What do you think?
Rate this book
Spovedanie la Tanacu
In toamna anului 2005, "povestea de la Tanacu" nu a tinut doar pagina intai a ziarelor din Romania, ci a facut turul mapamondului. Tara noastra reusea din nou sa uimeasca lumea: in secolul 21, intr-o manastire din Moldova, o tanara cu tulburari psihice murise, legata pe o cruce improvizata, in urma unei exorcizari. Nimeni nu a inteles exact despre ce fusese vorba. Unii i-au acuzat pe staret si pe maicile care, in zilele noastre, s-au dedat la un ritual medieval. Altii, pe medicii care n-au preluat cazul Irinei in toata complexitatea lui medicala si sociala.
Cartea Tatianei Niculescu Bran reconstituie in detalii cum se naste o drama cand pe aceeasi scena se intalnesc copii traumatizati afectiv din orfelinatele lui Ceausescu, un preot hirotonit in graba, medici obositi, coruptii locali, pedofili occidentali.
Procesul nascut in jurul acestei stranii si teribile morti nu s-a incheiat. Ca intr-o tragedie antica, toti cei implicati par sa vina in fata judecatorului cu bucata lor de adevar si dreptate. Numai istoria care, in mutilarea lor, i-a facut pe toti cu putinta, ramane nejudecata.
In paginile acestei carti, o ziarista cu o experienta de peste 10 ani se intalneste cu o scriitoare de prima mana pentru a ne pune in fata o Romanie care incearca sa evadeze din eternitatea ei.
Gabriel Liiceanu
Cartea Tatianei Niculescu Bran reconstituie in detalii cum se naste o drama cand pe aceeasi scena se intalnesc copii traumatizati afectiv din orfelinatele lui Ceausescu, un preot hirotonit in graba, medici obositi, coruptii locali, pedofili occidentali.
Procesul nascut in jurul acestei stranii si teribile morti nu s-a incheiat. Ca intr-o tragedie antica, toti cei implicati par sa vina in fata judecatorului cu bucata lor de adevar si dreptate. Numai istoria care, in mutilarea lor, i-a facut pe toti cu putinta, ramane nejudecata.
In paginile acestei carti, o ziarista cu o experienta de peste 10 ani se intalneste cu o scriitoare de prima mana pentru a ne pune in fata o Romanie care incearca sa evadeze din eternitatea ei.
Gabriel Liiceanu
207 pages, Paperback
First published January 1, 2006
7 people are currently reading
385 people want to read
About the author
Tatiana Niculescu Bran
32 books175 followersTatiana Niculescu este o scriitoare română, fost producător de programe și prezentator la radio BBC World Service Londra și redactor-șef al secției BBC WS în limba română, autoare de biografii interbelice, cărți neficționale, romancieră și dramaturg.
Tatiana Niculescu a studiat Litere la Universitatea București, absolvind ulterior și Institutul european de jurnalism Robert Schuman din Bruxelles (în original, Robert Schuman European Institute of Journalism). Între 1994 și 2004, a fost editor și prezentator al secției române a BBC World Service din Londra. Între 2004 și 2008 a condus biroul BBC World Service din București.
În 2006 a publicat prima sa carte de non-ficțiune, Spovedanie la Tanacu, numită de critică un "In cold blood" românesc.
Tatiana Niculescu a studiat Litere la Universitatea București, absolvind ulterior și Institutul european de jurnalism Robert Schuman din Bruxelles (în original, Robert Schuman European Institute of Journalism). Între 1994 și 2004, a fost editor și prezentator al secției române a BBC World Service din Londra. Între 2004 și 2008 a condus biroul BBC World Service din București.
În 2006 a publicat prima sa carte de non-ficțiune, Spovedanie la Tanacu, numită de critică un "In cold blood" românesc.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 47 reviews
July 14, 2015
Literatura se întâlneşte cu jurnalismul undeva în Evul Mediu (timpul subiectiv, nu cel real) . Nu mai miră pe nimeni faptul că unele zone ale ţării au devenit, în mod tragic, subiect de bancuri.
Totuși, nici preotul, nici măicuțele nu pot fi acuzați de crimă cu premeditare. Dar și ei au contribuit la moartea fetei, la fel ca medicii neglijenți sau orfelinatele ceaușiste de unde nici un copil nu ieșea sănătos. Orfelinatele și unele dintre spitale și-au îmbunătățit situația. Desigur că se găsește scuza financiară pentru spitale și nepăsarea medicilor. Și atunci cum de în "Anticamera Morții" din romanul lui Soljeniţîn există doctori care își riscă viața pentru bolnavii fără speranță, deși munceau în condiții mai grele din toate punctele de vedere?
Biserica ortodoxă, pe de altă parte, nu pare să se schimbe. Daniel e un superstițios dornic de faimă, nu un creștin. Nu a trimis-o pe Irina acasă, dorea să-i respecte dorința de a se călugări și să-i salveze sufletul. Ca un amănunt nesemnificativ, fata a adunat câteva mii de euro muncind în străinătate, bani necesari pentru bunul mers al obștii, că toate costă, afirmă preotul plin de înțelepciune. În același timp, Daniel va deveni faimosul călugăr care alungă dracii, la fel ca în legendele vechi. Faimos a devenit, deși probabil nu chiar cum și-a dorit. Părinte, iubirea de arginți și mândria sunt păcate grele, pe aceeași listă cu intratul în biserică în timpul menstruației. Tot călugărul, ca un exemplu de milă creștină, nu acceptă la mănăstire oameni de alte confesiuni. Mă întreb dacă așa a învătat de la Hristos, care, fără îndoială, îi vindeca doar pe ortodocși..
Morala: citim, întrebăm și cerem ajutorul când situația ne depășește, pentru că "drumul spre iad e pavat cu bune intenții"
Totuși, nici preotul, nici măicuțele nu pot fi acuzați de crimă cu premeditare. Dar și ei au contribuit la moartea fetei, la fel ca medicii neglijenți sau orfelinatele ceaușiste de unde nici un copil nu ieșea sănătos. Orfelinatele și unele dintre spitale și-au îmbunătățit situația. Desigur că se găsește scuza financiară pentru spitale și nepăsarea medicilor. Și atunci cum de în "Anticamera Morții" din romanul lui Soljeniţîn există doctori care își riscă viața pentru bolnavii fără speranță, deși munceau în condiții mai grele din toate punctele de vedere?
Biserica ortodoxă, pe de altă parte, nu pare să se schimbe. Daniel e un superstițios dornic de faimă, nu un creștin. Nu a trimis-o pe Irina acasă, dorea să-i respecte dorința de a se călugări și să-i salveze sufletul. Ca un amănunt nesemnificativ, fata a adunat câteva mii de euro muncind în străinătate, bani necesari pentru bunul mers al obștii, că toate costă, afirmă preotul plin de înțelepciune. În același timp, Daniel va deveni faimosul călugăr care alungă dracii, la fel ca în legendele vechi. Faimos a devenit, deși probabil nu chiar cum și-a dorit. Părinte, iubirea de arginți și mândria sunt păcate grele, pe aceeași listă cu intratul în biserică în timpul menstruației. Tot călugărul, ca un exemplu de milă creștină, nu acceptă la mănăstire oameni de alte confesiuni. Mă întreb dacă așa a învătat de la Hristos, care, fără îndoială, îi vindeca doar pe ortodocși..
Morala: citim, întrebăm și cerem ajutorul când situația ne depășește, pentru că "drumul spre iad e pavat cu bune intenții"
January 22, 2019
Posedată de diavol, frica de a renunța la viața obișnuită, diagnostica unei boli cumplite sau delirul înfometării? Fiecare își va face singur concluzii ce e, dar una pot spune: puteți să-mi dați cu ceva în cap, dar ceea ce e descris în carte nu poate fi numit nici credință, nici omenie! Și unde mai pui că e non-ficțiune...
“Pahomia veni cu ciocan și cuie, scoaseră din chilie cele două scânduri prinse împreună și fixară pe spatele lor scândura îngustă... Acum era un fel de cruce. O ridicară pe Irina și o puseră cu fața în sus. Aduseseră niște prosoape roz, sintetice. Cu ele i-au legat picioarele de scândură, apoi au legat-o și peste mijloc, ca să nu scape, apoi i-au dezlegat cu grijă mâinile de la spate și i le-au legat tot cu prosoape, lateral, de o parte și de alta a scândurii înguste...
- Anastasie, ia-l pe Vasile și du-te și vezi că am cumpărat vreo zece metri de lanțuri noi pentru câini. Și trebuie să fie și niște lăcățele din alea, de poartă...
Puseră lanțurile peste prosoape: la mâini, la picioare, la brâu, și le fixară cu lăcățele... Maicile îi legaseră la gură o bucată mare de tifon prinsă cu leucoplast pe după cap, ca să nu-i alunece...”
“Pahomia veni cu ciocan și cuie, scoaseră din chilie cele două scânduri prinse împreună și fixară pe spatele lor scândura îngustă... Acum era un fel de cruce. O ridicară pe Irina și o puseră cu fața în sus. Aduseseră niște prosoape roz, sintetice. Cu ele i-au legat picioarele de scândură, apoi au legat-o și peste mijloc, ca să nu scape, apoi i-au dezlegat cu grijă mâinile de la spate și i le-au legat tot cu prosoape, lateral, de o parte și de alta a scândurii înguste...
- Anastasie, ia-l pe Vasile și du-te și vezi că am cumpărat vreo zece metri de lanțuri noi pentru câini. Și trebuie să fie și niște lăcățele din alea, de poartă...
Puseră lanțurile peste prosoape: la mâini, la picioare, la brâu, și le fixară cu lăcățele... Maicile îi legaseră la gură o bucată mare de tifon prinsă cu leucoplast pe după cap, ca să nu-i alunece...”
February 15, 2022
Nu mi-as fi dorit sa citesc o carte atat de brutala. Iar vinovatii sunt cu totii. Este vorba despre saracie (Irina este din judetul Barlad, si ea l-a gasit in curte pe tatal ei spanzurat la o varsta mica), orfelinate (unde grija fata de copii a adultilor era practic inexistenta), a statului (caci nu verifica in ce stare sunt acesti copii, cu cine interactionau ei), a pedofililor din Germania atrasi aici de legile inexistente, a angajatorilor "stapani" din Germania care te transformau intr-un sclav atat timp cat lucrai acolo, a sistemului de sanatate din Romania (care mai mult te fute decat sa te ajute, iesi mai bolnav decat ai intrat, ceea ce s-a intamplat si in cazul ei, cu ascuns de supradozaj, ascuns de diagnostic real, ascunderea in statisticilor oficiale a mortilor care trecusera in vreun moment prin spitale) si poate in primul rand, a unui preot calugar foarte depasit de situatie. Un Daniel care este prea tanar in ceea ce face si interpreteaza in mod total gresit schizofrenia cu indracirea.
Este povestea tatalui meu. Fara sa stie si fara sa bag de seama la vremea respectiva, TNB a scris povestea tatalui meu - probabil ca eram prea mic pentru asa ceva si nici nu aveam capacitatea necesara de intelegere. Inainte de a ajunge asta toamna la doctor după un al treilea episod psihotic la viața lui (cu diagnostic de schizofrenie), tata ne spunea ca si-ar dori foarte mult sa se poata retrage la o manastire undeva si sa se roage pana n-ar mai putea si sa ne usureze pe noi de griji in plus. Ma bucur ca nu am ajuns vreodata sa il lasam in vreo manastire, pentru ca s-ar fi putut intampla un alt Tanacu daca preotii n-ar fi stiut cum sa gestioneze situatia. In trecut, a fost de multe ori la diferite biserici, i s-au deschis carti, i s-au facut rugaciuni, dar niciunele dintre ele nu au avut efectul medicamentelor, care pentru mine intareste si mai mult faptul ca credinta este in cele mai bune cazuri un placebo de succes. Dar nu functioneaza pentru toata lumea. Desi ia medicamente, in continuare cauta solutii la preoti de care nu a auzit inca pana acum in manastiri cocotate cine stie cine mai ascunse si renumite ca avand niste duhovnici deosebiti.
In 2002, tata a vrut sa plece in Italia spre a face o viata mai buna familiei noastre. Se intampla undeva la final de iunie si eram deja foarte incantat de primul calculator pe care urma sa il am atunci cand urma sa se intoarca si sa fie totul bine. Atata ca a avut ghinion. A fost dus in sudul Italiei, acolo unde totul este saracacios, salariile mici si ajungi sa te sclavagesti cu alte cuvinte. Ai mei imprumutasera vreo 700 de dolari, iar in 3 luni de zile a reusit sa lucreze doar o luna si sa primeasca vreo 400 de dolari. Cu greu am ieșit toată familia din hăul ăla. Pentru ca era un inadaptat vremurilor - chiar si acum, nu a reusit sa faca fata stresului si sa se descurce pe cont propriu, sa plece de acolo, sa gaseasca un alt job si sa o ia de la capat cât mai repede. Tot ce a putut face a fost sa vagabonteasca, sa fuga de sunetele masinilor de politie si sa se ascunda pana la un final de octombrie, cand prin niste circumstante pozitive, a reusit sa gaseasca diferite masini la ocazii si din aproape in aproape sa ajunga acasa de ziua surorii mele pe 26 octombrie. Majoritatea oamenilor ar putea trece peste un asemenea stres putin mai usor decat el, nu neg nimic din intensitatea care a fost la el. Dar cel mai probabil ca era predispus la schizofrenie si el, însă nu avusese parte de o emotie si un stres atat de puternice până atunci incat sa ii declanseze boala.
Dar asta s-a intamplat si am avut nevoie de 6 luni toata familia cu diverse internari prin spitale departe de casa, medicamente costisitoare si eforturi supraomenesti, drumuri la diverse biserici ca sa se ajunga la o concluzie. Ca sufera de schizofrenie, declansata de un episod psihotic deosebit de puternic, ce il predispune inca din acel moment la depresii crunte, voci, semne, simboluri pe care doar el stie cum le interpreteaza. Cu tratament - amisulprida, substanta activa din medicamentele lui, a ajuns la un echilibru si peste alte cateva luni puteam spune ca il aveam din nou pe tatal nostru alaturi de noi.
Fast forward 2017, a incercat sa isi dea o noua sansa, de a merge sa lucreze si sa stranga bani, de această dată in Germania pentru o masina si nunta sorei mele. Si-a cumparat o masinuta si la granita cu Austria, in plina iarna, a murit complet motorul. Aproape orice om se putea considera deznadajduit in acel moment. Din toate cele 6-7 luni lucrate, s-a ales cu 100 de euro dupa ce a vandut masina cu 200 de euro si a mai dat 100 pentru platforma. Era inevitabil sa nu ajunga din nou intr-o forma grava asa ca in cele din urma, a facut din nou rost de tratament si-a revenit si a plecat din nou in Germania unde dupa inca un an de munca s-a intors cu o masinuta mica, 1000 de euro pentru nunta sorei si diverse lucruri pentru casa.
Fast forward septembrie 2021, pentru ca si-a dat seama ca masinuta nu mai duce, ca nu are bani pentru alta si gandindu-se ca este o povara pentru mama, s-a declansat un al treilea episod psihotic. De aceasta data, eu si sora mea am fost mult mai maturi si am reusit sa il prindem într-o plasa de siguranța in ultimul moment. Sa gasim un doctor plin de empatie, care sa il considere o persoana la fel de buna ca toate celelalte, care are nevoie de ajutor si daca il cere, sa i se ofere. A reluat tratamentul si este din nou bine. Tratamentul ii blocheaza starile intense de bucurie si de tristete. Il faca sa vrea sa se gandeasca mai putin la faptul ca este fiul lui Dumnezeu, ca toata lumea ii stie absolut toate gandurile, ca totul este un teatru cu el fiind personajul principal si ca este cel mai mare pacatos al lumii.
Este povestea tatalui meu. Fara sa stie si fara sa bag de seama la vremea respectiva, TNB a scris povestea tatalui meu - probabil ca eram prea mic pentru asa ceva si nici nu aveam capacitatea necesara de intelegere. Inainte de a ajunge asta toamna la doctor după un al treilea episod psihotic la viața lui (cu diagnostic de schizofrenie), tata ne spunea ca si-ar dori foarte mult sa se poata retrage la o manastire undeva si sa se roage pana n-ar mai putea si sa ne usureze pe noi de griji in plus. Ma bucur ca nu am ajuns vreodata sa il lasam in vreo manastire, pentru ca s-ar fi putut intampla un alt Tanacu daca preotii n-ar fi stiut cum sa gestioneze situatia. In trecut, a fost de multe ori la diferite biserici, i s-au deschis carti, i s-au facut rugaciuni, dar niciunele dintre ele nu au avut efectul medicamentelor, care pentru mine intareste si mai mult faptul ca credinta este in cele mai bune cazuri un placebo de succes. Dar nu functioneaza pentru toata lumea. Desi ia medicamente, in continuare cauta solutii la preoti de care nu a auzit inca pana acum in manastiri cocotate cine stie cine mai ascunse si renumite ca avand niste duhovnici deosebiti.
In 2002, tata a vrut sa plece in Italia spre a face o viata mai buna familiei noastre. Se intampla undeva la final de iunie si eram deja foarte incantat de primul calculator pe care urma sa il am atunci cand urma sa se intoarca si sa fie totul bine. Atata ca a avut ghinion. A fost dus in sudul Italiei, acolo unde totul este saracacios, salariile mici si ajungi sa te sclavagesti cu alte cuvinte. Ai mei imprumutasera vreo 700 de dolari, iar in 3 luni de zile a reusit sa lucreze doar o luna si sa primeasca vreo 400 de dolari. Cu greu am ieșit toată familia din hăul ăla. Pentru ca era un inadaptat vremurilor - chiar si acum, nu a reusit sa faca fata stresului si sa se descurce pe cont propriu, sa plece de acolo, sa gaseasca un alt job si sa o ia de la capat cât mai repede. Tot ce a putut face a fost sa vagabonteasca, sa fuga de sunetele masinilor de politie si sa se ascunda pana la un final de octombrie, cand prin niste circumstante pozitive, a reusit sa gaseasca diferite masini la ocazii si din aproape in aproape sa ajunga acasa de ziua surorii mele pe 26 octombrie. Majoritatea oamenilor ar putea trece peste un asemenea stres putin mai usor decat el, nu neg nimic din intensitatea care a fost la el. Dar cel mai probabil ca era predispus la schizofrenie si el, însă nu avusese parte de o emotie si un stres atat de puternice până atunci incat sa ii declanseze boala.
Dar asta s-a intamplat si am avut nevoie de 6 luni toata familia cu diverse internari prin spitale departe de casa, medicamente costisitoare si eforturi supraomenesti, drumuri la diverse biserici ca sa se ajunga la o concluzie. Ca sufera de schizofrenie, declansata de un episod psihotic deosebit de puternic, ce il predispune inca din acel moment la depresii crunte, voci, semne, simboluri pe care doar el stie cum le interpreteaza. Cu tratament - amisulprida, substanta activa din medicamentele lui, a ajuns la un echilibru si peste alte cateva luni puteam spune ca il aveam din nou pe tatal nostru alaturi de noi.
Fast forward 2017, a incercat sa isi dea o noua sansa, de a merge sa lucreze si sa stranga bani, de această dată in Germania pentru o masina si nunta sorei mele. Si-a cumparat o masinuta si la granita cu Austria, in plina iarna, a murit complet motorul. Aproape orice om se putea considera deznadajduit in acel moment. Din toate cele 6-7 luni lucrate, s-a ales cu 100 de euro dupa ce a vandut masina cu 200 de euro si a mai dat 100 pentru platforma. Era inevitabil sa nu ajunga din nou intr-o forma grava asa ca in cele din urma, a facut din nou rost de tratament si-a revenit si a plecat din nou in Germania unde dupa inca un an de munca s-a intors cu o masinuta mica, 1000 de euro pentru nunta sorei si diverse lucruri pentru casa.
Fast forward septembrie 2021, pentru ca si-a dat seama ca masinuta nu mai duce, ca nu are bani pentru alta si gandindu-se ca este o povara pentru mama, s-a declansat un al treilea episod psihotic. De aceasta data, eu si sora mea am fost mult mai maturi si am reusit sa il prindem într-o plasa de siguranța in ultimul moment. Sa gasim un doctor plin de empatie, care sa il considere o persoana la fel de buna ca toate celelalte, care are nevoie de ajutor si daca il cere, sa i se ofere. A reluat tratamentul si este din nou bine. Tratamentul ii blocheaza starile intense de bucurie si de tristete. Il faca sa vrea sa se gandeasca mai putin la faptul ca este fiul lui Dumnezeu, ca toata lumea ii stie absolut toate gandurile, ca totul este un teatru cu el fiind personajul principal si ca este cel mai mare pacatos al lumii.
June 7, 2023
În 2005 am auzit prima dată despre întâmplarea de la Tanacu când toată presa arăta cu degetul înspre preotul Daniel Corogeanu și călugărițele care au participat la exorcizarea Irinei.
Deși inițial am refuzat să citesc această carte pentru motivul de mai sus, mă bucur că am făcut-o. Relatarea făcută de Tatiana Niculescu Bran reușește să aducă puțină lumină și să demonstreze că nu a fost doar un vinovat pentru moartea Irinei ci mai mulți iar culpa este a tuturor într-o măsură mai mică sau mai mare.
E foarte bine scrisă! Recomand inclusiv ecranizarea ei, "După dealuri."
Deși inițial am refuzat să citesc această carte pentru motivul de mai sus, mă bucur că am făcut-o. Relatarea făcută de Tatiana Niculescu Bran reușește să aducă puțină lumină și să demonstreze că nu a fost doar un vinovat pentru moartea Irinei ci mai mulți iar culpa este a tuturor într-o măsură mai mică sau mai mare.
E foarte bine scrisă! Recomand inclusiv ecranizarea ei, "După dealuri."
July 20, 2020
E vorba despre o tânără care a avut o copilărie grea, fără părinți, crescută în orfelinat.
Ajunge la mănăstire pentru a-și vizita o prietenă. De aici începe toată aventura ei care se termină urât.
Niciodată nu am înțeles lipsa de discernământ la unii oameni. Fanatismul e periculos, indiferent de domeniul de acțiune.
Vinovați sunt atât oamenii mănăstirii, cât și medicii. Fiecare cu ignoranța sa. Tristă poveste.
Ajunge la mănăstire pentru a-și vizita o prietenă. De aici începe toată aventura ei care se termină urât.
Niciodată nu am înțeles lipsa de discernământ la unii oameni. Fanatismul e periculos, indiferent de domeniul de acțiune.
Vinovați sunt atât oamenii mănăstirii, cât și medicii. Fiecare cu ignoranța sa. Tristă poveste.
September 11, 2022
Un caz real din 2005. Probail îl știți din presă. O tânără de 23 de ani, Irina Cornici, ajunge să viziteze o prietenă la mănăstirea Tanacu. Și acesta a fost începutul sfârșitului pentru ea.
Pe scurt, Irina a venit la mănăstire să se mărturisească, eventual să și rămână acolo, dar nefiind obișnuită cu rigorile vieții monahale și ce presupune iertarea păcatelor, la care se adaugă traumele ei personale datorate mai ales faptului că a crescut într-un orfelinat, și-a găsit sfârșitul în urma unui ritual eșuat de exorcizare.
La scurt timp după sosirea la mănăstire, Irina a început să aibă un comportament psihotic care inițial le-a îngrijorat pe maicile și preotul tânăr de la Tanacu și au dus-o la spital. Acolo a fost transferată de la spitalul județean la cel de psihiatrie și înapoi, doctorii nedorind să-și asume responsabilitatea pentru ea în caz că moare și strică "statisticile" spitalului. În final a fost tratată oarecum cât să se pună pe picioare, dar s-au făcut abuzuri de anumite medicamente, ceea ce o vor aduce într-o stare și mai rea și de necontrolat când se va întoarce înapoi la mănăstire.
Văzând ca starea ei se înrăutățește și e în pericol de a-și face rau singură și violentă cu ceilalți, cei de la mănăstire decid că este controlată de satana și hotărăsc că are nevoie de exorcizare. Cum o imobilizează, găsiți în detaliu descris în carte.
După chinuri și luptă, tânăra Irina se stinge, iar când în sfârșit este chemată ambulanța, doctorul constată că este decedată de 24 de ore deja. Cazul a fost investigat, iar preotul și maicile au foat găsiți vinovați și condamnați la ani de închisoare. Personal, dacă ancheta autoarei este corectă, mă întreb de ce nu au fost trași la raspundere și personalul medical care au aruncat-o ca o minge de ping-pong de la unul la altul.
Am citit această reconstituire a cazului cu un nod în gât și m-au revoltat toate nedreptățile și oamenii fără discernământ implicați. Credința oarbă oare înseamnă pierderea simțului realității? Iar cei din sistemul medical de ce au fost la fel de ignoranți? Întrebări care rămân.
P.S. Referitor la scriere, o mică discrepanță ce am observat-o este faptul că, deși se vrea a fi un roman de non-ficțiune, sunt inserate suficiente pasaje de ficțiune, care pot ridica niște semne de întrebare. Adică avem acces la gândurile preotului și chiar ale Irinei, care da, au sens în conturarea oamenilor și a acțiunii, or aceasta este doar pură speculație, căci mă îndoiesc că cineva poate ști cu exactitate ce se afla în mintea celor implicați. Dacă erau schimbare numele personajelor sau alte detalii, era altceva.
Pe scurt, Irina a venit la mănăstire să se mărturisească, eventual să și rămână acolo, dar nefiind obișnuită cu rigorile vieții monahale și ce presupune iertarea păcatelor, la care se adaugă traumele ei personale datorate mai ales faptului că a crescut într-un orfelinat, și-a găsit sfârșitul în urma unui ritual eșuat de exorcizare.
La scurt timp după sosirea la mănăstire, Irina a început să aibă un comportament psihotic care inițial le-a îngrijorat pe maicile și preotul tânăr de la Tanacu și au dus-o la spital. Acolo a fost transferată de la spitalul județean la cel de psihiatrie și înapoi, doctorii nedorind să-și asume responsabilitatea pentru ea în caz că moare și strică "statisticile" spitalului. În final a fost tratată oarecum cât să se pună pe picioare, dar s-au făcut abuzuri de anumite medicamente, ceea ce o vor aduce într-o stare și mai rea și de necontrolat când se va întoarce înapoi la mănăstire.
Văzând ca starea ei se înrăutățește și e în pericol de a-și face rau singură și violentă cu ceilalți, cei de la mănăstire decid că este controlată de satana și hotărăsc că are nevoie de exorcizare. Cum o imobilizează, găsiți în detaliu descris în carte.
După chinuri și luptă, tânăra Irina se stinge, iar când în sfârșit este chemată ambulanța, doctorul constată că este decedată de 24 de ore deja. Cazul a fost investigat, iar preotul și maicile au foat găsiți vinovați și condamnați la ani de închisoare. Personal, dacă ancheta autoarei este corectă, mă întreb de ce nu au fost trași la raspundere și personalul medical care au aruncat-o ca o minge de ping-pong de la unul la altul.
Am citit această reconstituire a cazului cu un nod în gât și m-au revoltat toate nedreptățile și oamenii fără discernământ implicați. Credința oarbă oare înseamnă pierderea simțului realității? Iar cei din sistemul medical de ce au fost la fel de ignoranți? Întrebări care rămân.
P.S. Referitor la scriere, o mică discrepanță ce am observat-o este faptul că, deși se vrea a fi un roman de non-ficțiune, sunt inserate suficiente pasaje de ficțiune, care pot ridica niște semne de întrebare. Adică avem acces la gândurile preotului și chiar ale Irinei, care da, au sens în conturarea oamenilor și a acțiunii, or aceasta este doar pură speculație, căci mă îndoiesc că cineva poate ști cu exactitate ce se afla în mintea celor implicați. Dacă erau schimbare numele personajelor sau alte detalii, era altceva.
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 6, 2021
Demult eu n-am citit o carte care sa-mi dea o astfel de senzație de disconfort.
O tânăra pe nume Irina merge la o prietenă la mănăstire, unde are o criză psihotică. Astfel incep un șir de evenimente care duc la un sfârșit fatal: este dusă la un spital psihiatric unde i se administrează medicamente în exces, apoi la mănăstire unde i se pune "diagnoza" de îndrăcită și este supusă unui ritual de exorcizare.
Fata a crescut la orfelinat unde a fost supusă abuzurilor și cel mai probabil aceasta era cauza stării ei dezechilibrate. A lucrat în Germania și a strâns niște bani, acesta fiind motivul pentru care era binevenită să ramână la mănăstire.
Cartea abundă în termeni religioși și descrieri ale orânduirilor bisericesti. Este bazată pe un caz real. Eu nu aș recomanda această carte nimănui, dar fiecare cu gusturile sale.
O tânăra pe nume Irina merge la o prietenă la mănăstire, unde are o criză psihotică. Astfel incep un șir de evenimente care duc la un sfârșit fatal: este dusă la un spital psihiatric unde i se administrează medicamente în exces, apoi la mănăstire unde i se pune "diagnoza" de îndrăcită și este supusă unui ritual de exorcizare.
Fata a crescut la orfelinat unde a fost supusă abuzurilor și cel mai probabil aceasta era cauza stării ei dezechilibrate. A lucrat în Germania și a strâns niște bani, acesta fiind motivul pentru care era binevenită să ramână la mănăstire.
Cartea abundă în termeni religioși și descrieri ale orânduirilor bisericesti. Este bazată pe un caz real. Eu nu aș recomanda această carte nimănui, dar fiecare cu gusturile sale.
September 29, 2023
"Spovedanie la Tanacu și uimitoarea ei poveste" scrisă de Tatiana Niculescu este a doua carte pe care o citesc de la această scriitoare, prima fiind "Singur: Viața lui Mihail Sebastian".
În această carte este prezentată îngrozitoarea întâmplare petrecută la Mănăstirea "Sfânta Treime" din localitatea Tanacu, județul Vaslui, în anul 2005. Irina Cornici a fost plecată cu munca în Germania, iar când se întoarce acasă, în comuna Cuptoare, județul Caraș-Severin, se gândește totuși să plece cu gândul de a se muta la prietena ei Chița, fiind maică la mănăstirea Tanacu din Vaslui. Stând un timp acolo începe să îi placă acest loc, se gândește să se mute cu fratele ei, Vasile, de asemenea primește și o ofertă din partea părintelui Mănăstirii, Daniel Corogeanu, știind că fata a lucrat în străinătate și ar putea cumpăra o proprietate deținută de preot.
Spunându-i că dorește să se spovedească, părintele Daniel a fost de acord cu asta și i-a spus ce trebuie să facă. Zis și făcut! Aici lucrurile iau o turnură cu totul și cu totul neașteptată. Dacă înainte Irina se comporta ca un om normal, credincios, după spovedanie ea începe să delireze, să devină agresivă mai cu toată lumea, nu îi mai pasă de nimeni și de nimic. Părintele Daniel a crezut că Irina nu a spus totul la spovedanie sau că a mințit cu ceva. A întrebat-o pe prietena ei, Chița, cu care nu se mai înțeleseseră, ce păcate a mai făcut, iar aceasta i-a răspuns că a preacurvit cu diavolul, dar îi era rușine Irinei să recunoască asta. Din cauza faptului că devenise din ce în ce mai agresivă, nu își mai putea controla emoțiile, au decis să o lege și să o ducă la spital, acolo unde a fost diagnosticată cu schizofrenie, de asemenea a fost suspectă și de leucemie. În spital a primit tratament medicamentos pentru a se mai calma în urma căruia și-a mai revenit. De asemenea, a fost consultată și de psihiatri, dar nimeni nu i-a făcut nimic, de frică sau de nepăsare.
Întorcându-se acasă după o perioadă petrecută în spital, a început să își revină, spiritul ei de om credincios își spunea din nou cuvântul, până într-o zi în care acești "drăcușori" din ea începeau să își facă din nou de cap: urla, țipa, bătea cu picioarele în pământ, se legăna, bătea pe oricine care se apropia de ea, s.a.m.d.. Părintele, ajutat de maicile lui (Neonila, Anastasia, Siluana și Pahomia) au decis să o lege de niște scânduri pentru a avea liniște în timpul slujbelor, fiind legată de mâini, picioare și la gură.
Făceau asta frecvent, până când au decis să o țină mereu legată, fiind hrănită, dar refuza. Părintele încerca să o exorcizeze, recitând texte sacre, dar degeaba. Încercau să o hrănească și să o vindece, dar în zadar, ba chiar din contră, îi făceau din ce in ce mai rău și acceptau asta prin inconștiență. Pe prietena ei, Chița, nu o mai văzuse de mult, dar nici nu îi mai păsa. Fiind orfană, pentru Irina, tatăl era Daniel, iar mama ei era Neonila, dar nu îi mai recunoștea, decât atunci când voia.
Fetei i se făcuse din ce în ce mai rău, fiind legată și ținută într-un fel de beci, deși supravegheată și hrănită dar foarte puțin. Într-o zi nu mai schița niciun gest, a rămas țeapănă, iar cei de la mănăstire au decis să o ducă într-un final din nou la spital, după câteva zile de speranță că fata își va reveni. Au chemat salvarea, aici i s-a oferit adrenalină și toate cele. Însă, din păcate pentru ei, în spital s-a constatat că fata a fost condamnată la moarte la acea mănăstire. Fără să își dea seama, cei de acolo o torturau. În loc să fie exorcizată, era îndrăcită. S-a constatat că fata era deja moartă, cu ochii larg deschiși și cu spume la gură. Cei din spital au chemat poliția, toți cei 5 inculpați: părintele Daniel Corogeanu împreună cu cele 4 maici, Nicoleta Arcălianu (Neonila), Adina Cepreaga (Anastasia), Simona Bîrdănaș (Siluana) și Elena Oțel (Pahomia) au fost audiați, în urma căreia au fost acuzați de violență, privare de libertate urmată de moartea victimei. Părintele a primit cel mai mult, 7 ani de închisoare, Neonila, 6 ani, iar restul maicilor 5 ani Dar se consideră că și asistenții și medicii acelui spital care s-au ocupat de Irina trebuiau să fie judecați și ei la rândul lor pentru tratamentul necorespunzător aplicat asupra acesteia.
Până la urmă, aici s-au evidențiat foarte mult marile probleme ale societății românești: moștenirea orfelinatelor ceaușiste, sistemul de sănătate și tratarea bolilor psihice, spitalele supraaglomerate care funcționează fără aprobare, corupția de asistență socială și universul magico-folcloric cultivat cu iresponsabilă strășnicie în unele mănăstiri ridicate în grabă după anii '90. Unele aspecte din cele enumerate le putem găsi și în ziua de azi.
Mie mi-a plăcut cartea, este foarte bine scrisă, detaliată, pănă la urmă este o carte jurnalistică despre tot ce s-a întâmplat la Tanacu în anul 2005. Cazul a apărut și la nivel internațional și s-au făcut mici ecranizări pe baza acestui eveniment.
Recomand cartea? DA!
Notă? 8.5/10.
Mulțumiri doamnei Niculescu pentru minunatele ei scrieri.
În această carte este prezentată îngrozitoarea întâmplare petrecută la Mănăstirea "Sfânta Treime" din localitatea Tanacu, județul Vaslui, în anul 2005. Irina Cornici a fost plecată cu munca în Germania, iar când se întoarce acasă, în comuna Cuptoare, județul Caraș-Severin, se gândește totuși să plece cu gândul de a se muta la prietena ei Chița, fiind maică la mănăstirea Tanacu din Vaslui. Stând un timp acolo începe să îi placă acest loc, se gândește să se mute cu fratele ei, Vasile, de asemenea primește și o ofertă din partea părintelui Mănăstirii, Daniel Corogeanu, știind că fata a lucrat în străinătate și ar putea cumpăra o proprietate deținută de preot.
Spunându-i că dorește să se spovedească, părintele Daniel a fost de acord cu asta și i-a spus ce trebuie să facă. Zis și făcut! Aici lucrurile iau o turnură cu totul și cu totul neașteptată. Dacă înainte Irina se comporta ca un om normal, credincios, după spovedanie ea începe să delireze, să devină agresivă mai cu toată lumea, nu îi mai pasă de nimeni și de nimic. Părintele Daniel a crezut că Irina nu a spus totul la spovedanie sau că a mințit cu ceva. A întrebat-o pe prietena ei, Chița, cu care nu se mai înțeleseseră, ce păcate a mai făcut, iar aceasta i-a răspuns că a preacurvit cu diavolul, dar îi era rușine Irinei să recunoască asta. Din cauza faptului că devenise din ce în ce mai agresivă, nu își mai putea controla emoțiile, au decis să o lege și să o ducă la spital, acolo unde a fost diagnosticată cu schizofrenie, de asemenea a fost suspectă și de leucemie. În spital a primit tratament medicamentos pentru a se mai calma în urma căruia și-a mai revenit. De asemenea, a fost consultată și de psihiatri, dar nimeni nu i-a făcut nimic, de frică sau de nepăsare.
Întorcându-se acasă după o perioadă petrecută în spital, a început să își revină, spiritul ei de om credincios își spunea din nou cuvântul, până într-o zi în care acești "drăcușori" din ea începeau să își facă din nou de cap: urla, țipa, bătea cu picioarele în pământ, se legăna, bătea pe oricine care se apropia de ea, s.a.m.d.. Părintele, ajutat de maicile lui (Neonila, Anastasia, Siluana și Pahomia) au decis să o lege de niște scânduri pentru a avea liniște în timpul slujbelor, fiind legată de mâini, picioare și la gură.
Făceau asta frecvent, până când au decis să o țină mereu legată, fiind hrănită, dar refuza. Părintele încerca să o exorcizeze, recitând texte sacre, dar degeaba. Încercau să o hrănească și să o vindece, dar în zadar, ba chiar din contră, îi făceau din ce in ce mai rău și acceptau asta prin inconștiență. Pe prietena ei, Chița, nu o mai văzuse de mult, dar nici nu îi mai păsa. Fiind orfană, pentru Irina, tatăl era Daniel, iar mama ei era Neonila, dar nu îi mai recunoștea, decât atunci când voia.
Fetei i se făcuse din ce în ce mai rău, fiind legată și ținută într-un fel de beci, deși supravegheată și hrănită dar foarte puțin. Într-o zi nu mai schița niciun gest, a rămas țeapănă, iar cei de la mănăstire au decis să o ducă într-un final din nou la spital, după câteva zile de speranță că fata își va reveni. Au chemat salvarea, aici i s-a oferit adrenalină și toate cele. Însă, din păcate pentru ei, în spital s-a constatat că fata a fost condamnată la moarte la acea mănăstire. Fără să își dea seama, cei de acolo o torturau. În loc să fie exorcizată, era îndrăcită. S-a constatat că fata era deja moartă, cu ochii larg deschiși și cu spume la gură. Cei din spital au chemat poliția, toți cei 5 inculpați: părintele Daniel Corogeanu împreună cu cele 4 maici, Nicoleta Arcălianu (Neonila), Adina Cepreaga (Anastasia), Simona Bîrdănaș (Siluana) și Elena Oțel (Pahomia) au fost audiați, în urma căreia au fost acuzați de violență, privare de libertate urmată de moartea victimei. Părintele a primit cel mai mult, 7 ani de închisoare, Neonila, 6 ani, iar restul maicilor 5 ani Dar se consideră că și asistenții și medicii acelui spital care s-au ocupat de Irina trebuiau să fie judecați și ei la rândul lor pentru tratamentul necorespunzător aplicat asupra acesteia.
Până la urmă, aici s-au evidențiat foarte mult marile probleme ale societății românești: moștenirea orfelinatelor ceaușiste, sistemul de sănătate și tratarea bolilor psihice, spitalele supraaglomerate care funcționează fără aprobare, corupția de asistență socială și universul magico-folcloric cultivat cu iresponsabilă strășnicie în unele mănăstiri ridicate în grabă după anii '90. Unele aspecte din cele enumerate le putem găsi și în ziua de azi.
Mie mi-a plăcut cartea, este foarte bine scrisă, detaliată, pănă la urmă este o carte jurnalistică despre tot ce s-a întâmplat la Tanacu în anul 2005. Cazul a apărut și la nivel internațional și s-au făcut mici ecranizări pe baza acestui eveniment.
Recomand cartea? DA!
Notă? 8.5/10.
Mulțumiri doamnei Niculescu pentru minunatele ei scrieri.
This entire review has been hidden because of spoilers.
August 29, 2018
Dacă am murit vreodată de mila cuiva, păi aceasta e "eroina" cărții. După o viață trăită la casa de copii, Irina soseşte la mănăstirea Tanacu pentru a vizita o prietenă calugariță, dorind apoi să se alăture comunității monahale de acolo. În urma spovedaniei însă, începe să aibă manifestări violente, pe care medicii le atribuie schizofreniei, în timp ce calugărițele şi preotul mănăstirii cred că fata e posedată de diavol. Toți încearcă să o „vindece”: primii, cu ajutorul medicamentelor administrate în cantități mari, cei din urma, cu ajutorul unui ritual de exorcizare. Legată în lanțuri, aproape răstignită pe scânduri de lemn, i se citeau rugăciuni de alungare a duhurilor rele şi îndepărtare a blestemelor.
Ne mirăm de viețile femeilor musulmane, de cele ale evreilor din lagăre. Citiți această poveste tulburătoare, reprezentarea nemiloasă a unei lumi actuale teribile. Profund consternată şi maxim stupefiată. O lectură din care cu greu îmi pot reveni...
Ne mirăm de viețile femeilor musulmane, de cele ale evreilor din lagăre. Citiți această poveste tulburătoare, reprezentarea nemiloasă a unei lumi actuale teribile. Profund consternată şi maxim stupefiată. O lectură din care cu greu îmi pot reveni...
October 15, 2022
Atunci când sistemul medical eșuează în mod grandios, religia intervine și preia frâiele cu o ratare încă și mai mare, din păcate, cu efecte fatale în cazul de față.
Povestea care a șocat o țară-ntreagă prin izul ei medieval este transpusă într-un "roman jurnalistic", în care autoarea, precum în alte viitoare cărți, utilizează surse istorice, dar și "deducții logice", în fapt speculații menite a împlini anumite necesități narative, în general, și introspective, în particular.
O lectură bună despre o situație terifiantă.
Povestea care a șocat o țară-ntreagă prin izul ei medieval este transpusă într-un "roman jurnalistic", în care autoarea, precum în alte viitoare cărți, utilizează surse istorice, dar și "deducții logice", în fapt speculații menite a împlini anumite necesități narative, în general, și introspective, în particular.
O lectură bună despre o situație terifiantă.
November 6, 2025
Am citit cartea asta acum câțiva ani, dar și azi, doar uitându-mă la copertă, mi se face pielea de găină.
E povestea reală a cazului de la Tanacu, spusă fără dramatism, dar cu o luciditate care doare.
Tatiana Niculescu scrie ca un jurnalist, dar simți în fiecare pagină tensiunea unui roman.
Ceea ce șochează nu e doar moartea unei tinere călugărițe, ci felul în care credința, frica și ignoranța pot deveni un amestec fatal.
O carte tulburătoare, care te obligă să te întrebi cât de subțire e granița dintre credință și fanatism.
E povestea reală a cazului de la Tanacu, spusă fără dramatism, dar cu o luciditate care doare.
Tatiana Niculescu scrie ca un jurnalist, dar simți în fiecare pagină tensiunea unui roman.
Ceea ce șochează nu e doar moartea unei tinere călugărițe, ci felul în care credința, frica și ignoranța pot deveni un amestec fatal.
O carte tulburătoare, care te obligă să te întrebi cât de subțire e granița dintre credință și fanatism.
July 12, 2016
O carte document, care relatează dintr-o perspectivă ortodoxă evenimentele de la Tanacu, din 2005. Imi aduc aminte cum toată presa scatofagă a aratat cu degetul atunci, cum au judecat si condamnat pe parintele Corogea si pe maicuțe pentru "ritualul medieval" la care au supus-o pe Irina, fata demonizată, care dorea sa devină calugariță, dupa ce viata "din lume" a dezamagit-o profund. Nu s-a mai ținut cont că starea de sănătate a fost agravată de catre medici inconștienți, nu s-a mai ținut cont de delimitarea dintre divin si uman, totul s-a transformat într-o vânatoare de vrăjitoare. Camerelor de luat vederi nu le-a plăcut culoarea neagră a hainelor calugarești și nici faptul ca "acuzații" și-au închinat viața lui Hristos. "Opinia publică", intre doi mici și o bere s-a minunat, a judecat si a pedepsit. La fel au pedepsit si autoritățile bisericești. Poate că, dupa 2000 de ani de luptă a luminii cu întunericul, acela din urma a obosit și s-a dat bătut. Asta vor să ne facă sa credem: ca dracul nu mai există, ca a fost o invenție medievală, a oamenilor superstițiosi, dar in ziua de azi, cu atâtia sateliți și antene gps, nu mai are unde să se ascundă si a dat bir cu fugiții. Așa să fie oare? Mie unul mi se pare ca e mai multă suferință în lume ca oricând, că sunt mai mulți sclavi ca în antichitate, ca se varsă mai multe lacrimi ca niciodată. Ați sesizat contradicția intre ce vrea mass-media sa te facă să crezi si ce simți tu și știau si parinții tai? Dumnezeu să ne ierte pe toți, ca nu suntem mai buni decât cei care au aruncat cu piatra în acest "caz".
May 22, 2017
Cartea Tatianei Niculescu Bran poate fi catalogată, pe bună-dreptate, drept un document, o probă incontestabilă a unei credinţe dusă la extreme. Scrisă în stilul anchetelor jurnalistice, romanul non-ficţiune reuşeşte să dezvăluie cazul Irinei, tânăra călugăriţă, care moare în urma unei exorcizări făcute de părintele schitului Tanacu.
Lucrarea se citeşte pe nerăsuflate, îşi dă fiori prin duritatea anumitor pasaje, dar mai ales trezeşte dorinţa de a analiza şi alte surse pe marginea acestui caz. Acest roman a stat la baza filmului "După dealuri" în regia lui Cristian Mungiu, premiat la Festivalul de Film din Cannes. În acest caz, cartea şi filmul dau naştere unui tandem interesant.
Lucrarea se citeşte pe nerăsuflate, îşi dă fiori prin duritatea anumitor pasaje, dar mai ales trezeşte dorinţa de a analiza şi alte surse pe marginea acestui caz. Acest roman a stat la baza filmului "După dealuri" în regia lui Cristian Mungiu, premiat la Festivalul de Film din Cannes. În acest caz, cartea şi filmul dau naştere unui tandem interesant.
May 5, 2015
Neapărat citită și discutată.
April 16, 2022
Un caz uluitor și o carte bine documentată, nepărtinitoare.
July 19, 2024
Easy read, hard to digest
Ca și cum două lumi fantastice se întâlnesc și punctul de mijloc e un fenomen fără nume.
"O puseră pe tava rece și infirmiera împinse ușor sertarul. Irina a dispărut în hăul înghețat cu dinții încă încleștați de ultima luptă din viața ei. Pe retina ochiului drept, larg deschis, rămăsese înscrisă, în mii de celule neștiute, adevărata poveste a unui exorcism"
Simbolul religios care declanșa schizofrenia dezorganizată a Irinei vru să fie salvarea ei. După un un șir de întâmplări traumatizante ce s-au petrecut în viața ei începând din copilărie până în tinerețe, religia vine asupra Irinei și o învinovățește pentru rolul de victimă a abuzului continuu, care i se cuvenea cu adevărat.
"Cel ce a aruncat din cer pe căpetenia îngerilor, continuă preotul, care din trufie și-a încordat grumazul oarecând și s-a lepădat de slujba sa prin neascultare, și pe îngerii cei împreună cu dânsul potrivnici..."
-versetul mult iubit de preotul Daniel și care îl reprezintă atât de bine-
Ca și cum două lumi fantastice se întâlnesc și punctul de mijloc e un fenomen fără nume.
"O puseră pe tava rece și infirmiera împinse ușor sertarul. Irina a dispărut în hăul înghețat cu dinții încă încleștați de ultima luptă din viața ei. Pe retina ochiului drept, larg deschis, rămăsese înscrisă, în mii de celule neștiute, adevărata poveste a unui exorcism"
Simbolul religios care declanșa schizofrenia dezorganizată a Irinei vru să fie salvarea ei. După un un șir de întâmplări traumatizante ce s-au petrecut în viața ei începând din copilărie până în tinerețe, religia vine asupra Irinei și o învinovățește pentru rolul de victimă a abuzului continuu, care i se cuvenea cu adevărat.
"Cel ce a aruncat din cer pe căpetenia îngerilor, continuă preotul, care din trufie și-a încordat grumazul oarecând și s-a lepădat de slujba sa prin neascultare, și pe îngerii cei împreună cu dânsul potrivnici..."
-versetul mult iubit de preotul Daniel și care îl reprezintă atât de bine-
April 6, 2023
O carte foarte bună care a fost și ecranizată de Cristian Mungiu sub titlul, După dealuri. Cartea descrie foarte bine problemele și incompetența din România. Este vorba despre două prietene Chița și Irina, amândouă orfane. Chița și-a găsit locul la o mănăstire și o ademenește și pe Irina să vină acolo. Ei îi place și își dorește să rămână. După o săptămână începe să aibă niște episoade de violență astfel înc��t preotul Daniel și călugărița Neonina hotărăsc să o ducă la spital la Vaslui. La spital este tratată execrabil de niște incompetenți și face pneumonie de care nu se mai vindecă. Se reîntoarce la mănăstirea Tanacu și este ajutată cu ritualuri de exorcizare.
September 4, 2024
3/5 steluțe
Voiam să îi dau 2-2.5 steluțe înainte să aflu că este o carte de non-ficțiune. Asta a ajutat la numărul de steluțe al cărții.
O carte foarte brutală, greu de digerat pe alocuri. O carte care explică credința dusă la extrem, nebunia chiar.
Am căutat pe net pozele cu preotul și măicuțele implicate. Niște poze foarte scary.
Cum fac pe sfârșit mereu, vă zic dacă merită sau nu să citiți cartea. Nu am ce să vă spun, ar trebui să faceți ce vă cere inima. E o carte interesantă, care vă ridică multe semne de întrebare. Se citește rapid, deci nu o să o aveți mult pe cap.
Voiam să îi dau 2-2.5 steluțe înainte să aflu că este o carte de non-ficțiune. Asta a ajutat la numărul de steluțe al cărții.
O carte foarte brutală, greu de digerat pe alocuri. O carte care explică credința dusă la extrem, nebunia chiar.
Am căutat pe net pozele cu preotul și măicuțele implicate. Niște poze foarte scary.
Cum fac pe sfârșit mereu, vă zic dacă merită sau nu să citiți cartea. Nu am ce să vă spun, ar trebui să faceți ce vă cere inima. E o carte interesantă, care vă ridică multe semne de întrebare. Se citește rapid, deci nu o să o aveți mult pe cap.
August 9, 2022
Cu un ritual de exorcizare mai detaliat, cartea ar fi fost de 5☆
December 9, 2022
Nu mă așteptam la asta…😅
July 6, 2023
Faptul că e non-ficțiune face totul să fie și mai trist…
April 19, 2022
M-am tot gandit ce sa spun despre aceasta carte. Nu pot sa spun ca mi-a placut pentru ca subiectul nu este de asa natura, dar pot sa spun ca scriitura este deosebita. Este prima carte citita de Tatiana Niculescu, dar nu va fi si ultima.
Cartea este bine documentata si sta la baza filmului "Dupa dealuri" in regia lui Cristian Mungiu, premiat la Festivalul de Film de la Cannes.
La baza cartii sta povestea unui caz real care a facut inconjurul lumii si a fost pe prima pagina a ziarelor in toamna anului 2005.
Este povestea Irinei, o fata crescuta in orfelinat cu o copilarie traumatizanta, traume care in timp ii afecteaza ratiunea. Pe langa intamplarile prin care trece Irina de cand ajunge la manastire si sfarsitul tragic al acesteia, citim si despre sistemul corupt din orfelinatele lui Ceausescu, despre sistemul sanitar insuficient, fara experienta si obosit si despre pedofili occidentali.
Cartea m-a cutremurat si nu pot sa nu ma gandesc, cum puteau sa se bucure oamenii la cateva lucruri pe care le primeau copiii si cum puteau, dupa ce erau micutii si asa amarati, fara mama, fara tata, sa le ia micile bucurii pe care le primeau.
"Cartea Tatianei Niculescu Bran reconstituie in detalii cum se naste o drama cand pe aceeasi scena se intalnesc copii traumatizati afectiv din orfelinatele lui Ceausescu, un preot hirotonit in graba, medici obositi, coruptii locali, pedofili occidentali."
Cartea este bine documentata si sta la baza filmului "Dupa dealuri" in regia lui Cristian Mungiu, premiat la Festivalul de Film de la Cannes.
La baza cartii sta povestea unui caz real care a facut inconjurul lumii si a fost pe prima pagina a ziarelor in toamna anului 2005.
Este povestea Irinei, o fata crescuta in orfelinat cu o copilarie traumatizanta, traume care in timp ii afecteaza ratiunea. Pe langa intamplarile prin care trece Irina de cand ajunge la manastire si sfarsitul tragic al acesteia, citim si despre sistemul corupt din orfelinatele lui Ceausescu, despre sistemul sanitar insuficient, fara experienta si obosit si despre pedofili occidentali.
Cartea m-a cutremurat si nu pot sa nu ma gandesc, cum puteau sa se bucure oamenii la cateva lucruri pe care le primeau copiii si cum puteau, dupa ce erau micutii si asa amarati, fara mama, fara tata, sa le ia micile bucurii pe care le primeau.
"Cartea Tatianei Niculescu Bran reconstituie in detalii cum se naste o drama cand pe aceeasi scena se intalnesc copii traumatizati afectiv din orfelinatele lui Ceausescu, un preot hirotonit in graba, medici obositi, coruptii locali, pedofili occidentali."
February 15, 2023
O relatare cu pretenţii nejustificate de roman. Dacă vreţi filmul evenimentelor, puteţi citi cartea. Dacă, în schimb, căutaţi şi ceva semnificaţii mai subtile în toată drama asta, n-o să le găsiţi aici dintr-un motiv foarte simplu: autoarea pur şi simplu nu are condei, nu are resurse pentru aşa ceva. Descrierea ediţiei "Humanitas", de pildă, este înşelătoare, de vreme ce textul nu are nimic de-a face cu o tragedie antică. Nu are nici amploarea, nici tensiunea şi nici sensul uneia. Pare mai degrabă un argument pentru faptul că literatura contemporană e fie eşec, fie experiment.
Dacă vă gândiţi că fapta lui Daniel Corogeanu şi a celorlalte călugăriţe este doar un alt avatar al tranziţiei s-ar putea ca textul Tatianei Niculescu Bran să vă mulţumească. Dar pentru asta trebuie să fi îmbrăţişat deja perspectiva postmodernă şi să faceţi abstracţie de multe aspecte... imponderabile.
Dacă vă gândiţi că fapta lui Daniel Corogeanu şi a celorlalte călugăriţe este doar un alt avatar al tranziţiei s-ar putea ca textul Tatianei Niculescu Bran să vă mulţumească. Dar pentru asta trebuie să fi îmbrăţişat deja perspectiva postmodernă şi să faceţi abstracţie de multe aspecte... imponderabile.
January 31, 2022
Modul in care reuseste sa povesteasca Tatiana Niculescu orice situatie, orice personaj, fara sa-ti dea vreodata impresia ca e partinitoare sau nu, este una din calitatile extraordinare pe care le are scriitoarea.
Iar povestea de la Tanacu este din nefericire prima parte din trilogia trandafirie (a se citi pesedista) a furtului si coruptiei din sistemul sanitar.
Partea a doua pe care sper s-o citesc intr-o zi, va fi despre Colectiv.
Iar povestea de la Tanacu este din nefericire prima parte din trilogia trandafirie (a se citi pesedista) a furtului si coruptiei din sistemul sanitar.
Partea a doua pe care sper s-o citesc intr-o zi, va fi despre Colectiv.
October 10, 2022
O carte cu totul unică în istoria literaturii moderne românești. Nu pot spune multe, căci ea m-a lasat cumva fără grai. Așa cum spune și autoare, e mai degrabă o frescă socială a anilor premergători integrării europene a României. Da, merită citită.
April 7, 2023
Nu stiu ce poate fi de neplacut la aceasta carte.
Stilul de scriere este curat si obiectiv.
Actiunea reflecta evenimente reale.
Stilul de scriere este curat si obiectiv.
Actiunea reflecta evenimente reale.
October 30, 2022
Recunosc ca mi-am dorit sa citesc cartea Tatianei Niculescu Bran doar dupa ce filmul lui Cristian Mungiu, “Dupa Dealuri” a primt recunoastere internationala prin premiile castigate pentru rolurile feminine din film.
Desi vorbeste despre un caz individual, petrecut undeva aproape de Vaslui, la Tanacu, cartea “Spovedanie la Tanacu” reuseste sa radiografieze cum nu se poate mai bine o mare parte din viata social-culturala a romanilor. Inlantuiti inca in credinte superstitioase, in mituri samaniste ce spun povestea unor vindecari supranaturale, de cele mai multe ori cei ce ajung slujitori ai Domnului prin diferite manastiri, schituri ori alte lacasuri numite drept credincioase, sunt oameni carora soarta, norocul ori circumtantele nu le-au fost tocmai prietenoase. Asa a fost si cazul Irinei care a crescut la “casa de copii” din Barlad, intr-un mediu plin de abuzuri sexuale ori maltratari psihice, subjugata unui sistem condus de incompetenti si ghiauri pusi pe capatuire pe seama copiilor ce-si pierd sufletul inainte de a-l avea. Toate astea amestecandu-se intr-o poveste in care sistemul sanitar romanesc isi arata limitele foarte joase in incercarea sa de a insanatosi un bolnav, un sistem ce nu poate performa in forma actuala. Citind aceasta carte am simtit autenticitatea romaneasca si tragismul vietii carpatice, mirosind chiar si praful ulitelor neingrijite din mediul rural romanesc, reusind sa simt rezistenta glodului ce pune stapanire pe satele romanesti in anotimpurile umede, autoarea pasteland cu finete tablouri romanesti contemporane.
Cartea nu defaimeaza credinta ortodoxa in adevaratul sens al cuvantului ci doar emite un strigat ce cere o modernizare a dreptei credinte, un strigat dupa emancipare si o separare a rolurilor pe care il poate juca un staret, calugar ori maica. Acestia isi aroga un atribut de atotcunoastere a tuturor lucrurilor amestecand religia cu orice alt domeniu al vietii, printre care si diagnosticarea bolilor ori tratamentul acestora, sau chiar administratori ai bunurilor altora.
“Spovedanie la Tanacu” nu este o carte despre ortodoxie ori despre religie. Este o poveste autentic romaneasca ce s-a intamplat in 2005 si se poate intampla oricand. O poveste tragica, moralizatoare ce vorbeste despre soarta, despre slabiciune, despre o lume in care chiar si in preajma Domnului si in numele Sau, se petrec cele mai abominabile lucruri. O carte despre fundamentalism religios, despre coruptia sistemului politic la nivel inalt si local, coruptia sistemului institutional si o carte despre tragica absenta a lui Dumnezeu in locurile in care atat de des ii este rostit numele.
Desi vorbeste despre un caz individual, petrecut undeva aproape de Vaslui, la Tanacu, cartea “Spovedanie la Tanacu” reuseste sa radiografieze cum nu se poate mai bine o mare parte din viata social-culturala a romanilor. Inlantuiti inca in credinte superstitioase, in mituri samaniste ce spun povestea unor vindecari supranaturale, de cele mai multe ori cei ce ajung slujitori ai Domnului prin diferite manastiri, schituri ori alte lacasuri numite drept credincioase, sunt oameni carora soarta, norocul ori circumtantele nu le-au fost tocmai prietenoase. Asa a fost si cazul Irinei care a crescut la “casa de copii” din Barlad, intr-un mediu plin de abuzuri sexuale ori maltratari psihice, subjugata unui sistem condus de incompetenti si ghiauri pusi pe capatuire pe seama copiilor ce-si pierd sufletul inainte de a-l avea. Toate astea amestecandu-se intr-o poveste in care sistemul sanitar romanesc isi arata limitele foarte joase in incercarea sa de a insanatosi un bolnav, un sistem ce nu poate performa in forma actuala. Citind aceasta carte am simtit autenticitatea romaneasca si tragismul vietii carpatice, mirosind chiar si praful ulitelor neingrijite din mediul rural romanesc, reusind sa simt rezistenta glodului ce pune stapanire pe satele romanesti in anotimpurile umede, autoarea pasteland cu finete tablouri romanesti contemporane.
Cartea nu defaimeaza credinta ortodoxa in adevaratul sens al cuvantului ci doar emite un strigat ce cere o modernizare a dreptei credinte, un strigat dupa emancipare si o separare a rolurilor pe care il poate juca un staret, calugar ori maica. Acestia isi aroga un atribut de atotcunoastere a tuturor lucrurilor amestecand religia cu orice alt domeniu al vietii, printre care si diagnosticarea bolilor ori tratamentul acestora, sau chiar administratori ai bunurilor altora.
“Spovedanie la Tanacu” nu este o carte despre ortodoxie ori despre religie. Este o poveste autentic romaneasca ce s-a intamplat in 2005 si se poate intampla oricand. O poveste tragica, moralizatoare ce vorbeste despre soarta, despre slabiciune, despre o lume in care chiar si in preajma Domnului si in numele Sau, se petrec cele mai abominabile lucruri. O carte despre fundamentalism religios, despre coruptia sistemului politic la nivel inalt si local, coruptia sistemului institutional si o carte despre tragica absenta a lui Dumnezeu in locurile in care atat de des ii este rostit numele.
February 18, 2023
Irina, o tanara care a crescut la casa de copii din Barlad, merge la Manastire la Tanacu pentru a o vizita pe prietena ei, Chita. Decide sa ramana in manastire, insa dupa spovedanie incepe sa aibe un comportament violent, sa vorbeasca obscen, iar preotul si maicile decid sa o duca la spital unde este tratata de schizofrenie. Din cauza medicamentatiei este aproape sa moara, insa isi revine si se intoarce la manastire. La scurt timp, incepe sa aibe acelasi comportament iar preotul crede ca este demonizata si incepe sa-i faca slujbe de exorcism. Ce se va intampla cu Irina? Va invit sa descoperiti. Mie mi-a placut foarte mult cartea, am citit-o cu sufletul la gur, mai ales ca chiar cred ca asemenea cazuri exista.
Mi s-a parut insa extrem de trista pentru ca scoate in evidenta doua probleme cu care se confrunta romanii din provincie, mai ales cei de la tara ori din orase mici si slab dezvoltate: 1. Multi cred ca totul se rezolva cu credinta, daca mergi la biserica si te rogi, Dumnezeu te ajuta in orice si se intampla minuni si 2. Spitalele noastre deficitare, unde mergi cu o boala, te trateaza de alta ori te intorci cu alte 10 acasa.
Mi s-a parut insa extrem de trista pentru ca scoate in evidenta doua probleme cu care se confrunta romanii din provincie, mai ales cei de la tara ori din orase mici si slab dezvoltate: 1. Multi cred ca totul se rezolva cu credinta, daca mergi la biserica si te rogi, Dumnezeu te ajuta in orice si se intampla minuni si 2. Spitalele noastre deficitare, unde mergi cu o boala, te trateaza de alta ori te intorci cu alte 10 acasa.
July 20, 2021
O subtila, dar excelenta satira la adresa modului in care credinta ortodoxa este manifestata in anumite locuri. Pe plan secundar, o superba criticare la adresa sistemului medical din anumite zone din Romania. Se poate potential argumenta ca Irina de fapt isi deriva aceste comportamente din pricina fricii care a cuprins-o cand a fost pusa in fata ‘pacatelor’ care chipurile o condamna la o eternitate de durere. Intr-un sens, pacatele pe hartie au ajuns sa cantareasca mai mult decat pacatul de a fi crud fata de alti oameni. Personajele sunt foarte bine conturate, pana in sfarsit cand maica Anastasia este ‘indignata’ de aprinderea lumanarii la atata timp dupa moartea Irinei. Sfarsitul accentueaza ca, intr-un mod brutal de realist, acest tip de ‘credincios’ nu se va schimba niciodata.
This entire review has been hidden because of spoilers.
March 14, 2020
Oricum, călugărița n-ar fi înțeles şi nici nu i-ar fi trecut prin cap că ciudățeniile cu care începuse criza Irinei, pe 9 aprilie (agitație şi violență până la epuizare, imitarea mişcărilor altora, maimuțăreală, grohăială, deshidratare), ar fi putut să cie semnele a ceea ce se chema, în limbajul doctorilor, o tulburare psihotică acută datorată fricii de pedeapsa lui Dumnezeu şi constrângerilor vieții monahale cu care nu era obişnuită şi nu le înțelegea.
Displaying 1 - 30 of 47 reviews