Moartea fratelui meu - definit chiar de autor ca „o povestire prea tristă pentru lumea veselă de acum" - cuceritor mai ales prin explorarea universului infantil. Doi copii, Lucu (orfan de tată) şi Nucu (fiul unui ofiţer), se înfrăţesc şi manifestă unul faţă de altul o prietenie duios-spirituală, dincolo de fire, pe care o păstrează cu sfinţenie până la maturitate, când, în condiţiile războiului, sunt aruncaţi de destin pe poziţii ireconciliabile: Nucu e condamnat la moarte sub învinuirea de trădare pentru că luase apărarea unui tânăr german care căuta trupul tatălui său căzut în luptă, iar Lucu e desemnat ca paznic al lui. Spre a-i uşura ultimele clipe de viaţă, Lucu îşi minte prietenul: îi spune că a fost graţiat şi îi dă astfel o undă de speranţă. Dar gândindu-se la şocul pe care Nucu îl va avea în faţa plutonului de execuţie din care va face parte şi el, se hotărăşte să-i facă „binele" până la capăt şi îl împuşcă în somn, înfrânându-şi durerea nemărginită pe care i-o provoacă acest gest.
O poveste despre doi prieteni de copilarie, unul sarac si unul bogat. Se considera frati probabil pentru ca impartasesc aceeasi figura paternala tragica. Viseaza sa devina ambii ingineri, sa se insoare cu doua surori si sa ramana prieteni pe vecie. Doar ca viata ii desparte. La reintalnire constata ca s-au indragostit de aceeasi fata. Paralel cu actiunea avem un dialog intern si o intreaga meditatie despre viata. Stilul autorului mi se pare unic. Recomand.