What do you think?
Rate this book
De ce nu avem o piaţă a ideilor
„Deznădejdea de a fi creator într-un spaţiu cultural în care ideile, oricât de originale sau viguroase pentru cunoaştere ar fi, rămân fără ecou ne pune în faţa unei alternative stranii: fie teza cărţii va fi confirmată, şi ea nu va fi urmată de o dezbatere de substanţă, sfârşind prin a fi ignorată; fie cartea se va bucura de succes şi ideile ei vor fi intens discutate şi popularizate, dar infirmate în acelaşi timp.
Din păcate, la şapte ani după apariţie, cartea lui Horia-Roman Patapievici, esenţială pentru cunoaşterea blocajelor din cultura română, confirmă prin propriul ei destin maladia pe care o descrie.“ (Gabriel LIICEANU)
„Într-o lume în care aproape toţi vociferează, tot mai puţini se pot smulge din orbire ideologică şi prea puţini mai ştiu să asculte şi altceva decât sunetul propriei voci; într-o lume în care mai toţi refuză să practice ori să recunoască buna-credinţă şi în care nimeni nu se mai arată dispus să cedeze la argument, sper ca prezenta carte, prin onestitatea îngrijorărilor şi prin naivitatea optimismului, să poată aduce un moment de calm al discuţieişi de seninătate a valorilor.
Prima ediţie a acestei cărţi a apărut în 2007 cu titlul Despre idei & blocaje. La cererea editurii – şi pentru a consemna faptul că nimic nu s-a schimbat în ceea ce priveşte piaţa ideilor din România –, m-am gândit să reeditez volumul cu un titlu care exprimă în aceeaşi formulă şi judecata asupra dramei culturii noastre, şi remediul absent: De ce nu avem o piaţă a ideilor.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI)
Din păcate, la şapte ani după apariţie, cartea lui Horia-Roman Patapievici, esenţială pentru cunoaşterea blocajelor din cultura română, confirmă prin propriul ei destin maladia pe care o descrie.“ (Gabriel LIICEANU)
„Într-o lume în care aproape toţi vociferează, tot mai puţini se pot smulge din orbire ideologică şi prea puţini mai ştiu să asculte şi altceva decât sunetul propriei voci; într-o lume în care mai toţi refuză să practice ori să recunoască buna-credinţă şi în care nimeni nu se mai arată dispus să cedeze la argument, sper ca prezenta carte, prin onestitatea îngrijorărilor şi prin naivitatea optimismului, să poată aduce un moment de calm al discuţieişi de seninătate a valorilor.
Prima ediţie a acestei cărţi a apărut în 2007 cu titlul Despre idei & blocaje. La cererea editurii – şi pentru a consemna faptul că nimic nu s-a schimbat în ceea ce priveşte piaţa ideilor din România –, m-am gândit să reeditez volumul cu un titlu care exprimă în aceeaşi formulă şi judecata asupra dramei culturii noastre, şi remediul absent: De ce nu avem o piaţă a ideilor.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI)
- GenresPhilosophy
248 pages, Paperback
First published January 1, 2007
5 people are currently reading
149 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
July 5, 2025
De ce nu avem o piață a ideilor este un eseu scurt, de vreo 150 de pagini fără anexe și note. Horia-Roman Patapievici investighează în el lipsa culturilor specializate în România. Trecând de filozofocentrismul și prețiozitatea uneori supărătoare cartea merită citită și soluțiile, aplicate.
May 17, 2023
„De ce nu avem o piață a ideilor” -Horia-Roman Patapievici
O carte promițătoare la prima vedere și chiar tinde să pună problema cum trebuie , dar insuficientă.
În această carte Patapievici încearcă să găsească esența problemei inconstanței ideilor din societatea românească . Problema se pune în felul următor : deși avem universități , biblioteci și alte instrumente pentru crearea unui transfer de informație între ramurile societății , comunicarea nu există. Piața ideilor este zona unde se face schimbul de informație între oameni. Cum într-o piață economica oamenii schimbă bunuri , în același mod într-o piață a ideilor oamenii comută conceptele între ei.
Cartea începe cu întrebarea : „De ce nu avem o istorie a filosofiei românești chiar dacă am avut de-a lungul timpului oameni care au creat sisteme filosofice?” .
Autorul pune în prim-plan un set de motive:
a. Lipsa unui aparat critic care să poată face o ierarhizare a ideilor în piață;
b. Lipsa unor oameni specializați care să se ocupe de critică si segmentizare;
c. Lipsa unei comunități pregătite care să absoarbe informația ;
d. Slaba comunicare a indiviziilor din societatea românească ( comunismul , întârzierea față de Occident).
O temă lung discutată este confruntarea dintre cultura generală și cultura specializată . Una reprezentată de figura umanismului iar a doua de cea a modernismului . O analogie frumoasă făcută de către autor este aceea a unei roți , spițele sunt cultura specializată , iar butucul este cultura generală. Fără spițe roata funcționează greu si ineficient , iar fără butuc spițele nu au rost , le lipsește baza din care „să înflorească” . Specialiștii ajută la nuanțarea pieței și la „crearea bunurilor și serviciilor” , dar este în zadar dacă nu există un receptor al acestora.
Problema culturii generale este calitatea ei . Este nefolositor să cunoști că „F=ma” dacă nu reușești să vezi folosința ei în jurul tău (i.e Pământul plat). Calitatea ei contribuie la fluiditatea pieței.
O chestie care mi se pare stranie : în prima parte a cărții autorul critică vehement noțiunea generalizată a culturii că mai apoi să o considere piatra de temelie a pieței. Iar în cele din urmă mi-am pus întrebarea „Cui i se adresează cartea , specialistului sau generalistului?” și îmi este greu să răspund.
În final , cred că spațiul acordat a fost unul prea mic privind o problemă atât de importantă și am simțit reciclarea ideilor doar pentru a ajunge la o mărime critică ca cărții. Aveam așteptări mai mari...
O carte promițătoare la prima vedere și chiar tinde să pună problema cum trebuie , dar insuficientă.
În această carte Patapievici încearcă să găsească esența problemei inconstanței ideilor din societatea românească . Problema se pune în felul următor : deși avem universități , biblioteci și alte instrumente pentru crearea unui transfer de informație între ramurile societății , comunicarea nu există. Piața ideilor este zona unde se face schimbul de informație între oameni. Cum într-o piață economica oamenii schimbă bunuri , în același mod într-o piață a ideilor oamenii comută conceptele între ei.
Cartea începe cu întrebarea : „De ce nu avem o istorie a filosofiei românești chiar dacă am avut de-a lungul timpului oameni care au creat sisteme filosofice?” .
Autorul pune în prim-plan un set de motive:
a. Lipsa unui aparat critic care să poată face o ierarhizare a ideilor în piață;
b. Lipsa unor oameni specializați care să se ocupe de critică si segmentizare;
c. Lipsa unei comunități pregătite care să absoarbe informația ;
d. Slaba comunicare a indiviziilor din societatea românească ( comunismul , întârzierea față de Occident).
O temă lung discutată este confruntarea dintre cultura generală și cultura specializată . Una reprezentată de figura umanismului iar a doua de cea a modernismului . O analogie frumoasă făcută de către autor este aceea a unei roți , spițele sunt cultura specializată , iar butucul este cultura generală. Fără spițe roata funcționează greu si ineficient , iar fără butuc spițele nu au rost , le lipsește baza din care „să înflorească” . Specialiștii ajută la nuanțarea pieței și la „crearea bunurilor și serviciilor” , dar este în zadar dacă nu există un receptor al acestora.
Problema culturii generale este calitatea ei . Este nefolositor să cunoști că „F=ma” dacă nu reușești să vezi folosința ei în jurul tău (i.e Pământul plat). Calitatea ei contribuie la fluiditatea pieței.
O chestie care mi se pare stranie : în prima parte a cărții autorul critică vehement noțiunea generalizată a culturii că mai apoi să o considere piatra de temelie a pieței. Iar în cele din urmă mi-am pus întrebarea „Cui i se adresează cartea , specialistului sau generalistului?” și îmi este greu să răspund.
În final , cred că spațiul acordat a fost unul prea mic privind o problemă atât de importantă și am simțit reciclarea ideilor doar pentru a ajunge la o mărime critică ca cărții. Aveam așteptări mai mari...
October 15, 2021
Daca un calator ideal ar poposi in Romania culturala a ultimelor decenii, ar fi frapat de faptul ca aici ideile nu se dezbat, argumentele nu sunt ascultate, obiectiile sunt trecute cu vederea, teoriile sunt luate in balon, iar sunetul calm al discutiei se aude numai cand autorii au murit on cand numele lor a primit confirmarea canonica a Occidentului. Calatorul nostru ar observa ca la noi cartile originale nu suscita scolile de gandire sunt mode de imprumut on grupuri sudate prin forta convingerilor profitabile, teoriile noi trezesc apatii durabile si starnesc antipatii ireversibile, in timp ce, sub raport uman, competentele cedeaza totdeauna invidiilor, invidiile corup ireversibil onestitatea, adevarul cedeaza totul barfei, barfa nu cedeaza nici celei mai solide reputatii, iar mersul idelior este un povarnis al elanurilor avortate. Daca ar putea reveni printre noi azi, Benjamin Fundoianu ar relua (schimband doar beneficiarul) argumentul sau din 1921, formulat intr-o carte brilianta, „Imagini
si carti din Franta”. Potrivit lui Fundoianu, cultura romana este o provincie a culturilor mari, ilustrand toate imperfectiunile imitatiei si suferind de toate lipsurile faptului de a fi permanent in urma, mereu la remorca unui centru pe care nu il poate atinge, ci doar maimutari ori, in cel mai bun caz, imita. Cultura romana este o colonie a culturii franceze. Din acest motiv, spune Fundoianu, lupta lui Iorga impotriva influentei franceze a fost lipsita de sens, iar literatura noastra, in cel mai bun caz, nu e decat o contributie la cea franceza. Concluzia lui Fundoianu este ca oamenii constienti din cultura romana ar trebuie sa o abandoneze si sa emigreze in cultura franceza, preferand logic metropola, coloniei. Este ceea ce de altfel a si facut, din 1923.
si carti din Franta”. Potrivit lui Fundoianu, cultura romana este o provincie a culturilor mari, ilustrand toate imperfectiunile imitatiei si suferind de toate lipsurile faptului de a fi permanent in urma, mereu la remorca unui centru pe care nu il poate atinge, ci doar maimutari ori, in cel mai bun caz, imita. Cultura romana este o colonie a culturii franceze. Din acest motiv, spune Fundoianu, lupta lui Iorga impotriva influentei franceze a fost lipsita de sens, iar literatura noastra, in cel mai bun caz, nu e decat o contributie la cea franceza. Concluzia lui Fundoianu este ca oamenii constienti din cultura romana ar trebuie sa o abandoneze si sa emigreze in cultura franceza, preferand logic metropola, coloniei. Este ceea ce de altfel a si facut, din 1923.
January 6, 2015
Idei foarte clare, bine conturate. Cei care sunt obișnuiți cu ceea ce scrie H. R. Patapievici știu ce spun.
Din păcate, cartea nu este citită de cine trebuie (e.g. pauperii intelectuali erijați în conducători ai țării).7
Cred că opera lui Patapievici ar trebui abordată în primul rând cu această carte. Este o lectură suficient de ușoară și scurtă ca să nu-i descurajeze pe cei care se simt intimidați de genul abordat.
Din păcate, cartea nu este citită de cine trebuie (e.g. pauperii intelectuali erijați în conducători ai țării).7
Cred că opera lui Patapievici ar trebui abordată în primul rând cu această carte. Este o lectură suficient de ușoară și scurtă ca să nu-i descurajeze pe cei care se simt intimidați de genul abordat.
August 6, 2022
Intre 'formele fara fond' ale lui Maiorescu si lipsa de coeziune a societatii noastre actuale se trage o linie, si autorul o explica.
E o explicatie frumoasa, relativ usor de urmarit (desi trebuie sa fii interesat de eseuri intelectuale pentru a incepe volumul in sine, nu e pentru cei total neinitati). Dar volumul este descriptiv, arata problema si cauzele, dar nu normativ - si ce facem acum?
Din expunere deduc ca solutia este grea, lunga, este intr-un fel crearea unei civilizatii locale. Nu am putut face asta pana acum pentru ca am inceput nu de mult, iar pe drum ne-am oprit la cultura generala (explica dl Patapievici ce inseamna), am copiat modele din afara fara a cladi pe ce se creaza original in interior (autorul spune ca am fi avut pe ce), iar acum am ajuns sa nu stim sa ne certam (totul e personal).
"Cultura inseamna capacitatea de a cunoaste precedenta si de a dansa, juca, conversa, face prestidigitatii cu ea. Cultura nu este modalitatea de a cunoaste, ci este modalitatea prin care oamenii isi amenajeaza viata (pg. 158-159 ed. Humanitas, 2022).
Imi pare ca dl Patapievici ne si inteapa in ochi ca sa ne faca atenti asupra orbirii ideologice a unei culturi de imitatie, acum cand cultura publica a unor tari mari este despre profesionalizare si tehnicizare.
E o explicatie frumoasa, relativ usor de urmarit (desi trebuie sa fii interesat de eseuri intelectuale pentru a incepe volumul in sine, nu e pentru cei total neinitati). Dar volumul este descriptiv, arata problema si cauzele, dar nu normativ - si ce facem acum?
Din expunere deduc ca solutia este grea, lunga, este intr-un fel crearea unei civilizatii locale. Nu am putut face asta pana acum pentru ca am inceput nu de mult, iar pe drum ne-am oprit la cultura generala (explica dl Patapievici ce inseamna), am copiat modele din afara fara a cladi pe ce se creaza original in interior (autorul spune ca am fi avut pe ce), iar acum am ajuns sa nu stim sa ne certam (totul e personal).
"Cultura inseamna capacitatea de a cunoaste precedenta si de a dansa, juca, conversa, face prestidigitatii cu ea. Cultura nu este modalitatea de a cunoaste, ci este modalitatea prin care oamenii isi amenajeaza viata (pg. 158-159 ed. Humanitas, 2022).
Imi pare ca dl Patapievici ne si inteapa in ochi ca sa ne faca atenti asupra orbirii ideologice a unei culturi de imitatie, acum cand cultura publica a unor tari mari este despre profesionalizare si tehnicizare.
April 8, 2023
Probably just not used to these type of books, but while reading it I found myself without a clear idea regarding where the author is heading with the given arguments, what I am learning and applying from this book and with a headache usually. Not.. my thing, I guess.
I believe a book should be easy to read and it is the author's responsibility of conveying a clear message in a smooth, flowing manner.
Also, in a sense, I expected a topic that is more interesting than the one presented with regards to philosophy.
I believe a book should be easy to read and it is the author's responsibility of conveying a clear message in a smooth, flowing manner.
Also, in a sense, I expected a topic that is more interesting than the one presented with regards to philosophy.
March 17, 2023
Încă un tur de forță realizat de H.R. Patapievici. O carte excelentă care m-a ajutat să înțeleg anumite mecanisme care până acum nu îmi erau cunoscute și față de care nici nu eram pe deplin conștient, drept să fiu. De multe ori mi-am pus problema lipsei de cultură care există în țara noastră, dar nu cred că am avut vreodată un răspuns specific, bine documentat ca acesta. Mă consider extrem de mulțumit pentru că am parcurs aceast text integral, cu atenție și multă răbdare.
Cu multă dibăcie, Patapievici explică care este esența problemei, de facto, și anume faptul că nu există un context fertial al ideilor în spațiul românesc, că nu există un cadru în care să existe o prosperitate intelectuală. Ne ducem la vale, cum s-ar spune. Nivelul de educație, general vorbind abia se menține pe linia de plutire, fără a avea vreo perspectivă de viitor, de ridicare, de îmbunătățire. Nimic promițător în acest sens. Deprimant pe alocuri, recunosc, dar necesar.
Apoi argumentează într-un mod foarte insistent care au fost cauzele care au condus la acest rezultat, care sunt motivele pentru care astăzi, ca națiune, ne aflăm în situația aceasta oarecum disperată. Iar apoi, în final, reușește să ne livreze soluția, remediul necesar. Argumentul său este bine construit și de neclintit. Patapievici rămâne în continuare, cel puțin pentru mine, cel mai bun și documentat scriitor român.
Cu multă dibăcie, Patapievici explică care este esența problemei, de facto, și anume faptul că nu există un context fertial al ideilor în spațiul românesc, că nu există un cadru în care să existe o prosperitate intelectuală. Ne ducem la vale, cum s-ar spune. Nivelul de educație, general vorbind abia se menține pe linia de plutire, fără a avea vreo perspectivă de viitor, de ridicare, de îmbunătățire. Nimic promițător în acest sens. Deprimant pe alocuri, recunosc, dar necesar.
Apoi argumentează într-un mod foarte insistent care au fost cauzele care au condus la acest rezultat, care sunt motivele pentru care astăzi, ca națiune, ne aflăm în situația aceasta oarecum disperată. Iar apoi, în final, reușește să ne livreze soluția, remediul necesar. Argumentul său este bine construit și de neclintit. Patapievici rămâne în continuare, cel puțin pentru mine, cel mai bun și documentat scriitor român.
Displaying 1 - 7 of 7 reviews