Totul e în regulă în mine și în lume

by Petronela Rotar

„Am pus în cartea asta toată știința mea, toate căutările și înțelegerile mele din ultimii ani – mulți, de studiu, și mai puțini, dar foarte intenși, de practică terapeutică (am lucrat cu aproape o mie de oameni în taberele și atelierele mele), dar și munca mea cu mine din tot acest timp. Nu pretind că înțelegerile mele sînt cele adevărate sau că ce a funcționat pentru mine și oamenii cu care am lucrat poate funcționa și pentru tine. Nu sînt un guru și, te rog, oricine ai fi, cititorule, ia cu beneficiu de inventar tot ce vei găsi în cartea asta. Îndoiește‑te, verifică cu tine, în interiorul tău, dacă ți se potrivește ce citești. E în regulă dacă nu. Peste ani, toate astea ar putea suna oricum altfel, datorită modului în care înțelegem, studiem, descoperim lucrul cu psihicul uman – iar eu știu că pot greși acum sau avea înțelegeri parțiale, însă mai știu și că, așa cum sînt, înțelegerile mele pot ajuta pe cineva, poate chiar pe tine, să nu te mai simți singur, defect, de nereparat. Sper ca, la finalul acestei cărți, prin crăpăturile ființei tale să intre lumina despre care vorbește Cohen și să simți că nu e nimic fundamental în neregulă cu tine sau cu lumea, așa cum zice titlul acestei cărți.
Am scris cu multă iubire și multă compasiune cartea asta: în primul rînd pentru mine, apoi pentru fiecare om care o va citi, pentru istoricul lui personal, mai mult sau mai puțin traumatic, pentru greul pe care îl duce în spate, pentru adaptările și strategiile la care a fost nevoit să recurgă pentru a supraviețui. Și cu multă încredere în viață și în capacitatea noastră umană de a ne regenera, de a fi bine, de a continua să creștem.“- Petronela Rotar

Genres: Audiobook, Nonfiction, Mental Health, Psychology, Self Help, Memoir, Romanian Literature

240 pages, Hardcover

Published October 1, 2024

About the author

Petronela Rotar nu are biografie literară. Maximum una pseudoliterară, cu indulgenţă. S-a născut la ţară, ca veşnicia lui Blaga, undeva lîngă Braşov, şi a făcut naveta la oraş. La şcoală, aia cîtă a făcut. La liceu, i-au apărut cîteva poezii în revista literară a şcolii, iar ăsta ar fi putut fi un început bun pentru o biografie literară, dar nu a fost. Apoi nu a mai apărut decît la televizor şi în ziare. Şi acolo, de partea greşită a microfonului. A fost reporter, editor sau prezentator la staţiile locale ale Pro TV, Antena 1, Realitatea. S-a apucat de două facultăţi, Litere şi Sociologie, şi nu a terminat-o pe niciuna. Are de gînd să nu o termine nici pe a treia. S-a apucat şi de doi copii, iar pe ăştia încă îi desăvîrşeşte. Sau aşa îşi imaginează, cînd se place pe sine. Cînd nu, nu îşi imaginează nimic. A scris toată viaţa pentru ea, sperînd că atunci cînd o să dea colţul va fi descoperită, publicată şi premiată. S-a prins tîrziu că nu va fi aşa, drept care şi-a făcut un blog. Aşa a ajuns să publice în Tiuk şi să scrie pentru Catchy. Şi să scoată prima carte, O să mă ştii de undeva. Gata.


Sursă text: http://www.hergbenet.ro/autor/petrone...

Reviews

[simona.citeste · Rating 4 out of 5]

Este faină dacă nu o privești cu ochi critic ci pur și simplu te abandonezi în voia cuvintelor și îți dai voie să simți.

Am simțit că mi-a zgândărit puțin amintirile din copilărie și a readus la viață gânduri neplăcute dar m-a și făcut să simt că sunt ok, că am gestionat normal tot ceea ce am trăit și că trebuie să fiu mândră de ceea ce sunt.

[Anamaria · Rating 5 out of 5]

Nevoia noastră primară este cea de comuniune! Oamenii au nevoie unii de alții chiar dacă nu o spun...
Ce surpriză această carte! Cred că cel mai curajos lucru pe care l-am făcut (și oricine poate să îl facă) este să sap în cele mai adânci străfunduri și să nu fug chiar dacă durea fizic, ca un foc, fără oprire, nestăvilit. Să stau, să retrăiesc, să înțeleg...
Petronela parcă mi-a dat voce în această carte. Ce mult m-am judecat, m-am bătut, am crezut cu toată ființa că nu merit oricât aș munci și cât de mult am trăit în disociere...
Fiecare individ are un parcurs diferit și tot ce putem face e să avem compasiune, începând cu noi înșine.
,,Iubește-te pe tine însuți/însăți" e un slogan care sună foarte atrăgător, dar nu înseamnă nimic pentru cineva care nu a fost iubit sănătos, care nu a avut parte de o relație de atașament sigură, în care să se simtă iubit, ocrotit, în care nevoile să ii fi fost împlinite în copilăria mică. Nu mă pot iubi pe mine dacă nu știu cum se simte din interior să fiu iubit. [...]
Așadar, am nevoie de cel puțin o relație sănătoasă cu un adult reglat, pe care să mă bazez pentru a construi o relație sănătoasă cu mine, ca să mă maturizez emoțional. "

[Lacatus Raluca · Rating 5 out of 5]

Nu e perfecta, dar e autentica si e scrisă ca să facă bine și la alții. Succint, trece prin procesele de vindecare pe care ar trebui sa le avem toți. Scrisul e personal si cu exemple din viața. Vorbește pe limba mea și mi-a plăcut să o citesc. Fiecare nouă carte a Petronelei e mai închegată și mai clară, cu idei care ajung direct la tine atunci când le citești. Sunt curioasa de cartea pe care o sa o scrie la 60 de ani :)

[Ilie Sorina · Rating 5 out of 5]

Cea mai buna carte pe care am citit-o anul acesta.

Mi-a raspuns la multe intrebari. Cred ca fiecare dintre noi se regaseste macar intr-una din temele dezvoltate in carte: traumele copilariei, doliu, insomnii, inghetarea corpului, relatia cu banii. Cartea mi s a parut un carusel de emotii si e scrisa atat de deschis, de vulnerabil, de autentic.

Prima carte pe care am citit-o de aceasta autoare dar cu siguranta nu ultima.

[Sanda · Rating 2 out of 5]

N-am reușit să o termin fiindcă pare scrisă de noua Gwyneth Paltrow a pop psihologiei și a manualelor de self-help.
Plus teorii nesusținute științific, prea mult Gabor Mate și mult prea mult eu, eu, eu!🤦🏻‍♀️

Neuhuber and Berthoud (2022) state that polyvagal theory's "basic phylogenetic and functional-anatomical tenets do not withstand closer scrutiny". They argue that polyvagal theory incorrectly portrays the role of the different vagal nuclei in mediating the freeze response. According to their analysis, the evidence "does not support a role of the 'dorsal vagal complex' in freezing as proposed by the PVT" and the dorsal vagal complex "should not be linked to passive defensive behavior". Regarding the proposed "ventral vagal complex", they state that "the PVT, by construeing a 'new ventral vagal complex' encompassing the entire branchiomotor column ascribed to the vagus much more than it actually can serve." They see it as "misleading to propose that brainstem branchiomotor ('source') nuclei 'communicate directly with the visceromotor portion of the nucleus ambiguus'", and conclude that the relevant networks "should not be termed 'ventral vagal complex'. This terminology may insinuate that the vagus is a "prime mover". This not the case [...]".
Taylor, Wang & Leite (2022) similarly regard it as "invalid to refer to this as a 'vagal system' or to postulate the existence of a 'smart vagus'."

https://www.sciencedirect.com/science...


https://www.sciencedirect.com/science...

https://www.sciencedirect.com/science...

A more recent paper by Monteiro et al. (2018) finding myelinated vagus nerve fibers of lungfish leading from the nucleus ambiguus to the heart also indicates that polyvagal theory’s hypothesis that the nucleus ambiguus is unique to mammals is incorrect. They state that "the mechanisms [Porges] identifies as solely mammalian are undeniably present in the lungfish that sits at the evolutionary base of the air-breathing vertebrates."

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/arti...

[Giurgiu Florin · Rating 3 out of 5]

Îi datorez Petronelei iubirea pentru poezie. O cunosc de la debutul literar, când era parte din nucleul autorilor de la editura Herg Benet, alături de Cristina Nemerovschi, Ana Barton, Corina Ozon și alții. Îi admir pe toți; ei au corespuns cu perioada în care am descoperit lectura.

Totul e bine în mine și în lume e o serie de trăiri personale ale autoarei înconjurate de interpretări în cheie psihologică și folosite adesea pentru a familiariza cititorul cu mecanismele întortocheate ale psihismelor. Mi-a plăcut mult mai mult decât Orbi și se vede o evoluție fantastică.

Cred că o perioadă bună de timp mă voi îndepărta de literatura contemporană explicit psihologică. În cultura actuală, începe a se contura tot mai bine definit o cutumă interpretativă prin care fiecare gest trebuie să aibă un subtext psihologic, fiecare vorbă trebuie să aibă ecoul unei traume, fiecare gând trebuie să fie obiectul unei analize.
Ca domeniu, psihologia e nevoită să înceapă decelarea a ceea ce are potențialul de a se întoarce împotriva ei, altfel există riscul mare să se învecineze cu horoscopul.

[Mihaela Vasilica Dochița · Rating 5 out of 5]

O sa pun 5 stelute, desi am sentimentul acela ca este nepotrivit sa judeci asa cand este vorba despre viata unui om ... si nu unul inchipuit . Ci a aceluia care a scris aceasta carte . Da, se simte ca a scris-o pentru ea, dar prin ea spune atatea lucruri . O stiam pe Petronela Rotar din mediul online, o femeie foarte frumoasa despre care stiam ca scrie ... dar nu am fost niciodata atenta . Stiam ca a mers inspre a fi terapeut, nu am fost atenta nici aici . Pana acum ... Te doare cartea asta . Te doare sinceritatea din ea, dar asta vindeca . Sa privesti totul asa cum face ea ... direct si in fata, fara sa iti feresti privirea . Ii multumesc ca a scris aceasta carte si ca i-a dat drumul in lume sa ajunga unde este nevoie de ea . Aici a fost nevoie .

[Iuliaaa · Rating 5 out of 5]

Uneori, ai nevoie doar de cuvintele dintr-o carte ca să știi că ești bine, că ești suficient, că viața, cu toate imperfecțiunile ei, are un ritm care te cuprinde și te poartă mai departe. În paginile acestei cărți, am găsit cuvinte și emoții care parcă mă așteptau de mult. Am simțit că autorea a pus în fraze exact ceea ce mi-era greu să explic, exact acele gânduri fragile pe care le-am ascuns sub tăceri.

E o carte pe care o citești cu inima deschisă și pe care o lași să-ți stea alături în zilele grele. Nu promite soluții magice, dar îți oferă ceva mai prețios: liniște. Și, uneori, asta e tot ce ai nevoie ca să-ți amintești că, într-adevăr, totul e în regulă – în tine și în lume.

Sunt foarte recunoscătoare pentru ce am ajuns să conștientizez citind această carte!

[Petruta · Rating 4 out of 5]

Am simțit această carte scrisă ca pentru sine, ca pe un jurnal, ca o vindecare a propriilor răni. Am simțit trauma pe care autoarea a vrut sau nu să o transmită. Poate că, dacă ești într-o stare de depresie, nu ar fi momentul potrivit pentru ea. 

Regăsim în carte înțelegerile, studiul și practica terapeutică din taberele și atelierele autoarei. Intenția acesteia a fost de a ne face să conștientizăm că nu este nimic în neregulă cu noi, așa cum deducem și din titlul cărții. Este o carte intimă. 

Această carte mi-a adus la suprafață amintiri din copilărie îngropate de mult timp. M-am regăsit în povestea Petronelei.

[Ramona Răican · Rating 5 out of 5]

4.5⭐
O carte care îți oferă explicații științifice, dar și exemple din experiența autoarei, pentru a te ajuta să te înțelegi și să mergi mai departe cu speranță.

[Andra · Rating 3 out of 5]

Cum a spus și ea, nu dezbate idei noi. Insa vrea sa le prezinte din perspectiva vieții ei. Mi se pare ca a exagerat totuși cu apologia propriei persoane.

[maria c. · Rating 5 out of 5]

❤️

[Anca · Rating 4 out of 5]

Prima jumatate e ca un minefield de triggere, in a doua incepe sa rasara soarele, pe final intra in sfera poetica. Mi-a placut foarte mult, chiar daca prima parte a fost o lectura foarte dificila, au fost necesare multe pauze, dar mi se pare o lectura importanta pentru cine priveste inauntru si vrea sa inteleaga anumite patternuri.

[Anca · Rating 5 out of 5]

O carte pentru suflet. Pentru toti copii care nu au simtit ca au un loc in lumea asta, care nu au fost primiti cu iubire si acceptare, care nu au simtit ca sunt de ajuns doar pentru ca sunt. Drumul Petronelei este inspirational si datator de speranta, am plans, am ras, mi-am amintit, am reflectat, mi-am promis sa fiu mai buna cu mine...

[Boghean Daniela · Rating 3 out of 5]

Nu mi-a ajuns la suflet cum mi-aș fi dorit, dar mi-a plăcut! M-am simțit ca la o ședință de terapie, uneori eu fiind clientul, punându-mă în pielea autoarei și având impresia că sunt cuvintele mele, alteori eu fiind terapeutul, ascultând-o pe Petronela Rotar și dând din cap cu înțelegere.
Cum spune și autoarea, chiar există frumusețe în lume și e important să deschidem ochii. Există atâta frumusețe și în noi, iar aici trebuie să ne deschidem inima. 🤍

[Madalina · Rating 4 out of 5]

Cartea Petronelei m-a inspirat, m-a înduioșat, m-a emoționat, dar, poate cel mai important, m-a făcut să nu mă mai simt singură, luptându-mă cu morile de vânt.

Cu toții pornim de undeva, dintr-un mediu care ne formează și ne face să fim cum suntem. Dacă dorim să depășim anumite tipare sau ipostaze, trebuie mai întâi să le identificăm.

Autoarea vorbește cu sinceritate despre cele mai importante momente din viața ei - mai frumoase, sau mai grele - mi s-a părut important momentul în care a zis că trebuie să fim foarte sinceri - atât cu noi, cât și cu ceilalți, pentru a ne vindeca.

Mă gândeam, cât de greu este uneori să exprimăm cele mai grele momente din viața noastră...eu știu sigur, că am vorbit despre aceste momente cu maxim trei persoane și, de asemenea, mă gândeam, cât de eliberator ar fi să ne putem exprima mai liber. Dar, pe de altă parte, frica sau rușinea (deși, de cele mai multe ori, nu este cazul), ne ține captivi în situația noastră.

O recomand cu tot dragul. Este o carte, în care, pe măsură ce o cunoști pe autoare, reușești să te cunoști mai bine și pe tine însuți.

[Laura (cadrilater) · Rating 5 out of 5]

M-am regăsit, integral și lucid, in aceasta carte.
Doresc sa spun doar atât: Mulțumesc pentru că exiști, Petronela!🤍🫡

[Luminiţa Cristina · Rating 5 out of 5]

O carte care emană liniște și împăcare, cuprinde multe informații profesionale, corelate cu propria experiență de a ajunge la acele adevăruri, deși informațiile de bază ne sunt astăzi accesibile pe felurite căi tuturor. Am reținut o idee, aceea că nu este nevoie să ne cerem scuze sau iertare, un simplu "îmi pare rău" este suficient. Iertarea pune povara greșelii pe umărul celui care trebuie să o ofere, ori noi avem nevoie să devenim suficient de maturi să ne asumăm propriile greșeli, să ne acceptăm imperfecțiunile și să mergem mai departe. Și mai presus de toate, să ne recunoaștem propria frumusețe și frumusețea lumii, pentru a ajunge să fim recunoscători că avem șansa de a le admira și a ne bucura de ele în viața aceasta. O carte introspectivă, care poate fi aplicată însă oricui.

[Oana · Rating 3 out of 5]

Despre cărți care răscolesc.
Petronela Rotar a fost una dintre primele voci feminine contemporane descoperite acum hăt ani și care mi-a dat proverbialul pumn în stomac.

Prin poezie sau proză.

Recent a scos o nouă carte biografică. Nu e nici, nici.

'Totul e în regulă în mine și în lume' e despre omul și terapeutul care a trebuit să fie de piatră ca să treacă prin traumă. E un mix de narațiune, analiză psihoterapeutică, poezie.
Nu cred că își propune să aleagă, ci să ajute prin povestea ei.

[Diana Boariu · Rating 5 out of 5]

O carte care te face să te uiți mai adânc în interiorul tău și care îți arată că totul.. e in regulă în tine și în lume.
M-a ajutat să fiu mai blândă cu mine.

[Oana · Rating 5 out of 5]

Am citit toate cartile Petronelei de pana acum si toate mi-au placut, dar cartea asta e intr-o liga aparte. Am iubit-o si concureaza la locul 1 cele mai bune carti citite de mine anul asta.
O sa o recitesc curand.
Explica atat de bine cum sta treaba cu sistemul nervos de toata lumea pricepe de ce reactionam pe “pilot automat”.
Ma bucur atat de mult ca a reusit sa ajunga la maturitate emotionala si ca incearca sa le deschida si altora ochii.
O carte care ar trebui citita de cat mai multi. Asta e cadoul pe care o sa il iau tuturor persoanelor importante din viata mea.

[Anitta · Rating 4 out of 5]

Am perceput-o drept o carte jurnal, scrisă intr-o notă foarte intimă, unde autoarea concluzionează cu blândețe etapele prin care a trecut pentru a construi persoana care este ea azi

[Tessa · Rating 5 out of 5]

Cand vine vorba de carti foarte populare si iubite sunt oarecum sceptica. Mereu am privit literatura romaneasca cu un ochi critic. Foarte critic si din cauza ca nu prea mi-au placut operele obligatorii de la scoala. Recent am inceput un proiect in care ma plimb printre contemporanii literaturii romanesti si descopar bijuterie dupa bijuterie.
Petronela Rotaru are o voce calda, exploreaza cu multa compasiune situatia neiubirii din cultura romaneasca si spune lucrurilor pe nume. Nu este vina ta, desi multi vor incerca sa te convinga de opusul situatiei. Ne aflam in fata unei situatii fara precedent deoarece oamenii incep sa ceara iubire, sa nu mai accepte acea iubire familiara si toxica, sau cel putin sa nu o mai accepte pentru prea mult timp. Aici intervine intrebarea fundamentala: "Dar daca noi nu stim cum sa iubim, cum vom recunoaste acea iubire autentica, pura, cea care o sa ne invete gustul libertatii?" Ramane un subiect de explorat. Cartea nu raspunde neaparat la aceasta intrebare, desi ni se comunica un rezultat favorabil: faptul ca ea are acum un iubit sanatos cu care reuseste sa relationeze, desi inca nu se iubeste 100% pe sine si inca are momente cand "copilul iese la joaca", dar macar isi asuma responsabilitatea fata de daunele facute de acest copil si nu baga capul sub nisip cum majoritatea adultilor copii din viata mea aleg sa o faca.

O carte foarte buna, si textul, si coperta si tot. E top. Ma bucur sa vad ca se scrie literatura de calitate si in Romania.

[Natalia UN · Rating 5 out of 5]

Petronela Rotar- Totul e în regulă în mine și în lume.

Cărtile Petronelei oglindesc trăirile ei și starea ei interioară, deci m-am bucurat să o găsesc mai împăcată cu sine în această carte, mai liniștită, mai fericită.
Autoarea este psiholog, pe lânga descrierea traumelor prin care a trecut, ea vine și cu unele soluții cum pot fi depășite, desigur lectura unei cărți nu poate vindeca, dar poate da speranță celor care suferă.
Desigur, dacă o citiți, o să plângeți, nu aveți nici o șansă, pentru că fiecare din noi o să se regăsească într-un moment.

📚 "Aveam doar cîţiva ani cînd am început să mă imaginez moartă, întinsă pe catafalc, în curtea casei noastre. Îmi imaginam în detali scena: căldura verii care topea si lichefia totul în jur, florile în cascade colorate inundind sicriul, chipul de ceară, rece, mulțimea cernită si tristă abia încăpînd în bătătură, rochia mea albă si prea mare răsfirată pe catafalc. Știam de la înmormîntările de la noi din sat că fetele nemăritate, oricît de mici ar fi fost, erau îngropate în rochie de mireasă, iar asta a fost singura mea fantezie cu mine în rochie de mireasă, moartă, înţepenită în cosciug și, în sfîrșit, iubită și regretată."

[Monica Ciolan · Rating 4 out of 5]

O carte care prezinta povestea autoarei de la trauma, zbucium, durere, mecanisme de aparare si de autosabotare, pana la lucrul interior, eliberare, acceptare, vindecarea copilului interior si stare de bine.
E o carte in care am regasit multe povesti ale oamenilor cu care lucrez in cabinetul de psihoterapie, de aceea tind sa cred ca aproape fiecare cititor se poate regasi cumva si in ceva. Regasim conceptul de copil interior si aceasta particica interna din noi, este prezenta in fiecare secunda din viata noastra de adult.
Nu este o carte de specialitate, ci este mesajul autentic de incurajare a autoarei, specialista fiind si in domeniul psihologiei/psihoterapiei ca oricine isi poata gasi linistea daca are curajul sa isi incrunte proprii demoni.

[Stefania Emilia · Rating 1 out of 5]

Pentru că astăzi oricine poate să scrie și să publice, iar asta ajunge să fie numită o „carte”…
Nu pot descrie cât de haotic sunt aruncate aici niște cuvinte care nu-și au locul. Dacă ai traume grave, este posibil să te regăsești în ce scrie Petronela Rotar; dacă ești cu picioarele pe pământ, nu prea are cum să-ți placă mare lucru.
Nu înțeleg cum, fiind în secolul XXI, înjuratul într-o carte, fără rost, ajunge să fie confundat cu curajul sau autenticitatea. Nu mi se pare deloc „tare”, ci dimpotrivă. Am plătit pentru o carte, nu pentru o colecție de înjurături aruncate doar ca să șocheze sau să pară ceva ce nu este.
Având în vedere cât de populară era când am citit-o, m-aș fi așteptat la niște critici reale înainte să dau banii pe ea.

[Maria · Rating 3 out of 5]

Pe alocuri jurnal, pe alocuri studiu de caz despre terapie, pe alocuri eseu. Cartea aceasta a Petronelei nu este foarte decisă ce vrea să fie.
Dar partea bună în ceea ce o priveşte pe Petronela Rotar atunci când vorbeşte simplu despre experiențele ei, este că o poți asculta/citi oricum. Sau cel puțin eu o pot asculta oricum.
Nu am rezonat cu toate ideile din carte, nu am căutat epifanii în ea şi nici să-mi revoluționez/vindec viața. Dar mi-a plăcut pur şi simplu ca experiență.
Preferata mea rămâne însă Privind înăuntru, care mi se pare şi o idee mai bine construită (aici am găsit totuşi fragmente repetitive care îmi bruiau oarecum experiența).

[Andreea Bargaoanu · Rating 4 out of 5]

Un indemn catre iubirea si acceptarea de sine, cu partile bune si mai putin bune ale unei persoane. Rascoleste printre cotloanele mai putin comode ale sufletului fiecaruia si aduce la suprafata situatii cu care credeai ca ai facut pace intr-un moment trecut. Te face sa te gandesti la multe aspecte precum traume transgenerationale, traume dobandite in copilaria mica, lucrul cu sine si gasirea sensului vietii. In final mi-a adus puternice sentimente de multumire si mai multa lumina fata de ceea ce stiam deja despre acceptare, iubire si dorinta de a fi multumitor pentru tot ce inseamna traiul in aceasta lume putin debusolata dar nu neaparat rau intentionata.

[Ipomoni · Rating 5 out of 5]

Dacă vrei ceva toxic, poți oricând să bei o gură de șampon.

Relația cu mama este relația cu viața. Indifent când avem capacitatea să o vindecăm pe prima, și cea de-a doua se îmbunătățește instantaneu. Nu ne naștem anxioși, temători față de ea, nu ne naștem crezând că viața e grea și lumea rea. Toate astea apar în relația cu mama sau în lipsa relației cu mama. Mama este cea care ne primește sau nu în brațele ei imediat cum am venit pe lume. Ea este cea care e responsabilă de împlinirea nevoilor noastre. Ea este incubatorul viitoarei noastre personalități, a felul în care ne vom raporta la lume și la viață.

[Mihaela Maritiu · Rating 5 out of 5]

După ce am citit exact 88 de pagini din această carte....am abandonat-o. Am zis că e prea grea, prea obositoare, chiar plictisitoare și nu am chef să o mai citesc. A zăcut pe noptieră vreo săptămână....poate chiar mai mult..
Și totuși am zis să o reiau.... și am reluat-o.... și nu am mai lăsat-o din mână...Acum, că mai am vreo 50 de pagini din ea.... îmi pare rău că se va termina. O carte atât de frumoasă în durerea ei.... zugrăvită în diverse ipostaze de Petronela Rotar, această pasăre Phoenix.... renăscută, reînviată, reîntregită... Ești admirabilă Petronela.... mă bucur că exiști!