What do you think?
Rate this book
Gheişele
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
February 20, 2023
O călătorie fermecătoare în lumea tradițională a Japoniei: gheișele de-a lungul secolului XX, privite prin ochii unui jurnalist francez. Din Japonia militaristă, trecând prin șocul regimului lui MacArthur, această adevărată instituție a făcut parte din țesătura intimă a societății japoneze. Una care a început vizibil să se destrame la sfârșitul secolului XX.
O relatare nostalgică a unui om care a găsit Japonia caselor de lemn și a decorațiilor de hârtie, a orașelor crescute de-a lungul apelor curgătoare mărginite de sălcii plângătoare, a încăperilor cu tatami și paravane de lemn, pentru ca mai apoi să o vadă sufocată de betonul și fierul exploziei economice. A unuia care a văzut râuri secate sau flancate cu zid, pentru a face loc, tot mai mult loc pentru locuințele pe verticală. În doar câteva decade, în mai puțin de o viață de om, Japonia a urcat de la etajul unu al caselor de lemn, la etajul 30 al zgârie norilor. Pe drum și-a pierdut inocența, dar și mare parte din cruzimea și asprimea care au făcut posibilă Marea Sferă de Coprosperitate a Asiei de Est.
În cartea lui Guillain, austeritatea civilizației japoneze contrastează puternic cu gingășia gheișelor.
Edo-ul de odinioară (Tokyo) și reședința tradițională, Kyoto, conținând capitala gheișelor - Gion, sunt cele două spații în oglindă ale narațiunii. Contrar a ceea ce am putea crede, aflăm că gheișele sunt totuși o adăugire destul de recentă în viața Japoniei (secol XVII), dar atât de trainică încât acestea par să fi existat dintotdeauna. Iar înainte de ele au fost curtezanele, încă un motiv în plus să nu le confundăm cu acestea sau cu pam-pam girls de mai târziu. Dar nici să ne închipuim că existența lor a fost una exclusiv boemă. Gheișele sunt, au fost o încarnare a Japoniei. Iar Japonia a fost deopotrivă o mare a liniștii și un cap al furtunilor...
O relatare nostalgică a unui om care a găsit Japonia caselor de lemn și a decorațiilor de hârtie, a orașelor crescute de-a lungul apelor curgătoare mărginite de sălcii plângătoare, a încăperilor cu tatami și paravane de lemn, pentru ca mai apoi să o vadă sufocată de betonul și fierul exploziei economice. A unuia care a văzut râuri secate sau flancate cu zid, pentru a face loc, tot mai mult loc pentru locuințele pe verticală. În doar câteva decade, în mai puțin de o viață de om, Japonia a urcat de la etajul unu al caselor de lemn, la etajul 30 al zgârie norilor. Pe drum și-a pierdut inocența, dar și mare parte din cruzimea și asprimea care au făcut posibilă Marea Sferă de Coprosperitate a Asiei de Est.
În cartea lui Guillain, austeritatea civilizației japoneze contrastează puternic cu gingășia gheișelor.
Edo-ul de odinioară (Tokyo) și reședința tradițională, Kyoto, conținând capitala gheișelor - Gion, sunt cele două spații în oglindă ale narațiunii. Contrar a ceea ce am putea crede, aflăm că gheișele sunt totuși o adăugire destul de recentă în viața Japoniei (secol XVII), dar atât de trainică încât acestea par să fi existat dintotdeauna. Iar înainte de ele au fost curtezanele, încă un motiv în plus să nu le confundăm cu acestea sau cu pam-pam girls de mai târziu. Dar nici să ne închipuim că existența lor a fost una exclusiv boemă. Gheișele sunt, au fost o încarnare a Japoniei. Iar Japonia a fost deopotrivă o mare a liniștii și un cap al furtunilor...
Read
June 23, 2014Gheişele de Robert Guillain nu este o carte de ficţiune, nu este un roman. Este un eseu de cultură, tradiţie şi istorie japoneză, presărat cu elemente (auto)biografice. Guillain a fost unul dintre cei mai cunoscuţi şi respectaţi jurnalişti ai agenţiei de presă (numită atunci) Havas, mai târziu France Presse, cu vaste cunoştinţe despre cultura, politica şi societatea Asiei în general şi Japoniei în particular.
Pe când era un reporter tinerel, recent detaşat la Tokyo, marea curiozitate de “gaijin” (străin) era, desigur, lumea gheişelor, retrasă, discretă şi deschisă destul de puţin străinilor, în afara cazului în care aveau bani.
“- Ce este o gheișă? Este cea care, într-o țară în care soțiile nu au dreptul să râdă, se ocupă, cu desăvârșit profesionalism, de buna dispoziție a domnilor, în special de cea a onorabililor vizitatori cu mulți dolari“.
Deşi un tânăr reporter francez la Tokyo la sfârşitul anilor 30 nu are buzunarele doldora, Guillain, prin relaţiile sale şi personalitatea prietenoasă, curioasă şi cercetătoare, reuşeşte să se facă până la urmă invitat la o cină cu gheişe (visul oricărui bărbat în vizită în Japonia acelor vremuri), devenind cunoscut şi apreciat în acest cerc select din cartierele “fetelor-floare”.
Ca orice străin, avea la acea vreme şi el o imagine destul de deformată asupra rolului şi atribuţiunilor unei gheişe:
“Şi eu care mă aşteptasem să gust din deliciile amorului nipon! În loc de toate astea, am fost politicos conduşi la taxi pentru a ne întorce la hotel. Vreţi să aflaţi adevărul? Un banchet cu gheişe e la fel de plin de erotism ca o cină luată la Armata Salvării!”
Ce este deci o gheişă? Este o tânără domnişoară care e (era) supusă o vreme îndelungată unei instruiri acerbe. În perioada ei de ucenicie, pe când se numea nu gheişă, ci maiko, învăţa să danseze, să cânte la shamisen, să caligrafieze, şi orice altceva o mai putea face o companie fermecătoare pentru diverşii domni musafiri. Departe de a fi o prostituată – cum s-a deformat imaginea după al doilea război mondial şi ca urmare a interferenţelor generalului MacArthur în societatea japoneză, ‘emancipând’ femeile – gheişa era o alternativă legală, elegantă, rafinată şi extrem de costisitoare la viaţa de familie. (continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/gheisele-rob...)
Pe când era un reporter tinerel, recent detaşat la Tokyo, marea curiozitate de “gaijin” (străin) era, desigur, lumea gheişelor, retrasă, discretă şi deschisă destul de puţin străinilor, în afara cazului în care aveau bani.
“- Ce este o gheișă? Este cea care, într-o țară în care soțiile nu au dreptul să râdă, se ocupă, cu desăvârșit profesionalism, de buna dispoziție a domnilor, în special de cea a onorabililor vizitatori cu mulți dolari“.
Deşi un tânăr reporter francez la Tokyo la sfârşitul anilor 30 nu are buzunarele doldora, Guillain, prin relaţiile sale şi personalitatea prietenoasă, curioasă şi cercetătoare, reuşeşte să se facă până la urmă invitat la o cină cu gheişe (visul oricărui bărbat în vizită în Japonia acelor vremuri), devenind cunoscut şi apreciat în acest cerc select din cartierele “fetelor-floare”.
Ca orice străin, avea la acea vreme şi el o imagine destul de deformată asupra rolului şi atribuţiunilor unei gheişe:
“Şi eu care mă aşteptasem să gust din deliciile amorului nipon! În loc de toate astea, am fost politicos conduşi la taxi pentru a ne întorce la hotel. Vreţi să aflaţi adevărul? Un banchet cu gheişe e la fel de plin de erotism ca o cină luată la Armata Salvării!”
Ce este deci o gheişă? Este o tânără domnişoară care e (era) supusă o vreme îndelungată unei instruiri acerbe. În perioada ei de ucenicie, pe când se numea nu gheişă, ci maiko, învăţa să danseze, să cânte la shamisen, să caligrafieze, şi orice altceva o mai putea face o companie fermecătoare pentru diverşii domni musafiri. Departe de a fi o prostituată – cum s-a deformat imaginea după al doilea război mondial şi ca urmare a interferenţelor generalului MacArthur în societatea japoneză, ‘emancipând’ femeile – gheişa era o alternativă legală, elegantă, rafinată şi extrem de costisitoare la viaţa de familie. (continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/gheisele-rob...)
February 13, 2023
Am făcut bine că am început cu Memoriile unei fheișe de Arthur Golden. Această carte nu face decât să completeze și să confirme ceea ce am citit.
August 10, 2019
Un livre absolument fantastique qui plonge le lecteur dans un univers confiné et secret aux personnages colorés et sincères. À lire si l'on s'intéresse au Japon, à lire si l'on s'intéresse au monde de la nuit et du divertissement, à la finesse et aux belles histoires humaines en général.
Et puis en plus, je l'ai trouvé complètement au pif dans les étagère d'une librairie à la mer alors c'est encore mieux.
Et puis en plus, je l'ai trouvé complètement au pif dans les étagère d'une librairie à la mer alors c'est encore mieux.
April 30, 2020
Este o carte usor de citit, relaxanta dar in acelasi timp plina de informații. Prezinta experienta lui autorului in lumea gheiselor. Sunt prezentate si aspecte pozitive si negative. Nu este indulcit.
February 8, 2023
O carte foarte interesanta despre cultura, traditia si istoria japoneza.
Recomand pentru cei ce doresc sa afle ce reprezentau cu adevarat gheisele, si nu cum au ajuns sa fie descrise de strainii acestei culturi.
Recomand pentru cei ce doresc sa afle ce reprezentau cu adevarat gheisele, si nu cum au ajuns sa fie descrise de strainii acestei culturi.
July 9, 2022
Un récit personnel qui fascine et qui nous fait découvrir de nombreuses facettes de ces artistes typiquement japonaises : les geishas.
Article: https://comaujapon.wordpress.com/2022...
Article: https://comaujapon.wordpress.com/2022...
Displaying 1 - 7 of 7 reviews