Inimă de câine

by Mikhail Bulgakov

Conţine nuvelele:
Însemnări pe manşete
Diavoliada
Ouăle Fatale
Inimă de câine

Cartea reuneste o serie de povestiri care exceleaza printr-o mare varietate tematica si stilistica, ce aduce in prim-plan o gama de probleme vizind conditia artistului si crezul sau, responsabilitatea intelectualului si a omului de stiinta, amenintarea strivirii esentelor sub greutatea aparentelor, pericolul tentativei de uniformizare a personalitatii umane.
In povestirea care da titlul volumului avem de-a face cu un soi de Frankenstein, un ciine care capata inteligenta umana dupa un transplant facut de un profesor moscovit. Totul este narat cu un comic suprarealist, anuntind in avanpremiera ceea ce avea sa se intimple in „Maestrul si Margareta”.

Postfaţă de Ana Maria Brezuleanu.
Traduceri de Alexandru Calais, Paraschiva Badescu, George Potra, Tatiana Nicolescu, Izolda Virsta

Genres: Russian Literature

372 pages, Paperback

Published January 1, 2003

About the author

Mikhail Afanasyevich Bulgakov (Russian: Михаил Булгаков) was a Russian writer, medical doctor, and playwright. His novel The Master and Margarita , published posthumously, has been called one of the masterpieces of the 20th century.

He also wrote the novel The White Guard and the plays Ivan Vasilievich, Flight (also called The Run ), and The Days of the Turbins . He wrote mostly about the horrors of the Russian Civil War and about the fate of Russian intellectuals and officers of the Tsarist Army caught up in revolution and Civil War.

Some of his works ( Flight , all his works between the years 1922 and 1926, and others) were banned by the Soviet government, and personally by Joseph Stalin, after it was decided by them that they "glorified emigration and White generals". On the other hand, Stalin loved The Days of the Turbins (also called The Turbin Brothers ) very much and reportedly saw it at least 15 times.

Reviews

[Alex · Rating 5 out of 5]

There is the well known metamorphosis into a cockroach by Kafka but there is also this one. turning a dog into a proletarian. Or not a proletarian but into an ideological puppet?
Is it a dog perfect for that, because he likes to be walked on a leash?

[Pavel Nedelcu · Rating 3 out of 5]

În stilul caracteristic, Bulgakov reușește și aici să ne introducă în lumea tragico-comică a unei incipiente Rusii comuniste.
Un câine este supus unei operații chirurgicale și se transformă într-un om. Parodie mai mult decât reușită a sistemului sovietic, ce încerca să creeze în acei ani o societate complet nouă.

[Gritcan Elena · Rating 5 out of 5]

Superbă

[Dumitru Cristian · Rating 4 out of 5]

O satiră slavă cu colți ascuțiți și cu blana ridicată împotriva utopiilor făurite în laborator, Inimă de câine nu este doar o fabulă grotescă despre transformare, ci o disecție chirurgicală, cu bisturiul rece al ironiei, a omului nou visat de ideologia comunistă. Bulgakov ia ideea progresului forțat și o răstoarnă pe masa de operație, la propriu, dar o face cu o cruzime subtilă, care nu iartă nici omul, nici câinele, nici măcar ideea de progres în sine.
Prin această scenografie absurdă, autorul ne oferă o privire lucidă asupra unei lumi în care idealurile comuniste se prăbușesc în ridicolul lor inevitabil, iar omul rămâne, indiferent de regim, tot atât de fragil și incapabil de metamorfoză reală.
Câinele Șarik, vagabond simpatic și instinctual, este supus unei metamorfoze chirurgicale de către Profesorul Preobrajenski (nume predestinat, însemnând cel care preface). Ceea ce rezultă este nu un Prometeu modern, ci un monstru de apartament comunal: Șarikov, în care dogma urlă mai tare decât rațiunea, iar instinctul rămâne singurul ghid. Ironic, nu omul este înnobilat de rațiune, ci câinele degradat de ideologie.
Preobrajenski, savantul arogant, pare convins că poate înnobila ființa prin intervenții medicale și educație forțată. Dar lecția e dură: glanda nu naște moralitate, iar omul, fără spirit, nu e cu mult deasupra unui câine ceva mai bine îmbrăcat.
Șarikov nu este doar un eșec științific, ci o parodie a proletarului eliberat de lanțurile burgheze, dar golit de conștiință. Nu dobândește profunzime, ci doar autoritate, nu înțelege lumea, dar învață să o controleze.
Imaginea câinelui care bea vodcă, urăște burghezia și scuipă semințe devine simbolul tragicomic al “omului nou” creat de o ideologie grăbită. Bulgakov sugerează, cu un umor tăios, că pentru a obține un monstru nu trebuie să degradezi omul, e suficient să urci câinele, dacă urcușul e pe scara istorică greșită.
Replicile sunt încărcate de aluzii, iar fiecare gest ascunde o observație amară. În spatele sarcasmului se ghicește sfârșitul unei epoci care se destramă sub propria greutate. Cartea nu e despre un câine care devine om, ci despre o civilizație care, în goana după progres, se întoarce la instinct.
Finalul nu oferă o lecție moralizatoare, ci o liniște stranie, ca după o bătălie pierdută dinainte. Câinele rămâne câine, iar omul nou nu e decât o glumă sinistră spusă prea serios. Și poate că, în felul lui, Bulgakov ne întreabă: nu e uneori mai reconfortant să regresezi decât să te prefaci că evoluezi?

[Madalina Dima · Rating 4 out of 5]

"Inimă de câine" este o strașnică parodie a blamabilului regim comunist sovietic. Un vestit chirurg moscovit, reprezentant al mult-urâtei stări burgheze de dinainte, își va lua atribuțiile unui Faust sfidător, de vreme ce va reuși să genereze un homunculus în urma unui experiment bizar, și anume prin grefarea pe un câine maidanez, botezat Șarik, a hipofizei și glandelor genitale umane.

Șarik se umanizează, dobândind mai degrabă apucături grobiene și condamnabile și devenind în scurt timp o ființă fără repere morale și gândire proprie, dar care denotă o serviabilitate necumpătată față de noul regim. Creatura este racolată de către șeful Comitetului de bloc, a cărui principală ciudă pare-se că e deținerea de către profesorul chirurg a unei banale sufragerii:

"În numele disciplinei proletare, adunarea generală vă cere să renunțați imediat la sufragerie. Nimeni în Moscova nu are sufragerie."

Profesorul ironizează și blamează de nenumărate ori sterilitatea noii lumi sovietice.

"Ședință a Comitelui de bloc, prezidată de Schwonder. Ca să facă ce - nici ei nu stiu."

Creația sa, pretinzând să fie numită "Poligraf Poligrafovici" și însușindu-și în mod mecanic limbajul de lemn al puterii, este un simbol dezolant al încercării exasperante, faustiene a acesteia de creare a omului nou. Creatura va reuși să își găsească și un loc de muncă, conform cu dogma regimului, devenind "șeful subsecției ecarisaj, vizând curățarea orașului Moscova de animalele vagaboande (pisici etc)". Astfel, creația/creatura/omul cel nou întruchipează un regim menit să înlăture, să purifice lumea de elementele contrarevoluționare, anticomuniste.

Și cum noul om sovietic este obedient, servil, fără conștiință, fără năzuințe și integrat de minune în masa amorfă de muncitori harnici, Individul devine un concept de netolerat și care trebuie dacă nu adus cu forța pe calea cea bună, atunci înlăturat, pentru a prezerva noua ordine.

Omul de știință a încercat să sfideze legile evoluției, s-a jucat de-a Dumnezeu, însă pare că preferă în ultimă instanță să facă rămășag cu alde Mefistofel. Profesorul se întreabă care e valoarea experimentului său și conchide că nu este decât o vanitate:

"S-ar putea grefa hipofiza unui Spinoza sau a oricărui alt om ca să faci dintr-un câine o făptură de un nivel excepțional. Dar la ce naiba, te-ntreb? La ce bun, mă rog, sa fabrici în mod artificial toți acești Spinoza când orice femeie poate să-i zămislească în orice clipă?"

[Alin I · Rating 4 out of 5]

Cartea e o lectura placuta si amuzanta, pe care o recomand .

Ce m-a suprins neplacut a fost prefata scrisa de Lucian Pricop in editia de la Editura Cartex, citita de mine.
Practic, acea prefata a fost un comentariu a cartii, plin de spoilere, in care iti sunt expuse putinele personaje(6-7) fara prea multa introducere.
Din prefata cam intelegi tot ce se intampla in carte.
Eu am citit-o la final, ca sa vad daca am inteles si sa reflectez asupra unor puncte de vedere care desi par avizate, nu le consider binevenite inaintea lecturii.

[Mihai Ivan · Rating 4 out of 5]

In ciuda faptului ca este o lucrare de dimensiuni reduse, incorporeaza elemente de SF si distopie, proiectand insa o critica convingatoare la adresa comunismului si mai ales la adresa ambitiilor acestuia de a construi un om nou.
Sarik este, in fond, metafora pentru esecul dezvoltarii omului nou visat de comunisti.

[Nicu · Rating 5 out of 5]

"Ce șansă am avut, ce șansă am ratat [...]"