What do you think?
Rate this book
Cimitirul
Adrian Green este un homosexual român care se mută la Londra pentru că.. e obosit. Deși nu prea mai are chef de muncă, își găsește, totuși, un job: administrator de cimitir.
Pe măsură ce interacționează cu diverși clienți, vii sau morți, Adrian ne spune exact ce crede el despre religie, bani, sex sau moarte, concepte pe care le descrie cu o sinceritate crudă, foarte mult umor si sarcasm. Cimitirul Wormholt devine spațiul în care Green își dă seama că fericirea stă in acceptarea adevărului propriu, și nu în ochii celor din jur.
Pe măsură ce interacționează cu diverși clienți, vii sau morți, Adrian ne spune exact ce crede el despre religie, bani, sex sau moarte, concepte pe care le descrie cu o sinceritate crudă, foarte mult umor si sarcasm. Cimitirul Wormholt devine spațiul în care Green își dă seama că fericirea stă in acceptarea adevărului propriu, și nu în ochii celor din jur.
384 pages, Paperback
First published October 23, 2013
About the author
Adrian Teleşpan
3 books116 followersTELEŞPAN s-a născut prematur, pe 11 noiembrie 1979, la Drăgăşani, Vâlcea, într-o familie aparent normală. Aspectul lui la naştere i-a făcut pe părinţi să plângă. La momentul respectiv, cântărea aproximativ 1,7 kilograme, jumătate din această cantitate fiind reprezentată de cap. La naştere, medicii i-au dat maxim 48 de ore de viaţă. La patru ani a făcut meningită. A urmat o perioadă destul de neclară, iar în 1999 a absolvit Liceul Teoretic din localitatea natală. Apoi a studiat un an de drept, patru de jurnalism şi doi de actorie. În perioada 2000 – 2012, a lucrat ca producător executiv la ProTV, Antena 3, Realitatea TV şi România TV. În 2012 a emigrat în UK.
Romanul “Cimitirul” l-a scris pentru că a avut timp. În rest nu s-a remarcat cu nimic, în afară de faptul că 98% dintre cunoscuţii lui îl simpatizează. Ca orice om care se respectă, îşi dorește bunăstare şi linişte psihică. Îi place să mănânce bine. În fotografia alăturată acestui scurt bio, Teleșpan poartă un tricou în dungi.
(c) 2013 Herg Benet Publishers
Romanul “Cimitirul” l-a scris pentru că a avut timp. În rest nu s-a remarcat cu nimic, în afară de faptul că 98% dintre cunoscuţii lui îl simpatizează. Ca orice om care se respectă, îşi dorește bunăstare şi linişte psihică. Îi place să mănânce bine. În fotografia alăturată acestui scurt bio, Teleșpan poartă un tricou în dungi.
(c) 2013 Herg Benet Publishers
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 172 reviews
October 21, 2014
M-am pregatit putin sufleteste inainte de a ma apuca de cartea lui Telespan. Stiam ca e plina de cuvinte... neplacute, sa le zicem, si eu ma feresc, in general, de carti in care se abuzeaza de ele. Dar ce sa vezi? Mi-a placut cartea de n-am mai putut. Cu tot cu pasajele explicite, cu tot cu injuraturi si cuvintele "alea". Mi s-a parut foarte autentica, iar pe Adrian Green l-as fi imbratisat in multe situatii. M-am regasit in atatea pasaje de reflectie, conceptiile lui Telespan coincid cu atat de multe dintre conceptiile mele. A fost o bucurie cartea asta. Sa nu mai zic cat am ras - a fost una dintre putinele carti care m-a facut sa rad si tare mi-ar placea sa vad un film facut dupa ea.
March 12, 2014
O carte care se citeste usor, care curge bine. Actiunea te tine in priza, personajele sunt vii si au o dinamica a lor care te prinde cumva. Daca nu ar fi avut aceste atribute, as fi abandonat cartea dupa primele 10-20 de pagini. Pentru ca e plina de platitudini cu iz de filosofie urbano-contemporana (de la relatii, bani, joburi, discriminare, pana la fericire, moarte, dumnezeu, rai-iad, mantuire si naiba stie mai ce), pentru ca personajele (si mai ales Adrian Green, personajul principal) tipa intruna si debordeaza de autosuficienta (cum ne-ar spune milioanele de semne ale exclamarii), pentru ca scenele de sex par a fi concepute intentionat pentru a soca si dau intr-un porno mascat, cliseistic, de best-seller (pe mine m-a dus instantaneu cu gandul la Belle de Jour - dar macar Belle pare sa stapaneasca mai bine arta scrisului). Pe o tema controversata (narator gay), dar la moda, cu clisee si retete de succes care nu dau gres, cu o coperta excelenta si un titlu destul de bun, cu un marketing foarte bun, cartea asta nu avea cum sa nu aiba succes. Dar mie nu mi-a placut. Parerea mea :)
January 17, 2016
O carte bună pe cât e de nebună. Tare nebună. Ţi se rupe o coasta de râs. Umor murdar şi sarcasm. Şi brusc eşti dispus să recomanzi cartea tuturor cunoştinţelor (cu excepţia părinţilor).
June 10, 2016
N-am cum sa ma scuz.
Desi, chiar de-ar trebui sa ma scuz, tot n-as face-o.
Mi-a placut, asa cum a fost, cu toate platitudinile, cu toate dialogurile goale, cu toate personajele care parca n-aveau ce cauta acolo, cu tot cu scriitura minimalista... Cum i-a zis Adrian lui Daniel: "Asa, cu toate cacaturile tale", (parafrazand, desigur), asa accept eu cartea asta.
Pentru ca (insereaza expresie vulgara aici), asta e scriitorul roman pe care-l asteptam. Am bucurii la multi autori, si buni si rai, si de-ai tarii mele si de-ai altor meleaguri, dar putini sunt cei pe care ii plasez printre favoriti din epoca MEA. Care, asa scrisa cu majuscule cum apare, e chiar micuta - abea din '95 a inceput aceasta epoca revolutionara. (insereaza pufnit dispretuitor)
Majoritatea autorilor care mi-au infierat scrierile lor in cap sunt ori morti, ori pe moarte, sau in orice caz trecuti de o varsta respectabila. Scriitori al caror nume ingreuneaza talgerele balantei criticii, cand incearca sa ii judece. Care valoreaza de unii singuri cat o mie de alti scriitori la un loc. Da, sunt la fel de impresionata de operele "greilor" la fel cum au fost alte cinci generatii inaintea mea.
Si totusi.
Si totusi, mie imi place literatura inadaptatilor. O citesc cu un ochi mai clar decat citesc orice altceva pentru ca este literatura vremurilor mele. Irvine Welsh? Cocaina, heroina, copii morti, betii, strazi, violuri. Da, asta suna mai mult a lumea zilelor mele. Chuck Palahniuk? Supra-realismul lui are ceva din gustul amarui al realitatii pe care o mai vad din cand in cand pe strazi, si pe care vreau sa o inteleg, asa incalcita cum e. William Gibson? "High-tech, low-life". Da, asta este literatura pentru care am o pasiune usor vinovata.
Asteptam sa apara in mana mea cartea unui roman care sa scrie asa. Nu e ca si cand l-am cautat asiduu, nu va inchipuiti. Sunt dati cand nici macar nu trec pe la rafturile romanilor din librarii, preferand zona mult-uratilor americani sau poate a britanicilor, care scriu mai des despre asa ceva.
Si apoi.
Si apoi, apare Telespan. Aruncat din gura in gura si dat din mana in mana pe la mine prin scoala ("scoala" e mult spus, mai degraba un cerc restrans de cititori inversunati), a ajuns sa atinga si palma mea. Am auzit atatea de el: ca te face sa razi, ca merita, ca e cam vulgar, ca asa, ca pe dincolo, in fine... Am zis ca merita sa-i ofer sansa. Nu putea sa strice cu nimic, nici-o carte nu poate.
Si sa vezi.
Si sa vezi cum m-a prins. Instant. Vulgar, dur, crud, cu un umor din topor, dar nu orice topor ci ala vechi ascuns in sura, cu coada cat aia de lopata si lama de doua ori cat palma, ruginit si instabil dar care, ce sa vezi, ca toate uneltele "vechi da' bune", isi face treaba mai bine ca lamelele alea mici si tremuricioase pe care unii le numesc, mai in gluma, mai in serios, "topor". Dupa cum mai spune profu' de istorie, umor de autobaza. Cu glume de iti vine sa iti dai palme, ca la cat de proaste sunt tu totusi razi.
Incredibil, dar adevarat.
Adrian Green este punctul de congruenta al tuturor lucrurilor pe care societatea le condamna: e gay (insereaza icniri socate), e lenes, n-are prea multa scoala ca nu-i place, nu iubeste pe nimeni ca e prea greu sa iubesti, isi petrece zilele visand la cum o sa castige el un miliard de dolari la cine stie ce concurs televizat, pe care mai apoi ii va cheltui intr-un acces de generozitate fata de el insusi, e prea molau ca sa isi ia o slubja... Este protagonistul tipic al dramei secolului 21 in viziune moderna. Este parca scos dintre paginile lui Palahniuk, iar mie Palahniuk imi place foarte mult, pentru viziunea pe care o ofera cititorului asupra lumii: e neagra, si cu tine in ea tot neagra e; dar asa cum frumusetea sta in ochii privitorului, la fel si lumina capabila sa alunge smoala asta este in ochii tai, doar ai tai.
Asa ratat cum e, Adrian isi gaseste o slujba la trei metri de casa, ca administrator la un cimitir (la negru, bineinteles). Acolo se desfasoara cam tot universul cartii, Green fiind prins intre seful lui ramolit si depresiv, mortii pe care trebuia sa-i vada mai mult decat si-ar fi dorit si familiile celor care urma sa fie ingropati. Intr-un fel, asta devine lumea lui pentru ca i se potriveste ca o manusa: nu are multa treaba de facut, primeste mai multi bani decat merita si are ocazia sa faca, de fapt, ce vrea - adica sa stea pe funduletul lui pretios de homosexual toata ziulica.
Apropo de homosexuali. Acum ceva timp, m-am inscris intr-un proiect de gay-awareness, avand in vedere ca simteam ca trebuie sa lupt si eu pentru ceva si mi-am gasit taman cauza asta, (evitand complet subiectul copiilor care mor de foame), si am citit (o perioada) foarte multa erotica gay. Ceea ce poporul american ar clasifica sub numele de "male-on-male action". Acum, nu stiu daca Telespan asta are veleitati de asemenea gen, dar scenele de sex din carte sunt ex-ce-len-te. Surprinzator, cate lucruri stiu despre sexul intre barbati, dar toate le-am gasit si aici si sunt nu numai descrisi foarte bine, dar si pusi in posturi reale, cu tipuri de preludii reale etc. Un punct bonus pentru asta, avand in vedere ca nu e chiar usor sa scrii o scena de sex intre doi oameni de genuri diferite, daramite sa te aventurezi sa scrii cum si-o iau unu' de la altu' doi barbati.
Ce face Telespan, cred eu, cu cartea asta, este ca incearca sa ofere niste invataturi mai vechi intr-o forma noua. Daca extrapolezi, poti aplica chestia asta la toata literatura zilelor noastre, dar majoritatii scriitorilor pur si simplu nu le iese. In special romanilor. Avem o mana de scriitori seriosi, excelent calibrati... dar pentru alta epoca. Si cand vin cei tineri si iau cu asalt piata de carte, arata mai degraba ca atacul neorganizat al Asociatiei de Tineri cu Sindromul Down (e doar o gluma, nu va impanati asa). Poti sa observi asta de la bloguri pana la carti. Telespan e o exceptie. Asa grosolan cum este, a reusit. Cel putin, pentru mine a reusit.
In sfarsit, las la o parte tot ce poate si bun sau prost in viziunea unui cititor pentru a ma ocupa de partea care mi-a placut, de fapt, cel mai mult: finalul. In speta, ultima pagina. Si mai precis, ultimele trei randuri. Pe care, bineinteles, nu le pot scrie aici, dar mi-au ramas in cap si cred ca e mai bine asa, dupa ce-am citit toata cartea, decat sa le fi vazut de dinainte intr-o recenzie. Tehnic vorbind, este un final de milioane. Se construieste pana la el, pentru ca la ultimele trei randuri sa te lase Manole ( alter-ego-ul telespanian este un zidar, da) cu o caramida in mana si sa-ti zica: "Nene, acum pune-o unde vrei tu s-o pui." Si ai doua optiuni, evident: sa o pui in gaura care ameninta sa dezechilibreze toata structura sau sa o adaugi deasupra si sa speri ca va tine asa, data cu chit la mantuiala si lipita mai stramb, ca de, asa se rezolva. Iar ultima propozitie, care de fapt este o interogatie dar ma rog, rezuma excelent si calitatea de om al vulgului dar si pe cea de fiinta moderna al lui Green. Ca personaj, Adrian este definit de ultima lui afirmatie (a se citi intrebare), si prin asta defineste si lumea pe care a creat-o romanul in mintea cititorului.
Telespan, sa rezumam: stii sa scrii despre scene de sex intre homosexuali, stii sa creezi un personaj beton, stii sa analizezi situatia societatii moderne, stii sa faci glume proaste, stii sa le faci din cand in cand si pe alea bune si esti o comoara cand vine vorba de incheierea cartii. Eu zic ca te tii bine.
Ai mai scris, oare, ceva?
(insereaza search pe Google aici)
LATER EDIT: Anul este 2016. Oamenii sunt mai multi de 7 miliarde. Iar Telespan este gay. Astea sunt adevaruri, atat de adevarate pe cat pot fi niste declaratii la momentul actual. Am realizat, sper ca va dati seama, la scurt timp dupa ce am scris recenzia, ca motivul pentru care scenele de sex sunt atat de bune este pentru ca inspiratia nu vine dintr-un yaoi citit pe sub masa in pauza de pranz, ci pentru ca autorul are experienta personala in domeniu. Atat. Am vrut doar sa clarific asta, pentru propriup meu suflet, pentru ca tind sa nu schimb recenziile vechi, deoarece ce scriu in ele la momentul respectiv este important si pentru mine, un fel de binoclu indreptat spre trecutul meu de cititor, prin care pot sa imi studiez placerile si greselile. Cartea asta ramane in continuare de cinci stele si este o memorie tare placuta in dulapiorul meu literar.
Desi, chiar de-ar trebui sa ma scuz, tot n-as face-o.
Mi-a placut, asa cum a fost, cu toate platitudinile, cu toate dialogurile goale, cu toate personajele care parca n-aveau ce cauta acolo, cu tot cu scriitura minimalista... Cum i-a zis Adrian lui Daniel: "Asa, cu toate cacaturile tale", (parafrazand, desigur), asa accept eu cartea asta.
Pentru ca (insereaza expresie vulgara aici), asta e scriitorul roman pe care-l asteptam. Am bucurii la multi autori, si buni si rai, si de-ai tarii mele si de-ai altor meleaguri, dar putini sunt cei pe care ii plasez printre favoriti din epoca MEA. Care, asa scrisa cu majuscule cum apare, e chiar micuta - abea din '95 a inceput aceasta epoca revolutionara. (insereaza pufnit dispretuitor)
Majoritatea autorilor care mi-au infierat scrierile lor in cap sunt ori morti, ori pe moarte, sau in orice caz trecuti de o varsta respectabila. Scriitori al caror nume ingreuneaza talgerele balantei criticii, cand incearca sa ii judece. Care valoreaza de unii singuri cat o mie de alti scriitori la un loc. Da, sunt la fel de impresionata de operele "greilor" la fel cum au fost alte cinci generatii inaintea mea.
Si totusi.
Si totusi, mie imi place literatura inadaptatilor. O citesc cu un ochi mai clar decat citesc orice altceva pentru ca este literatura vremurilor mele. Irvine Welsh? Cocaina, heroina, copii morti, betii, strazi, violuri. Da, asta suna mai mult a lumea zilelor mele. Chuck Palahniuk? Supra-realismul lui are ceva din gustul amarui al realitatii pe care o mai vad din cand in cand pe strazi, si pe care vreau sa o inteleg, asa incalcita cum e. William Gibson? "High-tech, low-life". Da, asta este literatura pentru care am o pasiune usor vinovata.
Asteptam sa apara in mana mea cartea unui roman care sa scrie asa. Nu e ca si cand l-am cautat asiduu, nu va inchipuiti. Sunt dati cand nici macar nu trec pe la rafturile romanilor din librarii, preferand zona mult-uratilor americani sau poate a britanicilor, care scriu mai des despre asa ceva.
Si apoi.
Si apoi, apare Telespan. Aruncat din gura in gura si dat din mana in mana pe la mine prin scoala ("scoala" e mult spus, mai degraba un cerc restrans de cititori inversunati), a ajuns sa atinga si palma mea. Am auzit atatea de el: ca te face sa razi, ca merita, ca e cam vulgar, ca asa, ca pe dincolo, in fine... Am zis ca merita sa-i ofer sansa. Nu putea sa strice cu nimic, nici-o carte nu poate.
Si sa vezi.
Si sa vezi cum m-a prins. Instant. Vulgar, dur, crud, cu un umor din topor, dar nu orice topor ci ala vechi ascuns in sura, cu coada cat aia de lopata si lama de doua ori cat palma, ruginit si instabil dar care, ce sa vezi, ca toate uneltele "vechi da' bune", isi face treaba mai bine ca lamelele alea mici si tremuricioase pe care unii le numesc, mai in gluma, mai in serios, "topor". Dupa cum mai spune profu' de istorie, umor de autobaza. Cu glume de iti vine sa iti dai palme, ca la cat de proaste sunt tu totusi razi.
Incredibil, dar adevarat.
Adrian Green este punctul de congruenta al tuturor lucrurilor pe care societatea le condamna: e gay (insereaza icniri socate), e lenes, n-are prea multa scoala ca nu-i place, nu iubeste pe nimeni ca e prea greu sa iubesti, isi petrece zilele visand la cum o sa castige el un miliard de dolari la cine stie ce concurs televizat, pe care mai apoi ii va cheltui intr-un acces de generozitate fata de el insusi, e prea molau ca sa isi ia o slubja... Este protagonistul tipic al dramei secolului 21 in viziune moderna. Este parca scos dintre paginile lui Palahniuk, iar mie Palahniuk imi place foarte mult, pentru viziunea pe care o ofera cititorului asupra lumii: e neagra, si cu tine in ea tot neagra e; dar asa cum frumusetea sta in ochii privitorului, la fel si lumina capabila sa alunge smoala asta este in ochii tai, doar ai tai.
Asa ratat cum e, Adrian isi gaseste o slujba la trei metri de casa, ca administrator la un cimitir (la negru, bineinteles). Acolo se desfasoara cam tot universul cartii, Green fiind prins intre seful lui ramolit si depresiv, mortii pe care trebuia sa-i vada mai mult decat si-ar fi dorit si familiile celor care urma sa fie ingropati. Intr-un fel, asta devine lumea lui pentru ca i se potriveste ca o manusa: nu are multa treaba de facut, primeste mai multi bani decat merita si are ocazia sa faca, de fapt, ce vrea - adica sa stea pe funduletul lui pretios de homosexual toata ziulica.
Apropo de homosexuali. Acum ceva timp, m-am inscris intr-un proiect de gay-awareness, avand in vedere ca simteam ca trebuie sa lupt si eu pentru ceva si mi-am gasit taman cauza asta, (evitand complet subiectul copiilor care mor de foame), si am citit (o perioada) foarte multa erotica gay. Ceea ce poporul american ar clasifica sub numele de "male-on-male action". Acum, nu stiu daca Telespan asta are veleitati de asemenea gen, dar scenele de sex din carte sunt ex-ce-len-te. Surprinzator, cate lucruri stiu despre sexul intre barbati, dar toate le-am gasit si aici si sunt nu numai descrisi foarte bine, dar si pusi in posturi reale, cu tipuri de preludii reale etc. Un punct bonus pentru asta, avand in vedere ca nu e chiar usor sa scrii o scena de sex intre doi oameni de genuri diferite, daramite sa te aventurezi sa scrii cum si-o iau unu' de la altu' doi barbati.
Ce face Telespan, cred eu, cu cartea asta, este ca incearca sa ofere niste invataturi mai vechi intr-o forma noua. Daca extrapolezi, poti aplica chestia asta la toata literatura zilelor noastre, dar majoritatii scriitorilor pur si simplu nu le iese. In special romanilor. Avem o mana de scriitori seriosi, excelent calibrati... dar pentru alta epoca. Si cand vin cei tineri si iau cu asalt piata de carte, arata mai degraba ca atacul neorganizat al Asociatiei de Tineri cu Sindromul Down (e doar o gluma, nu va impanati asa). Poti sa observi asta de la bloguri pana la carti. Telespan e o exceptie. Asa grosolan cum este, a reusit. Cel putin, pentru mine a reusit.
In sfarsit, las la o parte tot ce poate si bun sau prost in viziunea unui cititor pentru a ma ocupa de partea care mi-a placut, de fapt, cel mai mult: finalul. In speta, ultima pagina. Si mai precis, ultimele trei randuri. Pe care, bineinteles, nu le pot scrie aici, dar mi-au ramas in cap si cred ca e mai bine asa, dupa ce-am citit toata cartea, decat sa le fi vazut de dinainte intr-o recenzie. Tehnic vorbind, este un final de milioane. Se construieste pana la el, pentru ca la ultimele trei randuri sa te lase Manole ( alter-ego-ul telespanian este un zidar, da) cu o caramida in mana si sa-ti zica: "Nene, acum pune-o unde vrei tu s-o pui." Si ai doua optiuni, evident: sa o pui in gaura care ameninta sa dezechilibreze toata structura sau sa o adaugi deasupra si sa speri ca va tine asa, data cu chit la mantuiala si lipita mai stramb, ca de, asa se rezolva. Iar ultima propozitie, care de fapt este o interogatie dar ma rog, rezuma excelent si calitatea de om al vulgului dar si pe cea de fiinta moderna al lui Green. Ca personaj, Adrian este definit de ultima lui afirmatie (a se citi intrebare), si prin asta defineste si lumea pe care a creat-o romanul in mintea cititorului.
Telespan, sa rezumam: stii sa scrii despre scene de sex intre homosexuali, stii sa creezi un personaj beton, stii sa analizezi situatia societatii moderne, stii sa faci glume proaste, stii sa le faci din cand in cand si pe alea bune si esti o comoara cand vine vorba de incheierea cartii. Eu zic ca te tii bine.
Ai mai scris, oare, ceva?
(insereaza search pe Google aici)
LATER EDIT: Anul este 2016. Oamenii sunt mai multi de 7 miliarde. Iar Telespan este gay. Astea sunt adevaruri, atat de adevarate pe cat pot fi niste declaratii la momentul actual. Am realizat, sper ca va dati seama, la scurt timp dupa ce am scris recenzia, ca motivul pentru care scenele de sex sunt atat de bune este pentru ca inspiratia nu vine dintr-un yaoi citit pe sub masa in pauza de pranz, ci pentru ca autorul are experienta personala in domeniu. Atat. Am vrut doar sa clarific asta, pentru propriup meu suflet, pentru ca tind sa nu schimb recenziile vechi, deoarece ce scriu in ele la momentul respectiv este important si pentru mine, un fel de binoclu indreptat spre trecutul meu de cititor, prin care pot sa imi studiez placerile si greselile. Cartea asta ramane in continuare de cinci stele si este o memorie tare placuta in dulapiorul meu literar.
August 3, 2015
Cartea asta si-a ratat destinul de a fi o carte excelenta. Un redactor cu adevarat bun ar fi facut din ea un roman clasa intai, daca s-ar fi renuntat la limbajul excesiv de porcos (care predomina in ultima vreme in romanele si filmele romanesti de parca oamenii simt nevoia sa demonstreze in mod exagerat ca sunt liberi, cand de fapt e mai degraba faptul ca nu stiu ce sa spuna si atunci inlocuiesc cu p****) si la scenele prea hardcore de gay sex. Serios, cartea ar fi fost destul de buna si fara ele. Mi s-au parut teribil de dezgustatoare, puse in carte special ca sa socheze. In rest, filosofiile lui Adrian mi s-au parut interesante si m-am regasit in multe dintre ele. Si eu mi-am dorit mereu sa castig la loto ca sa fac ceva deosebit cu viata mea si nu am fost incantata sa traiesc in mediocritate. SI eu mi-am dat seama ca viata mediocra e de fapt grozava, pana la urma, si ca putini sunt cei care fac ceva cu adevarat deosebit si mai multi sunt cei care duc un trai normal si fericit, in rutina. Si eu mi-am dorit sa fiu in centrul atentiei, sa fac ceva eroic doar ca sa primesc atentia si dragostea pe care nu le-am primit cand eram copil. Si eu am trait mult timp intr-o lume paralela, una a imaginatiei, in care viata mea reala abia exista si eu traiam doar in visele mele. M-am oprit din visare, la fel ca Adrian, doar ca la mine a fost diferit. Viata mea s-a asezat pe un fagas normal, a lui abia incepea sa se schimbe. Pana si filosofiile despre religie si Dumnezeu sunt interesante si pun niste intrebari la care eu nu m-as fi gandit. Cat despre discutiile despre relatii, despre dragostea neimpartasita, despre obsesii - astea sunt valabile pentru toate relatiile indiferent de sexele protagonistilor. Finalul m-a amuzat teribil, a fost ceva de rasu-plansu si complet neasteptat. Daca n-ar fi fost scenele de sex, as fi recomandat-o din toata inima. Asa, mai bine, nu. Oricum imi inchipui ca Telespan nu si-a dorit neaparat un public larg cand a scris cartea pentru ca altfel ar mai fi ajustat-o pe ici, pe colo. Uneori chiar ma frustreaza cand vad o carte buna irosita, pentru ca multi o vor ignora sau da deoparte din cauza pasajelor mentionate mai sus.
January 13, 2014
Cu toate că inițial nu plănuiam să o citesc,din cauza unei tendințe de a mă feri în general de tot ce-i ,,la modă’’,m-am hotărât să-i acord o șansă pentru că părea o lectură ușoară,tocmai bună de savurat în metrou dar și datorită unui review scris de Calina Matei,în care protagonistul,Adrian Green,apare descris ca fiind o combinație delicioasă între Hank Moody și George Carlin,o persoană cu care ai sta la taclale până în zorii zilei. Rezultatul?Cred sincer că în afară de homofobi,de așa-zisele feministe sau de mimozele ,,pudice’’,nu există persoană care nu ar putea fi atrasă de umorul lui Teleşpan.Pe lângă faptul că nu apelează la un limbaj greoi pentru a-și face cunoscute ideile referitoare la concepte precum moartea,sexul sau religia,autorul se dovedește a fi mult mai bun decât sutele de site-uri ce îți promit succesul în viață,depășind cu siguranță multe bloguri de autodezvoltare.
Pentru mine cartea rămâne un ,,The Secret’’ într-o variantă urbană,înconjurată de umor mai la tot pasul,dar și un exemplu unic de oralitate.
„-Pentru că un om nu e în mai multe feluri.E în toate felurile când se naște și într-un singur fel când moare.Te naști cu ce-ai putea face și mori cu ce-ai făcut.Pe măsură ce crești,opțiunile se îngustează până când rămâi cu una singură,moartea!
-Moartea nu e o opțiune!E o obligație!E un dat!Vorbiți prostii!
-Zic în sensul că stai și o aștepți.
-Dacă ești prost!Dacă ești deștept,o lași să te surprindă!’’
Pentru mine cartea rămâne un ,,The Secret’’ într-o variantă urbană,înconjurată de umor mai la tot pasul,dar și un exemplu unic de oralitate.
„-Pentru că un om nu e în mai multe feluri.E în toate felurile când se naște și într-un singur fel când moare.Te naști cu ce-ai putea face și mori cu ce-ai făcut.Pe măsură ce crești,opțiunile se îngustează până când rămâi cu una singură,moartea!
-Moartea nu e o opțiune!E o obligație!E un dat!Vorbiți prostii!
-Zic în sensul că stai și o aștepți.
-Dacă ești prost!Dacă ești deștept,o lași să te surprindă!’’
October 1, 2016
Ca mulţi alţii, am ezitat mult înainte de a începe acest roman, din aceeaşi prejudecată care mă ţine departe de orice adulare cvasi-unanimă a romanelor la modă.
Mult, mult mai bine scris decât m-aş fi aşteptat, în ciuda limbajului extrem de colorat. Nu avem de ce să nu recunoaştem, aşa se vorbeşte şi în viaţa reală, fie că ne place, fie că nu ne place. Iar pe unii chiar îi prinde. Pe Teleşpan îl prinde. Limbajul licenţios în gura intelectualilor sună într-un fel anume, care îi estompează oarecum din vulgaritate.
Cu toate astea, nu pot să nu spun că m-au cam obosit scenele hardcore, le-a plasat un pic prea dens pentru nivelul meu de suportabilitate. Şi nu spun asta din pudibonderie sau cu vreo legătură cu orientarea sexuală a autorului-narator. Frecvenţa atât de mare a scenelor de sex devine, la un moment dat, la fel de enervantă şi când e repetată excesiv de un hetero.
Personaj sincer, pitoresc şi foarte uşor de îndrăgit, Adrian dă glas fără ipocrizie unei sumedenii de gânduri intime şi idei, reprimate din convenienţă sau ascunse circumstanţial de cei mai mulţi dintre noi.
Un roman viu, dinamic, uşor de dus, o experienţă interesantă.
Mult, mult mai bine scris decât m-aş fi aşteptat, în ciuda limbajului extrem de colorat. Nu avem de ce să nu recunoaştem, aşa se vorbeşte şi în viaţa reală, fie că ne place, fie că nu ne place. Iar pe unii chiar îi prinde. Pe Teleşpan îl prinde. Limbajul licenţios în gura intelectualilor sună într-un fel anume, care îi estompează oarecum din vulgaritate.
Cu toate astea, nu pot să nu spun că m-au cam obosit scenele hardcore, le-a plasat un pic prea dens pentru nivelul meu de suportabilitate. Şi nu spun asta din pudibonderie sau cu vreo legătură cu orientarea sexuală a autorului-narator. Frecvenţa atât de mare a scenelor de sex devine, la un moment dat, la fel de enervantă şi când e repetată excesiv de un hetero.
Personaj sincer, pitoresc şi foarte uşor de îndrăgit, Adrian dă glas fără ipocrizie unei sumedenii de gânduri intime şi idei, reprimate din convenienţă sau ascunse circumstanţial de cei mai mulţi dintre noi.
Un roman viu, dinamic, uşor de dus, o experienţă interesantă.
January 4, 2020
Am cumpărat-o prin perioada 2014-2015 din curiozitate (nah... toată lumea o numea „Cartea Anului 2013”).
Nu m-au deranjat câtuși de puțin înjurăturile. Recunosc că am strâmbat nițel din nas la scenele de sex homosexual, dar nici acesta nu este principalul minus al cărții.
Problema au fost dialogurile. Atât de artificiale mi s-au părut, încât n-am putut să citesc romanul până la ultima pagină (și, de obicei, nu mi se întâmplă asta).
Dialogurile, fir-ar ele să fie, pot mutila o carte, dacă sunt neveridice, scremute.
Dar (acum mi-am amintit) Teleșpan însuși recunoaște în mod simplu și onest că nu se consideră scriitor.
Nici eu nu-l consider.
Nu m-au deranjat câtuși de puțin înjurăturile. Recunosc că am strâmbat nițel din nas la scenele de sex homosexual, dar nici acesta nu este principalul minus al cărții.
Problema au fost dialogurile. Atât de artificiale mi s-au părut, încât n-am putut să citesc romanul până la ultima pagină (și, de obicei, nu mi se întâmplă asta).
Dialogurile, fir-ar ele să fie, pot mutila o carte, dacă sunt neveridice, scremute.
Dar (acum mi-am amintit) Teleșpan însuși recunoaște în mod simplu și onest că nu se consideră scriitor.
Nici eu nu-l consider.
December 27, 2014
Recunosc, eu nu pot să înjur. M-am străduit, ce-i drept, de-a lungul vremii, însă nu am reușit să pronunț decât un „la naiba” firav care, ulterior, a prins ceva vigoare, însă prietenii îmi spun că nu mi se potrivește. Educația primită de la părinți s-a înșurubat destul de adânc în ceea ce privește limbajul. Fratele meu a făcut progrese mai mari, el reușește să spună „la dracu”, însă mie nu-mi iese și pace. Sunetele astea, l-a-d-r-a-c-u, nu pot să mi se rostogolească de pe limbă sub nicio formă.
Cred că asta mi se trage și de la urechile sensibile care sunt „zgâriate” foarte ușor, însă m-am obișnuit (de nevoie) cu prezența acestor sunete disonante în jurul meu. Înarmată cu rezistența datorată expunerii involuntare, am reușit să trec prin romanul lui Teleșpan fără probleme. Și tot datorită ei, îmi permit - pentru prima și (probabil) ultima oară în viață - să mă eliberez în această recenzie de limbajul decent, deși nimeni nu m-a auzit vreodată vorbind așa, și nici c-o să m-audă (mamă, sper că nu o să citești ce am scis eu aici!).
Da, înțeleg acum de ce romanul este atât de popular. Este foarte deschis și amuzant, vorbește pe înțelesul tuturor, îți dă senzația că autorul nu ascunde nimic cititorului, într-un exercițiu de exhibiționism și sinceritate care cucerește (mai ales publicul feminin și LGBT). Este un triumf al vocii stradale, al poponarilor oropsiți de societate, al tinerilor care se regăsesc în concepțiile de viață ale lui Teleșpan, dar și un model aspirațional pentru cei mulți și nemulțumiți care au nevoie de câte o zguduială bună pentru a ieși din letargie și a face ceva schimbări (temporare) în viețile lor.
În plus, Cimitirul este primul roman porno-gay românesc - în sfârșit, o voce lipsită de pudoare care strigă în gura mare că lui îi place pula și muia și că nu are nicio dramă spirituală în legătură cu asta. Îmi pot imagina acum hoardele de admiratori pe care și le-a făcut Teleșpan și ofertele pe care le primește - acest băiat nu cred că va rămâne nefutut nici măcar la 90 de ani (dacă o să i se mai scoale, bineînțeles).
Adrian Green este obsedat de sex. Concepția lui despre relații este că unora le dă inima, iar celorlalți le dă doar pula. În fiecare bărbat pe care îl întâlnește vede un potențial partener de sex, iar de multe ori are și noroc, ca în cazul frumosului arab Rashid, care mai este și plin de bani. Însă nu prea are noroc cu Daniel, un poponar român adoptat, de care Adrian se îndrăgostește; spre disperarea lui, moldoveanul nu îi răspunde la sentimente, ba nu-i oferă nici măcar o partidă de sex.
Desigur, Teleșpan nu se mulțumește cu a ne șoca prin limbaj și sex, ci merge mai departe, călcând voit în picioare toate normele și tabuurile, plasând flirtul în locuri interzise de morală, precum capela în care zace o babă (cam previzibil) sau expunând-și părerea despre Biblie și Dumnezeu, căci, dacă tot a ales să vorbească, măcar să o facă până la capăt și să dărâme orice inhibiție.
Dacă aveți chef de citit mai mult decât atât, varianta lungă se află pe blog:
http://lecturile-emei.blogspot.ro/201...
Cred că asta mi se trage și de la urechile sensibile care sunt „zgâriate” foarte ușor, însă m-am obișnuit (de nevoie) cu prezența acestor sunete disonante în jurul meu. Înarmată cu rezistența datorată expunerii involuntare, am reușit să trec prin romanul lui Teleșpan fără probleme. Și tot datorită ei, îmi permit - pentru prima și (probabil) ultima oară în viață - să mă eliberez în această recenzie de limbajul decent, deși nimeni nu m-a auzit vreodată vorbind așa, și nici c-o să m-audă (mamă, sper că nu o să citești ce am scis eu aici!).
Da, înțeleg acum de ce romanul este atât de popular. Este foarte deschis și amuzant, vorbește pe înțelesul tuturor, îți dă senzația că autorul nu ascunde nimic cititorului, într-un exercițiu de exhibiționism și sinceritate care cucerește (mai ales publicul feminin și LGBT). Este un triumf al vocii stradale, al poponarilor oropsiți de societate, al tinerilor care se regăsesc în concepțiile de viață ale lui Teleșpan, dar și un model aspirațional pentru cei mulți și nemulțumiți care au nevoie de câte o zguduială bună pentru a ieși din letargie și a face ceva schimbări (temporare) în viețile lor.
În plus, Cimitirul este primul roman porno-gay românesc - în sfârșit, o voce lipsită de pudoare care strigă în gura mare că lui îi place pula și muia și că nu are nicio dramă spirituală în legătură cu asta. Îmi pot imagina acum hoardele de admiratori pe care și le-a făcut Teleșpan și ofertele pe care le primește - acest băiat nu cred că va rămâne nefutut nici măcar la 90 de ani (dacă o să i se mai scoale, bineînțeles).
Adrian Green este obsedat de sex. Concepția lui despre relații este că unora le dă inima, iar celorlalți le dă doar pula. În fiecare bărbat pe care îl întâlnește vede un potențial partener de sex, iar de multe ori are și noroc, ca în cazul frumosului arab Rashid, care mai este și plin de bani. Însă nu prea are noroc cu Daniel, un poponar român adoptat, de care Adrian se îndrăgostește; spre disperarea lui, moldoveanul nu îi răspunde la sentimente, ba nu-i oferă nici măcar o partidă de sex.
Desigur, Teleșpan nu se mulțumește cu a ne șoca prin limbaj și sex, ci merge mai departe, călcând voit în picioare toate normele și tabuurile, plasând flirtul în locuri interzise de morală, precum capela în care zace o babă (cam previzibil) sau expunând-și părerea despre Biblie și Dumnezeu, căci, dacă tot a ales să vorbească, măcar să o facă până la capăt și să dărâme orice inhibiție.
Dacă aveți chef de citit mai mult decât atât, varianta lungă se află pe blog:
http://lecturile-emei.blogspot.ro/201...
December 9, 2019
Cimitirul este genul de carte pe care ori o iubesti, ori o urasti... nu exista cale de mijloc.
Eu am adorat-o.
Am ras, m-am distrat teribil si cred ca este un manifest, ambalat intr-un pamflet.
Asumarea homosexualitatii este un act de curaj, in zilele noastre, chiar daca ne place sa credem ca nu este asa. Oamenii sunt homofobi, poate nu declarati... dar sunt. In fine, n-are rost sa dezbat acest subiect, ideea este ca pt cei care n-au o problema cu homosexualitatea, cartea e super amuzanta, scrisa intr-un mod alert ce n-are cum sa plictiseasca. I-am dat 5 stele si nu regret absolut deloc... Este printre putinii autori contemporani romani, pe care ii citesc cu drag.
Eu am adorat-o.
Am ras, m-am distrat teribil si cred ca este un manifest, ambalat intr-un pamflet.
Asumarea homosexualitatii este un act de curaj, in zilele noastre, chiar daca ne place sa credem ca nu este asa. Oamenii sunt homofobi, poate nu declarati... dar sunt. In fine, n-are rost sa dezbat acest subiect, ideea este ca pt cei care n-au o problema cu homosexualitatea, cartea e super amuzanta, scrisa intr-un mod alert ce n-are cum sa plictiseasca. I-am dat 5 stele si nu regret absolut deloc... Este printre putinii autori contemporani romani, pe care ii citesc cu drag.
December 29, 2013
video-review aici:
http://www.youtube.com/watch?v=4suQMc...
http://www.youtube.com/watch?v=4suQMc...
June 27, 2014
M-a lăsat rece. Scrisă foarte prost.
April 18, 2018
M-am distrat copios la citirea cartii, mi-a placut modul lui de a scrie, sincer, amuzant, fara aere de scriitor.
E ca si cum l-as fii avut in fata si as fi ascultat toate astea direct din gura lui, mi-l imaginam cum gesticuleaza, radeam la anumite povestiri desi stiu ca nu sunt adevarate dar imaginatia lui bolnava e de-a dreptul hilara. Am luat cartea ca atare, m-am amuzat, ba chiar am impartasit unele perceptii.
Poate imaginile detaliate despre experientele lui sexuale au fost cam blunt dar sa fiu sincera, nu m-au deranjat. Pana la urma de ce sa fie scarboase? Pt ca sunt traite de homosexuali? Cine n-a citit Nabukov, Jurnalul lui Puskin, 50 shades si toate astea, sa puna mana sa le citeasca (daca sunt genul lor) si o sa-si dea seama ca Telespan nu a facut decat sa povesteasca si el de-ale lui. Si atunci scarbosul nu va mai fi scarbos.
E ca si cum l-as fii avut in fata si as fi ascultat toate astea direct din gura lui, mi-l imaginam cum gesticuleaza, radeam la anumite povestiri desi stiu ca nu sunt adevarate dar imaginatia lui bolnava e de-a dreptul hilara. Am luat cartea ca atare, m-am amuzat, ba chiar am impartasit unele perceptii.
Poate imaginile detaliate despre experientele lui sexuale au fost cam blunt dar sa fiu sincera, nu m-au deranjat. Pana la urma de ce sa fie scarboase? Pt ca sunt traite de homosexuali? Cine n-a citit Nabukov, Jurnalul lui Puskin, 50 shades si toate astea, sa puna mana sa le citeasca (daca sunt genul lor) si o sa-si dea seama ca Telespan nu a facut decat sa povesteasca si el de-ale lui. Si atunci scarbosul nu va mai fi scarbos.
January 13, 2014
Abso-fucking-lutely loved it!
Read
January 21, 2014Cred că lucrurile care se întîmplă în jurul cărții lui Teleșpan nu sînt conjuncturale și gata, cred că oamenii cumpără și citesc cartea asta și pentru că e decoltată, detabuizantă și brusc pe val (deci e cu scandal), dar și pentru că e ok scrisă și se pot conecta ușor la ea. Deși nu pot să sesizez ditamai paradoxul, și anume că în mediul nostru departe de a fi tolerant cu alteritatea sexuală, Cimitirul, roman cu un narator gay și bucăți ample de erotică gay se vinde cum se vinde! Și înțeleg că nici Soldații lui Schiop nu o duc prea rău. Probabil că tocmai în medii din astea predominant homofobe funcționaează combinația dintre o curiozitate greu de asumat direct și zvonurile amestecate despre nivelul și subiectul cărții. Oricum ar fi, văd că strategia funcționează, cu atît mai mult cu cît și felul direct, brut, în care sînt scrise romanele astea funcționează.
Cînd zic că Cimitirul e scrisă ok zic că îți dă senzația că a fost scrisă dintr-o suflare, fără cine știe ce poticniri (cele mai multe sînt la început!), cu multă oralitate normală, cu replici spontane și cu mult umor. O parte bun, o parte aiurea, dacă mă întreabă cineva pe mine, dar mai important e că ce e bun e bun și că ai șanse să te trezești rîzînd în timp ce citești. Mai important e că Adrian Teleșpan a scris în cîteva luni (dacă e adevarat ce am citit eu într-un interviu) o carte care ți se lipește de mâini și care curge, cu care poți să te cerți în capul tău sau să o critici, îndoindu-i colțurile, dar care are viață și energie, un flux puternic de impresii, opinii și întîmplări care s-au cerut spuse. (cronică: http://bookaholic.ro/cimitirul-si-sen...)
Cînd zic că Cimitirul e scrisă ok zic că îți dă senzația că a fost scrisă dintr-o suflare, fără cine știe ce poticniri (cele mai multe sînt la început!), cu multă oralitate normală, cu replici spontane și cu mult umor. O parte bun, o parte aiurea, dacă mă întreabă cineva pe mine, dar mai important e că ce e bun e bun și că ai șanse să te trezești rîzînd în timp ce citești. Mai important e că Adrian Teleșpan a scris în cîteva luni (dacă e adevarat ce am citit eu într-un interviu) o carte care ți se lipește de mâini și care curge, cu care poți să te cerți în capul tău sau să o critici, îndoindu-i colțurile, dar care are viață și energie, un flux puternic de impresii, opinii și întîmplări care s-au cerut spuse. (cronică: http://bookaholic.ro/cimitirul-si-sen...)
January 4, 2016
Am vrut să îmi placă această carte, dar efectiv nu pot. O lectură din care nu rămâi cu absolut nimic.
March 18, 2014
O gură de aer pentru o literatură aflată în picaj. Romanul lui Teleșpan expune ignoranța umană într-o maniera comică, realistă, lucru care conferă cărții un farmec care te face să o lasi cu greu din mână. Personajele principale, adesea parcă dintr-o operă suprarealistă sunt de fapt una și aceiași persoană: autorul. Cimitirul scoate la iveală tipologii umane comune secolului al XXI-lea. În anumite momente, Teleșpan folosește tehnica introspecției, lucru care face dintr-o carte cu un limbaj uzual un roman destul de bogat și din punct de vedere structural.
Încearcă să treci peste desele scene erotice puțin prea explicite și înțelege-l pe Adrian Green în care ne regăsim și eu și tu și Teleșpan... mai puțin sau mai mult.
Încearcă să treci peste desele scene erotice puțin prea explicite și înțelege-l pe Adrian Green în care ne regăsim și eu și tu și Teleșpan... mai puțin sau mai mult.
December 22, 2013
I've always dreaded reading Romanian authors' books, but this one deserves to have a label of its own. It's easy to read even if it treats such controversial subjects.
March 16, 2014
Atat de amuzant si plin de miez, fara fasoane, incat iti e greu sa iti alegi urmatoarea lectura
February 23, 2016
Nu m-am așteptat ca Teleșpan să-mi ofere o reacție pozitivă din primul moment al lecturii. E o carte savuroasă, cu o impresie accentuată de roman inițiatic eșuat. Cimitirul devine un spațiu al cunoașterii de sine și al proliferării relațiilor. Personajul este autentic și în totalitate verosimil. Sunt spații în care pare atât de real, încât îți dă impresia unui anti-erou. Chiar dacă limbajul pare agresiv sau vulgar într-un mod gratuit, el își are rolul de la început până la final, impunându-și să fie astfel. Nu e o carte de care să te rușinezi, ci una care te face să deschzi ochii mari și să citești curios. Mai ales pasajele de introspecție și cele de discuții conceptuale, în interiorul cărora aproape că ești provocat să intervii, comentând cu voce tare. Râsul - mai ales umorul negru, întâmplările ciudate, reacțiile pestrițe, fac parte din constructul personajului. Iar sexul completează în mod natural întregul ansamblu.
Teleșpan te face într-un mod abil să nu lași cartea din mână. Poate e o chestiune de stil, de tehnică sau o combinație fericită dintre cele două. Nimic scandalos sau controversat.
Teleșpan te face într-un mod abil să nu lași cartea din mână. Poate e o chestiune de stil, de tehnică sau o combinație fericită dintre cele două. Nimic scandalos sau controversat.
November 30, 2018
Am citit primele 100 de pagini si mi-am dat seama ca daca ma opresc sau daca citesc pana la capat e acelasi lucru.
Nu este neaparat o carte proasta, e scrisa cu umor (chiar daca fortat pe alocuri) intr-un limbaj colocvial specific generatiei din care fac si eu parte, dar nu este o carte buna. Cartea nu este...nici prea grea, nici prea usoara, nici prea scurta, nici prea lunga, nici prea socanta (cel putin pentru audienta/generatia care reprezinta publicul-tinta, desi pe alocuri pare sa se vrea socanta), nici prea previzibila, nici prea nimic, cartea doar este. Nu pot intelege comparatia dintre Telespan si Vonnegut, as intelege mai degraba o comparatie cu Henry Miller, dar si asa e putina fortata.
Pe scurt, m-am putut opri din citit ”Cimitirul” fara regrete, desi de obicei imi place sa termin de citit cartile pe care le incep.
Nu este neaparat o carte proasta, e scrisa cu umor (chiar daca fortat pe alocuri) intr-un limbaj colocvial specific generatiei din care fac si eu parte, dar nu este o carte buna. Cartea nu este...nici prea grea, nici prea usoara, nici prea scurta, nici prea lunga, nici prea socanta (cel putin pentru audienta/generatia care reprezinta publicul-tinta, desi pe alocuri pare sa se vrea socanta), nici prea previzibila, nici prea nimic, cartea doar este. Nu pot intelege comparatia dintre Telespan si Vonnegut, as intelege mai degraba o comparatie cu Henry Miller, dar si asa e putina fortata.
Pe scurt, m-am putut opri din citit ”Cimitirul” fara regrete, desi de obicei imi place sa termin de citit cartile pe care le incep.
August 31, 2019
Majoritatea cartii suna ca un articol slab scris in Vice de cineva nou angajat care se screme mult prea mult sa fie hip si colocvial. Un titlu alternativ bun ar fi fost “Am fost un homosexual roman angajat la negru intr-un cimitir din Anglia ca sa nu o faci tu tu”.
Am dat doua stele pentru ca unele scene izolate sau observatii ale naratorului sunt amuzante (desi multe intra in categoria ce ar debita un hipster pe speis in Vama) si mi se pare ca se intrezareste ceva potential pe alocuri.
Actiunea si dialogul sunt neconvingatoare si fortate, personaje de carton, sfarsitul destul de previzibil. Macar se citeste usor odata ce pui mana pe ea.
Am dat doua stele pentru ca unele scene izolate sau observatii ale naratorului sunt amuzante (desi multe intra in categoria ce ar debita un hipster pe speis in Vama) si mi se pare ca se intrezareste ceva potential pe alocuri.
Actiunea si dialogul sunt neconvingatoare si fortate, personaje de carton, sfarsitul destul de previzibil. Macar se citeste usor odata ce pui mana pe ea.
October 25, 2014
Dupa cat buzz s-a facut in jurul cartii nu ma asteptam la mare lucru. Well, nu m-am inselat. Din punctul meu de vedere e un amestec de idei filosofice preluate dintr-o sumedenie de surse, scene de sex cat mai socante pentru cei care nu sunt la curent cu obiceiurile sexuale ale gayilor si niste faze funny. Multe intamplari sunt greu de crezut, iar finalul e, desi neasteptat, un pic SF dupa parerea mea. Nu zic ca e o lectura proasta, a fost fainuta si usor de citit in galagie/tren/avion etc. Nu o recomand pudibonzilor. :-)
December 21, 2014
Dupa ce te obisnuiesti cu ...curcubeul vocabularului, realizezi si profunzimea unor pasaje...
February 2, 2022
Cartea asta e foarte imprastiata, ocazional parca ar vrea sa-mi placa dar apoi imi da una peste nas sa-mi treaca.
Premisa e super buna - un tanar homosexual cu trecut traumatic ajunge sa lucreze intr-un cimitir in UK si intalneste tot felul de personaje colorate, invatand si el cate ceva in proces.
De aici incepe baiul.
Eu injur. Mult, cu spor si colorat. Dar cartea asta chiar foloseste toate genitalele posibile ca semne de punctuatie. Si desi n-am treaba cu scene de sex explicite, din ceva motiv cartea reuseste sa adune toate fluidele corporale posibile si imposibile in cateva pagini. Daca are careva nevoie de anti-libido, asta e.
Apoi dupa ce am scapat de scenele astea si mi-am turnat clor in ochi, cartea aproape ca m-a prins, mai ales ce tine de Daniel. Cateva scene amuzante, cateva semi-emotionante, cu filosofia mediocra a personajului mediocru (cum se descrie) cu tot. Dar vine rantul ateu de vreo 6 pagini de la urma si acolo mi s-a lasat.
Din nou, eu si religia ne-am separat amical acum multa vreme. Daar, sa emiti toate poliloghia aia in fata unui preot aflat la strans de bani mi se pare visul umed al oricarui ateu de 14 ani care se crede edgy ca nu merge cu bunica la biserica. La 30j de ani... cah.
Si apoi cartea se termina. Si nu e pentru mine.
Premisa e super buna - un tanar homosexual cu trecut traumatic ajunge sa lucreze intr-un cimitir in UK si intalneste tot felul de personaje colorate, invatand si el cate ceva in proces.
De aici incepe baiul.
Eu injur. Mult, cu spor si colorat. Dar cartea asta chiar foloseste toate genitalele posibile ca semne de punctuatie. Si desi n-am treaba cu scene de sex explicite, din ceva motiv cartea reuseste sa adune toate fluidele corporale posibile si imposibile in cateva pagini. Daca are careva nevoie de anti-libido, asta e.
Apoi dupa ce am scapat de scenele astea si mi-am turnat clor in ochi, cartea aproape ca m-a prins, mai ales ce tine de Daniel. Cateva scene amuzante, cateva semi-emotionante, cu filosofia mediocra a personajului mediocru (cum se descrie) cu tot. Dar vine rantul ateu de vreo 6 pagini de la urma si acolo mi s-a lasat.
Din nou, eu si religia ne-am separat amical acum multa vreme. Daar, sa emiti toate poliloghia aia in fata unui preot aflat la strans de bani mi se pare visul umed al oricarui ateu de 14 ani care se crede edgy ca nu merge cu bunica la biserica. La 30j de ani... cah.
Si apoi cartea se termina. Si nu e pentru mine.
February 15, 2015
Telespane, Telespane, ce ne facusi tu noua!
Asa cum s-a exprimat destul bobor cititor pana acum, "Cimitirul" e intr-adevar o gura de aer proaspat si binevenit in literatura romana contemporana, destul de "statuta" in ce priveste genul romanesc. Fara a avea pretentii de literatura mare, valoroasa, de calitate etc., romanul Telespanului reuseste sa sparga anumite tipare si prejudecati (reale!, in mare masura) conform carora proza romaneasca de astazi e sublima, dar lipseste (aproape) cu desavarsire. Totodata, Telespan sparge si tiparele pudibonderiei, ale vorbitului si facutului frumos, ale exprimarii elegant-ipocrite, ale poser-ismului, in genere vorbind. Romanul sau surprinde prin franchete, directete, limbajul simplu, neinflorit/imbogatit cu metafore futile, prin realismul frust, pur si dur. De fapt, stilul narativ, agresiv pe alocuri, meditativ-monologat (dar si platitudinal, in destule ocazii) pe alte locuri, e viu, dinamic si surprinzator ca un pumn in fata, amintind de multe ori de un Palahniuk sau ceva mai indepartat Vonnegut, asa cum au mai remarcat si altii.
Personajul principal e una dintre victimele anonime ale lumii crude si nedrepte in care traim, el reusind sa cucereasca lectorul prin sinceritatea, naivitatea (uneori), precum si prin acea ambitie latenta, mai mult declamata decat demonstrata de a face ceva cu viata sa, evitand astfel sa se adauge listei (nu prea) frumosilor invinsi, vorba lui Leonard Cohen. Lucru pe care, in final, printr-un mare si (fost) asteptat hazard norocos, il reuseste.
Romanul abunda in faze si personaje suprarealiste, cam greu credibile, dar si printr-un umor nu fin, nu cult, ci simplu, banal, asa, ca in viata, latura comica a acestei scrieri facand irelevanta lipsa de veridicitate a unor secvente... cam "trase de par". Cu toate acestea, in mod paradoxal, daca ar fi sa ma gandesc la un arhetip de realism pur in proza romaneasca de azi, in afara de romanele lui Radu Aldulescu, Telespan ar fi un exemplu mai mult decat valabil.
In concluzie, cred ca cititorii de pe "Bookaholic" au stiut ce au votat cand l-au proclamat romanul anului 2013, probabil si datorita faptului ca in literatura romana e mai greu sa dai peste o scriere pe care s-o citesti pe nerasuflate, asa cum se-ntampla cu "Cimitirul". De la mine, are 4 stele mai mult decat meritate!
Telespane, asteptam continuarea!
Asa cum s-a exprimat destul bobor cititor pana acum, "Cimitirul" e intr-adevar o gura de aer proaspat si binevenit in literatura romana contemporana, destul de "statuta" in ce priveste genul romanesc. Fara a avea pretentii de literatura mare, valoroasa, de calitate etc., romanul Telespanului reuseste sa sparga anumite tipare si prejudecati (reale!, in mare masura) conform carora proza romaneasca de astazi e sublima, dar lipseste (aproape) cu desavarsire. Totodata, Telespan sparge si tiparele pudibonderiei, ale vorbitului si facutului frumos, ale exprimarii elegant-ipocrite, ale poser-ismului, in genere vorbind. Romanul sau surprinde prin franchete, directete, limbajul simplu, neinflorit/imbogatit cu metafore futile, prin realismul frust, pur si dur. De fapt, stilul narativ, agresiv pe alocuri, meditativ-monologat (dar si platitudinal, in destule ocazii) pe alte locuri, e viu, dinamic si surprinzator ca un pumn in fata, amintind de multe ori de un Palahniuk sau ceva mai indepartat Vonnegut, asa cum au mai remarcat si altii.
Personajul principal e una dintre victimele anonime ale lumii crude si nedrepte in care traim, el reusind sa cucereasca lectorul prin sinceritatea, naivitatea (uneori), precum si prin acea ambitie latenta, mai mult declamata decat demonstrata de a face ceva cu viata sa, evitand astfel sa se adauge listei (nu prea) frumosilor invinsi, vorba lui Leonard Cohen. Lucru pe care, in final, printr-un mare si (fost) asteptat hazard norocos, il reuseste.
Romanul abunda in faze si personaje suprarealiste, cam greu credibile, dar si printr-un umor nu fin, nu cult, ci simplu, banal, asa, ca in viata, latura comica a acestei scrieri facand irelevanta lipsa de veridicitate a unor secvente... cam "trase de par". Cu toate acestea, in mod paradoxal, daca ar fi sa ma gandesc la un arhetip de realism pur in proza romaneasca de azi, in afara de romanele lui Radu Aldulescu, Telespan ar fi un exemplu mai mult decat valabil.
In concluzie, cred ca cititorii de pe "Bookaholic" au stiut ce au votat cand l-au proclamat romanul anului 2013, probabil si datorita faptului ca in literatura romana e mai greu sa dai peste o scriere pe care s-o citesti pe nerasuflate, asa cum se-ntampla cu "Cimitirul". De la mine, are 4 stele mai mult decat meritate!
Telespane, asteptam continuarea!
January 10, 2021
“Cimitirul” este o carte revolutie! Da, stiu ca suna asa pompos si deci asadar si prin urmare, fals dar imi mentin parerea! Mesajul meu pentru cine a citit cartea: “Daca citesti cartea asta si nu vrei sa fii mai bun, sa incepi sa ii ajuti pe cei de langa tine, sa te ajuti pe tine…sa faci ceva, orice…atunci ai cumparat cartea asta degeaba…adica, stai un pic. Imi retrag cuvintele, nu a fost chiar degeaba. L-ai facut pe Telespan best seller in 2 luni la prima lui carte, deci, cititorule ai tot respectul meu.” Telespan e talentat si ma bucur sa vad ca un om ca el are succes. Pentru cine nu a citit-o inca:” Da, sunt ceva scene pe care eu le-as numi gayhardcore dar eu le-am luat ca si material educativ, si cum sunt eu de naiva e foarte posibil sa fie doar niste banale acte. Mai este si ceva filozfie religioasa imbinata cu ceva ce pare o autibiografie terapeutica , mai toti care au citit fie au fost de accord cu filozifia fie se idendifica in durerea unei copilarii nevinovate si nemeritate, ori amandoua. Si apoi si nu in ultimul rand mortii. Povestile construite in jurul mortilor arata un talent clar, si as vrea ca Telespan sa imi scrie (sa ne scrie) cel putin o poveste pe zi despre cineva care a murit, ca se pricepe!” Unii zic despre carte ca e vorba despre un gay Adrian Green, dar asta nu ma prea ma intereseaza! Cheers!
May 11, 2020
Teleșpan m-a primit la el acasă și casa lui e dezordonată, ca o casă în care poți să te simți în largul tău, nu te obligă nimeni să te descalți și poți să vorbești cu 'pula mea', fie că ai un motiv, fie că ai pur și simplu chef. Mi-a plăcut suficient de mult încât să mă apuc să scriu recenzii pe goodreads, ceea ce nu fac din principiu - mi se pare destul de greu să duci o carte la bun sfârșit, ca să mai vină niște oameni să-ți disece efortul de față cu alții.
Scenele de sex mi s-au părut intrigante, scârboase, prea numeroase, îh, ce dracu' se întâmplă aici, apoi mi-am amintit că totuși sexul e mai ușor de privit și mai greu de citit. Și mi-am revenit. Asta a vrut omu' să scrie și a scris, iar eu am citit până la capăt, cu sex cu tot. Măcar am mai aflat și eu una-alta din ceva ce pare să fi fost înainte trăit și apoi scris.
Mi-a plăcut mult și sinceritatea cărții, una care te plesnește peste față și-ți amintește că, oricâte povești ți-ai spune, tu oricum știi adevărul ăla care te macină și că, de fapt, cu cât îl ignori mai mult, cu atât continui să rămâi prost.
Ah, și e amuzantă. E chiar o carte amuzantă, fără efort, cu dumițe și glumițe și dialoguri în care oamenii chiar vorbesc ca niște oameni care au învățat să vorbească la 2 ani, nu în filmele românești despre ciorbă.
Da, de-abia aștept să văd ce mai scrie omu' ăsta.
Scenele de sex mi s-au părut intrigante, scârboase, prea numeroase, îh, ce dracu' se întâmplă aici, apoi mi-am amintit că totuși sexul e mai ușor de privit și mai greu de citit. Și mi-am revenit. Asta a vrut omu' să scrie și a scris, iar eu am citit până la capăt, cu sex cu tot. Măcar am mai aflat și eu una-alta din ceva ce pare să fi fost înainte trăit și apoi scris.
Mi-a plăcut mult și sinceritatea cărții, una care te plesnește peste față și-ți amintește că, oricâte povești ți-ai spune, tu oricum știi adevărul ăla care te macină și că, de fapt, cu cât îl ignori mai mult, cu atât continui să rămâi prost.
Ah, și e amuzantă. E chiar o carte amuzantă, fără efort, cu dumițe și glumițe și dialoguri în care oamenii chiar vorbesc ca niște oameni care au învățat să vorbească la 2 ani, nu în filmele românești despre ciorbă.
Da, de-abia aștept să văd ce mai scrie omu' ăsta.
July 12, 2016
Faină carte. E chiar bună și din păcate nu am cum să explic asta în cuvinte.
Are un umor atipic, de nișă, care include limbaj vulgar (depinde acum de perspectivă), dar care se integrează bine, întâmplări penibile (că na, toți avem din astea).
Pe lângă comicul situațiilor avem parte și de pasaje de filosofeală, despre viață, schimbări, iubire, religie.
Mi-a plăcut mult sinceritatea pură, de care eu nu-s capabil, dar o apreciez. (deci sunt un semi-ipocrit?)
Finalul e foarte bine ales, e ca o palmă și asta e bine pentru că atrage atenția cititorului asupra ideilor serioase, lăsând la o parte ironia și bășcălia. Plus că e și deschis și lasă atâta loc de interpretări. Sincer în cazul de față preferam un final concret, să știu ce face Adrian, se schimbă sau nu.
Ideea de bază: nu mai visa și fă dracu ceva! (uite și o rimă).
Mișto carte, chiar am învățat câte ceva, pe lângă asta pentru unii e și un exercițiu de toleranță (e prea mult zis, mai bine supus libertate de gândire, dar nici asta nu exprimă exact ideea). E o doză de realism administrată într-o manieră funny, comică.
Are un umor atipic, de nișă, care include limbaj vulgar (depinde acum de perspectivă), dar care se integrează bine, întâmplări penibile (că na, toți avem din astea).
Pe lângă comicul situațiilor avem parte și de pasaje de filosofeală, despre viață, schimbări, iubire, religie.
Mi-a plăcut mult sinceritatea pură, de care eu nu-s capabil, dar o apreciez. (deci sunt un semi-ipocrit?)
Finalul e foarte bine ales, e ca o palmă și asta e bine pentru că atrage atenția cititorului asupra ideilor serioase, lăsând la o parte ironia și bășcălia. Plus că e și deschis și lasă atâta loc de interpretări. Sincer în cazul de față preferam un final concret, să știu ce face Adrian, se schimbă sau nu.
Ideea de bază: nu mai visa și fă dracu ceva! (uite și o rimă).
Mișto carte, chiar am învățat câte ceva, pe lângă asta pentru unii e și un exercițiu de toleranță (e prea mult zis, mai bine supus libertate de gândire, dar nici asta nu exprimă exact ideea). E o doză de realism administrată într-o manieră funny, comică.
October 16, 2015
Sinceritate, haz, nebunie, realitate, limbaj colorat -foarte:)-. O carte de la care nu am avut asteptari mari..impresia initiala s-a pastrat pe tot parcursul lecturii. Limbajul colorat a evidentiat perfect sarcasmul si forma fara fond.
Recomand cartea pentru asa-numita 'lectura usoara' si pentru ca de cele mai multe ori te face sa razi involuntar, deci te ajuta lejer sa-ti schimbi starea de spirit.
Recomand cartea pentru asa-numita 'lectura usoara' si pentru ca de cele mai multe ori te face sa razi involuntar, deci te ajuta lejer sa-ti schimbi starea de spirit.
Displaying 1 - 30 of 172 reviews