„«Fanatic» este un cuvânt periculos şi poate fi manevrat fără riscuri doar în mediul steril al corectitudinii politice. Dar, în timp ce scriam despre personajele acestei cărţi, i-am descoperit nuanţele şi surprizele ascunse. Oamenii pe care îi veţi întâlni în paginile de faţă sunt uniţi prin devotamentul lor pătimaş faţă de o idee, un vis sau un anumit proiect. Fie că sunt buni, fie că sunt răi, în adâncul fiinţei lor arde acel foc care degajă suficientă energie pentru a schimba lumea.“ (Vlad MIXICH)
Nu o sa iti placa fiecare din cei alesi de Vlad Mixich pentru colectia lui de fanatici, dar are sa-ti placa scrisul corect si responsabil al acestuia, care transforma jurnalismul in literatura frumoasa. Eu am ales fanaticii Marcel Iures, Catalin Dorian Florescu, Mircea si Masa Dinescu si Monica Macovei.
Nu ştiu ce succes a avut pînă acum această carte, dar nu mă îndoiesc că va avea, din mai multe motive. În primul rînd, pentru raportul corect între informaţie şi opinie, rarisim în materialele jurnalistice care umplu astăzi presa cotidiană şi nu numai. În al doilea rînd, o dorinţă a de a fi şi de a scrie responsabil, conştient de regulile după care se construieşte un text bun, şi de a-ţi pune semnătura pe o poveste în care ai investit fără să arzi nici o etapă: nu se ia, adică nimic de bun, informaţiile se verifică, se dau telefoane, se petrece timp cu subiectul, se face, cum se spune, teren. E esenţial şi se vede. (continuarea cronicii: http://bookaholic.ro/oameni-dificili-...)
De naivitate a fost acuzat destul Vlad Mixich pentru aceasta carte. Dar eu zic ca nu e o critica prea dura. Citind cartea, mi-am dat seama ca ar fi o rautate sa acuz un om care inca mai crede ca nu a devenit la fel de cinic ca noi, restul. E nevoie de mai multi Mixici in jurnalismul romanesc, oameni care scot ce-i frumos din noroi, nu arunca cu noroi in ce nu-i destul de frumos. Zece portrete bine facute, simti ca ai oameni in fata, oameni care nu stiu cat de mult se tradeaza (Baconsky, Puric), oameni care si-au gasit taria in vulnerabilitatea lor (Cristina Neagu, domnul Florescu), oameni carora nu le-ar strica, dupa parerea mea, un pic mai putina incrancenare (Monica Macovei, Mihai Ghyka).
O colecție de eseuri scrise excelent. Însă genul de subiecți aleși, din păcate, nu pot fi ținuți într-o capsulă a timpului, înghețată în 2010-2011. Mi-ar fi plăcut foarte mult o ediție revizuită în care poveștile celor 10 să fie completate până la zi.
O colectie de articole publicate de Vlad Mixich in diferite instante. I-as fi dat 5 stele pentru majoritatea articolelor (Raed Arafat, Monica Macovei, Dan Puric, etc), dar cateva dintre ele nu se ridica la nivelul cartii. Recomand insa cu caldura, e o lectura placuta, usoara si interesanta.