawed, relatable, and vibrantly human. The central character, Count Balint Abady, exemplifies the struggle between personal desires and societal expectations. His love affair with Adrienne Miloth, a complex and emotionally scarred woman, is portrayed with such sensitivity and depth that it transcends the pages to become a testament to the timeless nature of human emotions.
The trilogy's love stories are profoundly moving and intricately interwoven with the broader political and social context of the era. It is astonishing that Bánffy can depict romantic relationships in their purest and most authentic form. Not only amusing anecdotes, these love stories reflect on more significant societal limitations and individual conflicts, imbuing them with a sense of realism and relatability.
Politically, the trilogy offers an insightful look into the dynamics of the Austro-Hungarian Empire. It details the political maneuvers, backdoor dealings, and the gradual disintegration of a once-powerful empire. Through Balint's involvement in politics, Bánffy provides a critique of the era's political shortsightedness and the decay of noble ideals in the face of rising nationalism and political intrigue.
Moreover, Bánffy’s narrative does something quite extraordinary in the context of Hungarian-Romanian history. He presents a remarkably sympathetic and respectful depiction of the Romanian peasants. This portrayal is significant, considering the traditional disputes and tensions between the Hungarian and Romanian populations. Through various interactions between the nobility and the peasants, Bánffy challenges the stereotypical views and highlights the common humanity that transcends ethnic and social divisions. This aspect of the trilogy not only enriches its historical depth but also its moral and empathetic dimensions.
The setting of the trilogy takes place in the grandiose landscapes of Transylvania, which is considered a character in itself. Bánffy's descriptions of the Carpathian landscapes, rural life, and the grand balls of the aristocracy are vivid and evocative. The author successfully transports the reader to a bygone era of both beauty and impending doom.