What do you think?
Rate this book
Şantier: Roman indirect
Romanian
174 pages, Paperback
First published January 1, 1991
2 people are currently reading
100 people want to read
About the author
Mircea Eliade
556 books2,694 followersRomanian-born historian of religion, fiction writer, philosopher, professor at the University of Chicago, and one of the pre-eminent interpreters of world religion in the last century. Eliade was an intensely prolific author of fiction and non-fiction alike, publishing over 1,300 pieces over 60 years. He earned international fame with LE MYTHE DE L'ÉTERNAL RETOUR (1949, The Myth of the Eternal Return), an interpretation of religious symbols and imagery. Eliade was much interested in the world of the unconscious. The central theme in his novels was erotic love.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
April 18, 2021
I-am dat rating optimist- să nu mi se sperie prietenii dacă îl schimb în câteva zile, dar! mi se pare mult prea ingenioasă construcția Șantierului, momentan, cu toată pendularea între memorialistică, ficțiune și autocritică.
May 7, 2021
n-am de gând să îi dau un rating pentru că a fost mai mult jurnal decât roman și atunci nu prea îmi place să fac asta. nu pot să zic nici că mi-a plăcut, nici că mi-a displăcut. a fost interesanta imaginea asupra Indiei arătată și contactul direct pe care l-am avut prin experiențele autorului. nu mi-a plăcut o mică parte misogină a romanului peste care nu pot trece cu vederea. și, overall, stilul ăsta de memoir/jurnal nu e chiar preferatul meu de citit.
August 22, 2019
,,În mine se zbat, de cînd mă știu, două mari și seducătoare nostalgii: aș vrea să fiu în fiecare ceas altul, să mă scald în fiecare zi în alte ape, să nu repet niciodată nimic, să nu-mi amintesc nimic, să nu continui nimic." - p. 6.
,,Aici, soarele e mai mult al morții decât al vieții. Furia cu care lovește carnea, siguranța cu care ucide inteligența. Orice viață sufletească, orice omenie, o risipește, o consumă. Nu, aici ,,viața" e purtatâ și spusă frumos de lună. Lumina ei e inteligentă, e umană, e vitală. Gândești și respiri noaptea..." - p. 92-93.
,,Cît de mult nu invidiez eu cîteodată creierele aclea monovalente, care nu sînt tentate decît de un singur lucru, dar care ajung cu timpul să-l cunoască, să-l stăpânească, să-l asimileze total..." - p. 130-131.
,,Și prieteniile își au viața lor. Durează atît timp cît sînt necesare creșterii a două suflete. Vine un timp cînd prietenia unui anumit om e o povară ; nu-ți mai spune nimic, și nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfîrșit. Sunteți acum unul față de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauți alte organisme, alte suflete cărora să vă puteți deschide, pentru a primii sau a da bucurii, dureri, experiențe de tot felul.
O prietenie care durează o viață întreagă este, pentru mine, un miracol. Poate să fie o simplă obișnuință și atunci e tristă și neinteresantă. Dar poate să fie și o ,,căsătorie spirituală", un miracol propriu zis. Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste granițele omenescului." - p. 140-141.
[Restul jurnalului se suprimă.] - p. 175
Intermezzo - brutal.
,,Aici, soarele e mai mult al morții decât al vieții. Furia cu care lovește carnea, siguranța cu care ucide inteligența. Orice viață sufletească, orice omenie, o risipește, o consumă. Nu, aici ,,viața" e purtatâ și spusă frumos de lună. Lumina ei e inteligentă, e umană, e vitală. Gândești și respiri noaptea..." - p. 92-93.
,,Cît de mult nu invidiez eu cîteodată creierele aclea monovalente, care nu sînt tentate decît de un singur lucru, dar care ajung cu timpul să-l cunoască, să-l stăpânească, să-l asimileze total..." - p. 130-131.
,,Și prieteniile își au viața lor. Durează atît timp cît sînt necesare creșterii a două suflete. Vine un timp cînd prietenia unui anumit om e o povară ; nu-ți mai spune nimic, și nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfîrșit. Sunteți acum unul față de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauți alte organisme, alte suflete cărora să vă puteți deschide, pentru a primii sau a da bucurii, dureri, experiențe de tot felul.
O prietenie care durează o viață întreagă este, pentru mine, un miracol. Poate să fie o simplă obișnuință și atunci e tristă și neinteresantă. Dar poate să fie și o ,,căsătorie spirituală", un miracol propriu zis. Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste granițele omenescului." - p. 140-141.
[Restul jurnalului se suprimă.] - p. 175
Intermezzo - brutal.
April 2, 2020
This name of Eliade.s diary it made me so introspective during this new period of my life.
May 21, 2022
Dacă dorești să îl înțelegi puțin mai bine pe Eliade, experiențele prin care a trecut și felul în care lucrează, dar nu dorești/nu ai timp să citești memoriile sale, acest volum este foarte potrivit. Ai ocazia să vezi puțin din spiritul său foarte contrariat în perioada în care a studiat în India.
Această bucătă din jurnalul său, m-a ajutat să înțeleg că și personalitățile pe care le vezi ca fiind de neatins, au momente pline de insecuritate, de neîncredere, de neputință în propriile forțe, în propria valoare și în propriul intelect.
^o serie de citate care mi-au atras atenția^
„Ceasurile mele obscure, cu atîția demoni în carne, cu o memorie care nu vomitează nici unul din gesturile mele infame, - cine le va ști vreodată? Și visul în care trăiesc, visul ăsta fantastic, cu nemurire și senzualitate? Mă zbat, mă apuc de toate obiectele concrete pe care le mai pot zări în această "noche oscura del'anima".”
„Simt cum nu mai am nimic în creier, simt acolo un ghem de catifea, umed cald. E mai mult decît oboseală: e scîrba de idei, sentimentul pustiului, al unei inutilități universale. Tragică incinerare.”
„Eu sînt convins că nimeni n-ar fi fost atît de nebun- dacă ar fi iubit cum am pătimit eu- ca să renunțe la fericire pentru o aventură care îi suprimă pentru totdeauna fericirea.”
„Credința că, în pofida tuturor demonilor și a voluptăților, există un pod drept pe care pot merge; oricînd, din orice regiune infernală în care m-aș găsi.”
„Ploaia mă scoate din mine, mă înfinge în pămînt.”
„gîndurilor și emoțiilor mele, care mă apasă și mă confundă cu mine însumi.”
„Și pentru știință, și pentru filosofie, particularul este ori contradictoriu, ori inutil.”
„N-am gîndit, n-am simțit, n-am trăit, chiar, nimic.”
„Sînt ceasuri cînd mă întreb unde merg, încontro mă vor duce întâmplările. Nu înțeleg nimic, nu bănuiesc nimic. Este atît de extrordinară senzația aceasta de nesiguranță(...).”
„De ce nu rămîn străin, adică singur, înspăimîntat, atent la viața din jurul meu? ”
„Sînt sigur că nici o mare suferință nu mă va putea dezlega de lume(...).”
„Timpul- adică tinerețea mea, noaptea de afară, sîngele din vinele ei.”
„Oare la mine gelozia a ajuns structură logică?”
„O adevărată agonie, scrisorile de dragoste.”
„Durează atît timp cît sînt necesare creșterii a două suflete.”
„Sunteți acum unul față de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauți alte organisme, alte suflete cărora să vă puteți deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, expreriențe de tot felul.”
„Deja am început să izbîndesc în uciderea patimilor. Moartea pasiunulor aduce o înseninare reală, firească. Iar pasiunile mele mor. E un deșert în mine și în jurul meu, dar nu mă predau; aștept și sper seninătatea maturității.”
„Iar sufletul meu, nevindecat încă de dragoste, e neputincios să-mi împrospăteze forțele.”
(despre Maitreyi ) „Ce-am ajuns eu pentru ea, acum? Un mit, un sfînt, o legendă. Dar carnea mea unde e, carnea mea?”
„Cu adevărat dantescă e dragostea mea pentru munca zadarnică și oarbă.”
„și rămîn așa, stupid, melancolic, brută. Așa m-am întors.”
„L-am găsit, seara, așteptându-mă lîngă poartă. Mi s-a făcut deodată o milă nespusă de el, de mine. de M., de oricine suferă pe lumea aceasta din prostia oamenilor, din nenoroc.”
„De altfel, cartea aceasta are multe similarități cu romanele sau personalitatea mea; viguros egotism, poftă de lucru și instabilitate, risipire pe multe cărări, obstacole fiziologice etc.”
„sufletul ăsta care nu se mai satură. Ce mai vor de la mine? Ce păcate mari am de ispășit?..”
„Și totuși nu se poate ca toate acestea să nu-și aibă un rost, o țintă; doar nu trăiesc înainte de Creație, nu trăiesc un vis.”
„Îmi iubesc atît de mult slăbiciunile și superstițiile, încît inventez mereu o teorie a omului ca să mi le scuz.”
„Totul se răcește pe drum. Am să-i răspund la o durere care, poate, va fi de mult depășită cînd îmi va citi el scrisoarea. Vorbim ca doi morți.”
„Gada aceasta de a crede că un tînăr stupid și îngîmfat nu poate fi totuși, cîteodată, un simplu om.”
„îmi amintesc zîmbind nevinovat, că tot ce-am scris în acest tratat de asceză am învățat de la cele trei femei, care m-ay chinuit și m-au desgustat după capacitatea lor carnală și spirituală.”
Această bucătă din jurnalul său, m-a ajutat să înțeleg că și personalitățile pe care le vezi ca fiind de neatins, au momente pline de insecuritate, de neîncredere, de neputință în propriile forțe, în propria valoare și în propriul intelect.
^o serie de citate care mi-au atras atenția^
„Ceasurile mele obscure, cu atîția demoni în carne, cu o memorie care nu vomitează nici unul din gesturile mele infame, - cine le va ști vreodată? Și visul în care trăiesc, visul ăsta fantastic, cu nemurire și senzualitate? Mă zbat, mă apuc de toate obiectele concrete pe care le mai pot zări în această "noche oscura del'anima".”
„Simt cum nu mai am nimic în creier, simt acolo un ghem de catifea, umed cald. E mai mult decît oboseală: e scîrba de idei, sentimentul pustiului, al unei inutilități universale. Tragică incinerare.”
„Eu sînt convins că nimeni n-ar fi fost atît de nebun- dacă ar fi iubit cum am pătimit eu- ca să renunțe la fericire pentru o aventură care îi suprimă pentru totdeauna fericirea.”
„Credința că, în pofida tuturor demonilor și a voluptăților, există un pod drept pe care pot merge; oricînd, din orice regiune infernală în care m-aș găsi.”
„Ploaia mă scoate din mine, mă înfinge în pămînt.”
„gîndurilor și emoțiilor mele, care mă apasă și mă confundă cu mine însumi.”
„Și pentru știință, și pentru filosofie, particularul este ori contradictoriu, ori inutil.”
„N-am gîndit, n-am simțit, n-am trăit, chiar, nimic.”
„Sînt ceasuri cînd mă întreb unde merg, încontro mă vor duce întâmplările. Nu înțeleg nimic, nu bănuiesc nimic. Este atît de extrordinară senzația aceasta de nesiguranță(...).”
„De ce nu rămîn străin, adică singur, înspăimîntat, atent la viața din jurul meu? ”
„Sînt sigur că nici o mare suferință nu mă va putea dezlega de lume(...).”
„Timpul- adică tinerețea mea, noaptea de afară, sîngele din vinele ei.”
„Oare la mine gelozia a ajuns structură logică?”
„O adevărată agonie, scrisorile de dragoste.”
„Durează atît timp cît sînt necesare creșterii a două suflete.”
„Sunteți acum unul față de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauți alte organisme, alte suflete cărora să vă puteți deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, expreriențe de tot felul.”
„Deja am început să izbîndesc în uciderea patimilor. Moartea pasiunulor aduce o înseninare reală, firească. Iar pasiunile mele mor. E un deșert în mine și în jurul meu, dar nu mă predau; aștept și sper seninătatea maturității.”
„Iar sufletul meu, nevindecat încă de dragoste, e neputincios să-mi împrospăteze forțele.”
(despre Maitreyi ) „Ce-am ajuns eu pentru ea, acum? Un mit, un sfînt, o legendă. Dar carnea mea unde e, carnea mea?”
„Cu adevărat dantescă e dragostea mea pentru munca zadarnică și oarbă.”
„și rămîn așa, stupid, melancolic, brută. Așa m-am întors.”
„L-am găsit, seara, așteptându-mă lîngă poartă. Mi s-a făcut deodată o milă nespusă de el, de mine. de M., de oricine suferă pe lumea aceasta din prostia oamenilor, din nenoroc.”
„De altfel, cartea aceasta are multe similarități cu romanele sau personalitatea mea; viguros egotism, poftă de lucru și instabilitate, risipire pe multe cărări, obstacole fiziologice etc.”
„sufletul ăsta care nu se mai satură. Ce mai vor de la mine? Ce păcate mari am de ispășit?..”
„Și totuși nu se poate ca toate acestea să nu-și aibă un rost, o țintă; doar nu trăiesc înainte de Creație, nu trăiesc un vis.”
„Îmi iubesc atît de mult slăbiciunile și superstițiile, încît inventez mereu o teorie a omului ca să mi le scuz.”
„Totul se răcește pe drum. Am să-i răspund la o durere care, poate, va fi de mult depășită cînd îmi va citi el scrisoarea. Vorbim ca doi morți.”
„Gada aceasta de a crede că un tînăr stupid și îngîmfat nu poate fi totuși, cîteodată, un simplu om.”
„îmi amintesc zîmbind nevinovat, că tot ce-am scris în acest tratat de asceză am învățat de la cele trei femei, care m-ay chinuit și m-au desgustat după capacitatea lor carnală și spirituală.”
August 7, 2024
"Și prieteniile își au viața lor. Durează atât timp cât sunt necesare creșterii a doua suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povara; nu-ți mai spune nimic și nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârșit.Sunteți acum unul față de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauți alte organisme, alte suflete cărora să vă puteți deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experiențe de tot felul.O prietenie care durează o viață întreagă este, pentru mine, un miracol. Poate să fie o simplă obișnuință și atunci e tristă și neinteresantă. Dar poate să fie și o ”căsătorie spirituală”, un miracol propriu zis. Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste granițele omenescului."
May 17, 2024
“Imi iubesc atât de mult slabiciunile si superstitiile, incât inventez mereu o teorie a omului ca sã mi le scuz. Imi spun mereu cá n'as fi om dacã nu le-as avea.
Nu stiu de unde mi-a venit spaima aceasta de a nu mã transforma in inger.” Mircea Eliade
Nu stiu de unde mi-a venit spaima aceasta de a nu mã transforma in inger.” Mircea Eliade
November 22, 2021
Un inceput bun pentru incursiune in opera lui Eliade.
Displaying 1 - 9 of 9 reviews