Cartea face parte din seria 'Adam Dalgliesh' de la New Scotland Yard. In primele 150 de pagini cunoastem pe indelete personajele care se invart in jurul muzeului Dupayne, ce contine Sala Crimelor. Toti acestia vor fi si suspectii crimelor ce au loc acolo, iar prima crima va fi infaptuita abia dupa 150 de pagini. Este nevoie asadar de rabdare, aceasta parte putand sa vi se para putin plictisitoare si sa nu mai ajungeti pana la crima, cel putin daca sunteti ca mine si doriti un 'first-blood' rapid. Mereu am considerat ca o crima buna plasata la inceputul cartii incita cititorul si ii mentine interesul pentru restul povestii. Acelasi lucru este valabil evident si in cazul filmelor.
Romanul incepe cu Adam Dalgliesh in prim plan, insa nu se spune in ce calitate se afla el la Politie, daca este detectiv, inspector, portar sau femeia de serviciu, cititorul inchipuindu-si ca omul este freelancer acolo. :) Probabil ca ar trebui sa stim din celelalte carti ale seriei, insa este foarte curios ca in 500 de pagini nu aflam nici incidental ce calitate are. Momentan citesc romanul "Farul" de aceeasi autoare si acolo am aflat ca de fapt este comandant de politie la Scotland Yard. Iata asadar si elucidarea acestui mister.
In ceea ce priveste actiunea, Adam se intalneste cu un prieten jurnalist care il duce sa viziteze muzeul Dupayne ce are o sala dedicata celor mai celebre crime din anii 1920-1930. Aceasta adaposteste articole din ziare, fotografii si obiecte autentice de la la fata locului. Aflam despre cazuri celebre precum:
~ Edith Thompson, care si-a convins amantul sa-i ucida sotul in 1922.
~ cazul W. Herbert Wallace din 1931, ce si-a gasit sotia moarta si desi a fost arestat a scapat de condamnare.
~ cazul Marie-Marguerite Fahrny care si-a impuscat sotul adulterin si care a scapat cu ajutorul avocatului, ce a indreptat un pistol spre juriu la pledoaria finala.
~ cazul "Cadavrului din cufar" din 1934.
~ cazul "Masinii in flacari" din 1930.
La scurt timp Adam este chemat sa investigheze moartea lui Neville Dupayne, unul dintre administratorii muzeului, pe care toata lumea avea motive sa-l ucida. Cercetarile scot la iveala ca asasinul s-a inspirat din crimele expuse in muzeu si e cat se poate de evident ca vor mai urma si altele. Asta daca eficientul si inteligentul Adam si echipa sa de politisti nu le vor impiedica.
In incheiere, va recomand acest roman politist bun, cu o ancheta criminalistica interesanta, cu un detectiv placut, desi nu chiar genul meu, mai ales daca reusiti sa treceti de primele 150 de pagini, dupa care actiunea va prinde putina viteza. Atasez si cateva citate care mi s-au parut interesante:
"Am observat din experienta ca oamenii sunt fie cinstiti, fie necinstiti si, oricum ar fi, nu ai cum sa-i schimbi."
"Nu i-am considerat niciodata curajosi pe criminali, Ryan. Sunt mai degraba lasi. Cateodata, ai nevoie de mai mult curaj ca sa nu ucizi."
"Doar pentru ca-l iubesc, nu am dreptul sa-i intorc mintea pe fata si pe dos, de parca ar fi camera mea de facultate."